Steaua Roşie, aprilie 1960 (Anul 9, nr. 795-803)
1960-04-02 / nr. 795
Brigada de la Marea Rece De cîţiva ani la gospodăria agricolă de stat din Band, raionul Tg. Mureş, îşi desfăşoară activitatea brigada de mecanizare completă care lucrează pe principiul, tractorul şi suta de hectare. Din anul trecut brigada de mecanizare completă condusă de iscusitul brigadier Maxim Jurcă, deserveşte in mare parte secţia de la Valea Rece. Aici gospodăria are amplasate adăposturi pentru animale şi terenurile pe care cultivă principalele culturi. Zilele bune de lucru din primăvara acestui an i-a găsit pe harnicii mecanizatori agricoli bine pregătiţi. In decurs de numai 8 zile au terminat complet cu însămînţările din prima urgenţă. Le-a rămas neînsămînţată doar mazărea. Asta nu din vina lor şi nici a gospodăriei, ci din vina „Agrosem-ului“ din Piteşti, care nu a livrat la timp Sămînţa necesară, cu toate că gospodăria a făcut comanda încă la 6 februarie, iar la 9 martie prin o telegramă a revenit asupra comenzii, solicitînd urgentarea expedierii seminţei necesare. Pe membrii brigăzii nu i-am întîlnit la semănat, aşa cum mă aşteptam, ci efectuau la acea dată alte lucrări. György Sigismmund cu „Universalul 28“ tăvălugea griul de toamnă. Ca vechi cunoştinţe am discutat despre multe probleme, despre viaţa brigăzii şi colaborarea dintre mecanizatori. György Sigismund zis „Jiga“, lucrează la Gostat de mai bine de 12 ani. Ca membru al brigăzii de mecanizare completă a depus mult interes pentru ca să facă numai lucrări de calitate. In fiecare anotimp şi la orice lucrare şi-a depăşit norma zilnică. Avînd mai multă experienţă, în repetate rînduri l-a ajutat pe colegul său de brigadă, Gheorghe loan, atunci cind au fost la arat, la reglarea plugului. Angajamentul lui „Jiga“ este să facă numai lucrări de calitate, să economisească în actuala campanie cit și în acea de vară, 5 la sută din consumul necesar din motorină. Pe o altă tarla, Jurcă Maxim, cu „Universalul 26“ grăpa trifoiştea. Ca şef de brigadă, tov. Jurcă mi-a vorbit după cum era şi normal, despre realizările brigăzii. Ei au terminat semănatul din urgenţa întâi, întrucit brigada are în primire 440 ha, pe lingă arat şi semănat ei mai au de efectuat şi întreţinerea culturilor. Au fost tăvălugite 166 ha cultivate cu cereale de toamnă, grăpate peste 158 arături adinei şi trifoiştea veche. In curînd vor trece la semănatul sfeclei de zahăr, la plantatul cartofilor, apoi la semănatul porum taului pentru boabe şi siloz, şi apoi la întreţinerea culturilor. Ceilalţi doi mecanizatori, Gheorghe loan şi Jurcă Viorel lucrau şi ei în altă parte de hotar. Pe tarlalele întinse pe care lucrau cei patru mecanizatori, am întîlnit pe tovarăşul Lazăr Orza, directorul gospodăriei şi pe tov. Calmîc Iosif, maistru la brigada de la Valea Rece. împreună ne-am continuat drumul peste semănăturile de toamnă ce se asemănau cu un covor verde uriaş, de o culoare uniformă şi plăcută la vedere. — Ce părere aveţi de mânca mecanizatorilor ? m-am adresat tovarăşului director.— Sunt băieţi buni, le place meseria şi depun mult interes să facă numai lucrări de calitate. Lui Jurcă Maxim şi lui György Sigismund e deajuns să le indici tarlaua şi ce lucrare urmează să facă — îşi dete părerea tov. Calmîc, şi poţi fi sigur că au executat întocmai cele indicate, iar de calitatea lucrării nu mai încape îndoială. — De fapt — interveni în discuţie tov. director — brigada e dotată cu maşini moderne cu care se pot face toate lucrările începând de la pregătirea terenului şi pînă la înmagazionare. — In planul său, brigada are de cultivat atît porumb pentru boabe cit şi de siloz. Ce părere aveţi, vor reuşi să facă faţă tuturor lucrărilor ? — In ceea ce priveşte cultivarea porumbului pentru boabe şi siloz, cei patru mecanizatori, membri ai brigăzii de completă mecanizare vor face faţă cu succes pentru că, după cum am mai spus, dispun de maşini moderne atît pentru întreţinerea culturilor cit şi combine pentru recoltatul porumbului pentru boabe, cit şi pentru recoltatul şi tocatul concomitent al porumbului de siloz. Desigur, că discutînd fiecare, ne imaginam lanurile bogate de porumb şi parcă auzeam zumzetul combinelor în lucru. Pînă atunci de bună seamă mai este ... Despre tractorişti şi despre munca lor şi de data aceasta numai cuvinte de laudă. Un lucru însă la acea dată nu se prea potrivea. Cu toate că lucrul la cîmp începuse cu o săptămînă în urmă, poate şi mai mult, conducerea gospodăriei, a brigăzii de la Valea Rece a neglijat amenajarea dormitorului pentru tractorişti, precum şi punerea la punct a cantinei. S-ar părea că acestea ar fi probleme mărunte, Insă buna desfășurare a lucrărilor depind în mare măsură tocmai de acești doi factori. R. CÎMPEAN In întâmpinarea celei de a 90-a aniversari a nașterii lui Lenin Vladimir Ilid la Petersburg V. A. Şelgunou In 1893, cind a venit Vladimir Ilici la Petersburg, exista deja aici un grup marxist, în cadrul căruia intelectualii și muncitorii alcătuiau grupări separate. Muncitorii aveau un cerc central, din care făceau parte Fişer, Keizer, Norinski şi Selgunov; dintre intelectualii marxişti intraseră in acest cerc Starkov, Krjijanovski şi Ravcenko. Muncitorii din Petersburg participaseră la întrunirile de 1 Mai în anii 1891 şi 1892. Exista in acest oraş un număr destul de mare de cercuri muncitoreşti, avînd însă toate un caracter oarecum întimplător. Aceasta era situaţia la Petersburg, la sosirea lui Vladimir Ilici aici. Pe vremea aceea eu luam lecţii de la studentul-tehnolog Gherman Borisovici Krasin. Mergind o dată la el, m-a înştiinţat că a venit un om extrem de interesant, originar din regiunea Volgii, care doreşte să mă cunoască. Eu, se înţelege, am fost de acord şi m-am înţeles cu Gherman ca el să-mi comunice cind să vin la el. In ziua fixată m-am dus la Gherman Borisovici, care locuia pe atunci undeva în apropiere de regimentul Semenovski. Peste vreo trei minute a venit acolo și Vladimir Ilici. Aici, la Gherman, am schimbat cu el doar extern cuvinte în legătură cu o carte de curind apărută, și Vladimir Ilici m-a poftit să trec pe la el. Peste două sau trei săptămîni am mers la Ilici, pe stradela Kazacii. M-a intminat spunindu-mi: „Ai sosit tocmai bine, am o carte interesantă“. Şi mi-a arătat îndată o cărticică, scrisă, după cit am văzut, în limba germană. I-am răspuns lui Ilici că nu ştiu nemţeşte, la care el mi-a răspuns: „Nu face nimic, o vom citi pe ruseşte“. Cartea se numea : „Sindicatele, cartelurile şi trusturile industriale“ de Bruno Schönlank. Citirea acestei cărticele i-a luat lui Vladimir Ilici aproape trei ore. După ce a terminat-o, a început să-mi pună întrebări. Şi, în timp ce mi le punea, cerîndu-mi să-i răspund in scris la unele din ele, mi-am dat seama că nu-mi citise cartea în scop propagandistic, ci ca să mă încerce. Lucrul acesta a devenit cit se poate de limpede pentru mine atunci cind m-a întrebat: „Dar printre cunoştinţele dumitale din Petersburg, cam citi muncitori crezi că mai sunt aşa ca dumneata?“. I-am spus numele tovarăşilor din cercul central, şi el mia cerut imediat să-i fac cunoştinţă cu ei. Vladimir Ilici se străduia chiar de la primii paşi, să studieze temeinic întreaga noastră organizaţie. El mergea bucuros la diferite cercuri, unde privea scrutător pe fiecare muncitor revoluţionar. In 1894, între noi, muncitorii, s-a pus chestiunea unei repartizări mai raţionale a forţelor la diferite uzine, adică dacă intr-o uzină nu exista nici un om deal nostru şi aceea era o uzină mare, ne străduiam să plasăm acolo pe unul din tovarăşii noştri, astfel ca in toate uzinele mari să avem măcar cite un om de-al nostru. Pe la începutul primăverii anului 1895 a apărut la Petersburg o broşură despre agitaţie. Această broşură a fost citită la o adunare care s-a ţinut la locuinţa lui Silviu. Erau de faţă şi vreo şapte-opt intelectuali: Vladimir Ilici, Starkov, Krjijanovski, Vaneev şi alţii. In cursul citirii acestei broşuri, o parte din intelectuali şi-au dat părerea că e încă prematur să se treacă la agitaţia in scris. Ei invocau motivul că dacă într-o uzină va fi afişată o proclamaţie, puţinii muncitori pe care-i avem acolo vor fi şi ei arestaţi şi astfel va înceta orice activitate. Vladimir Ilici le-a răspuns arătînd că nu trebuie să ne temem de aşa ceva, întrucit proclamaţiile fac ca în locul fiecărui muncitor arestat să apară alţi zece muncitori de acest fel sau şi mai activi. Muncitorii care au participat la această adunare s-au pronunţat pentru trecerea la agitaţia in scris. Proclamaţiile marxiste scrise au început să apară abia în toamna anului 1895. Au fost scoase patru sau cinci asemenea proclamaţii. Ele erau tipărite, după cut îmi amintesc, în tipografia din Lahta ( a lui Erghin). De obicei ele purtau dedesubt semnătura: „Un grup de socialdemocraţi“. După ce au apărut cîteva proclamaţii, Vladimir Ilici a pus chestiunea necesităţii de a crea o organizaţie. „Un grup de social-democraţi“ e o denumire care nu spune nimic, a declarat el atunci, muncitorul trebuie să ştie că există o organizaţie bine determinată. Din însărcinarea lui Vladimir Ilici, eu organizasem, încă în august 1895, o locuinţă conspirativă al cărei proprietar era un muncitor de la uzinele Semeanidkov, cu numele de Afanasiev, mi se pare. Această locuinţă era destul de des frecventată de Vladimir Ilici, Leahovski, Tahtarev, Starkov şi alţii. Pe vremea aceea eram un fel de organizator în cartierul de dincolo de bariera Nevei; de aceea mergeam şi eu destul de des acolo. In această casă au fost puse bazele „Uniunii de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare“. Vladimir Ilici ne făcea atenţi că trebuie să luăm măsuri pentru ca tînăra noastră organizaţie să nu apuce pe calea trade-unionurilor engleze. Se vedea din primul moment că el avea o deosebită grijă ca organizaţia să meargă pe o cale revoluţionară. Deşi atunci cinc stăteam de vorbă cu muncitorii trebuia să ne ocupăm mai mult de aspectul economic al problemelor şi să aducem pe terenul intereselor economice arzătoare, Vladimir Ilici spunea că nu trebuie omis niciodată aspectul politic. Dincolo de bariera Nevei, in afară de locuinţa de care am vorbit, Lenin mai frecventa locuinţa lui Funtikov şi aceea a soţilor Bodrov, precum şi locuinţa mea din strada Aleksandrovskaia nr. 23. Am mai fost cu Vladimir Ilici intr-un loc în apropiere de strada Aleksandrovskaia, în cartierul zis „Korabli“, dar unde anume, în ce casă — nu-mi mai pot aminti acum. Faptul că Vladimir Ilici a îndreptat „Uniunea de luptă“, încă de la primii ei paşi, pe făgaşul marxismului revoluţionar, a jucat ulterior un mare rol organizatoric. Cu toate că în decembrie 1895 vîrfurile conducătoare ale intelectualităţii marxiste, precum şi numeroşi muncitori au fost arestaţi. in mai 1896 a izbucnit, la Petersburg, o grevă cum nu se mai pomenise pînă atunci in Rusia, care a cuprins peste treizeci de mii de muncitori. Principala revendicare a muncitorilor era să li se plătească pentru zilele încoronării lui Nikolai al II-lea, în care întreprinderile n-au lucrat și pentru care muncitorii n-au primit salariu. Această grevă a fost un fenomen fără precedent. In însăși revendicarea de a li se plăti pentru zilele încoronării era exprimată atitudinea lipsită de respect a muncitorilor faţă de „înalta persoană“ a ţarului. Această grevă, care era un rezultat al activităţii duse de „Uniunea de luptă“, a jucat un rol în sensul că a făcut ca mişcarea muncitorească să devină, dintr-o mişcare secretă, una făţişă. Ca urmare a faptului că, un mare număr de muncitori au făcut cunoştinţă c proclamaţiile şi cu literatura ilegală In genere, despre socialişti a început să se vorbească in auzul tuturora. Şi dacă revoluţia din 1905 a fost repetiţia generală a revoluţiei din 1917, apoi greva din 1896 trebuie considerată drept una dintre cele mai importante repetiții în pregătirea revoluției din 1905. p p Un nou cartier la Tg.Mureş Noile blocuri din Tg. Mureş de pe str. 7 Noiembrie. Zilele acestea vor mai fi date în folosinţa oamenilor muncii zeci de apartamente noi, în acelaşi cartier. Pentru întărirea întovărăşirii întovărăşirea zootehnică „Timpuri noi“ din Beica de Sus, raionul Reghin, cuprinde toate cele 111 familii de ţărani muncitori din sat. Pentru asigurarea obţinerii de recolte sporite, în toamna anului trecut întovărăşiţii de aici au însămânţat în comun 21 ha cu grîu. Acum, adunarea generală a întovărăşirii a hotărît ca însămînţatul păroaselor, al trifoiului şi cartofii lor să-l execute în comun, la timp şi în bune condiţiuni. O preocupare de seamă a întovărăşiţiloreste mărirea fondului de bază. In acest an ei au hotărît să contribuie fiecare cu cîte o oaie la fondul de bază. La fondul de bază se vor repartiza toate produsele realizate de la aceste oi, ca lină și brînza. COTÎRLA IOAN corespondent