Steaua Roşie, octombrie 1953 (Anul 2, nr. 112-120)
1953-10-03 / nr. 112
Anul II. Nr. 112. Armata R.P.R. a poporului In fiecare an, la 2 Octombrie întregul nostru popor muncitor şi militarii Armatei noastre Populare sărbătoresc Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Române. La 2 Octombrie 1953 se împlinesc 10 ani de la data când, în urma aprobării guvernului sovietic la cererea prizonierilor români în URSS se formează Divizia „Tudor Vladimirescu”, spre a , lupta, alături de glorioasaArmată Sovietică, pentru eliberarea patriei noastre cotropite de hitlerişti. Expresie a adevăratului patriotism al ostaşilor români. Divizia de voluntari „Tudor Vladimirescu” a constituit sâmburele Armatei noastre Populare. Clocotind de ură împotriva ocupanţilor hitlerişti, la chemarea partidului, unităţile Armatei Române au dat o contribuţie însemnată la sdrobirea hoardelor hitleriste. Sub conducerea înaltului Comandament Sovietic, acţionând în cadrul Frontului II. Ucrainian, 14 divizii româneşti au participat la eliberarea Ardealului, Ungariei şi Cehoslovaciei. In focul luptelor comune pentru sdrobirea fascismului german a fost reînoit firul străvechilor relaţii de prietenie şi al tradiţionalei frăţii de arme româno—ruse. Alături de ostaşii sovietici, soldaţii români s-au acoperit de ■glorie în luptele împotriva duşmanului. Trupele române aufost citate prin 7 ordine de zi ale înaltului Comandament Sovietic. Drapelul de luptă al Diviziei de Panduri „Tudor Vladimirrescu” a fost decorat cu înaltul ordin sovietic „Drapelul Roşu”, iar Divizia a primit dreptul să poarte numele oraşului Debreţin, la a cărui eliberare a participat. Armata noastră Populară este braţul înarmat al poporului muncitor, carne din carnea, sânge din sângele său. Mândrei sale armate, poporul nostru muncitor i-a încredinţat sarcina nobilă de a sta de strajă hotarelor tarii, suveranităţii şi independenţei poporului român, securităţii sale şi păcii. Sarcinile şi caracterul Armatei noastre Populare au fost definite de tovarăşul Gheorghe (jfceorghiu-Dej încă în anul 1948 la îCoijgresul Partidului Muncitoresc finoman : „Scut al intereselor poporului şi al Republicii Populare Romăne, şcoală a poporului — astfel coţicepem noi misiunea armatei rrfiRepublica Populara Română Armata noastră îşi îndeplineşte cu cinste această nobilă sarcimă trasată de partid. Activitatea neobosita a organelorpolitice, a organizaţiilor de partid şi UTM din rândul Forţelor Armate a făcut ca armata noastră să devină o adevărată şcoala a poporului. Soldaţii şi ofiteţii, deopotrivă, se străduiesc să-şi însuşească pe deplin măiestria armelor, ştiinţa militară stalinistă. Poporul nostru, înconjurând la dragoste armata sa, îi creia TO condiţii tot mai bune de viaţă şi de pregătire militară şi frontifia. In locul batjocurii, nă scut al Intereselor muncitor tati, soivenţelor de care avea parte ostaşul român din vechea armată, astăzi prin grija permanentă a partidului şi guvernului, a întregului popor muncitor, militarii Forţelor noastre Armate sunt bine echipaţi cu armament modern, bine îmbrăcaţi, bine hrăniţi. In cazărmi, tinerii noştri învaţă cum pot fi folositori construcţiei paşnice. Ei îşi ridica continuu nivelul lor de pregătire politica şi militară. Armata noastră e puternică. Tăria ei izvorăşte din aceea că este legata prin mii de fire de popor, că este o armată a frăţiei dintre poporul român şi minorităţile naţionale. Armata noastră este puternică pentru că înalta conştiinţă a faptului că apără munca paşnică a părinţilor şi fraţilor lor, uzinele, şcolile, creşete de copii, apele şi pământul scump al patriei, insuflă vigilenţă şi spirit de sacrificiu militarilor Forţelor noastre Armate. Poporul nostru Ştie că poate conta oricând,in orice situaţie pe forţele sale armate, pe trupele terestre, aeriene şi navale. Exprimând înalta preţuire pe care poporul nostru o acordă Armatei sale Populare, Constituţia RPR proclamă că „Apărarea Patriei este o datorie sfântă a fiecărui cetăţean al Republicii Populare Române”. A face parte din Armata noastră Populară, a sluji cu credinţă Patria este o mare cinste. Articolul 91 din Constituţia RPR arată că: „Serviciul militar in rândurile Forţelor Armate ale Republicii Populare Române este o îndatorire de onoare a cetăţenilor Republicii Populare Române”. Urmând tradiţia glorioasă a trecutului de luptă a poporului român pentru pace, libertate şi independenţă, ostaşii Armatei noastre Populare trebue să se străduiască de a deveni demni urmaşi ai oştenilor lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, ai dorobanţilor din 1877. Eroismul şi curajul ostaşilor sovietici este un exemplu viu de urmat pentru militarii Forţelor noastre Armate. Interesele apărării Patriei noastre cer din partea fiecărui militar eforturi noi în munca şi activitatea de zi cu zi. Militarii Armatei noastre trebue să se pregătească tot mai temeinic pentru a întări prin aceasta capacitatea de aparare, puterea de luptă a Armatei noastre Populare. In inimile militarilor Armatei noastre, ca şi în ale întregului popor trebue să clocotească ura înverşunată împotriva acelora care ar îndrăzni să calce hotarele patriei, care ar îndrăzni să ne răpească cuceririle, sau să saboteze înfăptuirea măreţei opere a construirii socialismului. De vor încerca, le vom răspunde aşa cum se cuvine ! Sărbătorind Ziua Forţelor Armate ale RPR poporul nostru muncitor salută cu căldură pe ostaşii şi ofiţerii Armatei sale, urează apărătorilor cuceririlor sale noi succese în pregătirea , militară şi politică, în întărirea disciplinei şi ordinei militare, în ascuţirea vigilenţei revoluţionare. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE UNIȚI-VA! ( Sâmbătă 3 Octombrie 1953, |4 pagini 20 bani. Salut fierbinte Ca şi pentru milioanele de oameni ai muncii din ţara noastră, ziua de 2 Octombrie însemnează pentru mine un măreţ prilej spre a-mi îndrepta privirile pline de dragoste şi încredere spre Forţele Arvticole ale Republicii Populare Româine Au apus pentru totdeauna vremurile cuiui copii noştri erau mânaţi cu forţa să-şi verse sângele pentru a cotropi alte popoare, pentru a distruge roadele muncii lor. Ostaşul de azi al Armatei noastre Populare are o menire nobilă: aceea de a apăra cu sfinţenie munca noastră constructivă, cuceririle regimului nostru democrat popular. Fiul meu, Petru învaţă la o şcoală militară. Sunt tot atât ostaşilor Armatei noc de mândru de acest fapt ca :i ei Când îl privesc cum e îmbrăcat in frumoasa sa uniforma, inima mi se umple de fericire. E încă tânăr, foarte tânăr, dar ştie să vorbească cu atâta însufleţire despre dărzenia cu care va fi întotdeauna gata sa apere viaţa noastră fericită, despre hoţia irea cu care ea lupta intotdeauna împotriva acelora care, vor să renască trendul, întunecat. Dar' fiul meu n'a uitat viaţa crudă din trecut. N'a uitat vremurile când, adeseori nu avea de îmbucat nici măcar o bucăţică de pâine. Dar odaia cu eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist de către glorioasa Armată, Sovietică, viaţa noastră, a luat o nouă întorşitură. Câţi pariaţi fericiţi nu sunt astăzi ca şi mine? Il ascultam te stre Populare f ricit pe fiul meu povestindu-mi despre tovarăşii săi, toţi fii de oameni ai muncii ca şi el, despre condiţiile ce le-au fost creiate pentru a-şi însuşi cât mai temeinic meşteşugul armelor. Miam dat seama că o armată în care arma se încredinţează numai celor proveniţi din rândurile celor ce muncesc va sluji necondiţionat poporul şi va sta de strajă necontenit intereselor lui. De Ziua Forţelor Armate ale R.P.R. adresez un salut fierbinte ostaşilor Armatei noastre Populare, urându-le noi izbânzi în munca lor de pregătire militară şi politică, — izbânzi care vor contribui la întărirea necontenită a capacităţii de apărare a patriei noastre. BALATE LAZAR telefonist, Depoul CFR Tg.-Mureş IN INTERIORUL ZIARULUI: — Ridicarea nivelului agitaţiei politice de massă-o sarcină de frunte (raid anchetă) (pag. 2-a). —— Tot mai multă pâine pentru oamenii muncii (pag. 3-a). — 15 ani de la apariţia „Cursului scurt de istorie a PCUS“ (pag. 3-a). — Luna prieteniei româno-sovietice (pag. 3-a). — Adunarea festivă cu prilejul celei de a 4-a aniversări a proclamării R. P. Chineze (pag. 4-a). Trăiască ziua Forţelor Armate ale R. P. R.! Pavăza sigură a cuceririlor noastre revoluţionare Am aflat de apropierea zilei Forţelor Armate ale R.P.R. Cu acest prilej simt nevoia să aştern pe hârtie câteva idei care mă preocupă. In trecut, pe vremurile dominaţiei burghejilor şi ciocoilor, când primarii şi perceptorii îşi făceau de cap la noi in comuna mă gândisem cu groază la armată, fie cu cea din România asupritorilor, fie a hortiştilor prădalnici. Cine nu-şi aduce aminte de armatele fascizate, sau de jandarmii cu pene de cocoş, apărători înfriguraţi ai intereselor ciocoiului român şi ale baronului maghiar, a căror apariţie producea ură cumplită şi dispreţ în rândurile noastre. Dar aceşti ani întunecaţi au apus pentru totdeauna. Soarele libertăţii ne-a fost adus de către vitejile oştiri care au pecetluit cu sângele lor victoria de la Stalingrad. îndrumaţi de partid am înfiinţat acum 3 ani în comuna noastră gospodăria agricolă colectivă „Tractorul Roşu”. Cu aceasta viaţa noastră a luat o întorsătură. In scurt timp am devenit, colectivist fruntaş. Din veniturile în cereale şi din banii cei-am obţinut anul trecut prin manca mea, mi-am construit în acest an o casă. Pot să spun fără exagerare că cea mai frumoasă casă din comună e casa mea. Ea e compusă din dormitor, sufragerie, cămară, bucătărie, baie şi pivniţă. In trecut cum aş fi putut năzui aşa ceva? O viaţă întreagă am trudit doar pe cele două hectare pe care le aveam şi sărăcia se finea mereu ele mine. Îmi exprim din toată inima recunoştinţa faţă de Partidul, şi Guvernul care ne-au creat posibilităţi de viaţă atât de luminoase. Noi, locuitorii Regiunii Autonoma Maghiare ne bucurăm de toate drepturile acordate întregului popor muncitor din Patria noastră comună. Cu drag şi cu profundă încredere îmi îndrept gândurile către falnicele Forţe Armate ale RPR, armata poporului, armata noastră, din rândurile căreia are cinstea să facă parte şi feciorul meu, Ernest. Noi putem munci pe ogorul liber al gospodăriei noastre colective având o asemenea pavăză a cuceririlor revoluţionare ale poporului nostru muncitor, ca Armata R.P.R. Trăiască Forţele Armate ale R.P.R. ANTAL BALAZS, colectivist Corunca, raionul Tg.-Mureş Eroi apărători ai vieţii noi Soldatul erou SONGRANADA In noapte s‘a auzit un glas puternic, făcând să răsune văile: — Stai ! Soldaţii dela post s‘au trezit. Recunoscuseră glasul santinelei Cine poate să fie la ora asta târzie ? Comandantul ? Răspunsul il dădu răpăitul unui automat şi un foc intens de arme. Vor avea timp să iasă afară, să ocupe poziţiile de apărare apropiată a postului ? Totul depinde de vitejia santinelei. Unul câte unul, soldaţii ieşiră afară şi ocupară poziţiile. Focurile de armă se auzeau acum tot mai departe, în noapte. Atacatorii fugeau. Fugeau ,sau încercau să întindă vreo cursă ? —Tovarășe soldat Grămadă, unde ești ? strigă comandantul. Dar santinela nu răspunse. Un soldat se târî pe coate și în genunchi și curând îl găsi. Era mort, căzuse eroic în lupta cu vrăjmașul,furișe încleștat de armă, încercând să deschidă cu gura închizătorul pentru a impinge pe ţeava puştii ultimul cartuş. Plumbii duşmanului îi sdrobîseră braţele, iar ultimul glonţ ii sfârtecase inima. Paginile albe ale carnetului cu scoarţe roşi, de atemist pe care il purta la piept ai fost înroşite cu sângele inimii sale. Aşa a căzut la datorie soldatul Ion Grămadă. Duşmanii nu şi-au putut înfăptui planul. In zori, ei au fost încercuiţi în pădure, au fost prinşi, primind apoi pedeapsa aspră a poporului muncitor. Ion Grămadă a fost un brav fiu al poporului român. S a născut într-un sat de munte, la Corbeni, acolo unde Argeşul şerpuieşte sprinten printre stâncile golaşe. Tatăl său, tăietor de lemne la o exploatare forestieră străină ,a murit in miez de iarnă, flămând şi degerat, in pădurile din creierii munţilor pe când Ion era încă copil. Ion nu cunoscuse bucuriile copilăriei nici când tatăl său trăia. Când a rămas insă orfan a simţit şi mai îngrozitoare foamea, s-a sbatut sub biciul jandarmilor şi a cunoscut exploatarea chiaburilor. Un prizonier de răboi sovietic, alături de care Ion a trudit în lagărul dela marginea satului a aprins lumină in gândirea lui. Ion Grămadă a înţeles de ce e mizerie şi doliu în casele celor ce trudesc din greu şi huzur în casele unui pumn de trândavi. S-a hotărît să lupte pentru o viaţă mai bună. Ion Grămadă a cunoscut zorii unei vieţi fericite abia după eliberarea României de către glorioasa Armată Sovietică şi ura din toată fiinţa sa pe duşmanii regimului de democraţie populară. El purta o adâncă admiraţie faţă de vitejii soldaţi sovietici, care au luptat eroic pentru a descătuşa poporul român. Dorea să înveţe şi el să mânuiască perfect armele, să poată înfrunta cu curaj orice duşman al patriei sale, al vieţii libere, să ştie să sdrobească cu arma pe cel care ar vrea să readucă vremurile de silnicie. De aceea, în armată el a devenit repede un soldat dintre cei mai destoinici. Chipeş şi priceput, el era mândria subunităţii, se bucura de dragostea şi încrederea comandantului şi a tovarăşilor săi. Nu era misiune oricât de grea pe care să nu o îndeplinească întocmai şi la timp, aşa cum cer regulamentele militare, aşa cum a jurat în faţa poporului când a luat arma în mână. Soldatul Ion Grămadă, alături de soldatul fruntaş Radu Ioan şi de alţi militari care şiau dat viaţa pentru libertatea poporului întruchipează eroismul soldatului Armatei Populare, apărătorul dârz al vieţii noi ce înfloreşte în Republica Populară Română, soldat care urăşte din adâncul fiinţei sale pe duşmanii poporului, soldat care până la ultima licărire de viață își respectă Jurământul Militar.