Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-09-12 / nr. 181
STEAUA ROMÂNIEI, nunţat D. Reichensperger resulta că centrul ultramontan s’au separat nu numai de guvern, respingând proiectul, ci şi de partidele liberale. „Socialismul scelei, zise oratorul cu tonul cel mai muşcător, este consecvenţa progresismului, şi liberalismul naţional este inconsecvenţa progresismului. D. Bebel, unul din principalii representanţi aisocialismului, au rostit un discurs forte însemnat pentru revelaţiunile ce le-au făcut despre relaţiunile guvernului prusian cu capii socialiştilor. D. Bebel au început prin a tăgădui că socialismul este respunzător de atentaturile cari sînt pretextul proiectului de lege. Guvernul n’au produs dovezile acusaţiunilor sale. El n’au publicat protocole interogatoriilor secrete la cari au fost supuşi Hoedel şi Nobiling. Oratorul provocă pe guvern ca să le publice, să nu se mulţumescă cu afirmaţiuni, ci să le sprijine prin fapte. S’au luat pretext de atentate ca să se Incepa contra socialiştilor o gonă d tn evul mediu, şi s’au pus în sama socialiştilor tote injuriile preferate, în timpurile din urmă, contra împăratului. „Unele din sentenţele pronunţate de judecători cu acestă ocasiune sînt spre ruşinea lor. Prezidentul chemând pe orator la moderaţie, d. Bebel au respuns că vorbele lui se aplică numai la un număr de judecători, şi, după ce au repetat că guvernul face rău că produce acuzaţiuni fărăsă le sprijine pe dovezi, atacă guvernul pentru un al doilea fapt. El îl denunţă că au favorisat şi susţinut, nu este multă vreme, socialismul, pe care-l prigoneste astăzi, că au propus socialiştilor concesiunile cele mai însemnate, cu condiţiune ca să-l ajute să combată pe progresişti. 1. Rebel istorisesce, în mijlocul tăcerei celei mai adînci şi a atenţiuivei generale a Camerei, că în 1862 s’au format la Lipţca un comitet pentru convocarea unui congres în care să se disbată mijloacele de a servi interesele lucrătorilor. „In luna lui septemavie a aceluiaşi an au apărut fără de veste înaintea comitetului un aşa numit Bichler, din Berlin, dându-se de însărcinat de cătră guvernul prusian, şi în particular de cătră principele de Bismarck, să ne declare că vom fi sprijiniţi materialiceşte în tote chipurile şi cu fondurile Statului, dacă vom consimţi să combatem în alegeri pe progresişti. Ni se oferia spre a începe 60— 80.000 fiorin pentru întemeiarea unei societăţi de producţiune. Noi nu am primit condiţiunile. fr. Biehler, megoţiatorul, au intrat puţin după aceea în poliţia de Berlin. „Când s’au aratat Lassale cu proiectul lui de producţiune, guvernul s’au pus din nou tote silinţele ca să între în raporturi cu dînsul Cointesa Hatzfeld au rugat pe Lassalle să margă la d. d. Bismarck. Lassalle au cerut că d. de Bismarck să facă lntărul pas. I. de Bismarck Ii scrise prin secretarul seu intim, Zettedmann, o serisore pe care o subscrise şi în care-1 ruga să vină la dînsul. In urma acestei demarse, în cursul iernei din 1863 spre 1864, s’au succedat între d. de Bismarck şi Lassalle o serie de conferinţe, cîteodată cîte trei şi patru conferinţe pe septămînă, şi d. de Bismarck punea pe aceste o aşa importanţă în cit într’o zi când Lassalle se afla la densul, au refuzat de a primi pe ambasadorul bavarez care avea să-i vorbescă despre o afacere eniitală. In aceste conferinţi, se tracta de doue lucruri: de statornicirea sufragiului universal şi de crearea societăţilor de prodmţiune cu mirocele Statului. Lassalle au rupt negoţierile pentru că d. de Bismarck nu voia să acorde sufragiul universal înainte de terminarea resboiului cu Schleswig- Holstein. „In 1865, Comtele Eulenberg, atunci ministru de interne, au mărturisit redactorului suprem al „Democratului socialist“ că principele de Bismarck era cu totul hotărit să realizeze ideile lui Lassalle relative la societăţile de producţiune, dar că ministerul votase contra lui. In acelaşi an, o deputaţiune de lucrători infăţoşinduse la regele Prusiei spre a-i cere să deslege chestiunea lucrătorilor pe cale legislativă, şi regele promiţând aceasta, d. de Bismarck au întrebat pe lucrătoriul Pavel, ce ar face amicii sâi în caz cînd patronii lor liberali li-ar aplica măsuri represive pentru încercarea demarsei din chestiune, şi dacă el, d. de Bismarck, nu ar putea să le vina într’ajutor prin crearea de asociaţii, etc. Paul respundlend că ar trebui să înceapă prin a le acorda de la 4-5000 florini, d. de Bismarck au strigat : „Dar aceasta nu „e nimica ; veţi avea această sumă ; apoi puteţi fi „raportorul meu, puteţi călători pe sama statului „şi să-mi faceţi raporturi asupra situaţiei lucrătorilor, căci consilierii mei intimi nu ştiu nimica in „această privinţă.“ (Mare ilaritate). „Lassalle pierind intr’un duel, d. de Bismarck n’au întrerupt pentru aceasta negoţierile sale cu socialiştii. Araiul nostru Fritsche fiind numit prezident al Asociaţiei generale a lucrătorilor germani, doctorul Dammer, care fusese cîtva timp viceprezident, l’au invitat să ceară in adunările regatului Saxoniei două lucruri: 1) să se adopteze sepiţiunea socialista ; 2) să se unifice Germania sub direcţiunea Prusiei şi a principelui de Bismarck, Flitsche fu invitat să facă personal raporturi principelui de Bismarck asupra tuturor adunărilor acestor şi să-i trimită dările de samă ale ziarelor, însemnăndule cu creion albastru. Vedeţi, în acel moment guvernul prusian voia să se servească de socialism spre a pune pe statele cele mici sub dominaţiunea Prusiei. „Sub direcţiunea d-lui Schweitzer, s’au produs fapte analoge. In 1866, acesta se afla in inchisore ; după ce fu eliberat, făcu o călătorie de propagandă in fuverea cuvîntului de ordine : Prin unitate la libertate. Cu ocasiunea disbaterei legei asupra industriilor, s’au făcut moţiuni cari erau evident puse la cale Intre consilieriul Wagner, persona de încredere a fiului de Bismarck, si d. Schweitzer. Clinl au trebuit acest din urma, din causa unui delict de presă, să mergă la inchisoare, el au presentat, şefului şi ofiţerilor politici care îl salutară forte amical, pe d. Joelke, ca înlocuitor al seu şi l’au prevenit că va fi, ca şi dînsul (d. Schweitzer), primit, in tot timpul de d. ministrul de interne, comtele Eulenberg, predecesorul ministrului actual. „Lunurile se petrecură astfel pană in 1873, epocă in care lucrătorii înţelegând că sunt jucaţi, destituită pe d. Schweitzer. Dar, pană in septămînile din mină, omeni cari sunt amicii guvernului şi confidenţii sai ne-au făcut propuneri. Ni s’au zis că ni se vor acorda tote cererile noastre relative la protecţiunea numai dacă vom consimţi să părăsim pe candidatul nostru din circumscripţia a 2-a de Berlin şi să votăm pentru candidatul protecţionist.“ 1). Bebtii au terminat această expunere istorici, care au fost ascultată cu un interes crescând de totă Adunarea şi in mijlocul risitelor ironice ale*, stîngei, amintind că d* Bisher, seurgtariul actual al d-lui de Bismarck, au întreţinut asemine relaţiuni de afaceri cu socialiştii, şi citând un ultim fapt necunoscut până acum şi nu cel mai puţin curios : d. Liebknecht, deputatul socialist. Intrase ca redactor la „Gazeta Germaniei de Nord,“ im 1864. El o considera un ziar independent. Werslend insă in urmă că era in mmele guvernului, îşi dădu demisiunea. I se zise: „Nu face nimica,rămii, căci poţi să predici forte bine in „Gazetă.“ comunismul radical. D. Bebel citează aceste fapte spre a pune purtarea guvernului in adevarata sa lumină. El e convins că, chiar după votul legei de faţă, guvernul va incepe din nou negocieri cu socialiştii dacă i se va pare cu putinţă de a trage folose dintr’o alianţă cu dînşii. Trecând in urmă la critica legei, oratorul zice că executând’o, guvernul se va face in tote zilele vinovat de jigniri aduse proprietăţei private. Legea ar face imposibil orice progres, orice studiu ştienţific a chestiunilor politice şi sociale; ea ar spori numărul socialiştilor, şi ar face martiri. Ea va turbura viaţa industrială aruncati pe parc mii de lucrători tipografi întrebuinţaţi in imprimăriile socialiste. Socialiştii nu sînt un partid care are un ideal înalt, şi acest ideal nu e solidar cu ate-t ismul, cu darwinismul, cu materialismul cum i se impută; acest ideal, socialiştii vresc să’l realizeze prin mijloce practice. Votul legei din contra, punând o ci să întreagă in afară de lege, va provoca revoluţiunea. D. Eulenburg, ministru de interne, au respuns: forte slab d-lui Bebel in numele guvernului. D. de Bismarck, luând cuvîntul în a doua şedinţă, n acea de la 16 (4) Septemvre, declară că n’au avut intenţiunea de a lua parte la prima, desbatere a proiectului de lege , dar că e silit să se urce la tribună spre a respunde la cuvintele pronunţate de d. Bebfel şi de d. Richter. „Aceşti deputaţi, zice cancelarul, pretind că am pactizat cu socialiştii. De voesc prin acesta să facă alusiune la silinţile ce mai-am dat spre a îmbunătăţi sorta claselor lucrătore, se lipsesc de un mare bine spre a înlătura un mic reu. Eu nu tăgăduesc, d. e., relaţiunile mele cu d. Rotbertus, pe care nu se voesce de sigur a-l compara cu aceea ce ne ocupă în acest moment. „I. Richter mi-au imputat asemine că mă abţin, mai mult decît aş trebui, de a lua parte la lucrările parlamentare. Eu nu fac acesta de plăcere, ci pentru că sînt silit de starea sănătăţei mele slăbite prin serviţiu.“ Principele de Bismarck examinezâ în urmă, una cîte una, aserţiunile d-lui Bebel, şi zice că niciodată n au însărcinat pe d. Biehler să încapă în numele meu, negoţieri cu socialiştii. El adaoge că niciodată n’a avut negoţieri cu membrii acestui partid, şi ca nu consideră convorbirile sale cu Lassalle ca negoţuri întreţinute cu un socialist. El declară că tote aserţiunile d-lui Bebel sînt neexacte. Principelele Bismarck zice, pe lingă acesta, că comtele Hatzfeld Tau voului pentru ultima oră în 1855, în casa părintelui seu, şi că Lassall nu iau vorbit la totul de cît de trei sau patru ori. Canicelariul imperiului observă că lassalle au căutat aceste convorbiri. Zice că Lassalle profesa opiniuni naţionale şi chiar monarchiste, deşi ii era tot una cu ţara să fie cîrmuită de o dinas