Steaua Roşie, octombrie 1953 (Anul 2, nr. 112-120)

1953-10-03 / nr. 112

Anul II. Nr. 112. Armata R.P.R. a poporului In fiecare an, la 2 Octombrie întregul nostru popor muncitor şi militarii Armatei noastre Populare sărbătoresc Ziua For­ţelor Armate ale Republicii Populare Române. La 2 Octombrie 1953 se împli­nesc 10 ani de la data când, în urma aprobării guvernului sovie­tic la cererea prizonierilor români în URSS se formează Divizia „Tudor Vladimirescu”, spre a , lupta, alături de glorioasa­­Ar­mată Sovietică, pentru elibera­rea patriei noastre cotropite de hitlerişti. Expresie a adevăratu­lui patriotism al ostaşilor ro­mâni. Divizia de voluntari „Tu­dor Vladimirescu” a constituit sâmburele Armatei noastre Populare. Clocotind de ură împotriva ocupanţilor hitlerişti, la chema­rea partidului, unităţile Arma­tei Române au dat o contribuţie însemnată la sdrobirea hoarde­lor hitleriste. Sub conducerea înaltului Comandament Sovie­tic, acţionând în cadrul Frontu­lui II. Ucrainian, 14 divizii ro­mâneşti au participat la elibera­rea Ardealului, Ungariei şi Ce­hoslovaciei. In focul luptelor comune pentru sdrobirea fascis­mului german a fost reînoit fi­rul străvechilor relaţii de prie­tenie şi al tradiţionalei frăţii de arme româno—ruse. Alături de ostaşii sovietici, soldaţii români s-au acoperit de ■glorie în luptele împotriva duş­manului. Trupele române au­­fost citate prin 7 ordine de zi ale înaltului Comandament Sovie­tic. Drapelul de luptă al Divi­ziei de Panduri „Tudor Vlad­imi­­rrescu” a fost decorat cu înaltul ordin sovietic „Drapelul Roşu”, iar Divizia a primit dreptul să poarte numele oraşului Debre­ţin, la a cărui eliberare a parti­cipat. Armata noastră Populară este braţul înarmat al poporului muncitor, carne din carnea, sân­ge din sângele său. Mândrei sa­le armate, poporul nostru mun­citor i-a încredinţat sarcina no­bilă de a sta de strajă hotarelor tarii, suveranităţii şi indepen­denţei poporului român, securi­tăţii sale şi păcii. Sarcinile şi caracterul Arma­tei noastre Populare au fost de­finite de tovarăşul Gheorghe (jfc­eorghiu-Dej încă în anul 1948 la îCoijgresul Partidului Munci­­tor­esc finoman : „Scut al intereselor poporului şi al Republicii Populare Romă­ne, şcoală a poporului — astfel coţicepem noi misiunea armatei rrfiR­epublica Populara Română Armata noastră îşi îndepli­neşte cu cinste această nobilă sarcimă trasată de partid. Acti­vitatea neobosita a organelor­­politice, a organizaţiilor de partid­ şi UTM din rândul For­ţelor­ Armate a făcut ca armata noastră să devină o adevărată şcoala a poporului. Soldaţii şi ofiteţi­i, deopotrivă, se străduiesc să-şi însuşească pe deplin mă­iestria­­ armelor, ştiinţa militară stalinistă. Poporul nostru, înconjurând la dragoste armata sa, îi creia­ TO condiţii tot mai bune de via­ţă şi de pregătire militară şi fron­tifia. In locul batjocurii, nă­­ scut al Intereselor­­ muncitor tati, soivenţelor de care avea parte ostaşul român din vechea armată, astăzi prin grija perma­nentă a partidului şi guvernu­lui, a întregului popor muncitor, militarii Forţelor noastre Armate sunt bine echipaţi cu armament modern, bine îmbrăcaţi, bine hrăniţi. In cazărmi, tinerii noş­tri învaţă cum pot fi folositori construcţiei paşnice. Ei îşi ridi­ca continuu nivelul lor de pregă­tire politica şi militară. Armata noastră e puternică. Tăria ei izvorăşte din aceea că este legata prin mii de fire de popor, că este o armată a frăţiei dintre poporul român şi minori­tăţile naţionale. Armata noastră este puternică pentru că înalta conştiinţă a faptului că apără munca paşnică a părinţilor şi fraţilor lor, uzinele, şcolile, cre­­şete de copii, apele şi pămân­tul scump al patriei, insuflă vigi­lenţă şi spirit de sacrificiu mili­tarilor Forţelor noastre Armate. Poporul nostru Ştie că poate conta oricând,­in orice situaţie pe forţele sale armate, pe trupe­le terestre, aeriene şi navale. Exprimând înalta preţuire pe care poporul nostru o acordă Armatei sale Populare, Consti­tuţia RPR proclamă că „Apăra­rea Patriei este o datorie sfântă a fiecărui cetăţean al Republicii Populare Române”. A face parte din Armata noas­tră Populară, a sluji cu credin­ţă Patria este o mare cinste. Articolul 91 din Constituţia RPR arată că: „Serviciul militar in rândurile Forţelor Armate ale Republicii Populare Române este o îndatorire de onoare a ce­tăţenilor Republicii Populare Române”. Urmând tradiţia glorioasă a trecutului de luptă a poporului român pentru pace, libertate şi independenţă, ostaşii Armatei noastre Populare trebue să se străduiască de a deveni demni urmaşi ai oştenilor lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, ai do­robanţilor din 1877. Eroismul şi curajul ostaşilor sovietici este un exemplu viu de urmat pentru militarii Forţelor noastre Ar­mate. Interesele apărării Patriei noastre cer din partea fiecărui militar eforturi noi în munca şi activitatea de zi cu zi. Militarii Armatei noastre trebue să se pregătească tot mai temeinic pentru a întări prin aceasta ca­pacitatea de aparare, puterea de luptă a Armatei noastre Popu­lare. In inimile militarilor Armatei noastre, ca şi în ale întregului popor trebue să clocotească ura înverşunată împotriva acelora care ar îndrăzni să calce hota­rele patriei, care ar îndrăzni să ne răpească cuceririle, sau să saboteze înfăptuirea măreţei opere a construirii socialismu­lui. De vor încerca, le vom răs­punde aşa cum se cuvine ! Sărbătorind Ziua Forţelor Ar­mate ale RPR poporul nostru muncitor salută cu căldură pe ostaşii şi ofiţerii Armatei sale, urează apărătorilor cuceririlor sale noi succese în pregătirea , militară şi politică, în întărirea­­ disciplinei şi ordinei militare, în ascuţirea vigilenţei revolu­ţionare. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE UNIȚI-VA! ( Sâmbătă 3 Octombrie 1953, |­4 pagini 20 bani. Salut fierbinte Ca şi pentru milioanele de oameni ai muncii din ţara noa­stră, ziua de 2 Octombrie în­sem­nează pentru mine un măreţ prilej spre a-mi îndrepta privi­rile pline de dragoste şi încre­dere spre Forţele Arvtic­ole ale Republicii Populare Ro­mâine Au apus pentru totdeauna vremurile cuiui copii noştri erau mânaţi cu forţa să-şi verse sân­gele pentru a cotropi­ alte po­poare, pentru a distruge roadele muncii lor. Ostaşul de azi al Armatei noas­tre Populare are o menire nobilă: aceea de a apăra cu sfinţenie munca noastră constructivă, cu­ceririle regimului nostru demo­crat popular. Fiul meu, Petru învaţă la o şcoală militară. Sunt tot atât ostaşilor Armatei noc de mândru de acest fapt ca :­i ei Când îl privesc cum e îmbrăcat in frumoasa sa uniforma, inima mi se umple de fericire. E încă tâ­năr, foarte tânăr, dar ştie să vor­bească cu atâta însufleţire despre dărzenia cu care va fi întotdeau­na gata sa apere viaţa noastră fericită, despre hoţia ir­ea cu care ea lupta intotdeauna împo­triva acelora care, vor să re­nască trendul, întunecat. Dar' fiul meu n'a uitat viaţa crudă din trecut. N'a uitat vremurile când, adeseori nu avea de îmbucat nici măcar o bucăţică de pâine. Dar odaia cu eliberarea patriei noas­tre de sub jugul fascist de că­tre glorioasa Armată, Sovietică, viaţa noastră, a­ luat o nouă în­torşi­­tură. Câţi pariaţi fericiţi nu sunt astăzi ca şi mine? Il ascultam te­­ stre Populare f­ ricit pe fiul meu povestindu-mi despre tovarăşii săi, toţi fii de o­ameni ai muncii ca şi el, despre condiţiile ce le-au fost creiate pentru a-şi însuşi cât mai temeinic meşteşugul armelor. Miam dat seama că o armată în care arma se încredinţează numai celor proveniţi din rândurile celor ce muncesc va sluji necondiţionat poporul şi va sta de strajă ne­contenit intereselor lui. De Ziua Forţelor Armate ale R.P.R. adresez un salut fierbinte ostaşilor Armatei noastre Popu­lare, urându-le noi izbânzi în munca lor de pregătire militară şi politică, — izbânzi care vor con­tribui la întărirea necontenită a capacităţii­ de apărare a patriei noastre. BA­LATE LAZAR telefonist, Depoul CFR Tg.-Mureş IN INTERIORUL ZIARULUI: — Ridicarea nivelului agitaţiei politice de massă-o sarcină de frunte (raid anchetă) (pag. 2-a). —— Tot mai multă pâine pentru oamenii muncii (pag. 3-a). — 15 ani de la apariţia „Cursului scurt de istorie a PCUS“ (pag. 3-a). — Luna prieteniei româno-sovietice (pag. 3-a). — Adunarea festivă cu prilejul celei de a 4-a aniversări a proclamării R. P. Chineze (pag. 4-a). Trăiască ziua Forţelor Armate ale R. P. R.! Pavăza sigură a cuceririlor noastre revoluţionare Am aflat de apropierea zilei Forţelor Armate ale R.P.R. Cu acest prilej simt nevoia să aştern­­ pe hârtie câteva idei care mă preocupă. In trecut, pe vremurile domina­ţiei burghejilor şi ciocoilor, când primarii şi perceptorii îşi făceau de cap la noi in comuna mă gân­disem cu groază la armată, fie cu cea din România asupritorilor, fie a hortiştilor prădalnici. Cine nu-şi aduce aminte de armatele fascizate, sau de jandarmii cu pene de cocoş, apărători înfrigu­raţi ai intereselor ciocoiului ro­mân şi ale baronului maghiar, a căror apariţie producea ură cumplită şi dispreţ în rândurile noastre. Dar aceşti ani întunecaţi au apus pentru totdeauna. Soarele libertăţii ne-a fost adus de către vitejile oştiri care au pecetluit cu sângele lor victoria de la Stalin­grad. îndrumaţi de partid am în­fiinţat acum 3 ani în com­una noastră gospodăria agricolă co­lectivă „Tractorul Roşu”. Cu aceasta viaţa noastră a luat o întorsătură. In scurt timp am devenit, colec­tivist fruntaş. Din veniturile în cereale şi din banii ce­­i-am ob­ţinut anul trecut prin manca mea, mi-am construit în acest an o casă. Pot să spun fără exagerare că cea mai frumoasă casă din comună e casa mea. Ea e­ compusă din dormitor, sufrage­rie, cămară, bucătărie, baie şi pivniţă. In trecut cum aş fi putut năzui aşa ceva? O viaţă întreagă am trudit doar pe cele două hec­tare pe care le aveam şi sărăcia se finea mereu ele mine. Îmi exprim din toată inima re­cunoştinţa faţă de Partidul, şi Gu­vernul care ne-au creat posibili­tăţi de viaţă atât de luminoase. Noi, locuitorii Regiunii Autonoma Maghiare ne bucurăm de toate drepturile acordate întregului popor muncitor din Patria noastră comună. Cu drag şi cu profundă încre­dere îmi îndrept gândurile către falnicele Forţe Armate ale RPR, armata poporului, armata noa­stră, din rândurile căreia are cinstea să facă parte şi feciorul meu, Ernest. Noi putem munci pe ogorul liber al gospodăriei noastre colec­tive având o asemenea pavăză a cuceririlor revoluţionare ale po­porului nostru muncitor, ca Ar­mata R.P.R. Trăiască Forţele Armate ale R.P.R. ANTAL BALAZS, colectivist Corunca, raionul Tg.-Mureş Eroi apărători ai vieţii noi Soldatul erou SON­GRANADA In noapte s‘a auzit un glas puternic, făcând să răsune văile: — Stai ! Soldaţii dela post s‘au trezit. Recunoscuseră glasul santinelei Cine poate să fie la ora asta târzie ? Comandantul ? Răspun­sul il dădu răpăitul unui auto­mat şi un foc intens de arme. Vor avea timp să iasă afară, să ocupe poziţiile de apărare apropiată a postului ? Totul de­pinde de vitejia santinelei. Unul câte unul, soldaţii ieşiră afară şi ocupară poziţiile. Focu­rile de armă se auzeau acum tot mai departe, în noapte. Ataca­torii fugeau. Fugeau ,sau încer­cau să întindă vreo cursă ? —Tovarășe soldat Grămadă, unde ești ? strigă comandantul. Dar santinela nu răspunse. Un soldat se târî pe coate și în genunchi și curând îl găsi. Era mort, c­ăzuse eroic în lupta cu vrăjmașul,­­furișe încleștat de armă, încercând să deschidă cu gura închizătorul pentru a impinge pe ţeava puştii ultimul cartuş. Plumbii duşmanului îi sdrobîseră braţele, iar ultimul glonţ ii sfârtecase inima. Pagi­nile albe ale carnetului cu scoarţe roşi, de atemist pe care il purta la piept ai fost înroşite cu sângele inimii sale. Aşa a căzut la datorie soldatul Ion Grămadă. Duşmanii nu şi-au putut în­făptui planul. In zori, ei au fost încercuiţi în pădure, au fost prinşi, primind apoi pedeapsa aspră a poporului muncitor. Ion Grămadă a fost un brav fiu al poporului român. S a nă­scut într-un sat de munte, la Corbeni, acolo unde Argeşul şer­puieşte sprinten printre stâncile golaşe. Tatăl său, tăietor de lemne la o exploatare forestieră străină ,a murit in miez de iar­nă, flămând şi degerat, in pădu­rile din creierii munţilor pe când Ion era încă copil. Ion nu cunoscuse bucuriile copilăriei nici când tatăl său trăia. Când a rămas insă orfan a simţit şi mai îngrozitoare foamea, s-a sbatut sub biciul jandarmilor şi a cunoscut exploatarea chiabu­rilor. Un prizonier de ră­boi so­vietic, alături de care Ion a trudit în lagărul dela marginea satului a aprins lumină in gân­direa lui. Ion Grămadă a înţe­les de ce e mizerie şi doliu în casele celor ce trudesc din greu şi huzur în casele unui pumn de trândavi. S-a hotărît să lupte pentru o viaţă mai bună. Ion Grămadă a cunoscut zorii unei vieţi fericite abia după eliberarea României de către glorioasa Armată Sovietică şi ura din toată fiinţa sa pe duş­manii regimului de democraţie populară. El purta o adâncă ad­miraţie faţă de vitejii soldaţi sovietici, care au luptat eroic pentru a descătuşa poporul ro­mân. Dorea să înveţe şi el să mânuiască perfect armele, să poată înfrunta cu curaj orice duşman al patriei sale, al vieţii libere, să ştie să sdrobească cu arma pe cel care ar vrea să re­aducă vremurile de silnicie. De aceea, în armată el a devenit repede un soldat dintre cei mai destoinici. Chipeş şi priceput, el era mândria subunităţii, se bu­cura de dragostea şi încrederea comandantului şi a tovarăşilor săi. Nu era misiune oricât de grea pe care să nu o îndeplinea­scă întocmai şi la timp, aşa cum cer regulamentele militare, aşa cum a jurat în faţa poporului când a luat arma în mână. Soldatul Ion Grămadă, ală­turi de soldatul fruntaş Radu Ioan şi de alţi militari care şi­­au dat viaţa pentru libertatea poporului întruchipează eroismul soldatului Armatei Populare, apărătorul dârz al vieţii noi ce înfloreşte în Republica Populară Română, soldat care urăşte din adâncul fiinţei sale pe duşmanii poporului, soldat care până la ultima licărire de viață își res­pectă Jurământul Militar.

Next