Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)

1878-02-21 / nr. 49

3­) ABOHAttZSTE In Iasi, un an....................-v ... -v* - '^4 Trei luni.............. .V.V Î'X 7 . 24 lei Marti 21 Fevruarie 1878. STEAUA ROMÂNIEI Redacțiunea și Administrațiunea se află în casele Mavrocordat, Strada Lupueneanu­­ Un esemplar 10 bani ANUNCIURI Rondul sau locul în pagina IV . Inserţiunt și reclame, rândul . . Scrisori nefrancate se refusă. Anul II 15 baaî za Pentru străinătate se adaogă fr * \ In Ni. 20 Fevri^r;epi^ îty ------i Inch­ipuiţi—ve că, acum trei ani pe când fdtă lumea credea că moştenirea bolnavu­lui din Orient trebue să se deschidă prin martea naturală din o zi in­altă, îndemăna­­tecul Gorciacof ar fi vorbit şiretului Dis­raeli cam în felul următor : „Tu ştii că noi sămănăm unul cu altul „mai mult de­cât ne crede lumea. Tu ca „şi mine îţi îndreptezi cu predilecţiune ac­tivitatea spre politica exterioră. Tu ca şi „mine ai ambiţiunea de a te face nemuri­tor prin întinderea şi mărirea patriei. Tu „ca şi mine crezi că e bine de a pune „mâna pe vastele şi slabele ţeri a­le Asiei, „Africei şi Oceaniei, înainte de a se trezi „din timpire celelalte ţeri a­le Europei, cari „continuă încă de a nu vede în politică „mai departe decât vârful nasului. Tu ca şi „mine creţii că interesele economice a­le „patriei sunt mai bine asigurate prin sub­jugarea a cător­va regiuni bogate şi tot­odată populate cu zeci de milione de con­sumatori stupizi, de­cât prin cele mai bu­­­ne tractate de comerţ încheete cu ţerile „civilizate. Tu ca şi mine îţi îndreptezi „aspiraţiunile şi oftările spre bogatul şi stu­pidul Orient. Ţi-am gh­âcit gândul, şi tu „mai gh­âcit pe al meu. Să fim prieteni. „Decât să ne luptăm împreună şi să facem „pe alţii să ghâcească gândurile noastre şi „să-şi deschidă ochii, mai bine să ne înţâ­­„legem prieteneşte pănă când sîntem nu­­„mai doi. N’avea grijă despre folose. Lu­­„mea pe care voim noi să punem mâna e „prea largă încă pentru a nu ave de unde „rupe cu îmbelşugare şi pentru tine şi pen­­„tru mine. Să lăsăm mai bine urmaşilor „noştri grija de a se sfădi de la ceea ce vor „avea pe când nu va mai fi nimic străin de „împărţit. Insă atunce noi să facem ceea „ce se cuvine. . . . Cred că ne-am înţeles „asupra politicei aziatice şi africane... In­­­să pentru asigurarea durabilă a acestei „politici a viitorului avem o chestiune pre­­alabilă de rezolvit. Moştenirea bolnavului „din orient trebue să se deschidă din o zi „în altă. La punerea peceţilor şi la facerea „inventarului nu vor lipsi să vie chiar gu­vernele cele mai scurte la vedere a­le „Europei , căci Turcia nu vede mai departe „decât vârful nasului. Ele o vor împărţi în „proporţie cu numerul armatelor lor; şi „partea ndstră nu va fi cea mai mare. Pe „urmă deprind­endu-să a stăpâni aceste re­giuni şi aceste popoare de tranziţiune în­­­tre occidentul lor şi orientul nostru, să p6te să le vie o trezeală la ochi şi un a­­vant-gort de a se întinde şi ei mai depar­te în Asia; şi atunci nu vom mai fi nu­­­mai noi doi. Să căutăm deci a preveni tote nenorocirile şi a ne asigura tote fo­­­ldsele atât în Europa cât şi dincolo de ea. Să ridicăm în Turcia europeana un zid de popoare creştine independente peste care să nu se poată zări, nici păşi, dincolo în Asia. Să împărţim numai între noi doi ,posesiunile mai îndepărtate a­le Turciei, cari convin aşa de bine politicei nostre economice. Şi să lăsăm în Asia o Turcie „rotunjită care va muri mai târziu de ina­cţiune în braţele nostre departe de ochii „celor scurţi la vedere. Vrei să ştii planul „după care putem să realizăm tote aceste „fără să simtă macar biata Europă?... Ni­­­m­ic mai simplu.. . Eu m’aş face protec­torul creştinătăţei, a umanităţei, a naţio­nalităţilor şi a libertăţilor; tu te-ai face „protectorul intereselor europene. Eu aş a­­­vea sub stindardul meu pe toţi naivii de „bună credinţă din Europa şi pe toţi împă­caţii din orient. Tu ai avea sub stin­dardul teu pe toţi duşmanii mei, adică „pe tote gestele. Cu un cuvent, eu aş co­­„manda pe prietinii noştri ast­fel ca să ne „folosim numai noi doi; eară tu ai co­­„manda pe duşmanii noştri aşa fel ca să „ne folosim earăş numai noi doi.. . Mai în­ţeles . . e de prisos să mai spun detailu­­­rile planului“. Dacă Gorceacov ar fi făcut o ast­fel de propunere acuma trei ani şi­ Disraeli ar fi acceptat’o atunci, iată ce s’ar fi putută în­­tîmpla : O insurecţiune de porunceală ar fi iz­bucnit în Herţegovina şi s’ar fi lăţit şi în celelalte provinţii turceşti din vecinătate. Rusia ar fi făcut protestări energice la Constantinopole , eară Anglia ar fi dat a­­sigurări Porţii că ea nu va permite nici o ingerenţă rusască în afacerile turceşti. In­­curagiaţi de aceasta, Turcii ar fi masacrat creştini, pentru a înăbuşi insurecţiu­nea. Indignaţiunea ar fi fost generală, ex­citată mai cu samă prin anumite exagera­­ţiuni. Serbia şi ,Muntenegru ar fi declarat răsboiu Turciei.« Rusia în numele umanităţii ar fi izbutit a face pe cinci puteri umane, să impue Turciei un program Andrassy. Dacă s’ar fi unit şi a­lesa putere, atunci Turcii ar fi cedat şi nu ar fi fost pretext de resboiu. Dar Anglia nu s’ar fi unit cu totă micimea pretenţiilor ruseşti, ci ar fi îndemnat pe Turcia să reziste, făgăduindu-i atât sprijinul seu cât şi al altor puteri. Re­zistenţa Turciei ar fi provocat o conferinţă la Constantinopole, care ar fi izbutit de a face un program defavorabil Turciei, is­călit chiar de trimisul Angliei. Insă, de­şi delegatul Angliei la conferinţă ar fi iscălit programul pentru a rătăci ghicirile Euro­pei, un alt trimis al Angliei, adică amba­sadorul rezident ar fi dat a înţelege Por­ţii ca poate să reziste fiind sigură de spri­jinul Angliei. Turcia ar fi refuzat de a se supune. Atunci tote puterile, fiind condu­se atât de Rusia cât şi de Anglia, ar fi subsemnat un protocol la Londra prin ca­re s’ar fi dat Turciei un ultimatum. Acest protocol ar fi conţinut pretenţiuni destul de modeste pentru ca să nu potă refuza de al iscăli nici cea mai scrupulosă şi mai bănuitore putere mare din Europa , cu a­­tât mai mult că chiar Anglia l’ar fi iscă­lit. Ar fi fost însă interesul ca Turcia să nu se supue ; căci, alt­mintrele nu ar fi fost pretext de resboiu, şi Turcia ar fi pu­tut peri de morte naturală, ceea ce ar fi dat loc la o deschidere de moştenire în re­gulă. De aceea Anglia ar fi spus Turcilor că iscălitura sa din protocol e o simu­­laţie, şi că în realitate ea va fi aliată lor în caz de resboiu. Prin urmare Turcia ar fi refuzat de a se supune protocolului. Rusia atunci ar fi declarat resboia Turciei în numele Europei, Europa stupefantă ar fi vrut să protesteze că n’a dat nici un man­dat Rusiei , dar fiind prinsă cu vorba prin iscălirea protocolelor, ea n’ar fi putut decât să îngăimeze. Nădejdea Europei însă nu ar fi fost perdută, fiind­că ea ar fi avut încă ochii aţintiţi asupre Angliei care vegh­iază la interesele europene, şi care pote face pentru dînsele ori­când o coaliţiune. Dacă după victoria Ruşilor la Plevna şi­ ­rA­­

Next