Steaua Roşie, ianuarie 1960 (Anul 9, nr. 769-777)

1960-01-03 / nr. 769

Aşa au petrecut oamenii muncii seara de revelion In seara de revelion ne-am despărţit cu toţii de un an rodnic în realizări şi bogat în evenimente. A fost o despărţire plăcută, cu bucurie, desfătare şi multă, multă veselie. încă din primele ore ale serii, masele încărcate cu toate bunătăţile şi-au aşteptat oaspeţii dragi. Nu putea lipsi de la această festivitate importantă nici savuroasa licoare aducătoare de voie bună şi dispoziţie. Consultînd specialiştii (comercianţi, vinzători de la magazinele de stat şi cooperatiste, măcelării, pivnicierii) asupra pregătirilor pentru seara de anul nou, părerea lor unanimă a fost aceea că, un asemenea revelion bogat nici că s-a mai pomenit vreodată pe meleagurile noastre. In multe fabrici, întreprin-teri şi instituţii din Tg. Mureş, sărbătorirea noului an a fost organizată în comun. Oamenii muncii, producătorii tuturor bunurilor materiale, s-au veselit împreună cu familiile lor, bucurîndu-se din plin de realizările obţinute in anul care a trecut. Seara pină la orele 12 ne-am strecurat indiscret în cîteva locuri unde petrecerea era în toi şi iată ce am văzut: La fabrica de produse finite din piele „Petőfi Sándor“ seara de revelion a fost organizată în noul local al cantinei, inaugurat cu această ocazie. Mesele erau aşezate la ixirter, unde în aurind va funcţiona dispensarul medical şi cursurile şcolii serale. Sus, in localul cantinei, echipele de amatori distrau muncitorii primind drept răsplată aplauze ce nu mai contenea .. Intr-un colţ al sălii l-am zărit pe tovarăşul Kopik Ioan, muncitor al fabricii. Aplauda şi dânsul. L-am întrebat cămeşi ig, rămas bun de la anul 1959. Ne-a răspuns satisfăcut: — „Spre sfîrşitul anului am, reuşit, să învingem unele dificultăţi apărute în primul semestru. Ne bucurăm cu toţii de realizările obţinute şi la anul dorim ca ţăranii muncitori să crească cu mai multe animale pentru ca astfel şi noi muncitorii fabricii de piele să avem asigurată din plin materia primă. Prin faţa Casei de cultură a sindicatelor nu puteam trece fără ca animaţia să nu ne fi făcut curioşi. Curtea cu brazi a fost transformată o „ţară a basmelor“, cu pitici şi feţi frumoşi. Pe fruntea uşii de la intrare becurile colorate ne vorbiră în limbajul Luminilor lor ademenitoare!* * il spre Carnavalul tineretului. Am intrat. Lingă o masă, am dat de doi „husari“ din secolul al XIX-lea dispund pe lingă cupele pline cu un „moşneag“ cam tot din acele vremuri. N-am vrut să evocăm îndepărtatul lor trecut de lupte din ţara celor şapte zîne. i-am întrebat doar ce a însemnat pentru ei anul 1959. Unul din „husari“ era Coman Ştefan, muncitor brutar, actualmente membru al Ansamblului secuiesc de stat. „Sunt fericit ne spuse el. Am reuşit în anul 1959 să-mi realizez una din dorinţele mele, anume aceea de a-mi putea perfecţiona vocea. Fiind de cîteva luni la ansamblu am toată posibilitatea să fac acest lucru, iar în anul ce vine mă voi strădui să obţin şi în acest domeniu rezultate din ce in ce mai frumoase“. Celălalt „viteaz“ era tînărul Varga András, muncitor ? lăcătuş, actualmente membru al Ansamblului secuiesc de stat. Dorinţa lui în anul ce vine este să termine şcoala medie pentru, ca la anul, să-şi poată continua studiile în învăţămîntul superior. „Moşneagul“ era un prieten de-al lor, pe nume Grama Dumitru, tînăr muncitor la fabrica „Enesel Mauriciu“. Este în clasa a XI-a a liceului seral. Are două (Continuare în pag. 4-a) . Aspect de la Carnavalul tineretului. Scurtă istorie a cardelor româneşti Mai acum vreo cîteva zile îl întîlnisem intr-o staţie de autobus pe maistrul Ion Vasile de la întreprinderea tîrgumureşană „Encsel Mauriciu“. —Ce mai veşti pe la dv. tov. Vasile — îl întrebai. — Numai bune — îmi răspunse el zimbind. Mai multe ţesătorii şi filaturi din ţară renunţă la anumite comenzi de carte. Nu le mai trebuie atitea, cite au comandat la începutul anului. — Dar cum poate fi asta veste bună — îl întrebai nedumerit. — Foarte simplu, dar... de ce să mă laud... Şi fără a-mi mai da vreo altă explicaţie, maistrul se pierdu printre cei care se urcau în autobusul ce oprise in staţie. Abia de pe scara maşinii îmi mai strigă: — Vino la fabrică să te convingi ! Şi iată răspunsul pe care l-am primit la fabrică : datorită îmbunătăţirii considerabile a calităţii cardelor ele au devenit mai durabile şi aceasta a făcut să scadă şi con-sumul lor la întreprinderile .? beneficiare din ţară. Dar nu atît de simplu şi uşor ca răspunsul, a fost şi drumul parcurs pină ce car- Idele romineşti să se bucure de această situaţie. Greutăţile inerente oricărui început s-au făcut resimţite şi în acest domeniu. In scopul lichidării definitive a importului chiar şi de materii prime, necesare fabricării cardelor, prin 1956, adică după vreo doi ani de la intrarea în funcţiune a întreprinderii tîrgumureşene, aceasta începe să utilizeze în fabricarea cardeilor, bază textilă produsă in ţară, şi iată că, dacă pină atunci lucrurile merseseră strună, de-acum începe să vină cu duiumul reclamaţiile beneficiarilor: cardele nu corespund normelor tehnice, sunt foarte puţin rezistente, se rup, trebuie înlocuite prea des, şi cite şi mai este alte motivări nu conţineau reclamaţiile. In urma unei consfătuiri organizată de ministerul de resort cu specialişti din întreprinderile care cooperau la realizarea cardelor, situaţia se ameliorează. Dar asta încă nu-i mulţumeşte pe cei ce alcătuiesc colectivul fabricii de carde tîrgumureşene. „Mai putem îmbunătăţi şi noi calitatea cardelor■ , şi am, spus tinerii maiştri din acest sector. Şi cum îndrăzneala în introducerea noului e o caracteristică a tinereţii, o propunere îndrăzneaţă, privind modificarea condiţiilor tehnice de fabricare a cardelor, e studiată amănunţit şi aplicată apoi in întreprindere. Prin modificările aduse se realizau două lucruri deodată: in primul rină o îmbunătăţire considerabilă a calităţii benzilor de carde, îmbunătăţire care constă în prelungirea durabilităţii lor, iar în al doilea rină, se realizau economii însemnate la consumul specific de materie primă — sîrma de oţel. Apoi alte şi alte inovaţii şi raţionalizări vin să îmbunătăţească din ce in ce mai mult calităţile benzilor de carde româneşti. Pină în anul acesta, de exemplu, capacele de carde im se călcau. Din această cauză durabilitatea lor era redusă. Dar maiştrii Maria Gheorghe şi Olaru Gheorghe au adoptat una din maşinile de călit benzile de carde, pentru călirea capacelor de carde, sporindu-le astfel în mod substanţial rezistenţa. Mărturie stau numeroasele adrese primite de la întreprinderile beneficiare din ţară care renunţă la anumite comenzi, nu pentru că acestea nu ar corespunde cerinţelor, ci aşa cum se menţionează în adresa trimisă de fabrica textilă „Dorobanţul“ din Ploeşti. „Din cauza calităţii îmbunătăţite în ultima vreme a cardelor, consumul acestora a scăzut, fapt ce ne determină să renunţăm la cantităţile comandate pe trimestrul II şi III din anul curent“, sau aşa cum scrie întreprinderea „Indepedenţa“ din Craiova „îmbunătăţirea simţitoare a calităţii garniturilor faţă de anul trecut cînd am emis noi comenzile, a creat situaţia de a avea un consum extrem de scăzut, din care cauză renunţăm la comenzile noastre“. O. HOSSU Concert festiv închinat celei de-a 12-a aniversări a proclamării Republicii In seara zilei de 30 decembrie 1959 a avut loc în sala mare a Palatului Culturii un concert festiv al Orchestrei Filarmonicii de Stat din Tg - Mureş în colaborare cu corul mixt şi corul pionierilor Ansamblului Secuiesc de Stat. Şi-au dat concursul, ca solişti, pianistul Halmos György, Artist Emerit al R.P.R. şi cîntăreţul Kónya Lajos. Concertul festiv s-a bucurat de un binemeritat succes, datorită programului bine alcătuit cit şi interpretării la un nivel artistic ridicat. Alături de „Preludiu festiv“ de Alfred Mendelsohn şi „Concert pentru pian" de Wilhelm Demian, un program au figurat, în prima audiţie, 3 cantate premiate la concursul de compoziţie pentru compozitori din întreaga ţară, organizat de Comitetul executiv al Sfatului popular al Regiunii Autonome Maghiare. E vorba de „Cantata despre partid“ a compozitorului Kozma Géza, pe textul lui Bihari Árpád, „In tabără“ a lui Molnár Tibor după textul lui Veres Zoltán şi „Cantata Bistriţei“ de Szabó Csaba, pe versurile lui Hajdú Zoltán. Valoarea „Preludiului festiv“ a lui A. Mendelsohn şi a „Concertului pentru pian“ a lui Demian este binecunoscută, aşadar ne vom mărgini să arătăm că orchestra Filarmonicii dirijată de Lukácsy Andrei ca şi pianistul Halmos György s-au achitat cu cinste de sarcina interpretării. Am vrea însă să ne oprim puţin asupra celor 3 lucrări muzicale noi prezentate în prima audiţie. Cele 3 compoziţii exprimă cu mult succes sentimente ale constructorilor socialismului din patria noastră, aspecte din viaţa lor nouă, din munca lor eroică. Conducătorul luptei poporului muncitor pentru o viaţă nouă, bogată şi fericită este partidul clasei muncitoare. „Cantata despre partid“ e un imn închinat acestui partid, care a luminat ca o făclie în bezna regimului secular de asuprire calea maselor înrobite spre libertate şi a cărui prezenţă dătătoare de putere şi lumină o simt peste tot constructorii socialismului din zilele însorite ale prezentului. Muzica lui Kozma Géza, apăsătoare atunci cînd exprimă trecutul încătuşat, gravă şi energică cînd caracterizează momente de luptă grea, viguroasă şi optimistă cînd se referă la prezent, reuşeşte să exprime într-o bogată’tonalitate, dragostea poporului nostru muncitor faţă de partidul său iubit. Grija regimului de democraţie populară se revarsă cu dărnicie asupra vieţii copiilor noştri. Compozitorul Molnár Tibor ne prezintă în lucrarea sa un moment caracteristic din viaţa fericită de azi a copiilor din Republica Populară Romînă. Cit de plăcut, de instructiv şi de educativ este timpul petrecut în tabără, în mijlocul naturii frumoase a patriei, alături de colegi, de profesori! Muzica vioaie, veselă, săltăreaţă a lui Molnár, exprimă cit se poate de sugestiv tema tratată. La succesul obţinut şi-au adus contribuţia, alături de orchestra filarmonicii, vocile cristaline de copii reunite în corul de pionieri al Ansamblului secuiesc de stat, dirijat de Birtalan József. Premiul Intîi la amintitul concurs organizat de Comitetul executiv al Sfatului popular al Regiunii Autonome Maghiare l-a cîştigat tînărul compozitor Szabó Csaba cu „Cantata Bistriţei“. Este o lucrare reuşită care vădeşte talentul şi perspectivele compozitorului. Bistriţa neîmblânzită, martora exploatării sîngeroase în care trăiau în trecut oamenii muncii — fie români, fie secui sau de alte naţionalităţi — se supune acum voinţei poporului liber. La chemarea partidului, mii şi mii de tineri şi vîrstnici, din toate colţurile ţării, au venit la Bicaz să zăgăzuiască rîul neastîmpărat, să-i transforme energia ce se pierdea (Continuare în pag. 4-a) O expexipe fiecar medicale O interesantă expoziţie de cărţi medicale a fost organizată de catedra de istoria medicinii la Institutul de medicină şi farmacie din Tg.-Mureş. Fiind expuse cele mai vechi cărţi medicale publicate în limbile româna şi maghiară, creaţii valoroase ale literaturii medicale din patria noastră, printre care operele unor remarcabili pionieri ai medicinii romî- Ioieşti, expoziţia de la I.M.F. constituie o contribuţie de seamă la cunoaşterea bogatelor noastre tradiţii ştiinţifice, a dezvoltării medicinei în ţara noastră şi a colaborării frăţeşti a celor mai de seamă savanţi români şi maghiari. Printre cărţile expuse găsim faimoasa lucrare „Pax corporis“, de Pápai Páriz Ferenc (ediţia din 1774), alături de studiul medicului român Vasile Pop, din anul 1331, despre apele minerale din Vîlcele, Bodoc şi Covasna. Este expus primul tratat de bacteriologie din lume — publicat de eminentul savant V. Babeş (ediţia din 1890) şi traducerea lui în limba maghiară. La fel, printre exponate se găseşte prima lucrare de obstetrică publicată în Romînia în 1839: „Meşteşugul moşinii“ — de Iosef Sporer; prima farmacopee romînească (1862) etc Două lucrări medicale interesante datează din anii 1878— 79. Una e în limba maghiară şi se întitulează „Epidemia de pestă de la Astrahan“ — de Rózsahegyi Aladár; iar a doua e lucrarea medicului român Z. Petrescu, cu aceeaşi temă, dovadă a faptului că la studierea şi combaterea epidemiei de pestă din Rusia ţaristă, au contribuit deopotrivă medici romini şi maghiari. Volumul „Viaţă romînească“ din 1860—62 — de dr. Oroshegyi Szabó Jósa, este închinat popularizării realizărilor poporului român în rîndurile cititorilor de limbă maghiară. De asemeni, sînt expuse opere ale unor asemenea personalităţi medicale din Ardeal, ca: Rácz Sámuel, Gyulas Máttyus. O lucrare interesantă este şi cea a lui Constantin Nică, datînd din anul 1878, despre pneumonia la copii. De mare însemnătate e şi lucrarea lui C. I. Parhon, publicată în 1908, în colaborare cu M. Goldstein, „Secreţiile interne“, care e prima lucrare de endocrinologie din lume, şi altele. O mărturie a relaţiilor de colaborare frăţească dintre institutele noastre de învăţământ superior o constituie şi cele 3208 teze de doctorat donate , (în 1959) drept cadou de către Institutul de medicină şi farmacie din Bucureşti, instituţiei surori din Tg.-Mureş. Printre aceste teze se găsesc unele încă din anul 1875 (de pildă, teza de doctorat a lui Păltineanu D. George a fost susţinută la facultatea de medicină din Bucureşti la 18 martie 1875, şi se intitulează : „Cîteva cuvinte asupra etiologiei şi profilaxiei colerei epidemice“. De asemeni, printre tezele donate institutului din Tg.-Mureş se pot descoperi cea intitulată: „Este corpusculul carotic un paraglion?“ — de Ştefan Milcu (22 iunie 1928), sau „Tonosul vegetativ şi probele sale farmacologice“, de Arthur Kreindler (27 aprilie 1926) — ai căror autori au devenit de atunci academicieni. Ş. I.