Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-10-20 / nr. 210
vie. 210. Vineri 20 Octomvre 1878. Anul ÎL STEAUA ROMÂNIEI In Ia s!, an an....................................24 Iei Trei luni..........................................7 „ Pentru străinătate se adaogă portul. Redacţiunea şi Administratiunea iti Otelul de Europa, Straia,Apuşni*nu. Un esemplar 10 bani ANUNCIUEI Rândul safi locul în pagina IV . . . .15 ban! Inserțiuni și reclame, rândul.................25 . Scrisori nefrancate se refusă. lasl. 19 Octomvre 1898. Nu trebue a cere de la nime aeea ce nu are. Cestiunea viitorelor alegeri comunale fiind pentru moment aceia ce trebue să intereseze în măsură mare pe toţi concetăţenii noştri, atragem luarea aminte a lectorilor „Stelei României* asupra urmatorei scrisori ce ne trimite unul dintre amicii noştri, şi prin care atinge una din cele mai importante chestiuni, acea a salubritatei oraşului, explicând cauza pentru care în această privinţă actualul consiliu comunal nu vrea să facă absolut nimica . Domnule Redactor, Să permiteţi şi noua a ne ocupa puţin de cele Iaşiane. Mai dăunăzi, d-nul Primariu Scarlat Pastia s’a supărăt pred-vostia de a binele, pentru că aţi criticat dinaintea opiniunei publice cîte va principii de economie politică şi de ştiinţă financiară, ale d-sale, cari vi s’au părut c’am năsdrăvane şi, in virtutea cărora d-sa şi cu minteoşii sei adepţi de la muncipalitate au aflat cu cale, de a lasa laşii fără lucrări de pavagiu pană pe la anul de graţie 1899,"şi supărat aşa tare pre d-vostra a venită să ingrozască lumea, afirmând in public că această decisiune a sa va fi observată ca o sacră dogmă pănă la acel an de graţie, numai şi numai dacă, pentru păcatele Iaşiănilor, d-sa şi cu ai sei vor avea a sta la cîrma afacerilor noastre municipale. S’au suparat d-lor atunci, uitând in profunda d-lor sale sapienţă că li s’a dat in mâni conducerea intereselor Ia Tşene, mai ales spre a crea Iaşenilor mij- l6ce de inavuţire şi spre a spori resursele nostre municipale şi nici de cum spre a face să dispară datoriile comunale, cu preţul dărmărei oraşului şi a sădirei locuitorilor lui ; uitând că fie cine simte, afară numai de d-lor, ca Iaşii copleşiţi de glod va decadea şi va sărăci, în loc de a-şi plăti datoriile; şi că, la anul de graţie 1899, dacă ar fi cineva care să vroiască a reface uliţele, nu va afla nici credit spre a le face şi poate nici oraşiu care se merite de a le ave. Aţi zis aceste atunci, şi d-nul Scarlat Pastia şi d-nii adepţi ai sei s’a suparat, s’au făcut foc pre d-v6stră. Astăzi, şi subscrisul vine la rîndul sei a se expune de a-i întăria în contra sa, deşi ne periclităm de a-i vedea, spre a ne pedepsi luând resoluţiunea—lucrul n’ar fi de mirare considerând ciudatele cunoştinţe economico-fianţiare ale d-tor sale— de a suprima pe lângă pavagiu şi iluminarea oraşului, silindune nu numai de a înota prin glod, dar încă şi de a rătăci spre a ne rupe capul prin întuneric. Astăzi zicem, sîntem siliţi a mai atinge şi noi o cestiune iarăşi destul de importantă şi care face să strige lumea. Graţie trotuarelor de asfalt, graţie unui însemnat immer de strade bine asfaltate şi bine pavate, însă nu subt regimul actualei muncipalităţi, apucate de spiritul economicofinanţiar, ci de cătră altă primărie, cruţată de acest spirit periculos, şi, cu tota oposiţiunea făcută de d. Sc. Pastia, carele cum se ştie, a scris, mai înainte de a fi primare, volume întregi in contra acestor lucrări, şi care după ce s’a făcut primar a făcut t6te sforţele spre a rezilia contractul asfăltarei şi al paveluirei, Iaşii posed un însemnat număr de uliţi curate şi de frumos aspect. Cu tote aceste oraşul nostru este locul cel mai infect de pe lume, căci subt minteosul şi isteţiul regim al actualilor sfetnici municipali, atmosfera sa a ajuns a fi nerespirabilă. Sunt zile in care, in adevăr nu poţi respira nici prin grădinele publice, sunt seri şi nopţi, în care cineva nu pote umbla pe strade fără să fie silit de a merge, mai tot timpul cu nasul astupat. Căci dacă grădinile sau straiele, deşi măturatul lor se negligă în destul de simţitoriu, sunt îndeajuns de curate, curţele caselor sînt însă, mai tate, acoperite de necurăţenii ticsite şi indesate unele preste altele, formând piramidi desgustătăre, încât chiar şi in timpurile cele mai uscate, se întreţine un glod fetid şi pesterenţios care imprăştie miasme înveninate. Asupra acestei deplorabile şi oribile stări de lucruri, atît d-vostră cit şi alte organe de publicitate au atras atenţiunea necomparabililor finanţiari şi economişti de la municipalitate. însuşi d. Sc. Pastia constatează în fiecare zi formidabilă mortalitate ce domneşte în oraşul nostru, dar se pare că nici gândeşte a păşi la vre-o lucrare spre remediarea reului. D-sale şi ghibacilor sei colegi se vede că le convine această grozavă necurăţenie a tîrgului căci, în ruptul capului n’a vrut a aplica un regulament de curăţenie ce se zice chiar, că esistă, dar pre care d-lor l’a făcut ilusoriu . Această purtare, acăstă lesiune ce se aduce sănătăţei publice să fie eşită ore din indiferenţă, din necapacitate, sau sa fie iarăşi resultatul vreunuia din acele calcule economico-finanţiare ciudate de care d-nul Scărlat Pastia şi cu ai sei ne dau zilnic atâtea strălucite dovezi ? In nedumerire şi disperaţie a vedea în urbea noastră isbucnirea unei teribile epidemii, noi nu ne putem explica dinaintea acestei triste perspective, de cât intr’un singur chip, dar care are avantajul de a ne pune in seriose consideraţiuni şi a ne duce la utile concludem causa acestei vinovate negligenţi. De aceea chiar a şi luatcondeiul spre a vă seri, căci dacă este inutil de a bate toba la urechile surdului, este bine ca esplicându-ne căuşele surdităţei D- lor-sale, să învăţăm ceva pentru precauţiuni viitore. Se vede că pe lângă alte calităţi, onorabilul şi marele economist Scarlat Pastia, impreună şi cu ai sei sînt cu totul lipsiţi de simţiul adoratului său, mai curînd, că au chiar o predilecţiune pentru miasme: fără de aceste daruri, dl. Pastia n’ar fi scris in contra asfaltărei oraşului, acele volume ce am menţionat, nici ar fi făcut tote chipurile spre a resilia contractul asfaltărei; căci asfaltarea oraşului nu insemneză numai înfrumuseţarea şi eftinirea circulaţiunei, dar încă, in mare parte, şi purificarea aerului de miasme ; şi apoi, daca nu ar fi suposiţiunea nostra adevărată, sau într’o alternativă sau in ceialaltă nu s’ar putea nimine explica următoriul fapt patent : cum, d-nul Scarlat Pastia, dintre numerosele şi spacioasele încăperi ale vastului seu oţel, s’a ales, spre locuinţa sa proprie o mică ca»