Steaua Roşie, ianuarie 1963 (Anul 12, nr. 1-25)

1963-01-03 / nr. 1

Conferirea titlului de „Om de Ştiinţă Emerit“ unor cadre didactice din învăţămintul superior Pentru activitate îndelungată, contribuţie în dezvoltarea ştiinţei şi merite deosebite în dezvoltarea învăţămîntului superior, Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne a emis un decret prin ca­re se conferă titlul de „O­n de Ştiinţă Emerit al Republicii Popu­lare Romîne“ următoarelor cadre didactice din învăţămîntul supe­rior: prof. univ. Teodor Angheluţă, prof. univ. Vaier Bologa, prof. univ. Alexandru Borza, prof. univ. Ion Goia, acad. Arthur Kreindler, acad. Gheorghe Ionescu Siseşti, acad. Octav Mayer, acad. Ştefan Milcu, acad. Alexandru Myller, acad. Ştefan S. Nicolau şi prof. univ. Ovidiu Ţino. Prin alt decret al Consiliului de Stat, pentru merite excepţionale şi realizări deosebite în domeniul ocrotirii sănătăţii oamenilor mun­cii, s-a conferit titlul de „Medic Emerit al Republicii Populare Ro­mâne“, următorilor medici: acad. prof. dr. Aurel Moga, prof. dr. Tiberiu Andrásofszky, prof. dr. Ludovic Csögör, prof. dr. Constan­tin C. Dimitriu, prof. dr. Mante Dumitrescu, prof. dr. Ion Făgără­­şanu, membru corespondent al Academiei R.P. Române, prof. dr. Ştefan Gîrbea, prof. dr. Ion Mu­­reşan, prof. dr. Constantin Nico­­lau, prof. dr. Gheorghe Olănescu, prof. dr. Ion Păcurariu, prof. dr. Alfred Rusescu, prof. dr. Tiberiu Spîrchez, prof. dr. Ion Ţurai, membru corespondent al Acade­miei R.P. Romíno, prof. dr. Marin Voiculescu, dr. Leon Bereu, dr. Ernest Kahana, dr. Berthold Mer­­dler și dr. Octavian Nichita. (Agerpres). Prima zi a anului 1963 — primele succese (Urmare din pag. 1) 4.200 kg carbid fabricat peste plan. Intr-un alt sector al Combinatu­lui chimic „Karl Marx“ din Tîr­­năveni, la secţia bicromat, unde calitatea a fost obiectivul nr. 1 în tot cursul anului 1962, prima tură care a inaugurat anul 1963 nu a dezminţit cu nimic strădania colectivului de aici, ci o confir­mare a continuării tradiţiei în­dreptate spre calitate tot mai bu­nă, sînt şi cele 400 de kg bicro­mat fabricat peste planificarea iniţială şi notat drept calitate ire­proşabilă. Această realizare a re­venit în noaptea de Anul nou echipei conduse de Stroia Ioan şi Szikra Petru. O jumătate de tonă de acid sulfuric peste plan a fa­bricat şi schimbul condus de maistrul de tură Popa Nicolaie de la secţia acid sulfuric. Reprezentanţii oamenilor muncii de pe Valea Mureşului şi a Tîrna­­vei, în frunte cu comuniştii, în noaptea de Anul nou au fost la posturile lor, au continuat cu hărnicie munca preluată de la to­varăşii lor, care aproape de mie­zul nopţii s-au îndreptat spre ca­se, spre locurile de petrecere, pen­tru a ridica paharul în cinstea succeselor dobîndite, în cinstea to­varăşilor de muncă care la aceste ore struneau complicatele maşini. Toţi aceia care în noaptea de Anul nou au fost în jurul cuptoarelor şi al maşinilor, au ascultat orches­tra clocotitoare a muncii, care marchează începerea unui nou an de muncă rodnică, pentru tradu­cerea în fapte a grandiosului plan elaborat de partidul și guvernul nostru: desăvîrșirea construirii so­cialismului în scumpa noastră pa­trie, Republica Populară Romînă, a cărei aniversare am sărbătorit-o în zilele acestea. Neasemuită e frumuseţea pă­mîntului pe care-l scaldă rîul Prahova. Deasupra şi dedesubtul acestei ape neliniştite, natura a presărat darnică nenumărate co­mori. Şi pentru că atît de deplin i se îngemănează bogăţiile cu fru­museţea, fireşte că nu putea să scape privirilor lacome ale celor care cîrmuiau în trecut viaţa de mizerie a acestui popor. Ca lăcus­tele l-au năpădit. Şi-au clădit vi­le pentru trîndăveală şi huzur, bîrloguri de lux aproape de izvo­rul aurului, născut din împereche­rea ţiţeiului şi a rîurilor de su­doare omenească. La rîndul său, potrivit cu ierarhia, trîntorul su­prem, cu capul încoronat, a pus să i se ridice vestitele castele de la Peleş şi Pelişor, reproduse în fel şi chip în albume sau pe căr­ţile poştale ilustrate, ca celebri­tăţi ale pitorescului romînesc. Şi în vreme ce la cazinoul din Sina­­ia lanţuri de munţi şi sfori de moşii treceau dintr-o mînă în al­ta după cum dicta întîmplarea, pe masa muncitorului nu se mai gă­sea o cojiţă de pîine, iar ţăranul plîngea în pragul casei, uitîndu-se cum îi ridica portărelul şi ultimul ţol de pe pat. Petrolul, iată marea bogăţie a Văii Prahovei ! Un drum lung, marcat de mun­ca şi încordarea a mii de oameni, străbate stropul de ţiţei de la cul­cuşul în adîncuri şi pînă la rezer­vorul limuzinei care goneşte pe strada asfaltată. înainte vreme, cînd pe aici hălăduiau vătafii „Ro­­mîno-Americanei“, „Astrei Romîne“ sau I.R.D.P.-ului, acest drum era presărat adesea cu trupuri carbo­nizate sau pulverizate, pur şi sim­plu, de erupţia gazelor. Acum cinci decenii, cînd trusturile pe­trolifere americane au pornit pri­mul foraj, sondele se săpau cu hîr­­leţul. Era mai rentabil. Neavînd încotro, oamenii flămînzi încheiau contracte, începeau să scobească în coasta dealurilor puţurile care duceau spre bogăţie. Şi săpau zi de zi de la răsăritul şi pină la apusul soarelui. Căldura, gazele din adîncuri îi sufocau. Sonda e­­rupea. Patronii se felicitau. Puho­iul negru se revărsa în bataluri. Cîştigul era fabulos — cheltuiala minimă. Că straturile se degra­dau ? Că omul lipsit de orice pro­tecţie murea ? Nu-i interesa pe ac­ţionari. Afacerea era bună. Sînt aproape un deceniu şi ju­mătate de cînd această bogăţie a pămîntului ca şi întreaga ţară şi frumuseţile ei, inclusiv minunata Vale a Prahovei, au devenit bun al poporului. In aceşti ani, schele­le şi-au schimbat cu desăvîrşire înfăţişarea. Muncitorul petrolist se avîntă spre viaţa fericită pe care şi-a dorit-o şi pentru care a luptat. Acest om îl găseşti măreţ, plin de vigoare, în centrul peisa­jului, în conţinutul lui. In drum prin schele întîlneşti sute de maşini cu inscripţia „Fa­bricat în R. P. Romînă“ sau „Uzi­nele „1 Mai“ Ploieşti“, — inscripţii care motivează marea mîndrie pa­triotică a petroliştilor şi metalur­­giştilor. De la prima şi pînă la ultima piesă, acest utilaj care a luat locul hîrleţului primitiv, este produs aici în ţară. Oamenii nu numai că învaţă sâ-1 mînuiască, dar îşi trudesc minţile, îl creează. In fiecare schelă de pe Valea Pra­hovei poate fi văzut tot mai frec­vent un spectacol interesant. O turlă întreagă împreună cu toate instalaţiile de foraj se mută sin­gură din loc spre o altă vatră de sondă. Sînt instalaţiile moderne de foraj 4 LD şi 2 DH construite la Uzinele „1 Mai“ din Ploieşti — apreciate nu numai în ţară ci şi pe piaţa externă. Ca să foreze ra­pid şi economic, sondorii folosesc tot mai mult turbinele şi electro­­burul — în locul forajului cu ma­sa Rotary — obţinînd prin aceas­ta viteze de foraj de 2—3 ori mai mari. Geologii vin să-şi spună şi ei cuvîntul, indicînd limitele geo­logice în care trebuie să se înfigă colţii sapelor. In domeniul extrac­ţiei, Institutul de cercetări foraj - extracţie din Câmpina a elaborat diferite proiecte de exploatare mo­dernă de menţinere şi refacere a presiunii de zăcămînt cu injecţii de apă sau gaze. Datorită aplică­rii acestor sisteme de lucru au fost obţinute suplimentar cantităţi însemnate de ţiţei, iar economiile realizate se ridică la zeci de mi­lioane de lei. In locul avizierelor de care oa­menii se apropiau cu inima strîn­­să, ştiind că n-au a se aştepta să vadă trecute pe ele decit amenzi şi concedieri, sînt azi panouri pe care stau fotografiile fruntaşilor în producţie. Chipuri destinse, zîm­­bitoare, exprimînd lipsa de grijă pentru ziua de mîine. Chipuri de stăpîni ai bogăţiilor pe care ei le produc, înfăţişarea lor se resfrîn­­ge ca printr-o uriaşă oglindă în toate schelele şi rafinăriile, altă­dată atît de triste şi întunecate. La fiecare pas întîlneşti oameni care spun : „Muncim pentru noi“. Aceste cuvinte în care se cristali­zează atitudinea nouă a celor ce muncesc explică întrutotul ritmul furtunos în care se schimbă şi pe Valea Prahovei locurile şi oamenii. Ţiţeiul, sondele şi rafinăriile sînt ale noastre. Miile de locuinţe noi, vuind de veselia gălăgiei a odras­lelor foştilor şomeri, şcolile, ora­şele, vilele de pe Valea Prahovei — unde numai în anul acesta şi-au petrecut concediul de odihnă aproape 70.000 de oameni ai mun­cii — cluburile, policlinicile şi sa­natoriile de noapte, bibliotecile, terenurile de sport, cantinele, mă­surile de protecţia muncii, toate sînt pentru noi. I. ZAMFIRESCU corespondent Agerpres Lucrările de construcţii-montaj pe şantierul Fabricii de zahăr din Tg.Mureş înaintează cu repe­ziciune. Viitoarea cetate a zahărului de pe Mureş va prelucra în medie în 24 de ore cca. 300 de vagoane de sfeclă de zahăr, faţă de 135, cit se prelucra in vechea fabrică de zahăr tîrgum­­i­­reşeană, pe locul căreia se înalţă in toată splendoarea sa, noua construcţie înfăţişată parţial in __ fotografia de faţă. STEAUA ROŞIA Fabrica de confecţii şi trico­taje Bucureşti. In anul 1962 colectivul de muncă al Fabricii de confecţii Bucureşti a produs peste plan sute de mii de confecţii din ţesături, tricotaje şi perechi de ciorapi. In fotografie: Aspect general din secţia de tricotaj Interlok. (R. CRISTESCU) COLEGUL NOSTRU Tînărul despre care încerc să scriu este colegul şi tovarăşul nostru de muncă. Cu luni în urmă în secţia noastră şi-a fă­cut apariţia un tînăr energic, vesel şi vioi, căruia la prima înfăţişare, iam dat 20—21 de ani. Cu elanul şi însufleţirea de care dă dovadă ne-a cucerit. L-am cunoscut îndeaproape. Este un pasionat şi entuziast căutător al noului, care l-a atras încă de cînd se afla pe băncile şcolii profesionale. In anul 1955 se înscrie la Şcoala profesională metalurgi­că unde pătrunde tainele mese­riei, pe care şi-o însuşeşte te­meinic. Ca elev al şcolii se nu­mără printre fruntaşi, datorită cărui fapt este primit în rîndu­rile membrilor U.T.M. După ter­minarea şcolii, în 1958 este re­partizat la I.I.S. „Encel Mauri­­ciu“, unde din primele zile cau­tă să aplice în practică cunoş­tinţele acumulate în timpul ce­lor trei ani de învăţătură. Aici, venind în contact cu mun­citorii cu experienţă îndelunga­tă, cu comuniştii din uzină, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele profe­sionale. Datorită faptului că lu­crează conştiincios şi este bine pregătit, este repartizat la montarea maşinilor de tricotat unde de asemenea se remarcă ca un bun meseriaş. In momentul de faţă lucrează alături de alţi tineri fruntaşi în producţie, alături de munci­tori cu multă experienţă, la pro­totipul maşinei de tricotat „Emavit“. Aici, în brigada noastră, tînărul Nagy Zsig­­mond, sau Zsiga cum îi mai spunem noi, lucrează cu multă abnegaţie pentru ca maşina să aibă o calitate superioară şi să o terminăm în timpul cel mai scurt, încontinuu este preocu­pat de confecţionarea noilor re­pere ale maşinii. Colegul nostru nu numai că este un bun mun­citor, dar este foarte prietenos, îşi ajută colegii de muncă în orice împrejurare şi prin opti­mismul său înlătură greutăţile ce se ivesc în muncă. De ase­menea, este şi un bun inovator. Ca elev în clasa a XI-a la li­ceul seral, studiază cu mult in­teres pentru a-şi îmbogăţi cu­noştinţele profesionale, ideologi­ce şi politice. In curînd tovară­şului Nagy Zsigmond îi va fi discutată cererea într-o şedinţă a organizaţiei de bază P.M.R. pentru a fi primit în rîndurile candidaţilor de partid. Pentru meritele sale în mun­că şi-a cîştigat încrederea în­tregului colectiv al întreprinde­rii şi constituie un exemplu demn de urmat. ULCICA REMUS corespondent .... I—ii Amnistieri şi graţieri de pedepse Cu prilejul celei de-a 15-a ani­versări a Republicii Populare Ro­mîne, Consiliul de Stat a emis un decret privind amnistierea infrac­ţiunilor silvice şi graţierea unor pedepse. Potrivit prevederilor decretului se amnistiază infracţiunile prevă­zute şi sancţionate de Codul sil­vic şi se sting toate drepturile pri­vind valoarea materialelor, despă­gubirile civile şi cheltuielile pe­nale, în măsura în care nu au fost încasate. Se graţiază în întregime pedep­sele privative de liberta­te pentru infracţiunile neintenţionate inclu­siv cele prin care s-a pricinuit a­­vutului obştesc o pagubă pînă la 50.000 lei. Dacă valoarea pagubei este mai mare de 50.000 lei, pedep­sele se reduc la jumătate. Pedepsele privative de libertate pînă la 2 ani inclusiv pentru in­fracţiuni intenţionate se graţiază în întregime. Totodată se reduc cu jumătate pedepsele între 2—5 ani inclusiv, cu 1/3 cele între 5—10 ani inclusiv şi cu 1/4 cele între 10—25 ani inclusiv. De asemenea se graţiază în în­tregime pedepsele cu amendă. In cauzele aflate în curs de ur­mărire penală sau judiciară pro­cesul penal continuă, iar graţierea se va face după pronunţarea pe­Nu beneficiază de graţiere cei ce au încercat sau săvîrşit in­fracţiuni care periclitează securi­tatea statului, omor intenţionat, infracţiuni intenţionate prin care s-a pricinuit o pagubă avutului obştesc, dare şi luare de mită, incendiu intenţionat, neglijenţă în serviciu care a avut ca urmare o catastrofă, denunţare calomnioasă, omor fără voie săvîrşit prin depă­şirea vitezei legale de circulaţie, ori, în stare de beţie voluntară, viol, tîlhărie, furt şi înşelăciune împotriva proprietăţii personale, precum şi huliganism, participan­ţii, tăinuitorii şi favorizatorii la aceste infracţiuni, în cazurile în care legea prevede aceeaşi pedeap­să ca pentru autor, recidiviştii şi cei care nu au început executarea pedepsei deoarece s-au sustras de la aceasta. Pedepsele celor condamnaţi la muncă silnică pe viaţă se trans­formă în 25 ani muncă silnică. Dispoziţiile decretului se aplică şi pedepselor reduse ca efect al unor graţieri anterioare. Decretul prevede de asemenea graţierea în total sau în parte a pe­depselor unor condamnaţi pentru in­fracţiuni contra securităţii statului sau pentru alte infracţiuni, care în timpul executării pedepsei au avut o comportare bună, dovedind­­ că s-au reeducat. 3­ ­ (Urmare din pag. 1), oglinzi ale sălii. In mici pauze, Moş Gerilă, şugubăţul, ţine neapă­rat să felicite pe unii. Iată ce-i spune unei ţesătoare fruntaşe, de pildă: „Pe panoul de onoare lat-o mindră ţesătoare Care are două fete Două fete cucuiete Şi se ţin mină de mină Merg mereu împreună Una este: calitatea Cealaltă-i cantitatea. Păi aşa fată bădie Pe panou cum să nu fie. Poate tînărului Szász Ioan, co­lectivist fruntaş din Curteni, ca­re are peste 360 de zile­ muncă, ori altor tineri fruntaşi în pro­ducţie prezenţi la carnaval, Moş Gerilă le-a transmis un răvaş. Anul care-ncepe acum El la c-am lăsat pe drum Căci cu norma ce-o sporeşte El în vară se găseşte. ★ Să-l lăsăm, că dacă ar fi după el ne-ar ţine pînă la ziuă cu ră­vaşele lui pentru că aici, la Pa­latul culturii din Tg.Mureş, şi-au , dat întîlnire, să-şi petreacă reve­lionul, peste 500 de tineri fruntaşi­­ în muncă şi în activitatea obşteas­că. Pînă ne-am încercat norocul,­­încercare neizbutită. Am pescuit un mosor de aţă, pe cînd alţii o sticlă cu vin­ la „pescuit“ în la­cul cu „peşti“ marca: O.C.L. „Produse industriale“ şi am tras un bilet de la tombola maiştrilor de la „Arta populară“, în sala de oglinzi s-a desfăşurat dansul eroilor unor cărţi îndrăgite de ti­neret. Iată-i şi pe Remus Ulrică, Kali Ion şi Antal Iosif, toţi trei muncitori fruntaşi la „Encel Mau­­riciu“, îşi caută eroinele. Şi Bunu Emil, Maroşan Gheorghe şi încă vreo cîţiva de la „23 August“ din Tg.Mureş sînt veseli, bine dispuşi. Le place dansul şi tot ce-i fru­mos. Fără să bagi de seamă au şi trecut primele ore din noul an ‘63 preocupat de atîtea treburi: dans, tombolă şi bineînţeles pa­harul cu vin. Şi uite aşa pînă la ziuă, cei peste 500 de tineri care şi-au petrecut Revelionul la Pala­­t­­ul culturii din Tg.Mureş, Reve- I lion organizat de Comitetul oră­şenesc U.T.M., s-au amuzat, s-au­­ distrat, iar cînd au ieşit din lu­mea basmelor îndreptîndu-se spre casă, oraşul i-a întîmpinat mai sărbătoreşte, mai călduros. Au pă­şit în 1963, un nou an pe drumul arătat de partid, un nou an al cosmonauticii, al bunăstării. Sînt îndemnat să mai scriu cî­­teva rînduri: * Cine nu-şi aminteşte cu bucu­­­­rie ori cu nostalgie de anii stu- I denţiei? Cine din cei mai în vîrstă nu-şi aminteşte de condiţii­le de studiu din trecut, de vocea vreunui „domn director“ care stri­ga: „Dacă nu plăteşti, te duci acasă“ iar tu, palid la faţă, cu nişte haine şterse şi lucioase chiar, de atîta vreme, trebuia să te conformezi... Mărturie stau atîtea ş-atîtea biografii ale unor oameni ridicaţi abia azi la demnitatea de om de ştiinţă şi cultură, în ţara noastră. Imaginea aceasta nu putea să nu-mi vină în minte, cînd am in­trat pe uşa sălii sporturilor de la I.M.F. din Tg.Mureş. Studenţii tîrgumureşeni şi-au dat întîlnire aici pentru a petrece Revelionul împreună. Atîta lume, atîţia tineri erau la mese, încît sala era aproa­pe neîncăpătoare. Mese lungi î­n jurul cărora domnea veselia, erau aşezate frumos, ordonat. Pe mese de toate, vinuri fel de fel şi alte de-ale bucătăriei. In faţa orchestrei, un mare grup de iubi­tori ai dansului se legănau rit­mic în acordurile muzicii. Feţe rumene, aproape roşii, sănătoase, strălucitoare. Eleganţa în mişcări, bun gust, în îmbrăcămite şi ţinu­tă. E irezistibil. Trebuie să cu­noşti asemenea oameni, să le strîngi mîna, să le urezi un An nou bogat, şi multe succese. Primele două cunoştinţe: — Mă numesc Radu Butnariu... I.M.F., anul I stomatologie. Co­lega mea — ... Nina Gheorghiu, tot anul I. Aceeaşi grupă. Radu, brunet, atletic. Nina ve­selă şi bine dispusă. După felul robust, sigur de a vorbi, de a se exprima, după siguranţa şi felul ordonat al mişcărilor, aceşti stu­denţi se pot lua drept etalon pen­tru ceilalţi. Sînt cu toţii la fel: veseli, robuşti, pentru că azi ti­neretului studios îi sînt create ce­le mai bune condiţii de studiu şi odihnă. Pentru ei s-au construit cămine, laboratoare, cantine, totul, totul pentru a putea acumula cu­ mai multe cunoştinţe, a se pregă­ti temeinic pentru viaţă. „Studen­ţia trebuie trăită la cea mai înal­tă tensiune“ remarca recent în­tr-un articol de ziar academicia­nul Constantin Daicoviciu, recto­rul Universităţii „Babeş-Bolyai­“ din Cluj. „Omul cu un orizont po­litic şi ideologic vast, cu o cul­tură multilaterală, este omul crea­ţiei, al inovaţiei, al îndrăznelii, omul care urcă, nu se tîrăşte, care-şi cere mai mult, mereu mai mult, nu-şi face concesii la cali­tatea muncii sale. Acesta este in­telectualul pe care societatea noastră socialistă îl aşteaptă“. ... Şi cîte chipuri am văzut în seara aceea, în ultima seară din anul 1962, aş putea spune în ulti­mele ceasuri, mi s-au părut că vor deveni asemenea intelectuali care să ducă pe culmi şi mai înal­te ştiinţa şi cultura romînească. Ei străbat pas cu pas calea spre atingerea scopului suprem al ac­tivităţii şi al năzuinţelor lor, per­fecţiunea. Iată o masă veselă. E­­lena Badea, Mirela Teodorescu, Marilena Popescu de la Institutul pedagogic de 3 ani, Maria Vodă, anul IV la facultatea de farma­cie. E o fată modestă, liniştită. Acum era veselă, enigmatică. Cîndva am întîlnit-o într-un labo­rator de la I.M.F. Era concentra­tă. De pe lama microscopului des­luşea cine ştie ce minusculităţi. Acum însă lumea microorganis­melor e departe. Acum sînt ore de petrecere şi voie bună. E aici şi familia Barta. Soţia — Eva, studentă în anul IV tot la farma­cie. El — Eugen e funcţionar. Iată-l şi pe Vasile Pop, student la Institutului pedagogic în anul I, secretar al organizaţiei de par­tid pe institut. In anii trecuţi a fost elev seralist la Reghin. Tot de la Institutul pedagogic am mai recunoscut pe Mozsner Eva, Ör­dög Imre, Cotfas Petru şi alţii. Şi ciţi alţi studenţi fruntaşi la învăţătură nu-şi petrec Revelionul aici. Un bufet bine asortat e a­­saltat. Se cîntă, se fac glume, se dansează, întreaga sală e numai voie bună. Da, da, azi studenţimea se tră­ieşte la cea mai înaltă tensiune l Revelionul colectiviştilor (Urmare din pag. 1) Marian junior, Mitrea Vasile şi mulţi alţii... Cu petrecere şi voie bună au încheiat anul colectiviştii din Nazna, ca de altfel toţi colectiviş­tii din satele noastre. Tradiţiona­lelor urări „La mulţi ani“ şi „A­­nul nou fericit“, noi adăugăm ca în anul 1963 producţiile medii la hectar ca şi rezultatele din zoo­tehnie să fie cit mai mari, cit mai bune, şi Oltean Traian, i-au urat multă sănătate, iar pentru Anul nou — cit mai multe zile-muncă. Aseme­nea urare i-au făcut şi lui Pop Tom­a Ana, care în grădina de legume, anul trecut a efectuat peste 150 zile­ muncă. Intr-o at­mosferă plăcută au petrecut şi colectiviştii Hidoş Ştefan, Someşan La începutul anului 1963 (Urmare din pag. 1) tare cîte 5.109 kg boabe la hec­tar, G.A.C. Şăulia de Cîmpie, tot pe 100 de hectare cîte 5.085 kg boabe la hectar, G.A.C. Lechinţă, pe 32 de hectare a obţinut o pro­ducţie medie de 5.905 kg porumb boabe la hectar etc. Producţii mari de porumb au obţinut majoritatea gospodăriilor colective din raion. Astfel, ele şi-au sporit şi contribuţia la fon­dul central al statului, livrînd în total cu aproape 1.500 tone mai mult porumb decît în anul 1961. In 1963, gospodăriile colective din raion sînt­­­rărite să înre­gistreze noi succese în creşterea producţiei. Insămînţările de toam­nă s-au executat la timp şi la un înalt nivel calitativ, însămînţîn­­du-se suprafeţe întinse cu grîu din soiuri valoroase. O atenţie deosebită se acordă culturii po­rumbului, pentru care dispunem de condiţii deosebit de favorabi­le. Pe o suprafaţă de peste 5.000 de hectare, gospodăriile colective vor cultiva porumb dublu hibrid, pentru o producţie de 5.000 kg boabe la hectar. Colectiviştii din Sarmaş, de exemplu, şi-au pro­pus să obţină cîte 5.000 kg po­rumb boabe la hectar pe 200 de hectare, cei din Iernut pe 180 de ha, cei din Valea­ Largă pe 160 de hectare etc. O mare extindere ia şi cultura plantelor tehnice, a legumelor etc. Legumele se vor cultiva în anul 1963, în gospodăriile colective, pe 650 de hectare, faţă de 360 de hectare în 1962 ÎNTREBARE: O ramură de pro­ducţie deosebit de importantă, a­­ducătoare de mari venituri o con­stituie zootehnia. Care sînt re­zultatele obţinute in acest domeniu în 1962 şi ce vă propuneţi pentru 1963? RĂSPUNS: In anul 1962, gos­podăriile colective din raion, în noile condiţii create prin unifi­care, au înregistrat succese de seamă şi în creşterea animalelor. In prezent, ele deţin în proprieta­te obştească 19.843 de bovine, din care 7.971 de vaci, ceea ce în­seamnă o densitate de 26,3 bovi­ne la suta de hectare, din care 9,3 vaci, faţă de 20,3 bovine, din care 5,1 vaci la începutul anului 1962. La sfîrşitul anului 1963, gospodăriile colective vor deţine 23.771 de bovine, din care aproa­pe 12.200 vaci, adică cîte 31,7 bo­vine, din care 16,2 vaci la 100 de hectare teren agricol. Gospodăriile colective deţin şi 20.263 capete porcine, faţă de 12.202 la începutul anului 1962. La sfîrşitul anului 1963 numărul porcinelor în gospodăriile colecti­ve va ajunge la peste 29.000 de capete. Concomitent cu sporirea efecti­­velor de bovine, porcine, ovine și păsări, în centrul preocupărilor consiliului agricol raional şi a consiliilor de conducere din G.A.Co stă asigurarea unei bogate baze furajere. In anul 1962, de pildă, în gospodăriile colective s-au în­­silozat, folosindu-se toate resurse­­le vegetale, peste 67.000 tone de nutreţ. In anul 1963, pentru asi­­gurarea unor cantităţi sporite de furaje, se vor cultiva suprafeţe întinse cu culturi duble şi cul­turi intercalate. Pe 300 de hectare teren slab productiv, se va însă­­mînţa în primăvară sparcetă. In toamnă s-a însămînţat sparcetă pe 30 de hectare. Eforturile colec­tiviştilor vor fi îndreptate în 1963 şi spre îmbunătăţirea şi îngră­­şarea păşunilor. ÎNTREBARE: O altă sarcină importantă ce stă în faţa lucrători­lor din agricultură este punerea în valoare a terenurilor neproductive şi slab productive, precum şi mărirea suprafeţei arabile. Ce ne puteţi relata despre aceste pro­bleme? RĂSPUNS: In anul 1962, luptînd pentru punerea în valoare a tere­nurilor erodate, neproductive, im­proprii culturii plantelor, gospo­dăriile colective din raion au plantat 59 hectare cu pomi fructi­feri şi 56 hectare cu viţă de vie. De asemenea, în toamnă s-au să­pat 11.000 de gropi pentru plan­tatul pomilor. In primăvara aces­tui an se vor planta alte 150 de hectare cu pomi fructiferi şi 63 de hectare cu viţă de vie. Totodată în anul 1963 se va trece la efec­tuarea lucrărilor de terasare pe 250 de hectare teren neproductiv, în vederea plantării cu viţă de vie. In privinţa creşterii suprafeţei arabile, trebuie să arăt că In pri­­măvara anului 1963 vor intra în circuitul agricol 650 de hectare de teren, care pînă acum n-a fost folosit. încă cu prilejul arături­lor adînci de toamnă, gospodării­le colective au mărit suprafaţa a­­rabilă, prin defrişări de mărăci» nişuri, perdele de protecţie, vii hibride etc., cu 400 de hectare. In primăvara acestui an vor con­tinua lucrările pentru sporirea su­prafeţei arabile. Succesele obţinute de gospodită­riile colective din raionul nostru în 1962, în creşterea producţiei agricole, în sporirea efectivelor de animale, în folosirea rațională a pămîntului, constituie chezășia si­gură a succeselor, din anul 1963.

Next