Steaua Roşie, octombrie 1958 (Anul 7, nr. 638-646)
1958-10-01 / nr. 638
PROLETARI DiN TOATE ȚĂRILE, tW îȚf VA ! AN A Vii Nr. 638 Miercuri, 1 octombrie 1958 6 PAGINI — 20 B,NJ Ziua Forţelor Armate ale R.P.R. In fiecare an în ziua de 2 octombrie, poporul nostru , muncitor împreună cu armata sa, sărbătoresc ziua Forţelor Armate ale' r.P.R., semn al dragostei şi preţuirii ,de care armata noastră populară se bucură din partea partidului şi guvernului, din partea poporului. Istoria patriei noastre este ilustrată de fapte de vitejie în toate timpurile, de pilde de patriotism înflăcărat de care fiii poporului, îmbrăcaţi în straie ostăşeşti, au dat dovadă întotdeauna atunci cinc trebuia să-şi apere glia şi ţara, chiar şi cînd acestea nu le aparţineau. Cine nu-şi aminteşte cu emoţie şi cu mîndrie de dorobanţii romîni care la 1877 au luptat împreună cu armatele ruse pentru independenţa Romîniei, al căror eroism legendar a fost înserat cu atîta suflet şi admiraţie de V. Alecsandri şi George Coşbuc? In condiţiile odiosului război imperialist din 1914—1918, ostaşii de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti au realizat de asemenea fapte de eroism; ostaşi care deşi flămînzi, dezbrăcaţi şi istoviţi de asuprirea burghezo-moşierească care socotea armata ca o „mare mută“ s-au aruncat împotriva cotropitorilor nemţi, dind sute de mii de sacrificii cu speranţa în venirea altor vremuri mai bune. Continuatorul celor mai bune tradiţii de luptă pentru dreptate, ale lui Gh. Doja, Horia, Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimirescu şi Nicolae Bălcescu, poporul nostru a luptat şi a sperat în dreptatea cauzei sale. Dar ori de cite ori poporul a luptat in haine ostăşeşti cu puşca în mină, sau s-a răsculat cu tot ce avea pe lingă casă, speranţele sale au fost spulberate şi încercările sale de a-şi face singur dreptate, aufost zdrobite. Nu odată armata compusă din fiii muncitorilor şi ai ţăranilor muncitori, a fost pusă de stăpînire să tragă în părinţii şi fraţii lor, cum au fost cazurile răscoalei ţărăneşti din 1907 şi a luptelor muncitoreşti din 1933, cînd s-au semnalat şi multe cazuri de solidaritate ale armatei cu muncitorii şi ţăranii răsculaţi. Cu ofiţerii, fii de mari burghezi şi moşieri, învăţaţi la şcoala crimei, a necinstei şi a lipsei de umanitarism, armata din trecut era intradevăr o „mare mută“. Odată intrat pe porţile cazărmilor, ostaşuluii erau hărăzite din belşug mijloace „de îmblînzire“: bătaia, carcera, lipsa de cuvînt şi gîndire, cu alte cuvinte, era folosit tot ceea ce contribuia la îndobitocirea lui, la a-l face să execute ordinele stăpînirii, orb, negindit, ca o maşină fără suflet, in schimb, respectul faţă de omul îmbrăcat în uniformă, cel mai mic semn de umanitarism din partea superiorilor, lipseau cu desăvîrşire. JMarele nostru Tudor Arghezi, redă cu o autenticitate fără seamăn un episod din viaţa unor ostaşi din armata burghezo-moşierească, un episod povestit de un ofiţer, care demască lipsa de grijă faţă de armată din partea stăpînilor de atunci ai țării. — Era o tabără izolată de holerici... Trupele cele multe campau departe de dînșii pe solul șes și uscat. Se distingeau cu luneta forme de corturi tocmai sub gura zării. Iar la vreo doi kilometri de viroagă un rînd de sentinele, pe care ca să Ie poată vedea, bolnavii se tîrau în sus pe peretele malului surpat, scoteau capul, cu şapcă, din groapă, uitîndu-se intr-acolo, spre fraţii lor sănătoşi. Ei aruncau cite o privire furişată, căci sentinelele, armate cu puşti ce bat la distanţă, purtau în gîtlejul ţevilor lor de fier, gloanţe de război. Şi uitătura lor putea să fie expresia unui dor de prietenie şi bunătate, o ultimă salutare către camarazi, o voinţă de revoltă. Unul care ajunsese astfel cu greu pînă la marginea gropii, agăţînduse cu degetele de cîţiva mărăcini, se rostogoli înapoi în groapă şi tovarăşii lui făcură semne între dînşii că el ar fi murit... Cine a putut avea ideea acestui funebru adăpost de naufragiaţi? Cine va răspunde de nefericirea acestor 60 de bărbaţi tineri şi frumoşi, de cruzimea cu care au fost aruncaţi de vii în fundul Dunării ucigătoare? .. . Viaţa viroagei era neînchipuit de ciudată. Soldaţii care se mai puteau mişca se aplecau peste cei întinşi cu spatele pe nămol, se încercau să-i îngrijească, să-i îmbărbăteze, ca nişte părinţi; îi îmbrăţişau, îi sărutau pe frunte în vreme ce agonia începea să le scuture şi mădularele lor. Cut timp şalupa noastră staţiona ■in faţa acestei omeniri osîndite, au murit doi din soldaţi. Şi am luat parte atunci — continuă ofiţerul — la un spectacol extraordinar, pe care nu ţi l-aş putea descrie nici în frumuseţe, nici în groaza lui. Bolnavii se puseră să sape inlăuntrul gropii lor cîte o groapă pentru morţi, şi ei care aveau să moară poate mîine, îngropări pe cei ce muriseră azi. Iată aşadar un episod din ceea ce era armata altădată, un act de acuzare împotriva fostei orînduiri burghezo-moşiereşti.hemată de Partidul Comunist, armata noastră a luptat cot la cot cu formaţiunile de luptă patriotice, aducîndu-şi contribuţia la înfăptuirea insurecţiei populare armate de la 23 August 1944. Alături de divizia de voluntari „Tudor Vladimirescu“ şi de armatele sovietice eliberatoare, armata romînă s-a încadrat apoi în lupta întregului nostru popor, pentru alungarea şi zdrobirea cotropitorilor fascişti. De atunci, a început sub conducerea partidului, procesul de transformare a armatei, în armata populară de azi. Poporul nostru, este mîndru de armata sa populară, o înconjoară cu dragoste şi o sprijină în pregătirea sa politică şi de luptă. Fiii oamenilor muncii sunt primiţi astăzi cu drag in armată cînd sunt încorporaţi, pentru că in fruntea unităţile şi subunităţilor militare, nu mai stau azi reprezentanţii claselor exploatatoare, ci oameni ai muncii, fii ai oamenilor muncii, legaţi prin mii , fire de poporul care i-a crescut şi pe care s-au angajat să-l slujească ci abnegaţie. Azi militarii forţelor noastre armate, nu maiconstituie o „mare mută“. Din rindurile lor sunt aleşi deputaţi în sfaturile populare şi in Marea Adunare Naţională, oameni care alături de reprezentanţii populaţiei civile îşi spun cuvîntul şi muncesc pentru propăşirea patriei, pentru realizarea politicii interne şi externe a partidului şi guvernului. Alături de ostaşii şi ofiţerii romîni, datorită politicii naţionale leniniste a partidului în forţele noastre armate se găsesc ostaşi şi ofiţeri, fii ai oamenilor muncii de alte naţionalităţi, care luptă în comun pentru apărarea patriei lor comune, Republica Populară Romînă statul nostru democrat-popular, armata sa, nu ameninţă pe nimeni. Politica externă a statului nostru este o politică leninistă de coexistenţă paşnică a cărei izvor îşi are originea în însăşi orînduirea noastră de stat. În condiţiile existenţei imperialismului agresiv însă, cind imperialiştii americani se dedau la provocări împotriva R. P. Chineze şi a altor popoare, cei englezi în Orientul arab, iar cei francezi la continuarea războiului de cotropire colonială în Algeria, armata noastră îşi măreşte vigilenţa revoluţionară, fiind gata alături de armatele ţărilor socialiste, să dea riposta cuvenită, oricărui agresor. Alianţa cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări de democraţie populară, in cadrul Tratatului de la Varşovia, constituie cea mai sigură pavăză a apărării păcii independenţei şi suveranităţii noastre naţionale. Au trecut 15 ani de cind pe teritoriu Uniunii Sovietice şi cu ajutoru său, a luat fiinţă prima divizie dvoluntari romîni, urmaşi ai voluntarilor care au luptat în Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, a marinarilor romîni din flota Mării Negri care in zilele lui Octombrie Roşi s-au alăturat cauzei Revoluţiei. In fiecare an, poporul nostru muncitor care-şi iubeşte armata sa, sărbătoreşte în ziua de 2 octombrie zi a Armatei Populare, scut de nădejde a muncii sale paşnice, apărător de un înflăcărat patriotism socialist, al cuceririlor sale revoluţionare pe car le-a obţinut sub conducerea partidului. Astăzi armata este a poporulu muncitor, singe din sîngele poporului trupul lui. Ea veghează la liniştea muncii lui, la integritatea graniţele ţării şi este gata să apere de oriei duşman, viaţa nouă cucerită de oamenii muncii cu preţul multor jerti şi sacrificii şi alături de armatei* * ţărilor socialiste, nu va admite niciunui agresor să tulbure viaţa și liniştea poporului nostru. ★ Rezultate frumoase în economisirea metalelor Sub conducerea şi îndrumarea organelor şi organizaţiilor de partid, organizaţiile U.T.M. au mobilizat tineretul din întreprinderile metalurgice pentru aplicarea in practică a iniţiativei tineretului de la Combinatul metalurgic Reşiţa. Această iniţiativă a fost introdusă in întreprinderile metalurgice din regiunea noastră. Cu ocazia dezbaterii chemării tineretului de la Reşiţa, tinerii s-au angajat ca pînă la 30 decembrie 1958 să economisească 240 tone metal. In vederea aplicării în practică a angajamentelor, organizaţiile U.T.M. au mobilizat tinerii în această acţiune, obţinînd rezultate frumoase. Astfel pînă la 25 septembrie 1958 faţă de 240 tone (angajamentul luat), tinerii din întreprinderile metalurgice au economisit o cantitate de 270 tone metal. E lăudabil rezultatul tineretului de la uzinele de fier din Vlăhiţa care şi-a depăşit angajamentul de 166 tone metal, realizînd o economie de 182 tone metal. In această acţiune s-au evidenţiat utemistul Kolozsi Árpád care a economisit 7.500 kg, Lörinczi Gyula cu 4.100 kg şi Tóth Marton cu 4.500 kg metal economisit. Rezultate frumoase in economisirea metalelor au obţinut şi tinerii de la cooperativa „Ciocanul“ din Tg. Mureş, care faţă de angajamentul de 37.000 kg au realizat pînă în prezent 49.600 kg metal. Din această cooperativă echipele conduse de Magyari Ferenc şi Zippentenig Jenő au economisit 5.000, respectiv 4.200 kg metal. Rezultate frumoase au obţinut ■ şi tinerii de la întreprinderea „Ludovic Minszki“, Depoul C.F.R din Tg Mureş şi alte întreprinderi. VIRGHINAŞ ŞTEFAN, corespondent m venirii întovărăşire la Pădureni Sala micului cămin cultural din Pădureni a devenit neîncăpătoare. In acest sat, ascuns printre dealuri s-a inaugurat o nouă unitate cooperatistă a agriculturii noastre socialiste. Dar pînă s-a ajuns la ziua inaugurării s-a muncit mult. Membrii de partid şi agitatorii au intrat în multe case, au stat de vorbă cu mulţi pădureni. Instructorul teritorial şi delegaţii sfatului popular au îndrumat şi au sprijinit îndeaproape munca membrilor comitetului de iniţiativă. Comunistul Tolvaj Francisc şi agitatorii Böjte Sándor şi Baki, János au muncit neobosiţi pînă s-a ajuns la inaugurarea întovă- I răşirii. „Cînd păşeşti pe o cale nouă te gîndeşti mult, dacă ai tăcut bine ori nu. Noi sintem siguri că partidul ne-a condus paşii spre o cale bună şi locul nostru e aici“ — spun unul după altul cei care au luat cuvîntul în urma dării de seamă a comitetului de iniţiativă. De acest lucru sunt convinşi şi fraţii Szász care s-au alăturat celor 29 familii, depunind cererile lor chiar in timpul adunării. Astfel, numărul membrilor a crescut la 31. Pionieri cu buchete de fiori, urmea- ză părinţilor lor fericiri şi bucurie în pragul noii vieţi, căci de viitorul lor luminos este vorba în ziua de azi. In sală sunt şi flăcăii chipeşi care vor munci astfel incit se va duce departe vestea hărniciei padurenilor Se mai poate vorbi de programul artistic organizat cu ajutorul corpului didactic din sat şi de multe altele. Întovărăşirea din Pădureni a primit denumirea „Petőfi Sándor“, M. B. Deschiderea noului an universitarI Astăzi îşi deschid porţile institutele de invăţămint superior din întreaga ţara. Studenţi, conferenţiari şi profesori se reintîlnesc in amfiteatre pentru a incepe un nou an de muncă şi studii. Festivitatea deschiderii noului an universitar e cu atit mai semnificativa tu cit ea are loc in condiţiile aniversarii unui deceniu de la reforma invăţămintului, reformă care a pus invăţămîntul din ţara noastră pe temelii noi, socialiste. Prin reforma din 1948, întregul invăţămint a fost reorganizat pe baze ştiinţifice şi orientat în aşa fel ca să formeze cadre înarmate cu cunoştinţe temeinice, educate in spiritul devotamentului faţă de popor şi partid, al dragostei de patrie, cadre corespunzătoare nevoilor economiei noastre în plină dezvoltare, cerinţelor multilaterale ale construcţiei socialiste. Reforma invăţămintului ca şi hotăririle şi măsurile luate ulterior pentru continua îmbunătăţire a invăţămintului fac parte integrantă din marea revoluţie culturală care se desfăşoară cu succes sub conducerea partidului. Niciodată in trecut, ţara noastră n-a cunoscut şi n-a putut cunoaşte un asemenea avint al ridicării culturale a poporului muncitor, al dezvoltării invăţămintului. Oamenii muncii aparţinind naţionalităţilor conlocuitoare au la dispoziţie numeroase şcoli cu limba de predare maternă. Institute noi de invăţămint superior au apărut in numeroase oraşe şi centre muncitoreşti ale ţării. Printre acestea se numără şi Institutul medico-farmaceutic şi Institutul de teatru „Szentgyörgyi István" care au luat fiinţă la Tg. Mureş, oraşul de reşedinţă al Regiunii Autonome Maghiare. Astăzi, cînd şi aceste două institute de invăţămint superior îşi redeschid porţile pentru a-i primi la învăţătură pe fiii oamenilor muncii, populaţia regiunii noastre mulţumeşte partidului şi guvernului pentru grija deosebită pe care o poartă ridicării nivelului său de cultură. După ce au trecut cu succes examenele de admitere, ii vom intilni astăzi printre studenţii Institutului medico-farmaceutic din Tg. Mureş pe Tamás Emese, fiica unui ţăran întovărăşit din satul Oreşdea, regiunea Hunedoara; Kontur Bertalan, fiul unui maistru rafinat de la departamentul de prelucrare a ţiţeiului din Oraşul Stalin ; Vitos Attila, fiul unui învăţător din Catalina, Regiunea Autonomă Maghiară; Tallián Ferenc, fiul unui muncitor din Satu Mare, aşa cum ii vom intilni la Institutul de teatru ,,Szentgyörgyi István"; iar mîine pe scena vreunui teatru, pe Kisfalusy Bálint, fiul unui ţăran întovărăşit din comuna lp, regiunea Oradea. Nemes Levente, fiu de muncitor din Tg. . Mureş şi pe numeroşi alţi fii ai oamenilor muncii. Grija pentru asigurarea condiţiilor optime de învăţăturăÎn noul an universitar s-a vădit cu mult înainte de începerea cursurilor. Clădirea Institutului medico-farmaceutic este înconjurată de schele. Se lucrează la repararea şi zugrăvirea exteriorului, după ce reparaţiile şi zugrăvirea interiorului au fost terminate. Pentru reparaţii capitale s-au alocat anul acesta 150.000 lei. Cele 8 săli de cursuri din clădirea centrală a institutului şi cele 0 săli de cursuri situate in incinta clinicilor îşi primeşte studenţii in perfectă ordine şi curăţenie. In cadrul sărbătoririi unui deceniu de la reforma invăţămintului, la Institutul medico-farmaceutic s-au pregătit referate despre rezultatele practice ale invăţămintului medical, rezultatele dobindite pe tărîmul e-ducării tineretului şi despre rezul- |j latele muncii ştiinţifice Tot aici, pe lingă cele 50 cursuri litografiate noi pregătite încă din anul trecut, , se editează in cite 200 exemplare cursuri pentru studiul limbilor ro- mină, rusă, franceză, engleza şi '] germană. De asemenea, pentru asigurarea bunei desfăşurări a invăţămintului in cursul lunilor de vară s-au edi- | tat: două cursuri de limba romină pentru anii III şi IV medicină ge- ' nerală şi pediatrie, un curs de chi- I rurgie operatorie pentru anul III medicină generală, o culegere de texte medico-administrative pentru anul VI medicină, un curs de fizică medicală pentru anul I medicină şi se află sub tipar cursurile de igienă şcolară şi epidemiologie ge- nerală pentru anul V. [ Florile cu care studenţii şi-au nhpodobit astăzi lăcaşurile de învăţămint, amfiteatrele şi sălile de curs, întimpinîndu-i cu bucurie şi entu- ziasm pe profesori şi conferenţiari, * sint flori ale recunoştinţei pentruI î condiţiile pe care partidul şi guver- nul le asigură azi tineretului stu-' n dios spre a-şi vedea înfăptuite cele mai îndrăzneţe visuri, sint mărturie elanului tineresc cu care işi încep activitatea in noul an de învăţâmînt pentru a-şi însuşi cu temeinicie tainele ştiinţei şi culturii şi a deveni cadre folositoare în opera de construire a socialismului în patria noastră. If «mrwemirni »u---------------