Steaua Roşie, octombrie 1954 (Anul 3, nr. 215-223)

1954-10-02 / nr. 215

octombrie 1954. STEAUA ROȘIE 3 B. Memorandumul înmînat la 19 martie la Washington de dl. J. F. Dulles lui G. N' Zarubin (Urmare din pag. 2-a) deb­. Acordul urmează să stabilească în cea mai mare măsură practică po­sibilă normele şi principiile după ca­re s-ar călăuzi Agenţia în exercita­rea funcţiunilor ei. B. Calitatea de membru — toate statele care au semnat acordul ar fi membri ai Agenţiei. C. organul de conducere. 1. Puterea executiva supremă in Agenție trebuie să fie exercitată de Consiliul Guvernatorilor, format dintr­­un număr restrîns de membri, repre­zentând guvernele. La determinarea componenţei Consiliului Guvernato­rilor ar fi poate de dorit de a se lua în considerare repartiţia geografică şi calitatea de mer­ibru a viitorilor be­­neficiari. Se aşteaptă ca principalii participanţi să facă parte din Consi­liul Guvernatorilor. 2. Se propune ca hotărîrile Consi­liului Guvernatorilor să fie adoptate în mod obişnuit, printr-o formă oare­care de majoritate de voturi Ar pu­tea fi elaborată o procedură care să acorde principalelor ţări­ participante privilegii speciale la votarea unor anu­mite chestiuni, ca repartiţia materia­lelor dezagregabile. D. Personalul. — Personalul Agen­ţie trebuie să aibă în fruntea sa un administrator-şef sau un director ge­neral, numit pe un termen anumit de Consiliul Guvernatorilor şi aflindu-se sub controlul acestuia, şi urmează să cuprindă, fireşte, cadre ştiinţifice şi tehnice cu o înaltă calificare. Sub supravegherea generală a Consiliului, administratorul-şef trebuie să poarte răspunderea pentru numirea, organi­zarea şi activitatea personalului. F. Finanţarea. 1. Fondurile pentru utilajul pen­­t­al, pentru uzina aprobată a Agen­ţiei şi pentru proiectele sale de cerce­tări trebuie să fie puse la dispoziţie, prin alocarea de către statele partici­pant în conformitate cu scara contri­­buţiil­or asupra căreia se va cădea de acord. Se presupune că poate se va dovedi posibilă folosirea principiilor generale care stabilesc scara contri­buţiilor membrilor individuali la O.N.U. 2. Fondurile pentru proiectele con­crete, vărsate de ţările­ membre in ve­derea folosirii materialelor sau servi­ciilor Agenţiei, trebuie să fie puse la dispoziţie de către ţara beneficiară interesată printr-un acord special in fiecare caz. F. Sediul administraţiei Agenţiei ar putea fi situat într-un loc asupra că­ruia se va realiza un acord mutual. G. Legătura cu Organizaţia Naţiu­nilor Unite şi cu celelalte organisme internaţionale. — Agenţia urmează să prezinte rapoarte Consiliului de Se­curitate al O.N.U. şi Adunării Gene­rale la cererea oricăruia din aceste organisme. Agenţia trebuie, de ase­menea, să se consulte şi să colabo­reze cu celelalte organisme ale O.N.U., a căror activitate ar putea avea vreo legătură cu activitatea Agenţiei. In legătură cu memorandumul gu­vernului S.U.A., din 19 martie, care conţi­ne explicaţii suplimentare privi­toare la organul (agenţia) internaţio­nal pentru energia atomică, despre ca­re s-a vorbit în declaraţia preşedinte­lui Eisenhower din 8 decembrie 1953, guvernul sovietic consideră necesar să exprime următoarele considerente In declaraţia amintită a preşedintelui S.U.A., care a subliniat primejdia deo­sebită pe care o prezintă arma atomi­că, s.a, făcut propunerea ca statele res­pective să pună o mică parte din stocurile lor de materiale atomice la dispoziţia Agenţiei Internaţionale, în vederea folosirii lor pentru nevoi paş­nice. In memorandumul din 19 martie sim­i citate unele amănunte de organi­zare a Agenţiei Internaţionale menţio­nate, dar sunt trecute cu desăvirşire sub tăcere observaţiile făcute de guver­nul sovietic, în declaraţia sa din 21 de­cembrie, în legătură cu declaraţia pre­şedintelui S.U.A. din 8 decembrie. Or, aceste observaţii ale guvernului sovie­tic au drept scop să se realizeze un a­­cord cu privire la interzicerea armei a­­tomice, şi să se obţină, chiar într-un H. Utilajul Agenţiei ar cuprinde: 1. O uzină, utilaj şi mijloace pen­tru obţinerea, păstrarea şi furnizarea de materiale nucleare. 2. Mijloace de pază. 3. Laboratoare de econtrol pentru analiza şi verificarea recepţionărilor şi pentru controlul inventar al materia­lelor nucleare. 4. Din local necesar pentru activi­tatea administrativă și de altă natu­ra a Agenției, care nu este cuprinsă în categoriile precedente. 5. Un utilaj care, atunci cind va fi necesar, să poată fi folosit în scopuri de instruire și antrenament, prospec­tări și cercetări, producție de carbu­ranţi și prelucrare chimică. III. FUNCŢIUNILE AGENŢIEI A. Recepţionarea şi păstrarea ma­terialelor. 1. Toate ţările­ membre, care dispun de stocuri de uraniu normal şi înno­bilat, toriu metalic U-233, U-235, U-238, plutoniu şi aliaje din cele enu­merate mai sus, vor face, după cum este de aşteptat, depuneri de asemenea materiale la Agenţie. 2. Statele Unite ar fi gata să facă, ca donaţie, o primă depunere consi­derabilă fie materiale nucleare pen­tru nevoile Agenţiei. U.R.S.S. ar fa­­c­­e donaţie echivalentă pentru aces­te necesităţi. 3. Agenţia ar indica locul, modul de livrare şi, acolo unde aceasta este necesar, forma şi componenţa mate­rialelor primite de ea. Agenţia ar ve­rifica, de asemenea, cantităţile decla­rate de materiale primite şi ar comu­nica membrilor aceste cantităţi. Agen­ţia ar purta răspunderea pentru păs­trarea şi paza materialelor în aşa fel, incit să reducă la minim posibilitatea unei acaparări neaşteptate. B. Repartiţia materialelor de către Agenţie. 1. Agenţia ar examina propunerile făcute de membrii­ participanţi care do­resc să obţină­ o oarecare cantitate de materiale din stocurile Agenţiei, în lumina unor criterii unice şi echitabi­le, care cuprind: a. Folosirea ce va fi dată materia­lelor, inclusiv posibilitatea folosirii din punct de vedere ştiinţific şi tehnic. b. Chestiunea, de a se şti dacă pla­nurile, fondurile, personalul tehnic, etc. asigură folosirea efectivă a mate­rialelor. c. Chestiunea de a se şti dacă sunt suficiente măsurile propuse pentru o­­crotirea sănătăţii şi securităţii în mî­­nuirea materialelor şi păstrarea lor, precum şi dacă aceste măsuri sunt su­ficiente în muncă cu utilajul în func­ţiune. d Distribuirea imparţială a materia­lelor existente. 2 Dreptul asupra materialelor nu­cleare ar reveni iniţial Agenţiei, care ar stabili proporţiile echitabile de pla­tă pentru materialele utilizate. 3. În scopul asigurării îndeplinirii normelor corespunzătoare de securita­timp cît mai apropiat, asumarea de că­tre state a obligaţiei de a nu folosi ar­ma atomică şi cu hidrogen care, prin caracterul lor, reprezintă arme de a­­gresiune. In cuvîntarea sa din 8 decembrie, preşedintele S.U.A. a declarat: ..Ţara mea vrea să construiască şi nu să dis­trugă. Ea vrea acorduri între ţări şi nu războaie“. In această declaraţie, preşe­dintele S.U.A. a spus de asemenea: „Statele Unite, ţinînd seama de propu­nerea Adunării Generale a O.N.U., sînt gata să se întîlnească neîntârziat în mod confidenţial cu reprezentanţii ce­lorlalte ţări pe care acest lucru ,,le pri­veşte in primul rînd“, pentru a găsi „o soluţie acceptabilă“ a problemei cursei înarmării atomice, care aruncă um­bră nu numai asupra cauzei păcii, ci şi asupra vieţii întregii lumi“. In aceste declaraţii ale preşedintelui S.U.A. au fost exprimate urări de pace, năzuinţa de a găsi împreună cu repre­zentanţii altor ţări o rezolvare a pro­blemei cursei înarmării atomice, dorin­ţa de a realiza „acorduri între ţări şi nu războaie“. Intrucît năzuinţa perma­nenta a guvernului, U.R.S.S. este de a te şi ocrotire a sănătăţii, precum şi în scopul de a asigura folosirea materia­lelor dezagregabile repartizate, pentru scopurile in vederea cărora au fost re­partizate, Agenţia ar dispune de îm­puterniciri permanente de a prescrie anumite metode şi condiţii de muncă, reguli de securitate şi ocrotire a sănă­tăţii, de a cere prezentarea de dări de seamă şi procese verbale ale lucrărilor, de a indica cum trebuie procedat cu produsele secundare ale materialelor dezagregabile şi cu deşeurile, de a-şi rezerva dreptul de control şi de a ce­re prezentarea de rapoarte cu privire la mersul lucrărilor. Agenţia ar avea, de asemenea, împuterniciri să verifice starea materialului repartizat pe baza unor liste de inventar şi să verifice îndeplinirea condiţiilor de furnizare a materialului. 4. Informarea cu privire la toate o­peraţiile efectuate de Agenţie ar fi ac­cesibilă tuturor membrilor. C. Activitatea Agenţiei în domeniul informării şi deservirii. 1. Se aşteaptă ca toate ţările­ membre care dispun de informaţii avînd legă­tură cu activitatea Agenţiei să împăr­tăşească Agenţiei din aceste informaţii. 2 In rompiectare la datele obţinute ca urmare a activităţii sale proprii, A­­genţia va dispune de: a. Date obţinute de ţările­ partici­­pante în urma folosirii materialelor, informaţiilor, serviciilor şi a altui aju­tor din partea Agenţiei. b. Date deja accesibile tuturor în unele ţări. c. Date obţinute şi aflate anter­ior la dispoziţia principalilor participanţi sau a celorlalţi membri şi transmise bene­vol Agenţiei. 3. Agenţia va stimula schimbul de­ informaţii ştiinţifice şi tehnice între ţări şi va purta răspunderea pentru larga răspindire a datelor care se află la dispoziţia sa. 4 Agenţia va servi ca intermediar, asigurînd acordarea de servicii de către o ţară­ participantă alteia Prin­tre măsurile concrete, Agenţia ar putea asigura următoarele: a Pregătirea şi instruirea. b. Servicii referitoare la elaborarea de reguli pentru ocrotirea sănătăţii şi securităţii, în legătură cu folosirea materialelor dezagregabile. c. Servicii în cadrul consultărilor tehnice legate de elaborarea şi înfăp­tuirea programelor. d. Prelucrarea materialelor nucleare (adică separarea şi epurarea chimică, producţia de elemente carburante etc.) e. Aprovizionarea cu materiale spe­ciale, ca apa grea. f. Construirea și livrarea de utilaj special. g. Servicii speciale de laborator cu organizarea experiențelor și încercări­lor. h. Ajutor în aplicarea măsurilor fi­nanciare pentru sprijinirea proiectelor corespunzătoare, contribui la întărirea păcii­­ între po­poare, iar în actualele condiţii de a contribui în special la înlăturarea pri­mejdiei războiului atomic, guvernul so­vietic a declarat că este gata să ia par­te la tratativele respective. Totodată guvernul sovietic a consi­derat şi consideră necesar să atragă în mod deosebit atenţia asupra urmă­toarelor. In primul rînd, Propunerea S.U.A., ca statele respective să pună o mică parte din stocurile lor de materiale a­­tomice la dispoziţia Organului Interna­ţional în vederea folosirii lor pentru f­evoi paşnice, nu poate contribui la a­­tingerea ţelurilor propuse în discursul mai sus-menţionat al preşedintelui S.U.A. In cazul în care o mică parte a materialelor atomice va fi rezervată pentru scopuri paşnice, masa principa­lă a materialelor atomice va fi folosi­tă, ca şi pînă acum, pentru producţia de noi bombe atomice şi cu hidrogen, ceea ce înseamnă continuarea stocării de arme atomice şi posibilitatea creării de noi tipuri ale acestei arme, cu o şi mai mare put­ere de distrugere. O ase­menea situaţie înseamnă ca statele care au posibilitatea de a produce ar­ma atomică şi cu hidrogen să nu fie prin nimic împiedicate în sporirea con­tinuă a stocurilor acestor arme. Rezervarea unei mici părţi din ma­terialele atomice din stocurile existen­te, pentru a fi folosite pentru nevoi paşnice, poate să creeze doar aparenţa că se va micşora cantitatea de mate­riale atomice rezervată pentru produc­ţia armei atomice şi cu hidrogen. In realitate însă, lucrurile nu se prezintă deloc astfel. Intr-o serie de ţări pro­ducţia de materiale atomice creşte an de an atît de repede incit rezervarea unei anumite părţi pentru nevoi paşni­ce nu poate micşora nici de­cum canti­tatea de bombe atomice şi cu hidrogen nou fabricate Prin urmare, nici în ca­zul cind propunerea S.U.A ar fi apli­cată, nu s-ar putea vorbi despre opri­rea cursei înarmării atomice, despre care s-a vorbit în declaraţia din 8 de­cembrie a preşedintelui S.U.A. Nivelului atins în prezent de ştiinţă şi tehnică face cu putinţă ca însăşi u­­t­lizarea energiei atomice în scopuri paşnice să fie folosită pentru sporirea producţiei armei atomice. Se ştie că din punct de vedere prac­tic este posibil să se realizeze pe sca­ră industrială un proces de obţinere a energiei electrice pentru nevoi paşnice prin folosirea materialelor atomice, în condiţiile căruia cantitatea de mate­riale atomice dezagregabile, folosite în proces, nu numai că nu scade, ci, dim­potrivă, creşte. Prin aceasta materia­lele­ atomice inofensive se­ transformă în materiale dezagregabile explozive care constituie baza pentru producţia armei atomice şi cu hidrogen. Cu alte cuvinte, este incontestabilă şi dovedită în mod practic teza că folosirea paşni­că a energiei atomice este­ legată de posibilitatea producţiei concomitente de materiale atomice folosibile pentru fabricarea armei atomice. Această si­tuaţie nu numai că nu duce la reduce­rea stocurilor de materiale atomice fo­losibile pentru fabricarea armei atomi­ce, ci duce la aceea că aceste stocuri vor creşte fără nici un fel de îngrădiri atît pe seama producţiei mereu cres­­cinde a acestor materiale în diferite state, cît şi pe seama a însăşi produc­ţiei Organului Internaţional. Prin urmare, propunerea S.U.A. cu privire la rezervarea unei anumite părţi a materialelor atomice, în vederea folosirii în scopuri paşnice, nu numai că nu opreşte cursa înarmării atomice, ci duce la intensificarea ei continuă. In al doilea rînd, Propunerea S.U.A. din 8 decembrie, la fel ca şi memo­randumul S.U.A. din 19 martie, ocoleş­te cu desăvirşire problema inadmisibi­­lităţii folosirii armei atomice, care este o armă de exterminare în masă. Acceptarea propunerii preşedintelui Eisenhower nu ar îngrădi în nici o măsură pe agresor în folosirea armei atomice, în orice scopuri şi în orice moment şi, prin urmare, nu ar slăbi cu nimic primejdia unui război în care să fie folosită arma atomică şi cu hi­drogen. In acest fel, acceptarea propunerii menţionate a S.U.A. nu ar aduce schim­bări în situaţia existentă, cînd statele care dispun de materiale atomice şi de posibilităţile industriale şi tehnice corespunzătoare pentru producţia ar­mei atomice, o produc în proporţii mereu crescînde şi fac stocuri de bom­be atomice şi cu hidrogen de o putere destructivă tot mai mare. în afară de aceasta, toate acestea au loc în condiţiile lipsei oricărui acord internaţional care să lege statele în domeniul folosirii armei atomice şi cu hidrogen. Totuşi, nu se poate nega faptul că în ultimul timp, în multe ţări s-a răs­­pândit larg neliniştea în legătură cu creşterea forţei destructive a armei a­­rotr­ice şi în special în legătură cu apa­riţia armei cu hidrogen. Ar fi greşit să nu se ţină seama de aceste fapte în­deobşte cunoscute şi de cererile tot mai insistente de a nu se admite fo­losirea în război a armei atomice şi cu hidrogen. Toate acestea îndreptăţesc conclu­zia că atît propunerea S.U.A. din 8 decembrie, cît şi memorandumul S.U.A. din 19 martie, nu corespund scopului principal — înlăturarea primejdiei u­­nui război atomic. II. declaraţia sa din 21 decembrie, guvernul sovietic a arătat că dacă gu­vernul S.U.A., năzueşte, la fel ca şi guvernul U.R.S.S., spre micşorarea încordării internaţionale şi spre întă­rirea păcii, atunci eforturile celor două guverne trebuie să fie îndreptate spre realizarea unui acord cu privire la in­terzicerea armei atomice şi la institui­rea unui control internaţional ofica­te corespunzător asupra acestei interzi­ceri. In condiţiile existenţei unei ase­menea interziceri internaţionalei a ar­mei atomice ar fi deschise posibilităţi largi pentru folosirea energiei atomice în scopuri paşnice, întrucît atit declaraţia preşedintelui S.U.A. din 8 decembrie, cit şi memoran­dumul S.U.A. din 19 martie, ocolesc problema inter­zicerii armei atomice şi lasă de­ fapt deschisă posibilitatea sporirii continue, nelimitate a producţiei acestei arme şi a folosirii ei de către agresor, propu­nerea S.U.A. cu privire la crearea unui organ internaţional pentru folosirea e­­nergiei atomice nu slăbeşte în nici o măsură primejdia unui război atomic. Mai mult decit atît, ea poate servi şi unor scopuri diametral opuse. Această propunere cu privire la folosirea unei anumite părţi a materialelor atomice în scopuri paşnice poate să creeze a­­parenţa înşelătoare a reducerii produc­ţiei armei atomice şi să ducă la slă­­birea vigilenţei popoarelor faţă de primejdia crescindă a unui război în care să fie folosită această armă de agresiune şi de exterminare in masă a oamenilor. Faptul că pină în momentul d­e faţă nu s-a reuşit să se realizeze un acord corespunzător cu privire la interzicere­a necondiţionată a armei atomice, cu hidrogen, ca şi a celorlalte tipuri de arme de exterminare în masă, nu nu­mai că nu micşorează importanţa efor­turilor în această direcţie, ci, dimpo­trivă, face ca aceste eforturi să fie şi mai necesare, ţinindu-se seama de pri­mejdia mereu crescindă pe care o pre­zintă pentru popoare cursa care conti­nuă în producţia armei atomice şi cu hidrogen. Aceasta se referă îndeosebi la statele care dispun de resursele co­respunzătoare de materiale atomice şi care produc arma atomică şi cu hidro­gen. Dacă lucrurile s-ar limita numai la un acord între state, în sensul că pen­tru scopuri paşnice se rezervă doar o oarecare parte mică de materiale ato­mice, iar producţia armei atomice nu este îngrădită cu nimic nici de acum înainte, printr-un asemenea acord in­ternaţional s-ar da de fapt aprobarea inadmisibilă pentru producţia armei a­­tomice, ceea ce nu ar fi decât în avan­tajul forţelor agresive. O aprobare in­ternaţională de acest fel pentru pro­ducţia armei atomice, nu numai că nu ar uşura realizarea unui acord cu pri­vire la interzicerea ei, c­i, dimpotrivă, ar constitui un nou obstacol pe calea spre realizarea acordului menţionat. Este necesar ca nu o oarecare par­te, ci întreaga masă de materiale ato­mice să fie­ destinată în întregime sco­purilor paşnice, ca realizările ştiinţei în acest domeniu să servească nu sco­purilor războiului şi exterminării în masă ,a oamenilor, ci scopurilor ovili­tului vieţii economice şi al culturii, ceea ce ar crea posibilităţi nenim­intîl­­nite pentru avîntul industriei, agricul­turii şi transportului, pentru aplicarea în medicină, pentru perfecţionarea tehnicii şi progresul continuu al ştiin­ţei. Interzicerea armei atomice şi cu hi­drogen şi folosirea tuturor materiale­lor atomice în scopuri paşnice, acor­­dîndu-se ajutorul cuvenit regiunilor slabe economiceşte, ar înlesni totoda­tă posibilitatea realizării unui acord in problema unei reduceri categorice a tipurilor clasice de armament. Acest lucru ar face cu putinţă să se rea­lizeze o uriaşă uşurare a poverii impozitelor pe care o suportă popoa­rele în legătură cu existenţa în multe state a unor armate, peste măsură de mari, deoarece cursa înarmărilor con­tinuă. Dorind să înlesnească posibilitatea realizării unui acord cu privire la in­terzicerea necondiţionată şi totală a armei atomice şi la instituirea unui control internaţional corespunzător, guvernul sovietic, declarînd că este gata să participe la tratative referi­toare la propunerile guvernului S.U.A., a prezentat la rîndul său spre exami­nare următoarea propunere: Statele­­ participante la Acord, fiind călăuzite de dorinţa de a micşo­ra încordarea Internaţională, îşi asumă obligaţia solemnă şi necondiţionată de (Continuare în pag. 4-a) 9. Nota memorială înmînată de V. M. Molotov d-lui J. F. Dulles la 27 aprilie, la Geneva In legătură cu tratativele dintre guvernul U.R­ S.S și guvernul S.U.A. în problema atomică

Next