Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-08-02 / nr. 166
M. 167. Anul JJ. ABONAARITE In Iasi, un an.............................................. Trei luni............................................. Pentru străinătate se adaugă portul. Redacţiunea si Administratiunea | ii Otelul de Europa, Strada lApusneni. Un esemplar 10 bani || ANUNCIUSI Rândul sau locul în pagina IV . . . .15 bani Inserţiur şi reclame, rândul.................25 „ Scrisori nefrancate se refusă. . 24 lei . 7 „ Mer envi 2 August, 1S78. STEAUA ROMÂNIEI Avis. Absenta din Iasi a mai multor colaboratori ne silesce de a publica ziarul nostru numai de trei ori pe septămînă, şi anume Mercuria, Vineria şi Duminica. Acesta măsură nu va dura însă decât pănă la 1 Septemvre, de când vom reapare in tote dilele ca si în trecut, şi ne vom reabona si la un serviciu telegrafic. Anunţăm totodata că, pentru nepublicarea în acest interval a ziarului in tote zilele, vom prelungi cu 20 de zile terminat abonamentelor. RED ACŢIUNEA. Iaşi, 1 August IS7S. Unul din evenimentele, care in aceste momente de stagnaţiune politică ţine încordată atenţia publică este intrarea trupelor austro-maghiare in Bosnia şi Herţegovina, provinţii turceşti, hotărite de congres a fi ocupate şi administrate de Austria. Sînt acum douesprezece zile, de când oştirile austriace împărţite in doue corpuri au păşit peste fruntaria turcească, unul pe la nord sub comanda mareşalului Filipovici, celalalt pe la sud sub comanda generalului Ivanovici. In contra aşteptărei generale şi a dorinţei speciale a împăratului ca ocuparea să se facă fără varsare de sânge, ambele corpuri au intimpinat şi intimpină împotrivire, unul mai puţină, celalalt mai multă, in înaintarea lor spre Seraievo. Aceste provincii de altmintrea nici nu mai erau in puterea Turciei ci in marile insurecţiunei, care atît in Mostar cît şi in Seraievo au măcelărit sau alungat autorităţile otomane şi s’au făcut stăpînă pe casele publice, pe arsenaluri, provisiuni şi chiar pe o parte din oştirea otommna. Austria este deci silită spre a esenita mandatul european să potolească cu armele rescoala musulmanilor şi a creştinilor ortodoxi din Bosnia şi Herţegovina. Creştinii şi musulmanii de altă parte s’au asociat in aceste doue regiuni spre a-şi apăra vetrele şi a primi cu focul şi cu sabia oştirile austriace, şi se pare că insurgenţii jăfuesc ţara, nu pntru plăcerea de a fura şi de a comite excese, ci spre a-şi procura elemente de resistenţă. Este adevarat că corpul generalului Ivanovici n’au intimpinat pana acum împotrivire decît la Ciufiuki, in apropiare de fruntaria dalmată, unde au împrăştiat o bandă de 500 insurgenţi, care s’au retras lăsând pe câmpul de luptă mai mulţi morţi şi raniţi După aceasta generalul Ivanovici au intrat la 4 August cu trupele sale in Mostar, unde după ce au restabilit ordinea, au plecat înainte spre mează-noapte, cu intenţia de a se uni cu oştirea care străbate prin Bosnia. Insurgenţii s’au retras in munţi spre a se uni cu bande muntenegrine şi bosniace. In Bosnia, corpul generalului Filipovici înaintează incet şi cu mare greutate prin valea riului Bosna, trebuind să combată mai la fiecare pas populaţia musulmană care se află in arme. Intre luptele mai însemnate ce au avut să susţină coloanele acestui corp de oştire se înseamnă acelea de la Maglai şi Rosna. La Maglai un escadron de husari care mersese să facă recunoscere, au fost surprins într’o strimtore de populaţia mahomedană, care la început aratase austromaghiarilor o cordialitate prefăcută, dar care in urmă la retragerea lor, i-au primit cu impuşcături atît de vii încit la 70 de husari au ramas morţi pe cîmpul de luptă şi restul numai cu fuga au putut scapa pănă la avangardă. La Kosna, care se află pe Bosna, musulmanii în număr de vre-o 1 500 ocupând o poziţiune avantajosă, n’au fost isgoniţi din lourile ce ocupau decît după o luptă de mai multe oare susţinută contra unui regiment de rezervă şi a două batalioine, unul de vînători şi altul de infanterie. Lupte de feliul asta au trebuit să susţină oştirea austriacă pănă acum mai multe. Guvernul din Viena se pregăteşte chiar la alte lupte şi mai seriose, de vreme ce o telegramă din capitala Austriei anunţă că în Dalmaţia şi Croaţia 30.000 de oimeni stau gata spre a susţine la trebuinţă pe cele doue coruri cari au intrat deja în Bosnia şi Herţegovina. La Viena se atribue resistenţă populaţiei musulmane şi creştine ortodoxe din aceste doue provinţii la atitudinea echivocă a Forţei otomane, la trimiterea emisarilor din Constantinopole şi la intrige panslaviste şi muntenegiine. „Corespondenţa politică“ spune că: Porta otomană, fiind întrebată din Seraievo, de Mazhar-paşa, asupra piu ţarei ce trebue să ţină în faţa Austriaeilor, ar fi respuns : „Dacă Porta s’au absţinut pănă acum de a trimite instrucţii acesta vine de afla că se află în negoţieri cu Austro-Ungaria şi că au obţinut până acum rezultate satisfacătore. Austria insistă pentru o ocupare completă şi reclamă direcia administraţiei, în vreme ce Porta voeşte să păstreze administraţia în propriile sale mini şi să mărginească ocupaţia numai la districtele de la fruntarie. Valiul este prin urmare însărcinat să dee asigurări populaţiei în acesta privinţă. De îndată ce se va stabili înţelegerea, se vor expedui instrucţii.“ îndată ce respunsul acesta au fost adus la cunoştinţa comisiunei numite de musulmanii din Serajevo, mai mulţi au cerut iarbă de puşcă. „Corespondenţa politică“ adaoge că şeik-ulislam au trimis emisari cari să predice musulmanilor bosniaci resistenţă; ea afirmă că la Cetinia s-au adoptat proiectul unei alianţe între Muntenegrini şi musulmani contra Austriei, şi că Mostarul e plin de agenţi de ai principelui Nicolai. De altă parte negocierile dintre Poarta şi cabinetul din Viena au intrat intr’o pe-