Steaua Roşie, aprilie 1962 (Anul 11, nr. 77-102)

1962-04-01 / nr. 77

2 A­RITMOGRIP 5.000 kg porumb boabe la hectar ORIZONTAL: 1. Consoană! 2. —­ Mulţi colectivişti îşi depun banii primiţi pentru zile-munca la această instituţie. 3. Peisaj. 4. —­ Insule de corali. 5. — Făină de porumb. 6. — Loc de înma­­gazinare a porumbului. 7. — Unealtă agricolă folosită in lu­crarea terenului. 6. — unele G.A.C.-uri cresc şi asemenea ani­male ce se folosesc pentru expe­rienţe la institutele ştiinţifice. 9. — Hibrid dublu de porumb de mare productivitate (fonetic). 10. — Aplicînd această metodă în cultura porumbului se obţin re­colte bogate. 11. — Regiune agri­colă în Muntenia unde se cultivă mari suprafeţe de porumb. 12. —* Lucrare de bază, care făcută la timp şi în bune condiţiuni agro­tehnice asigură o recoltă bogată de porumb. 13.­­— Lucrare ce se execută primăva­ra pentru cultura porumbului, cînd în sol se reali­zează temperatu­ra de 8—12 gra­de C. PE VERTICA­LA DE LA A-B: Rezultatul apli­cării în cultura porumbului a ce­lor mai avansate reguli agroteh­nice. Ing. FODOR OCTAVIAN Sfatul popular al raionului Tg. Mureş Secţiunea «Apicolă * 1 Cunoaşteţi TU-124? Spintecăm văzduhul cu o viteză de 940 km pe oră, alunecînd ca o săniuţă pe norii ce se pierd în in­finit. Cînd norii încearcă să ne in­vadeze, urcăm şi mai sus. Parc-ar fi totul un joc, un sport... Un soare orbitor, un peisaj ce-ţi amin­teşte de Alpii elveţieni... Zburăm la o altitudine medie de 11.000 me­tri, afară c­u 56°, şuieratul asur­zitor al turbinelor cu reacţie pare că se aude din depărtări. Numai trei persoane sunt acum: în cabina­­salora, cu o capacitate de 44 călă­tori : Alexei Riakovski, pilot, Boris Vdovenko, fotoreporter şi eu. Par­ticipăm la un zbor de încercare al unui nou avion de pasageri: TU- 124. Acest zbor era pentru mine o surpriză. Acum 10 zile, m-am pre­zentat la sediul AEROFLOT-ului, la Moscova, pentru a lua un inter­viu directorului Vartan Sîmonnanț. Dar interviul pe care mi l-a dat în liniștea biroului său, nu mi-a fost de ajuns. Şi în ziua următoare, da­torită bunăvoinţei lui Vartan, iată­­mă pe calea aerului. înainte d­e plecare, directorul îmi spuse: — „Va fi un zbor de încercare. Veţi lua parte la el, veţi sta de vorbă cu echipajul şi vă veţi scrie arti­colul. Dacă veţi mai avea nevoie de completare, ne vom mai putea re­vedea după zbor“. O SAPTAMINA INTRE CER SI PAMINT Am petrecut în­ zbor o săptă­­mînă întreagă, cu cîteva escale de scurtă durată, şi aceasta, pentru a ne completa rezervele de benzină şi pentru ca echipajele să se poată odihni cite puţin. Da. Am spus echipaje la plural, pentru că de patru ori a trebuit să schimb avio­nul; astfel am zburat în tovărăşia a patru piloţi diferiţi: Bektacianţ, Bassov, Evstratov şi Svejenţev. Dacă aş fi hotărît să iau parte la încercarea tuturor avioanelor TU- 124, preluate de AEROFLOT, aş­­ avut nevoie chiar de mai mult de­cit o săptămînă, căci deja ele se fabrică în serie. M-am mulţumit în­să cu atît, cedînd rugăminţilor tele­fonice insistente ale nevestei mele, căci altfel aş mai pluti încă şi acum între cer şi pămînt... In răstimpul celor 8 zile, am vi­zitat mai multe oraşe şi anume: Minera­im­e-Vody (în Caucaz), Taş­­kent, Aşhabad, Alma-Ata şi Sverd­lovsk; am parcurs în total mai bine de 15.000 km. In cele ce urmează nu mă voi referi la curiozităţile lo­curilor pe care am avut prilejul să le vizitez; mă voi abţine de ase­menea de a descrie simţămintele pe care le-am încercat călătorind pe bordul acestui aparat de lux, mă voi mărgini să povestesc, pe scurt, ceea ce mi-a relatat Aleksei Ria­kovski, peilot-şef al avioanelor TU- 124, care m-a însoţit tot timpul. PORTRETUL AVIONULUI , TU-124 Prima mea impresie: la prima noastră escală (Mineramr­e-Vody), mi s-a părut că avionul a fost de-a dreptul „paraşutat“ pe pista El s-a oprit brusc, aproape în mofileSîn­trrl în care roţile lui au atins pă­­m­întul. Acesta e un lucru extraor­dinar, mai ales pentru un avion cu reacţie. Riakovski mi-a explicat acest lucru ciudat: — Aripile avioanelor TU-124, sînt­ echipate cu nişte dispozitive spe­ciale, care îi permit să aterizeze cu viteze egale cu cele ale avioanelor simple, şi notaţi-vă bine că acesta e unul din avioanele comerciale cele mai rapide din lume. El dis­pune, atît la aterizare cit şi în timpul zborului, de o stabilitate excepţională, la orice viteză, de la cea mai mică la cea supersonică, puţind fi manevrat în acelaşi timp cu multă uşurinţă. Am la activul meu peste 4 milioane de kilometri, am pilotat diferite tipuri de avioa­ne, dar niciodată vreunul mai bun decit acesta. TU-124 are o formă aerodinamică ideală şi e atît de perfect as­ampblat incit , uneori am impresia că e făcut dintr-o singură bucată ... Toţi piloţii noştri rîvnesc la el... TU-124 dispune de două motoare cu reacţie, numite „turboventilatoa­­re“, concepute de Soloviev, după un principiu nou. Ele sînt relativ mici, dar extrem de puternice. Aparatul poate, de pildă, decola, zbura şi ateriza, minat de o singură turbi­nă. Piloţii spun, din glumă, că motoarele sînt atît de puternice in­cit chiar dacă le-ai lovi tare cu un ciocan, ar continua totuşi să func­ţioneze. Ca aspect exterior, avionul se aseamănă mult cu TU-104, dar lă­sat mai jos pe roţi şi e de două ori mai mic: Din TU-104 poate transporta 100 de călători, pe cînd TU-124 numai 44. Dar salonul său e atît de confortabil încît te simţi în el ca la tine acasă. Fotoliile, co­vorul, plafonul,, difuzorul, şi cele­lalte detalii ale interiorului sunt fabricate din materiale sintetice şi au culori deschise. Aparatele de aer condiţionat şi de presiune creează în interior un veritabil mi­croclimat ... Alexei Riakovski re­marcase că un singur lucru lipseşte din cabina pilotului,­ un dispozitiv­­automat de decolare şi aterizare, dar aşa ceva încă nu există. De fapt, în timpul zborului am dat de furtuni şi vijelii; am urcat la 13.000 metri, evadînd din zona intemperii­lor; apoi, ne-a fost rezervată o surpriză meteorologică : am întîlnit curenţi de aer ce năvăleau cu viteza de 250 km pe oră­, am aterizat şi decolat în viscol şi în ploaie, dar n­-am simţit nimic. Toate acestea le-am aflat ulterior de la însoţitor­­ul meu. TU-124 poate zbura ori­­cînd, indiferent de o vreme. CIND VOR ÎNCEPE ZBORURILE REGULATE ? Este deci un aparat excelent. Prima întrebare pe care i-am pus-o lui Vartan Simonian,­ după întoar­cerea din această călătorie, a fost: „Cînd vor începe zborurile regu­late ?“ — Noi am trecut la, zborurile de încercare, spre a verifica calitățile de exploatare a aparatului — îmi spuse directorul AEROFLOT-ului. Avioanele efectuează zborurile in­dicate pe ult traseu determinat, în baza unui orar; acestea vor fi li­niile­ pe care le vor deservi. Piloţii noştri le verifică în toate condiţiile meteorologice, le „obişnuiesc“ cu particularităţile acestor linii şi ae­rodromuri. In­ acelaşi timp, noi formăm echipajele, care trebuie să cunoască la perfecţie avionul, inain­­te de inaugurarea liniilor respec­tive. Dar cred că aceasta nu va fi o problemă, dificilă, personalul nos­tru este bine antrenat în pilotarea avioanelor cu reacţie şi, în­ ultima instanţă, acest aparat e simplu, are mare siguranţă de zbor şi e uşor de manevrat. Orarul zborurilor regu­late a fost stabilit deja. In primul rînd, avioanele TU-124 vor lega Moscova cu Leningrad, Talin şi Vit­tra, iar apoi cu Volgograd, Gorki, Kazan, Briansk, Ulianovsk şi Ros­tov. Vartan Simonjant mi-a povestit apoi multe lucruri interesante, pri­vind­ destinaţia avionului. Avioanele TU-124 vor înlocui pe unele linii, pe fraţii lor mai mari, ca TU-104, care circulă între Moscova şi Kiev. Apoi, am mai aflat că după cîtva timp, avioanele TU-124 vor lua lo­cul avioanelor cu elice, care au o viteză* de abi­a 250)—300 km­ pe o­ră, pe „micile“ linii locale, a căror lungime nu depășește 2.000 km. Desigur, primii călători ai avioa­­nel­or TU-124, își vor exprima păre­rea­ despre acest aparat, dar sînt sigur că ea nu se va deosebi cu ni­mic, de părerea mea. STANISLAV SCERBATOV (Din săptămînalul sovietic „Moscow News“. Traducere de­ Ștefan Izsák) * ŞTIAŢI CĂ... ... cercetătorii gruzini au creat granitul artificial, numit şi beton vibroactivizat. Rezistenţa lui în­trece cu mult pe acea a granitului natural (500 kg pe 1 cm2). Grani­tul artificial va fi utilizat la con­strucţia tunetelor, barajelor, digu­rilor etc. .. .un om care pe Pămînt cîntă­­rește 60 kg, pe Soare ar cîntăn 1.654,20 kg, pe Jupiter 154,80 kg, pe Saturn 66 kg, pe Venus 51,60 kg, pe Marte 22,80 kg, iar pe Lună 9,60 kg? ... apartamentele care se con­struiesc în fiecare an în Uniunea Sovietică ar putea alcătui 40 de orașe, cu cite 100.000 de locuitori fiecare? STEAUA ROȘIE ... Etajul­­. Pe o uşă stă atâr­­nată o placă, pe care cineva a JA scris: Atenţiune. I se studiază l­­a Tinărul profesor Gheorghe Olar­ia­riu ieşea tocmai de la o oră de la Istoria artelor. Binevoitor, ne dă­m explicaţiile de rigoare privind­­ activitatea clasei de pictură pe care o conduce. ia Ne-a vorbit cu cuvinte de fav­­a­dă şi despre tînăra Georgeta A Fieşariu­, lustruitoare la Fabrica A de mobilă „23 August" din loca­­a­litate, elevă in anul I pictură a­l Şcolii de artă populară, şi des­­jA­pre Musznyai Elena, muncitoare IA la cooperativa Arta populară si tot despre mulţi alţii. In faţa şe­­ţii valetului, in orele de practică, aceşti tineri cu mîini pricepute SA şi pline de siguranţă modelează JA în culori farmecul naturii, gin­­tr, găşia florilor, frumuseţea moţn­­­a­relor naţionale. In întreaga lor Sa activitate de creaţie este ceva Ia din suflul vieţii noi a poporului jj^ nostru. La o oră mai tîrzie, pe sălile JA Muzeului de artă am venitUnit-o jA pe tînăra Muzsnyai Elena, can- IA didată de partid şi secretară a Ia organizaţiei U.T.M. de la coope­­ra­rativa „Arta populară". Pasiu- A nea pentru artă o îndemna, să Ia stea mai mult, să zăbovească ia mai mult în sălile Muzeului de la artă, să-şi încînte privirea cu frumuseţile lucrărilor marilor­­ artişti. Şi mai zăbovea încă ia pentru ceva. Ca pictor amator lA vrea­ să înveţe, să descopere şi ia să desluşească noi „secrete" ale Sa­penelului. Revenea de mai multe­­ ori la „Tufănelele" lui Luchian, la „Hora" lui Aman, la „Spălă­­şa tor esete" lui Munkácsy. De fie- Ia care dată însă i se înfăţişau alt- K . Din fiecare unghi altfel. Pri­­ia vea fără istov, căutind să des­­îA cifreze tainele lucrărilor expuse. S^ Aman, Grigorescu, Luchian, Rât­hi Ştefan, unul din fondato­­ro­rii şcolii din Baia-Mare, Mun- ta­kácsy Mihai, Vida Árpád sînt la doar cîţiva mari artişti ai pene- Sa­lului ale căror lucrări se bucură ca de aprecierea vizitatorilor, lu­­u­crări din care tinerele talente trag reale învăţăminte. Fiindcă e vorba de Muzeul de­ artă, mai putem adăuga că azi aici există peste 500 de lucrări originale și­ că numai în­ anul trecut galerii­le acestui muzeu au fost vizi­tate de peste 40.000 de, oameni ai muncii ... in alte încăperi se aud acorduri a diferite instrumente însemnări de reporter muzicale, in acompaniamentul unui pian cîţiva pionieri îşi în­cearcă aptitudinile la începutul unor lecţii practice de balet. In ritmul unui joc ardelenesc, cîţiva tineri se află la încăl­­­­ire". Sînt utemistii Szakács a Iosif de la „Electro-Mureş", Ana Pădureanu, tinărul colectivist­­ Gheorghe Opriş, precum şi alţii ^ care urmează cursurile Şcolii de ^ artă populară, secţia de core- A grafie. A Pe tînăra seralistă Dreszler a Eva am întîlnit-o la un „exa- A men" practic în ţaţa profesoru- A lui Adorján Ernő. Ea îşi îm­­^ parte timpul între liceul seral ^ Şcoala populară de artă şi mă- A­iestria covoarelor persane. Mum­­a că fizică, şcoală, muzică... sînt ^ coordonate pe care litemista a Dreszler le înscrie în activitatea a ei cu dragoste şi pasiune. Cu a mult entuziasm ne-a mărturisit­­ că rivneşte de pe acum la viaţa ^ studenţească. Visul ei se va im­­­a plini cu siguranţă. jA In alte săli alte activiăţi. !A Pînă seara tîrziu, aici în acea:.­­Ia­tă adevărată cetate a culturii, Ifise desfăşoară o activitate inten- A să. In sala mare de spectacole a orga îşi revarsă sunetele într-un ^ taifun uriaş, în faţa a sute de ^ spectatori încremeniţi în fotolii­­ comode. Iar undeva, Intr-un colţ A' al palatului, e o linişte perfec­ts­tă. E şi aici activitate intensă.­­ Să intrăm.­­ Biblioteca regională. Atmosfe­­­a­ră obişnuită. Rafturi uriaşe cu cărţi, registre, fişiere­. Cîţiva \/ bibliotecari, majoritatea lor fe­ v mei, răspund amabil la între­­­­b­ările­ cititorilor. Am aflat că­­ numai în primele două luni ale v acestui an s-au citit peste 6.009 v de cărţi din această biblioteca, v Nu mai intrăm prin secţiile de: împrumut, tehnică, secţia pentru v copii. Am vrut în schimb să ve­ v dem sala de lectură a bibliotecii, v In fumoar am întîînit nişte stu- ^ denţi de la Institutul pedagogic ^ de trei ani din Tg. Mureş. Erau acolo şi Constantin Timariu, se­­vi cretar al organizaţiei U.T.M. de VI la Facultatea de filologie, Mi- '/j - hai Cîmpianu şi Andrei Rehcz. v Stăteau cu toţii la un fum de v ţigară, după o oră de studiu asi- v duu... Apoi alte investigaţii in­­ literatură, ori în comorile ist,o-­­ riet. Şi pentru, toate acestea stă­m la dispoziţia tineretului nu nu- i mai un bogat fond de cărţi de­­ aproape o jumătate de milion de 'iV volume, cărţi politice, beletris­tice, ştiinţifice, ci şi o îndrumare competentă din partea activului bibliotecii. Fiindcă vorbeam de comori ale istoriei este­ bine să amin­tim că Palatul culturii mai găz­duieşte şi o sală de oglinzi, un adevărat muzeu istoric. Sutele de vizitatori din ţară şi din străinătate, trăiesc cu emoţii clipe aducînd ceva din împărăţia celor „O mie şi una de nopţi". Şi­ aici condica vizitatorilor a în­registrat zeci şi sute de nume. Parcurgînd sălile palatului, ai imaginea unui imens furnicar­, e un adevărat „combinat" cul­tural aici. Oamenii vin aici să participe la cele mai variate activităţi, să-şi potolească setea de cultură. Am enumerat doar cîteva in­stituţii care-şi au sediul în Pa­latul culturii din Tg. Mureş, dar şi celelalte existente atît în clădirea palatului cit şi în alte clădiri din oraş, asigură o acti­vitate multilaterală, variată, în stare să satisfacă pe deplin ce­­­rinţele oamenilor muncii care inundă zi de zi foaierele şi să­lile Palatului culturii şi ale ce­lorlalte instituţii de artă şi cultură. AUREL URZICĂ MIC ATELIER REBUSIST BIVERBUL Dacă monoverbul — în toate for­mele prezentate în numerele ante­rioare, — se definea atît în compo­ziţie, cit şi în dezlegare ca un joc de enigmistică în care se cerea găsirea soluţiei printr-un singur cuvînt, biverbul reprezintă o formă imediat superioară monoverbului, urmărindu-se în acest caz aflarea, determinarea a două cuvinte, ca soluţie. Prezentarea biverbului cunoaşte două forme şi anume: forma cla­sică şi forma ligamentată. Forma clasică este aceea în care cele două cuvinte care formează biverbul sînt două monoverbe de sine stătătoare, care pot forma o expresie a cărei logică este evi­dentă. Forma ligamentată, constă în aceea că cele două cuvinte care formează soluţia nu se pot rezolva ca două monoverbe distincte, ci au nevoie de cuvinte ajutătoare („de legătură“) pentru soluţia biverbu­lui. In general, biverbele se repre­zintă prin litere, semne grafice sau matematice, imagini de sine stătă­toare, sau cu litere „lipite“ pe ele etc. Cheia biverbului este alcătuită din două cifre înscrise într-o pa­ranteză și separate între ele prin­­tr-o virgulă. Ambele cifre indică NUMĂRUL DE LITERE PE CARE LE CON­ȚINE FIECARE DIN CELE DOUA CUVINTE — SOLUȚIE ALE BI­VERBULUI. (La biverb nu se mai indică numărul de părți și numărul de litere al fiecărui cuvînt — ca în cazul monoverbelor — ci numai NUMĂRUL DE LITERE al FIE­CĂRUI CUVÎNT component al bi­verbului). In exemplele de mai jos vom ară­ta mecanismul de dezlegare a bi­­verbelor (şi prin deducţie va re-Biverb geografic (5,5)­zultă şi felul în care ele se com­pun). Precizăm că şi în acest caz, ca şi în cadrul fiecărui joc de enigmistică, este necesar să se dea un titlu biverbului, care să in­dice domeniul în­­care trebuie cău­­tată soluţia... _ De exemplu, în biverbul alătu­rat se cere să se găsească două cuvinte care să aibă o legătură lo­gică între ele. Titlul biverbului ne arată că trebuie să ne gîndim la unele lucruri care au contingenţă cu geografia. Ca formă de prezen­tare, biverbul din exemplu aparţine formei clasice şi anume: se deter­mină prin două monoverbe de sine stătătoare, care conduc însă la o exprimare (soluţie) logică. Primul cuvînt reprezintă mono­verbul MAREA (M­ARE­A, care sub formă de prezentare la cheie ar fi avut cifraţia următoare: (3—5), adică 3 părţi şi 5 litere, însă aici, la biverb cheia indică numai cifra 5 care exprimă deci numărul de litere al primului cu­vînt), iar al doilea reprezintă mo­noverbul ROŞIE (adică monover­bul ROŞ­I­E cu cheia (3—5), adi­că 3 părţi şi 5 litere, dar în cadrul biverbului prezentat, la cheie se indică numai numărul de litere componente al celui de-al doilea cuvînt). Deci soluţia biverbului de faţă este : MAREA ROŞIE. A doua formă de prezentare este forma ligamentată, la care aşa cum am mai spus, în soluţionarea bi­verbului este nevoie de introduce­rea unor cuvinte ajutătoare. Biverb cu... confecţii (7, 5) de două litere — O şi E — legate intre ele). Redăm mai jos pentru dezlegare două biverbe ale căror soluţii le vom publica în numărul viitor. Biverb astral. (4, 5) (Rebus nr. 26/20 iulie 1958) In exemplul dat găsirea celor două cuvinte care formează soluţia (un cuvînt de 7 litere şi altul de 5 litere), necesită intercalarea altor cuvinte, care împreună cu literele date să formeze o soluţie logică. Dezlegarea diverbului de mai sus — desfăşurată — este: F­LA­ M­U-RAR­O-SI-E, adică FLAMURĂ ROŞIE. Se observă că în­ determi­nare s-au introdus „Hantele“ : RAR (care arată că litera „U“, conform înscrierii este distanţată, adică scrisă RAR) şi conjuncţia „SI“ (care arată în final că este vorba diverb la frigider, (3, 6) /(Rebus Nr. 112/20. .. . Ing. C. STOENESCU Straşnică păcăleală! întreprin­derile comunale din Tg. Mureş ne-au făcut festa. Staţiile autobu­zelor işi schimbă locul de la o zi la alta. Mai aştept puţin. Poate la 2 aprilie totul revine la normal (strigă sus). ♦ Controlul de calitate. — M-ai păcălit bine. Azi n-ai nici o piesă rebutată. Parcă nu știu că-i 1 aprilie? (strigă jos). Marinîcă (tractoristul): — Ăștia au plecat pe cîmp cu toții. Mai trag un pui de somn, căci știu că au vrut să mă păcă­lească. (dreapta jos).

Next