Steaua Roşie, septembrie 1959 (Anul 8, nr. 734-742)
1959-09-02 / nr. 734
Sa executăm însămînţările de toamnă la un înalt nivel agrotehnic Grîul de toamnă este cultura care ocupă cele mai mari suprafeţe în ţara noastră, fiind cultura de bază din agricultură. Datorită acestui fapt, însămînţările de toamnă constituie campania cea mai importantă din agricultură, deoarece de succesul acestei campanii depinde asigurarea din abundenţă a pîinii poporului muncitor. Grîul de toamnă, pentru a da producţii mari, trebuie să fie însămînţat în două arături distincte şi bine executate. Lucrarea principală de pregătire a solului în vederea semănatului este arătura adîncă de vară, care cu cît este executată mai din vreme, cu atît este mai bună, deoarece înmagazinează cantităţi mai mari de apă din ploile căzute în timpul verii, face să se dezvolte mai bine microflora solului şi dospeşte mai bine solul, deci asigură aerisirea, umiditatea şi căldura solului, elemente indispensabile pentru plante. Arătura de vară trebuie întreţinută tot timpul verii, pînă la semănat, fără scoarţă,şi fără buruieni, prin folosirea grapei sau a cultivatorului. Pentru a da recolte mari, grîul trebuie însămînţat după cele mai bune plante premergătoare, care au părăsit terenul devreme, dînd posibilitate ca acesta să se poată pregăti bine, din timp. Cele mai bune plante premergătoare pentru păioasele de toamnă sînt dintre leguminoase: mazărea, fasolea, soia şi borceagul, trifoiul şi lucerna. Imediat după recoltarea mazărei, fasolei, soiei şi borceagului terenul se ară adînc, la 22—30 cm, şi se grăpează în aceeaşi zi. De cîte ori apar buruieni sau prinde scoarţă după ploii terenul se va lucra cu grapa sau cultivatorul. Cu 15—20 zile înainte de însămînţare se execută o arătură superficială, la 12—14 cm, adică arătura de însămînţare. Pămîntul trebuie să fie mărunţit şi bine nivelat pentru a asigura executarea semănatului în cele mai bune condifiuni. Dacă în vară s-a făcut dezmiriştirea sau arătura superficială, peste 2—3 săptămîni se va executa arătura adîncă, în felul arătat mai sus, avîndu-se grija ca să nu se scoată bolovani sau să se aducă pămînt nefertil la suprafaţă. Trifoiştile şi lucernierele vechi, după coasa a doua se vor ara adînc şi mărunt, şi se vor grăpa în aceeaşi zi, după care terenul se va îngriji pînă la însămînţare, ca şi la celelalte leguminoase. Alte plante bune premergătoare pentru păioasele de toamnă sînt: cartofii timpurii, sfecla de zahăr şi porumbul timpuriu. Acestea sînt recomandate ca premergătoare pentru grîu, pentru că ele au primit la însămînţare gunoi şi totodată lasă terenul lipsit de buruieni, în urma praşilelor primite. Imediat după recoltarea acestor culturi, se va executa arătura adîncă, cu brazdele bine mărunţite. Dacă pînă la executarea însămînţării nu avem cele 15—20 zile necesare pentru aşezarea arăturii, atunci o vom tăvălugi, pentru a crea un pat aşezat pentru sămînţă. In acest caz tăvălugul are un rol binefăcător pentru semănătură, deoarece sămînţa fiind, pusă într-un strat aşezat, va răsări repede şi va înfrăţi puternic, rezistînd bine la gerurile iernii. Odată cu arătura de bază se vor aplica şi îngrăşăminte organice (bălegarul) sau îngrăşăminte chimice, care cu această ocazie se încorporează sub brazdă. Bălegarul se va da bine fermentat (cypt) cîte 20 tone la hectar. Tot acuma este bine a se da şi superfosfaţi cîte 150—200 kg, care măreşte rezistenţa la ger a semănăturii. Se mai poate da cîte 100 kg sulfat de amoniu, care determină o vegetaţie şi înfrăţire puternică. însămînţările de toamnă trebuie executate în aşa fel ca semănăturile să intre în iarnă bine înrădăcinate şi bine înfrăţite. In anul curent s-a adeverit că terenurile însămînţate din vreme (în epoca optimă), au rezistat mai bine la cădere. De la semănat şi pînă la îngheţ trebuie să treacă cel puţin 35—45 zile. Epoca optimă de însămînţare a griului în raionul Tg. Mureş, bunăoară, este de la 15 septembrie pînă la 15 octombrie, cînd temperatura medie a aerului se menţine în jur de 12 grade C. Semănatul cu întîrziere determină o înrădăcinare slabă, plantele înfrăţesc i puţin, fapt care determină o producţie scăzută. Orzul de toamnă, care în ultimii 5 ani s-a dovedit a da foarte bune recolte se recomandă a se însămînţa pe suprafeţe cît mai mari. Producţia lui este dublă faţă de orzul de primăvară. Epoca optimă de însămînţare a orzului de toamnă este 10—30 septembrie. Intrucît culturile de orz de toamnă au fost puternic infectate în ultimii ani de tăciune, se recomandă ca sămînţa de orz, după ce a fost bine condiţionată, să fie tratată cu soluţie de formalină de 40 la sută, folosindu-se 350 cmc (0,350 litri), la 100 litri apă. Coşul cu seminţe se va ţine în soluţia de formalină cel puţin 10 minute, în care timp sînt amestecate în permanenţă cu un băţ. In terenurile mai uşoare depe lunca Mureşului şi a Nirajului, păioasele de toamnă se vor însămînţa la adîncime de 6—7 cm. Tot la această adîncime se vor însămînţa şi semănăturile întîrziate (după culturile ce se recoltează tîrziu), deoarece la această adîncime sămînţa va găsi căldura şi umiditatea necesară pentru încolţire şi răsărire. In terenurile maigrele şi reci, grîul se va însămînţa la adîncime de numai 3—4 cm. Folosind sămînţă de grîu condiţionată şi tratată, provenind din soi bun şi cu mare putere de germinaţie şi însămînţînd la timp, după plante bune premergătoare şi în teren bine pregătit vom obţine în anul 1960 producţii mari de grîu. HOSSU IOAN, inginer şef la GAS Sîngeorgiu _____________ de Mureş Văzute și auzite Tractorul duduia monoton, Inaintînd pe miriștea de curind eliberată de rodul griului de toamnă. In urma lui, pămîntul răsturnat se alinia în brazde, în linii negre, paralele. Gheorghe, tractoristul, aruncă o privire asupra miriștii ce o mai avea de arat. — Să tot fie vreo două hectare — și-a zis tractorsitul, apăsînd pe accelerator. Vroia ca pînă diseară să termine cu aratul parcelei. Erau ultimele brazde din cele 121 hectare de arătură adîncă de vară. Tot hotarul gospodăriei era acum de două culori: verde și negru. Porumbul,sfecla de zahăr și cartofii plantaţi prin iulie formau covorul verde. Alături de acest covor, pămîntul arat avea parcă o culoare închisă, aproape neagră. Era pămînt bun, îngrăşat în toamna trecută. Pe drumul de hotar, dinspre satul vecin se apropia un om. Tractoristul l-a observat abia cînd a ajuns în dreptul lui. Omul privea arătura şi clătina nemulţumit din cap. Crezînd că nu-i place lucrul, calitatea arăturii, Gheorghe opri tractorul, sări de pe el şi se apropie de omul aflat pe marginea tarlalei. — Bună ziua moşule — i se adresă tractoristul — i-a spune-mi şi mie ce im-ţi place? Văd că eşti nemulţumit. Nu-ţi place cum am arat? Sau poate nu-i destul de adînc? Moşul continua să privească, să calculeze cam cît pămînt a arat. Apoi se adresă tractoristului : — ştii ce fiule! Io îs ţăran plugar, individual, cum se spune. Arătura îi bună. Tare fain lucră tractorul ista. Aş vrea şi eu să-l am pe ogorul meu, să-mi are pămîntul. Ba, tare aş vrea. Numai că-i prea devreme. Obiceiurile noastre ale plugarilor din tată-n fiu nu se potrivesc cu ale colectiviştilor. Şi ca să nu lungesc prea mult vorba dacă-ţi spun ce nu-mi place. Apoi, apăsînd pe fiecare cuvint, în semn că spune ceva important zise: Nu-mi place de ce tocmai amu seară miriştea. Răsucindu-şi a ţigară, moşul , continuă apoi să povestească cu glas domol: Noi folosim miriştea pentru păşunatul oilor şi al viţeilor. Ce colectiva n-are oi? N-are viţei să-i aducă la păscut? Iacă vezi, asta nu-mi place. De ce colectiviştii răstoarnă peste cap obiceiurile moştenite din moşi-strămoşi? Gheorghe tractoristul aprinse şi el o ţigară. Se uită la miriştea nearată, gîndindu-se probabil că din cauza moşului nu va termina pînă seara cu aratul. Dar nu-i nimic, are faruri bune şi va ara şi la noapte. Principalul e să lămurească problema cu moşul. Aşezindu-se pe răzorul drumeagului, Gheorghe începu să vorbească moşului din cele învăţate la cursurile agrotehnice. — Uite ce-i moşule. Nu te supăra. Eşti mult mai bătrîn ca mine, ai putea să-mi fii tată, dar trebuie să te contrazic. N-ai dreptate. D-ta zici că-i pagubă să am acum miriştea. Agrotehnica zice că e pagubă s-o laşi nearată. Miriştea trebuie arată cit mai devreme şi grăpată imediat. Căldura verii şi a zilelor de toamnă, apa de ploaie, fac ca pămîntul să dospească, să se refacă, ş-apoi nici apa nu se pierde. Intră mai bine în pămînt. Cît despre paguba cu păşunatul? Nici aici n-ai dreptate. Colectiviştii au însilozat paiele , amestec cu borceag şi au pentru animale atîtea furaje bune incit n-au nevoie să le ducă la păscut pe mirişte. Pe lingă asta, păşunatul miriştei nici nu-i recomandat de agrotehnică. Se strică structura, adică cum să-ţi spun să înţelegi, se strică... — Las-că ştiu eu ce-i aia structură — îl întrerupse moşul. Dar ia spune-mi de unde le ştii pe toate astea? Cine te-a îngălat?. — Cum cine m-a învăţat? Tovarăşul inginer şef de la staţiune. A fost la gospodărie şi le-a vorbit colectiviştilor. Zicea că la o gospodărie de stat, de mai mulţi ani de zile se ară pămîntul î,.dată după seceriş şi producţia a crescut cu 600—700 kilograme cereale la hectar, faţă de cît se recolta înainte. Moşul se scarpină după ceafă. Mormăi ceva în barbă. Apoi zise ca pentru sine: Ai îmbătrînit degeaba Toadere! Un tine de copil ştie mai multe taine ale plugăritului decit tine, cap bătrîn. Intorcîndu-se apoi către Gheorghe, îi întinse mîna, zicindu-i că tare ar vrea să mai fie odată tînăr să înveţe aşa cum învaţă acum tineretul. — Cînd eram eu ca tine n-aveam parte decit de coarnele plugului şi de coada sapei. Ce spunea bogătanu, aia făceam! După ce făcu cîţiva paşi se opri şi strigă: Măi fiule, n-ai veni tu să am şi la mine? Am două iugăre de mirişte şi le-aş ara. Dacă colectiviştii au arat, de ce n-aşi ara şi eu?! Moş Toader şi arătura de vară nrrir ■Kfl«XL@iGS|UiSI Se dezvoltă întovărăşirile din raionul Topiţa „De o însemnătate hotărîtoare pentru întărirea şi dezvoltarea întovărăşirilor agricole — a spus tov. Gh. Gheorghiu-Dej la consfătuirea de la Constanţa — este crearea şi sporirea averii obşteşti. Numai procurîndu-şi în comun animale de muncă şi de producţie, plantînd pomi fructiferi şi viţă de vie, cumpărînd în comun unele unelte agricole şi îndeplinind cu fonduri comune lucrări de irigări, de îndiguiri, de combatere a eroziunii solului, întovărăşiţii îşi pot crea ramuri diferite de producţie (creşterea animalelor, vie, livezi), care sporesc producţia globală agricolă şi le aduc însemnate venituri“. Iată de ce organizaţiile de partid şi sfaturile populare din raionul Topliţa au pus problema creşterii averii obşteşti, a întovărăşirilor, în centrul activităţii lor, întovărăşirile, în permanenţă au fost îndrumate pentru a-şi dezvolta fondul de bază. Şi rezultatul acestei munci n-a întîrziat să se arate. Astăzi întovărăşirile din raionul Topliţa dispun de 1.770 ovine proprietate obştească, de saivane, etc. Majoritatea întovărăşirilor din raion şi-au constituit fondul obştesc din oi, procurate prin contribuţia membrilor. întovărăşirea „Victoria“ din Sub-cetate bunăoară, dispune de un fond de bază în valoare de 52.000 lei, faţă de 38.000 lei cît era la începutul anului. Aici fiecare întovărăşit a contribuit cu cîte o oaie la fondul de bază. Pînă în prezent numărul oilor proprietate obştească a ajuns la 130 şi este în continuă creştere. Şi acest lucru tocmai datorită faptului, că tot mai mulţi ţărani muncitori din comună, convingîndu-se de superioritatea creşterii animalelor în comun, se alătură întovărăşiţilor. Astăzi întovărăşirea din Subcetate numără 161 membri. De curînd alţi 79 crescători de animale din comună au înaintat cereri pentru a fi primiţi în întovărăşire. La întovărăşirea „7 Noiembrie“ din Corbu, de asemeni valoarea fondului de bază a crescut în acest an cu aproape 16.000 lei. Şi această întovărăşire, prin contribuţia membrilor şi-a creat un fond de bază cu 82 ovine. Pe lingă stînă, întovărăşiţii cresc 15 porci care de asemeni vor contribui la creşterea averii obşteşti. Nu se lasă mai prejos nici membrii întovărăşirii „30 Decembrie“ de aici. Pe lîngă cele 93 ovine proprietate obştească, ei dispun de 13.698 lei, depuşi la bancă. Valoarea fondului de bază al întovărăşirii a trecut de 22.000 lei. A crescut simţitor în acest an şi fondul de bază al întovărăşirii din Filea. Prin contribuţia membrilor, întovărăşirea şi-a format o turmă de 100 oi ce constituie avere obştească. Valoarea fondului de bază al întovărăşirii a ajuns la 29.800 lei faţă de 1.855 lei cît era la începutul acestui an. Din fondurile lor proprii, numeroase întovărăşiri din raion se pregătesc pentru construirea de saivane în vederea creşterii oilor în comun. Vor construi anul acesta saivane, întovărăşirile „Victoria“ din Subcetate, „7 Noiembrie“ din Lunca Bradului, „Vasile Roaită“ din Gălăuţaş, „9 Mai“ din Rîpa de Jos, „Poiana Mioriţei“ din Deda, „30 Decembrie“ din Corbu, şi multe altele. Membrii întovărăşirii „Mioriţa“ din Stînceni, în vederea construirii saivanului au donat deja 24 metri cubi material lemnos. Ritmul lucrărilor agricole trebuie accelerat In regiunea noastră recoltatul cerealelor păioase este pe terminate. Pînă la 27 august s-au recoltat păioasele de pe 95,3 la sută din suprafaţă. In raioanele Cristuru Secuiesc, Reghin, Sf. Gheorghe, Tg. Mureş şi Tg. Secuiesc recoltările s-au terminat complet. Recoltatul păioaselor este rămas în urmă în raionul Topliţa, unde pînă la 27 august s-au efectuat abia pe 58,4 la sută din suprafaţă. In multe locuri, cîmpul este plin de clăi. Mare parte din cerealele recoltate n-au fost încă transportate de pe cîmp. In raionul Gheorghieni, de pildă, deşi recoltările s-au efectuat în proporţie de 82,7 la sută, nu s-a transportat de pe cîmp decît 19,1 la sută. In raionul Ciuc de asemeni, nici jumătate din recoltă n-a fost transportată de pe cîmp. Şi în raionul Sîngeorgiu de Pădure mai bine de 15 la sută din recolta de păioase este încă pe cîmp. Timpul schimbător din ultima perioadă poate provoca pierderi însemnate din recoltă. Tocmai de aceea este necesară luarea de măsuri urgente pentru transportarea în cel mai scurt timp a recoltei de păioase de pe cîmp. De asemeni trebuie intensificat ritmul treierişului. Pînă la 27 august în regiunea noastră treierişul s-a efectuat abia în proporţie de 38 la sută, fiind mult rămas în urmă în raioanele Gheorghieni şi Ciuc, unde s-a treierat numai 5,3 respectiv 6,1 la sută din recoltă. Nu este mulţumitoare nici situaţia arăturilor adînci de vară, pînă la 27 august realizîndu-se numai 46,2 la sută din suprafaţa planificată. Cele mai mari suprafeţe au fost arate în raioanele Tg. Mureş, Sîngeorgiu de Pădure şi Reghin. Prea puţin s-a făcut în această privinţă în raionul Sf. Gheorghe (abia pe 27,1 la sută din suprafaţa planificată). Acelaşi lucru putem spune şi despre însămînţările în mirişte. In afară de raionul Tg. Mureş, în nici unul din raioane nu s-a realizat planul de însămînţări în mirişte. In raionul Topliţa, de pildă, s-au executat însămînţări în mirişte doar pe 1 la sută din suprafaţa planificată. Este de datoria organelor şi organizaţiilor de partid de a intensifica munca politică pentru mobilizarea ţărănimii muncitoare în scopul executării la timp şi în bune condiţiuni a tuturor lucrărilor agricole. Membrii de partid şi agitatorii să stea tot timpul în fruntea muncilor agricole, ca prin exemplul personal să mobilizeze întreaga ţărănime muncitoare la lupta pentru recolte bogate. Sfaturile populare raionale şi comunale, precum şi conducerile unităţilor agricole socialiste trebuie să asigure buna funcţionare a tuturor batozelor, în aşa fel ca treierişul să se termine în cel mai scurt timp. Odată cu aceasta să fie folosite cu întreaga lor capacitate tractoarele S.M.T.-urilor, precum şi atelajele gospodăriilor colective şi ale întovărăşirilor, pentru executarea arăturilor adînci de vară pe întreaga suprafaţă planificată. Nu trebuie uitat nici un moment că se apropie campania însămînţărilor de toamnă, etapă hotărîtoare a muncilor agricole, menite să ducă la obţinerea de recolte sporite, în anul viitor. Pentru aceasta, o atenţie deosebită trebuie acordată unităţilor agricole socialiste, în scopul pregătirii temeinice a acestei campanii. Un accent deosebit să se pună pe adunarea seminţelor necesare în vederea executării muncii în comun, în toate întovărăşirile agricole. Realizări în domeniul zoo-pastoral . Comparînd puterea de hrănire a unui hectar de păşune cu anul 1938, anul cel mai bogat din timpul regimului burghezo-moşieresc, vom constata că puterea de hrănire a unui hectar de păşune era de 0,95 unităţi vită mare. Datorită lucrărilor de îmbunătăţire a păşunilor efectuate în ultimii ani, în anul acesta capacitatea de hrănire a unui hectar de păşune s-a ridicat la 1,62 unităţi vită mare. • In anul 1945 pe actualul teritoriu al regiunii noastre, cio.banii erau cazaţi în colibe rudimentare. In ultimii ani la munte au fost construite 200 stîni moderne, 4 cantoane pastorale, 54 grajduri, 37 saivane şi altele. In decurs de numai 5 ani, au fost redate fondului pastoral peste 45.000 ha păşune. La o altitudine de peste 1400 m, pe muntele Căliman s-a creat un lot semincer pentru a fi înmulţite cele mai valoroase plante în vederea obținerii de semințe de calitate, necesare regenerării păşunilor noastre.