Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)

1878-10-20 / nr. 210

vie. 210. Vineri 20 Octomvre 1878. Anul ÎL STEAUA ROMÂNIEI In Ia s!, an an....................................24 Iei Trei luni..........................................7 „ Pentru străinătate se adaogă portul. Red­acţiunea şi Administratiunea iti Otelul de Europa, Strai­a­­,Apuşni*nu. Un esemplar 10 bani ANUNCIUEI Rândul safi locul în pagina IV . . . .15 ban! Inserțiuni și reclame, rândul.................25 . Scrisori nefrancate se refusă. lasl. 19 Octomvre 1898. Nu trebue a cere de la nim­e aeea ce nu are. Cestiunea viitorelor alegeri comunale fiind pentru moment aceia ce trebue să intereseze în măsură mare pe toţi concetăţenii noştri, atragem luarea a­­minte a lectorilor „Stelei României* a­­supra urmatorei scrisori ce ne trimite unul dintre amicii noştri, şi prin care atinge una din cele mai importante ches­tiuni, acea a salubritatei oraşului, ex­plicând cauza pentru care în această privinţă actualul consiliu comunal nu vrea să facă absolut nimica . Domnule Redactor, Să permiteţi şi noua a ne ocupa puţin de cele Iaşiane. Mai dăunăzi, d-nul Primariu Scarlat Pas­­tia s’a supărăt pre­d-vostia de a binele, pentru că aţi criticat dinaintea opiniunei publice cîte­ va principii de economie po­litică şi de ştiinţă financiară, ale d-sale, cari vi s’au părut c’am năsdrăvane şi, in vir­tutea cărora d-sa şi cu minteoşii sei adepţi de la muncipalitate au aflat cu cale, de a lasa laşii fără lucrări de pavagiu pană pe la anul de graţie 1899,"şi supărat aşa tare pre d-vostra a venită să ingrozască lumea, a­­firmând in public că această decisiune a sa va fi observată ca o sacră dogmă pănă la acel an de graţie, numai şi numai dacă, pentru păcatele Iaşiănilor, d-sa şi cu ai sei vor avea a sta la cîrma afacerilor noastre municipale. S’au suparat d-lor atunci, ui­tând in profunda d-lor sale sapienţă că li s’a dat in mâni conducerea intereselor Ia­ Tşene, mai ales spre a crea Iaşenilor mij- l6ce de inavuţire şi spre a spori resursele nostre municipale şi nici de cum spre a face să dispară datoriile comunale, cu pre­ţul dărmărei oraşului şi a sădirei locuitori­lor lui ; uitând că fie cine simte, afară nu­mai de d-lor, ca Iaşii copleşiţi de glod va decadea şi va sărăci, în loc de a-şi plăti datoriile; şi că, la anul de graţie 1899, dacă ar fi cineva care să vroiască a reface uli­ţele, nu va afla ni­ci credit spre a le face şi poate nici oraşiu care se merite de a le ave. Aţi zis aceste atunci, şi d-nul Scarlat Pas­­tia şi d-nii adepţi ai sei s’a suparat, s’au făcut foc pre d-v6stră. Astăzi, şi subscrisul vine la rîndul sei a se expune de a-i întăria în contra sa, de­şi ne periclităm de a-i vedea, spre a ne pedepsi luând resoluţiunea—lucrul n’ar fi de mirare considerând ciudatele cunoş­tinţe economico-f­ianţiare ale d-tor sale— de a suprima pe lângă pavagiu şi ilumi­narea oraşului, silindune nu numai de a înota prin glod, dar încă şi de a rătăci spre a ne rupe capul prin întuneric. Astăzi zicem, sîntem siliţi a mai atinge şi noi o cestiune iarăşi destul de importantă şi care face să strige lumea. Graţie trotuarelor de asfalt, graţie unui însemnat immer de strade bine asfaltate şi bine pavate, însă nu subt regimul actualei muncipalităţi, apucate de spiritul economico­­finanţiar, ci de cătră altă primărie, cruţată de acest spirit periculos, şi, cu tota oposiţiu­­nea făcută de d. Sc. Pastia, carele cum se ştie, a scris, mai înainte de a fi primare, volu­me întregi in contra acestor lucrări, şi care după ce s’a­ făcut primar a făcut­ t6te sforţele spre a rezilia contractul asfăltarei şi al paveluirei, Iaşii posed un însemnat nu­măr de uliţi curate şi de frumos aspect. Cu tote aceste oraşul nostru este locul cel mai infect de pe lume, căci subt minteo­­sul şi isteţiul regim al actualilor sfetnici municipali, atmosfera sa a ajuns a fi ne­respirabilă. Sunt zile in care, in adevăr nu poţi respira nici prin grădinele publice, sunt seri şi nopţi, în care cineva nu pote umbla pe strade fără să fie silit de a merge, mai tot timpul cu nasul astupat. Căci dacă grădinile sau straiele, de­şi măturatul lor se negligă în destul de sim­­ţitoriu, sunt îndeajuns de curate, curţele caselor sînt însă, mai tate, acoperite de necu­răţenii ticsite şi indesate unele preste altele, formând piramidi desgustătăre, încât chiar şi in timpurile cele mai uscate, se întreţine un glod fetid şi pesterenţios care imprăştie miasme înveninate. Asupra acestei deplo­rabile şi oribile stări de lucruri, atît d-vostră cit şi alte organe de publicitate au atras atenţiunea necomparabililor finanţiari şi e­­conomişti de la municipalitate. însuşi d. Sc. Pastia constatează în fie­care zi formidabilă mortalitate ce domneşte în oraşul nostru, dar se pare că nici gândeşte a păşi la vre-o lucrare spre remediarea reului. D-sale şi ghibacilor sei colegi se vede că le convine această grozavă necurăţenie a tîrgului căci, în­­ ruptul capului n’a vrut a aplica un re­gulament de curăţenie ce se zice chiar, că esistă, dar pre care d-lor l’a făcut ilu­­soriu . Această purtare, acăstă lesiune ce se a­­duce sănătăţei publice să fie eşită ore din indiferenţă, din necapacitate, sau sa fie ia­răşi resultatul vre­unuia din acele cal­cule economico-finanţiare ciudate de care d-nul Scărlat Pastia şi cu ai sei ne dau zilnic atâtea strălucite dovezi ? In nedu­merire şi disperaţi­­e a vedea în ur­bea noastră isbucnirea unei teribile epide­­mii, noi nu ne putem explica dinaintea a­­cestei triste perspective, de cât intr’un sin­gur chip, dar care are avantajul de a ne pune in seriose consideraţiuni şi a ne duce la utile concludem causa acestei vinovate negligenţi. De aceea chiar a şi luat­­con­deiul spre a vă seri, căci dacă este inutil de a bate toba la urechile surdului, este bi­ne ca esplicându-ne căuşele surdităţei D- lor-sale, să învăţăm ceva pentru precauţiuni viitore. Se vede că pe lângă alte calităţi, ono­rabilul şi marele economist Scarlat Pastia, impreună şi cu ai sei sînt cu totul lipsiţi de simţiul adoratului său, mai curînd, că au chiar o predilecţiune pentru miasme: fără de aceste daruri, dl. Pastia n’ar fi scris in contra asfaltărei oraşului, acele volume ce am menţionat, nici ar fi făcut tote chipu­rile spre a resilia contra­ctul asfaltărei; căci asfaltarea oraşului nu insemneză numai înfru­museţarea şi eftinirea circulaţiunei, dar încă, in mare parte, şi purificarea aerului de mias­me ; şi apoi, daca nu ar fi suposiţiunea nostra adevărată, sau într’o alternativă sau in ceialaltă nu s’ar putea nimine explica următoriul fapt patent : cum, d-nul Scar­lat Pastia, dintre numerosele şi spaci­­oasele încăperi ale vastului seu oţel, s’a ales, spre locuinţa sa proprie o mică ca­»

Next