Steaua Roşie, aprilie 1960 (Anul 9, nr. 795-803)

1960-04-02 / nr. 795

Brigada de la Marea Rece De cîţiva ani la gospodăria agricolă de stat din Band, ra­ionul Tg. Mureş, îşi desfăşoară activitatea brigada de mecani­zare completă care lucrează pe principiul, tractorul şi suta de hectare. Din anul trecut briga­da de mecanizare completă condusă de iscusitul brigadier Maxim Jurcă, deserveşte in mare parte secţia de la Valea Rece. Aici gospodăria are am­plasate adăposturi pentru ani­male şi terenurile pe care cul­tivă principalele culturi. Zilele bune de lucru din pri­măvara acestui an i-a găsit pe harnicii mecanizatori agricoli bine pregătiţi. In decurs de nu­mai 8 zile au terminat complet cu însămînţările din prima urgenţă. Le-a rămas neînsămîn­­ţată doar mazărea. Asta nu din vina lor şi nici a gospodăriei, ci din vina „Agrosem-ului“ din Piteşti, care nu a livrat la timp Sămînţa necesară, cu toate că gospodăria a făcut comanda încă la 6 februarie, iar la 9 mar­tie prin o telegramă a revenit asupra comenzii, solicitînd ur­gentarea expedierii seminţei ne­cesare. Pe membrii brigăzii nu i-am întîlnit la semănat, aşa cum mă aşteptam, ci efectuau la acea dată alte lucrări. György Sigis­­mm­und cu „Universalul 28“ tă­­vălugea griul de toamnă. Ca vechi cunoştinţe am discutat despre multe probleme, despre viaţa brigăzii şi colaborarea dintre mecanizatori. György Sigismund zis „Jiga“, lucrează la Gostat de mai bine de 12 ani. Ca membru al brigăzii de mecanizare completă a de­pus mult interes pentru ca să facă numai lucrări de calitate. In fiecare anotimp şi la orice lucrare şi-a depăşit norma zil­nică. Avînd mai multă experien­ţă, în repetate rînduri l-a ajutat pe colegul său de brigadă, Gheor­ghe loan, atunci cind au fost la arat, la reglarea plugului. An­gajamentul lui „Jiga“ este să facă numai lucrări de calitate, să economisească în actuala campanie cit și în acea de vară, 5 la sută din consumul necesar din motorină. Pe o altă tarla, Jurcă Maxim, cu „Universalul 26“ grăpa tri­­foiştea. Ca şef de brigadă, tov. Jurcă mi-a vorbit după cum era şi normal, despre realizările brigăzii. Ei au terminat semăna­tul din urgenţa întâi, întrucit brigada are în primire 440 ha, pe lingă arat şi semănat ei mai au de efectuat şi întreţinerea culturilor. Au fost tăvălugite 166 ha cultivate cu cereale de toam­nă, grăpate peste 158 arături adinei şi trifoiştea veche. In cu­­rînd vor trece la semănatul sfec­lei de zahăr, la plantatul cartofi­lor, apoi la semănatul porum­ taului pentru boabe şi siloz, şi apoi la întreţinerea culturilor. Ceilalţi doi mecanizatori, G­heorghe loan şi Jurcă Viorel lucrau şi ei în altă parte de ho­tar. Pe tarlalele întinse pe care lucrau cei patru mecanizatori, am întîlnit pe tovarăşul Lazăr Orza, directorul gospodăriei şi pe tov. Calmîc Iosif, maistru la brigada de la Valea Rece. împreună ne-am continuat d­rumul peste semănăturile de toamnă ce se asemănau cu un covor verde uriaş, de o culoare uniformă şi plăcută la vedere. — Ce părere aveţi de mânca mecanizatorilor ? m-am adresat tovarăşului director.­­— Sunt băieţi buni, le place meseria şi depun mult interes să facă numai lucrări de calitate. Lui Jurcă Maxim şi lui György Sigismund e deajuns să le indici tarlaua şi ce lucrare urmează să facă — îşi dete părerea tov. Calmîc, şi poţi fi sigur că au executat întocmai cele indicate, iar de calitatea lucrării nu mai încape îndoială. — De fapt — interveni în discuţie tov. director — brigada e dotată cu maşini moderne cu care se pot face toate lucrările începând de la pregătirea tere­nului şi pînă la înmagazionare. — In planul său, brigada are de cultivat atît porumb pentru boabe cit şi de siloz. Ce părere aveţi, vor reuşi să facă faţă tu­turor lucrărilor ? — In ceea ce priveşte culti­varea porumbului pentru boabe şi siloz, cei patru mecanizatori, membri ai brigăzii de completă mecanizare vor face faţă cu suc­ces pentru că, după cum am mai spus, dispun de maşini mo­derne atît pentru întreţinerea culturilor cit şi combine pen­tru recoltatul porumbului pen­tru boabe, cit şi pentru recol­tatul şi tocatul concomitent al porumbului de siloz. Desigur, că discutînd fiecare, ne imaginam lanurile bogate de porumb şi parcă auzeam zumze­tul combinelor în lucru. Pînă atunci de bună seamă mai es­te ... Despre tractorişti şi despre munca lor şi de data aceasta numai cuvinte de laudă. Un lu­cru însă la acea dată nu se prea potrivea. Cu toate că lucrul la cîmp începuse cu o săptămînă în urmă, poate şi mai mult, conducerea gospodăriei, a bri­găzii de la Valea Rece a negli­jat amenajarea dormitorului pentru tractorişti, precum şi punerea la punct a cantinei. S-ar părea că­ acestea ar fi pro­bleme mărunte, Insă buna des­fășurare a lucrărilor depind în mare măsură tocmai de acești doi factori. R. CÎMPEAN In întâmpinarea celei de a 90-a aniversari a nașterii lui Lenin Vladimir Ilid la Petersburg V. A. Şelgunou In 1893, cind a venit Vladimir Ilici la Petersburg, exista deja aici un grup marxist, în cadrul căruia intelectualii și muncito­rii alcătuiau grupări separate. Muncitorii aveau un cerc cen­tral, din care făceau parte Fi­­şer, Keizer, Norinski şi Selgu­­nov; dintre intelectualii mar­xişti intraseră in acest cerc Star­kov, Krjijanovski şi Ravcenko. Muncitorii din Petersburg participaseră la întrunirile de 1 Mai în anii 1891 şi 1892. Exista in acest oraş un număr destul de mare de cercuri muncitoreşti, avînd însă toate un caracter oa­recum întimplător. Aceasta era situaţia la Petersburg, la sosi­rea lui Vladimir Ilici aici. Pe vremea aceea eu luam lec­ţii de la studentul-tehnolog Gherman Borisovici Krasin. Mergind o dată la el, m-a în­ştiinţat că a venit un om extrem de interesant, originar din re­giunea Volgii, care doreşte să mă cunoască. Eu, se înţelege, am fost de acord şi m-am înţe­les cu Gherman ca el să-mi co­munice cind să vin la el. In ziua fixată m-am dus la Gherman Borisovici, care locuia pe atunci undeva în apropiere de regimen­tul Semenovski. Peste vreo trei minute a venit acolo și Vladimir Ilici. Aici, la Gherman, am schim­bat cu el doar extern cuvinte în legătură cu o carte de curind apărută, și Vladimir Ilici m-a poftit să trec pe la el. Peste două sau trei săptămîni am mers la Ilici, pe stradela Kazacii. M-a int­m­inat spunin­­du-mi: „Ai sosit tocmai bine, am o carte interesantă“. Şi mi-a arătat îndată o cărticică, scrisă, după cit am văzut, în limba ger­mană. I-am răspuns lui Ilici că nu ştiu nemţeşte, la care el mi-a răspuns: „Nu face nimic, o vom citi pe ruseşte“. Cartea se nu­mea : „Sindicatele, cartelurile şi trusturile industriale“ de Bru­no Schönlank. Citirea acestei cărticele i-a luat lui Vladimir Ilici aproape trei ore. După ce a terminat-o, a început să-mi pună întrebări. Şi, în timp ce mi le punea, cerîndu-mi să-i răs­pund in scris la unele din ele, mi-am dat seama că nu-mi ci­tise cartea în scop propagandis­tic, ci ca să mă încerce. Lucrul acesta a devenit cit se poate de limpede pentru mine atunci cind m-a între­bat: „Dar prin­tre cunoştinţele dumitale din Pe­tersburg, cam citi muncitori crezi că mai sunt aşa ca dumnea­ta?“. I-am spus numele tovară­şilor din cercul central, şi el mi­­a cerut imediat să-i fac cunoş­tinţă cu ei. Vladimir Ilici se străduia chiar de la pri­mii paşi, să stu­dieze temeinic întreaga noastră organizaţie. El mergea bucuros la diferite cer­curi, unde privea scrutător pe fie­care muncitor revoluţionar. In 1894, între noi, muncitorii, s-a pus chestiunea unei reparti­zări mai raţionale a forţelor la diferite uzine, adică dacă intr-o uzină nu exista nici un om de­al nostru şi aceea era o uzină mare, ne străduiam să plasăm acolo pe unul din tovarăşii noş­tri, astfel ca in toate uzinele mari să avem măcar cite un om de-al nostru. Pe la începutul primăverii a­­nului 1895 a apărut la Peters­burg o broşură despre agitaţie. Această broşură a fost citită la o adunare care s-a ţinut la lo­cuinţa lui Silviu­. Erau de faţă şi vreo şapte-opt intelectuali: Vladimir Ilici, Starkov, Krjija­­novski, Vaneev şi alţii. In cursul citirii acestei broşuri, o parte din intelectuali şi-au dat păre­rea că e încă prematur să se treacă la agitaţia in scris. Ei in­vocau motivul că dacă într-o u­­zină va fi afişată o proclamaţie, puţinii muncitori pe care-i avem acolo vor fi şi ei arestaţi şi ast­fel va înceta orice activitate. Vladimir Ilici le-a răspuns a­­rătînd că nu trebuie să ne te­mem de aşa ceva, întrucit pro­clamaţiile fac ca în locul fiecă­rui muncitor arestat să apară alţi zece muncitori de acest fel sau şi mai activi. Muncitorii care au participat la această adunare s-au pronunţat pentru trecerea la agitaţia in scris. Proclamaţiile marxiste scrise au început să apară abia în toamna anului 1895. Au fost scoase patru sau cinci asemenea proclamaţii. Ele erau tipărite, după cut îmi amintesc, în tipo­grafia din Lahta ( a lui Er­ghin). De obicei ele purtau dedesubt semnătura: „Un grup de social­democraţi“. După ce­ au apărut cîteva proclamaţii, Vladimir Ilici a pus chestiunea necesităţii de a crea o organizaţie. „Un grup de social-democraţi“ e o denu­mire care nu spune nimic, a declarat el atunci, muncitorul trebuie să ştie că există o orga­nizaţie bine determinată. Din însărcinarea lui Vladimir Ilici, eu organizasem, încă în au­gust 1895, o locuinţă conspirati­vă al cărei proprietar era un muncitor de la uzinele Semean­­idkov, cu numele de Afanasiev, mi se pare. Această locuinţă era destul de des frecventată de Vladimir Ilici, Leahovski, Tah­­tarev, Starkov şi alţii. Pe vre­mea aceea eram un fel de orga­nizator în cartierul de dincolo de bariera Nevei; de aceea mer­geam şi eu destul de des acolo. In această casă au fost puse baze­le „Uniunii de luptă pentru eli­berarea clasei muncitoare“. Vla­dimir Ilici ne făcea atenţi că trebuie să luăm măsuri pentru ca tînăra noastră organizaţie să nu apuce pe calea trade-unionu­­rilor engleze. Se vedea din pri­mul moment că el avea o deose­bită grijă ca organizaţia să meargă pe o cale revoluţionară. Deşi atunci cinc stăteam de vor­bă cu muncitorii trebuia să ne ocupăm mai mult de aspectul economic al problemelor şi să­­ aducem pe terenul intereselor economice arzătoare, Vladimir Ilici spunea că nu trebuie omis niciodată aspectul politic. Dincolo de bariera Nevei, in afară de locuinţa de care am vorbit, Lenin mai frecventa lo­cuinţa lui Funtikov şi aceea a soţilor Bodrov, precum şi locuin­ţa mea din strada Aleksandrov­­skaia nr. 23. Am mai fost cu Vla­dimir Ilici intr-un loc în apro­piere de strada Aleksandrovska­­ia, în cartierul zis „Korabli“, dar unde anume, în ce casă — nu-mi mai pot aminti acum. Faptul că Vladimir Ilici a în­dreptat „Uniunea de luptă“, în­că de la primii ei paşi, pe făgaşul marxismului revoluţionar, a ju­cat ulterior un mare rol organi­zatoric. Cu toate că în decem­brie 1895 vîrfurile conducătoare ale intelectualităţii marxiste, precum şi numeroşi muncitori au fost arestaţi. in mai 1896 a izbucnit, la Petersburg, o grevă cum nu se mai pomenise pînă atunci in Rusia, care a cuprins peste treizeci de mii de munci­tori. Principala revendicare a muncitorilor era să li se plăteas­că pentru zilele încoronării lui Nikolai al II-lea, în care între­prinderile n-au lucrat și pentru care muncitorii n-au primit sa­lariu. Această grevă a fost un fenomen fără precedent. In în­săși revendicarea de a li se plăti pentru zilele încoronării era ex­primată atitudinea lipsită de respect a muncitorilor faţă de „înalta persoană“ a ţarului. Această grevă, care era un re­zultat al activităţii d­use de „U­­niunea de luptă“, a jucat un rol în sensul că a făcut ca mişcarea muncitorească să devină, din­­tr-o mişcare secretă, una făţişă. Ca urmare a faptului că, un ma­re număr de muncitori au făcut cunoştinţă c proclamaţiile şi cu literatura ilegală In genere, despre socialişti a început să se vorbească in auzul tuturora. Şi dacă revoluţia din 1905 a fost re­petiţia generală a revoluţiei din 1917, apoi greva din 1896 trebuie considerată drept una dintre ce­le mai importante repetiții în pregătirea revoluției din 1905. p p Un nou cartier la Tg.­Mureş Noile blocuri din Tg. Mureş de pe str. 7 Noiembrie. Zilele acestea vor mai fi date în folosinţa oame­nilor muncii zeci de apartamente noi, în acelaşi cartier. Pentru întărirea întovărăşirii întovărăşirea zootehnică „Tim­puri noi“ din Beica de Sus, raionul Reghin, cuprinde toate cele 111 familii de ţărani muncitori din sat. Pentru asigurarea obţinerii de re­colte sporite, în toamna anului tre­cut întovărăşiţii de aici au însă­mânţat în comun 21 ha cu grîu. Acum, adunarea generală a înto­vărăşirii a hotărît ca însămînţatul păroaselor, al trifoiului şi cartofii lor să-l execute în comun, la timp şi în bune condiţiuni. O preocupare de seamă a înto­­vărăşiţilor­­este mărirea fondului de bază. In acest an ei au­ hotărît să contribuie fiecare cu cîte o oaie la fondul de bază. La fondul de bază se vor repartiza­ toate pro­dusele realizate de la aceste oi, ca lină și brînza. COTÎRLA IOAN­ ­ corespondent

Next