Steaua Roşie, ianuarie 1963 (Anul 12, nr. 1-25)
1963-01-03 / nr. 1
Conferirea titlului de „Om de Ştiinţă Emerit“ unor cadre didactice din învăţămintul superior Pentru activitate îndelungată, contribuţie în dezvoltarea ştiinţei şi merite deosebite în dezvoltarea învăţămîntului superior, Consiliul de Stat al Republicii Populare Romîne a emis un decret prin care se conferă titlul de „On de Ştiinţă Emerit al Republicii Populare Romîne“ următoarelor cadre didactice din învăţămîntul superior: prof. univ. Teodor Angheluţă, prof. univ. Vaier Bologa, prof. univ. Alexandru Borza, prof. univ. Ion Goia, acad. Arthur Kreindler, acad. Gheorghe Ionescu Siseşti, acad. Octav Mayer, acad. Ştefan Milcu, acad. Alexandru Myller, acad. Ştefan S. Nicolau şi prof. univ. Ovidiu Ţino. Prin alt decret al Consiliului de Stat, pentru merite excepţionale şi realizări deosebite în domeniul ocrotirii sănătăţii oamenilor muncii, s-a conferit titlul de „Medic Emerit al Republicii Populare Române“, următorilor medici: acad. prof. dr. Aurel Moga, prof. dr. Tiberiu Andrásofszky, prof. dr. Ludovic Csögör, prof. dr. Constantin C. Dimitriu, prof. dr. Mante Dumitrescu, prof. dr. Ion Făgărăşanu, membru corespondent al Academiei R.P. Române, prof. dr. Ştefan Gîrbea, prof. dr. Ion Mureşan, prof. dr. Constantin Nicolau, prof. dr. Gheorghe Olănescu, prof. dr. Ion Păcurariu, prof. dr. Alfred Rusescu, prof. dr. Tiberiu Spîrchez, prof. dr. Ion Ţurai, membru corespondent al Academiei R.P. Romíno, prof. dr. Marin Voiculescu, dr. Leon Bereu, dr. Ernest Kahana, dr. Berthold Merdler și dr. Octavian Nichita. (Agerpres). Prima zi a anului 1963 — primele succese (Urmare din pag. 1) 4.200 kg carbid fabricat peste plan. Intr-un alt sector al Combinatului chimic „Karl Marx“ din Tîrnăveni, la secţia bicromat, unde calitatea a fost obiectivul nr. 1 în tot cursul anului 1962, prima tură care a inaugurat anul 1963 nu a dezminţit cu nimic strădania colectivului de aici, ci o confirmare a continuării tradiţiei îndreptate spre calitate tot mai bună, sînt şi cele 400 de kg bicromat fabricat peste planificarea iniţială şi notat drept calitate ireproşabilă. Această realizare a revenit în noaptea de Anul nou echipei conduse de Stroia Ioan şi Szikra Petru. O jumătate de tonă de acid sulfuric peste plan a fabricat şi schimbul condus de maistrul de tură Popa Nicolaie de la secţia acid sulfuric. Reprezentanţii oamenilor muncii de pe Valea Mureşului şi a Tîrnavei, în frunte cu comuniştii, în noaptea de Anul nou au fost la posturile lor, au continuat cu hărnicie munca preluată de la tovarăşii lor, care aproape de miezul nopţii s-au îndreptat spre case, spre locurile de petrecere, pentru a ridica paharul în cinstea succeselor dobîndite, în cinstea tovarăşilor de muncă care la aceste ore struneau complicatele maşini. Toţi aceia care în noaptea de Anul nou au fost în jurul cuptoarelor şi al maşinilor, au ascultat orchestra clocotitoare a muncii, care marchează începerea unui nou an de muncă rodnică, pentru traducerea în fapte a grandiosului plan elaborat de partidul și guvernul nostru: desăvîrșirea construirii socialismului în scumpa noastră patrie, Republica Populară Romînă, a cărei aniversare am sărbătorit-o în zilele acestea. Neasemuită e frumuseţea pămîntului pe care-l scaldă rîul Prahova. Deasupra şi dedesubtul acestei ape neliniştite, natura a presărat darnică nenumărate comori. Şi pentru că atît de deplin i se îngemănează bogăţiile cu frumuseţea, fireşte că nu putea să scape privirilor lacome ale celor care cîrmuiau în trecut viaţa de mizerie a acestui popor. Ca lăcustele l-au năpădit. Şi-au clădit vile pentru trîndăveală şi huzur, bîrloguri de lux aproape de izvorul aurului, născut din împerecherea ţiţeiului şi a rîurilor de sudoare omenească. La rîndul său, potrivit cu ierarhia, trîntorul suprem, cu capul încoronat, a pus să i se ridice vestitele castele de la Peleş şi Pelişor, reproduse în fel şi chip în albume sau pe cărţile poştale ilustrate, ca celebrităţi ale pitorescului romînesc. Şi în vreme ce la cazinoul din Sinaia lanţuri de munţi şi sfori de moşii treceau dintr-o mînă în alta după cum dicta întîmplarea, pe masa muncitorului nu se mai găsea o cojiţă de pîine, iar ţăranul plîngea în pragul casei, uitîndu-se cum îi ridica portărelul şi ultimul ţol de pe pat. Petrolul, iată marea bogăţie a Văii Prahovei ! Un drum lung, marcat de munca şi încordarea a mii de oameni, străbate stropul de ţiţei de la culcuşul în adîncuri şi pînă la rezervorul limuzinei care goneşte pe strada asfaltată. înainte vreme, cînd pe aici hălăduiau vătafii „Romîno-Americanei“, „Astrei Romîne“ sau I.R.D.P.-ului, acest drum era presărat adesea cu trupuri carbonizate sau pulverizate, pur şi simplu, de erupţia gazelor. Acum cinci decenii, cînd trusturile petrolifere americane au pornit primul foraj, sondele se săpau cu hîrleţul. Era mai rentabil. Neavînd încotro, oamenii flămînzi încheiau contracte, începeau să scobească în coasta dealurilor puţurile care duceau spre bogăţie. Şi săpau zi de zi de la răsăritul şi pină la apusul soarelui. Căldura, gazele din adîncuri îi sufocau. Sonda erupea. Patronii se felicitau. Puhoiul negru se revărsa în bataluri. Cîştigul era fabulos — cheltuiala minimă. Că straturile se degradau ? Că omul lipsit de orice protecţie murea ? Nu-i interesa pe acţionari. Afacerea era bună. Sînt aproape un deceniu şi jumătate de cînd această bogăţie a pămîntului ca şi întreaga ţară şi frumuseţile ei, inclusiv minunata Vale a Prahovei, au devenit bun al poporului. In aceşti ani, schelele şi-au schimbat cu desăvîrşire înfăţişarea. Muncitorul petrolist se avîntă spre viaţa fericită pe care şi-a dorit-o şi pentru care a luptat. Acest om îl găseşti măreţ, plin de vigoare, în centrul peisajului, în conţinutul lui. In drum prin schele întîlneşti sute de maşini cu inscripţia „Fabricat în R. P. Romînă“ sau „Uzinele „1 Mai“ Ploieşti“, — inscripţii care motivează marea mîndrie patriotică a petroliştilor şi metalurgiştilor. De la prima şi pînă la ultima piesă, acest utilaj care a luat locul hîrleţului primitiv, este produs aici în ţară. Oamenii nu numai că învaţă sâ-1 mînuiască, dar îşi trudesc minţile, îl creează. In fiecare schelă de pe Valea Prahovei poate fi văzut tot mai frecvent un spectacol interesant. O turlă întreagă împreună cu toate instalaţiile de foraj se mută singură din loc spre o altă vatră de sondă. Sînt instalaţiile moderne de foraj 4 LD şi 2 DH construite la Uzinele „1 Mai“ din Ploieşti — apreciate nu numai în ţară ci şi pe piaţa externă. Ca să foreze rapid şi economic, sondorii folosesc tot mai mult turbinele şi electroburul — în locul forajului cu masa Rotary — obţinînd prin aceasta viteze de foraj de 2—3 ori mai mari. Geologii vin să-şi spună şi ei cuvîntul, indicînd limitele geologice în care trebuie să se înfigă colţii sapelor. In domeniul extracţiei, Institutul de cercetări foraj - extracţie din Câmpina a elaborat diferite proiecte de exploatare modernă de menţinere şi refacere a presiunii de zăcămînt cu injecţii de apă sau gaze. Datorită aplicării acestor sisteme de lucru au fost obţinute suplimentar cantităţi însemnate de ţiţei, iar economiile realizate se ridică la zeci de milioane de lei. In locul avizierelor de care oamenii se apropiau cu inima strînsă, ştiind că n-au a se aştepta să vadă trecute pe ele decit amenzi şi concedieri, sînt azi panouri pe care stau fotografiile fruntaşilor în producţie. Chipuri destinse, zîmbitoare, exprimînd lipsa de grijă pentru ziua de mîine. Chipuri de stăpîni ai bogăţiilor pe care ei le produc, înfăţişarea lor se resfrînge ca printr-o uriaşă oglindă în toate schelele şi rafinăriile, altădată atît de triste şi întunecate. La fiecare pas întîlneşti oameni care spun : „Muncim pentru noi“. Aceste cuvinte în care se cristalizează atitudinea nouă a celor ce muncesc explică întrutotul ritmul furtunos în care se schimbă şi pe Valea Prahovei locurile şi oamenii. Ţiţeiul, sondele şi rafinăriile sînt ale noastre. Miile de locuinţe noi, vuind de veselia gălăgiei a odraslelor foştilor şomeri, şcolile, oraşele, vilele de pe Valea Prahovei — unde numai în anul acesta şi-au petrecut concediul de odihnă aproape 70.000 de oameni ai muncii — cluburile, policlinicile şi sanatoriile de noapte, bibliotecile, terenurile de sport, cantinele, măsurile de protecţia muncii, toate sînt pentru noi. I. ZAMFIRESCU corespondent Agerpres Lucrările de construcţii-montaj pe şantierul Fabricii de zahăr din Tg.Mureş înaintează cu repeziciune. Viitoarea cetate a zahărului de pe Mureş va prelucra în medie în 24 de ore cca. 300 de vagoane de sfeclă de zahăr, faţă de 135, cit se prelucra in vechea fabrică de zahăr tîrgumireşeană, pe locul căreia se înalţă in toată splendoarea sa, noua construcţie înfăţişată parţial in __ fotografia de faţă. STEAUA ROŞIA Fabrica de confecţii şi tricotaje Bucureşti. In anul 1962 colectivul de muncă al Fabricii de confecţii Bucureşti a produs peste plan sute de mii de confecţii din ţesături, tricotaje şi perechi de ciorapi. In fotografie: Aspect general din secţia de tricotaj Interlok. (R. CRISTESCU) COLEGUL NOSTRU Tînărul despre care încerc să scriu este colegul şi tovarăşul nostru de muncă. Cu luni în urmă în secţia noastră şi-a făcut apariţia un tînăr energic, vesel şi vioi, căruia la prima înfăţişare, iam dat 20—21 de ani. Cu elanul şi însufleţirea de care dă dovadă ne-a cucerit. L-am cunoscut îndeaproape. Este un pasionat şi entuziast căutător al noului, care l-a atras încă de cînd se afla pe băncile şcolii profesionale. In anul 1955 se înscrie la Şcoala profesională metalurgică unde pătrunde tainele meseriei, pe care şi-o însuşeşte temeinic. Ca elev al şcolii se numără printre fruntaşi, datorită cărui fapt este primit în rîndurile membrilor U.T.M. După terminarea şcolii, în 1958 este repartizat la I.I.S. „Encel Mauriciu“, unde din primele zile caută să aplice în practică cunoştinţele acumulate în timpul celor trei ani de învăţătură. Aici, venind în contact cu muncitorii cu experienţă îndelungată, cu comuniştii din uzină, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele profesionale. Datorită faptului că lucrează conştiincios şi este bine pregătit, este repartizat la montarea maşinilor de tricotat unde de asemenea se remarcă ca un bun meseriaş. In momentul de faţă lucrează alături de alţi tineri fruntaşi în producţie, alături de muncitori cu multă experienţă, la prototipul maşinei de tricotat „Emavit“. Aici, în brigada noastră, tînărul Nagy Zsigmond, sau Zsiga cum îi mai spunem noi, lucrează cu multă abnegaţie pentru ca maşina să aibă o calitate superioară şi să o terminăm în timpul cel mai scurt, încontinuu este preocupat de confecţionarea noilor repere ale maşinii. Colegul nostru nu numai că este un bun muncitor, dar este foarte prietenos, îşi ajută colegii de muncă în orice împrejurare şi prin optimismul său înlătură greutăţile ce se ivesc în muncă. De asemenea, este şi un bun inovator. Ca elev în clasa a XI-a la liceul seral, studiază cu mult interes pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele profesionale, ideologice şi politice. In curînd tovarăşului Nagy Zsigmond îi va fi discutată cererea într-o şedinţă a organizaţiei de bază P.M.R. pentru a fi primit în rîndurile candidaţilor de partid. Pentru meritele sale în muncă şi-a cîştigat încrederea întregului colectiv al întreprinderii şi constituie un exemplu demn de urmat. ULCICA REMUS corespondent .... I—ii Amnistieri şi graţieri de pedepse Cu prilejul celei de-a 15-a aniversări a Republicii Populare Romîne, Consiliul de Stat a emis un decret privind amnistierea infracţiunilor silvice şi graţierea unor pedepse. Potrivit prevederilor decretului se amnistiază infracţiunile prevăzute şi sancţionate de Codul silvic şi se sting toate drepturile privind valoarea materialelor, despăgubirile civile şi cheltuielile penale, în măsura în care nu au fost încasate. Se graţiază în întregime pedepsele privative de libertate pentru infracţiunile neintenţionate inclusiv cele prin care s-a pricinuit avutului obştesc o pagubă pînă la 50.000 lei. Dacă valoarea pagubei este mai mare de 50.000 lei, pedepsele se reduc la jumătate. Pedepsele privative de libertate pînă la 2 ani inclusiv pentru infracţiuni intenţionate se graţiază în întregime. Totodată se reduc cu jumătate pedepsele între 2—5 ani inclusiv, cu 1/3 cele între 5—10 ani inclusiv şi cu 1/4 cele între 10—25 ani inclusiv. De asemenea se graţiază în întregime pedepsele cu amendă. In cauzele aflate în curs de urmărire penală sau judiciară procesul penal continuă, iar graţierea se va face după pronunţarea peNu beneficiază de graţiere cei ce au încercat sau săvîrşit infracţiuni care periclitează securitatea statului, omor intenţionat, infracţiuni intenţionate prin care s-a pricinuit o pagubă avutului obştesc, dare şi luare de mită, incendiu intenţionat, neglijenţă în serviciu care a avut ca urmare o catastrofă, denunţare calomnioasă, omor fără voie săvîrşit prin depăşirea vitezei legale de circulaţie, ori, în stare de beţie voluntară, viol, tîlhărie, furt şi înşelăciune împotriva proprietăţii personale, precum şi huliganism, participanţii, tăinuitorii şi favorizatorii la aceste infracţiuni, în cazurile în care legea prevede aceeaşi pedeapsă ca pentru autor, recidiviştii şi cei care nu au început executarea pedepsei deoarece s-au sustras de la aceasta. Pedepsele celor condamnaţi la muncă silnică pe viaţă se transformă în 25 ani muncă silnică. Dispoziţiile decretului se aplică şi pedepselor reduse ca efect al unor graţieri anterioare. Decretul prevede de asemenea graţierea în total sau în parte a pedepselor unor condamnaţi pentru infracţiuni contra securităţii statului sau pentru alte infracţiuni, care în timpul executării pedepsei au avut o comportare bună, dovedind că s-au reeducat. 3 (Urmare din pag. 1), oglinzi ale sălii. In mici pauze, Moş Gerilă, şugubăţul, ţine neapărat să felicite pe unii. Iată ce-i spune unei ţesătoare fruntaşe, de pildă: „Pe panoul de onoare lat-o mindră ţesătoare Care are două fete Două fete cucuiete Şi se ţin mină de mină Merg mereu împreună Una este: calitatea Cealaltă-i cantitatea. Păi aşa fată bădie Pe panou cum să nu fie. Poate tînărului Szász Ioan, colectivist fruntaş din Curteni, care are peste 360 de zile muncă, ori altor tineri fruntaşi în producţie prezenţi la carnaval, Moş Gerilă le-a transmis un răvaş. Anul care-ncepe acum El la c-am lăsat pe drum Căci cu norma ce-o sporeşte El în vară se găseşte. ★ Să-l lăsăm, că dacă ar fi după el ne-ar ţine pînă la ziuă cu răvaşele lui pentru că aici, la Palatul culturii din Tg.Mureş, şi-au , dat întîlnire, să-şi petreacă revelionul, peste 500 de tineri fruntaşi în muncă şi în activitatea obştească. Pînă ne-am încercat norocul,încercare neizbutită. Am pescuit un mosor de aţă, pe cînd alţii o sticlă cu vin la „pescuit“ în lacul cu „peşti“ marca: O.C.L. „Produse industriale“ şi am tras un bilet de la tombola maiştrilor de la „Arta populară“, în sala de oglinzi s-a desfăşurat dansul eroilor unor cărţi îndrăgite de tineret. Iată-i şi pe Remus Ulrică, Kali Ion şi Antal Iosif, toţi trei muncitori fruntaşi la „Encel Mauriciu“, îşi caută eroinele. Şi Bunu Emil, Maroşan Gheorghe şi încă vreo cîţiva de la „23 August“ din Tg.Mureş sînt veseli, bine dispuşi. Le place dansul şi tot ce-i frumos. Fără să bagi de seamă au şi trecut primele ore din noul an ‘63 preocupat de atîtea treburi: dans, tombolă şi bineînţeles paharul cu vin. Şi uite aşa pînă la ziuă, cei peste 500 de tineri care şi-au petrecut Revelionul la Palatul culturii din Tg.Mureş, Reve- I lion organizat de Comitetul orăşenesc U.T.M., s-au amuzat, s-au distrat, iar cînd au ieşit din lumea basmelor îndreptîndu-se spre casă, oraşul i-a întîmpinat mai sărbătoreşte, mai călduros. Au păşit în 1963, un nou an pe drumul arătat de partid, un nou an al cosmonauticii, al bunăstării. Sînt îndemnat să mai scriu cîteva rînduri: * Cine nu-şi aminteşte cu bucurie ori cu nostalgie de anii stu- I denţiei? Cine din cei mai în vîrstă nu-şi aminteşte de condiţiile de studiu din trecut, de vocea vreunui „domn director“ care striga: „Dacă nu plăteşti, te duci acasă“ iar tu, palid la faţă, cu nişte haine şterse şi lucioase chiar, de atîta vreme, trebuia să te conformezi... Mărturie stau atîtea ş-atîtea biografii ale unor oameni ridicaţi abia azi la demnitatea de om de ştiinţă şi cultură, în ţara noastră. Imaginea aceasta nu putea să nu-mi vină în minte, cînd am intrat pe uşa sălii sporturilor de la I.M.F. din Tg.Mureş. Studenţii tîrgumureşeni şi-au dat întîlnire aici pentru a petrece Revelionul împreună. Atîta lume, atîţia tineri erau la mese, încît sala era aproape neîncăpătoare. Mese lungi în jurul cărora domnea veselia, erau aşezate frumos, ordonat. Pe mese de toate, vinuri fel de fel şi alte de-ale bucătăriei. In faţa orchestrei, un mare grup de iubitori ai dansului se legănau ritmic în acordurile muzicii. Feţe rumene, aproape roşii, sănătoase, strălucitoare. Eleganţa în mişcări, bun gust, în îmbrăcămite şi ţinută. E irezistibil. Trebuie să cunoşti asemenea oameni, să le strîngi mîna, să le urezi un An nou bogat, şi multe succese. Primele două cunoştinţe: — Mă numesc Radu Butnariu... I.M.F., anul I stomatologie. Colega mea — ... Nina Gheorghiu, tot anul I. Aceeaşi grupă. Radu, brunet, atletic. Nina veselă şi bine dispusă. După felul robust, sigur de a vorbi, de a se exprima, după siguranţa şi felul ordonat al mişcărilor, aceşti studenţi se pot lua drept etalon pentru ceilalţi. Sînt cu toţii la fel: veseli, robuşti, pentru că azi tineretului studios îi sînt create cele mai bune condiţii de studiu şi odihnă. Pentru ei s-au construit cămine, laboratoare, cantine, totul, totul pentru a putea acumula cu mai multe cunoştinţe, a se pregăti temeinic pentru viaţă. „Studenţia trebuie trăită la cea mai înaltă tensiune“ remarca recent într-un articol de ziar academicianul Constantin Daicoviciu, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj. „Omul cu un orizont politic şi ideologic vast, cu o cultură multilaterală, este omul creaţiei, al inovaţiei, al îndrăznelii, omul care urcă, nu se tîrăşte, care-şi cere mai mult, mereu mai mult, nu-şi face concesii la calitatea muncii sale. Acesta este intelectualul pe care societatea noastră socialistă îl aşteaptă“. ... Şi cîte chipuri am văzut în seara aceea, în ultima seară din anul 1962, aş putea spune în ultimele ceasuri, mi s-au părut că vor deveni asemenea intelectuali care să ducă pe culmi şi mai înalte ştiinţa şi cultura romînească. Ei străbat pas cu pas calea spre atingerea scopului suprem al activităţii şi al năzuinţelor lor, perfecţiunea. Iată o masă veselă. Elena Badea, Mirela Teodorescu, Marilena Popescu de la Institutul pedagogic de 3 ani, Maria Vodă, anul IV la facultatea de farmacie. E o fată modestă, liniştită. Acum era veselă, enigmatică. Cîndva am întîlnit-o într-un laborator de la I.M.F. Era concentrată. De pe lama microscopului desluşea cine ştie ce minusculităţi. Acum însă lumea microorganismelor e departe. Acum sînt ore de petrecere şi voie bună. E aici şi familia Barta. Soţia — Eva, studentă în anul IV tot la farmacie. El — Eugen e funcţionar. Iată-l şi pe Vasile Pop, student la Institutului pedagogic în anul I, secretar al organizaţiei de partid pe institut. In anii trecuţi a fost elev seralist la Reghin. Tot de la Institutul pedagogic am mai recunoscut pe Mozsner Eva, Ördög Imre, Cotfas Petru şi alţii. Şi ciţi alţi studenţi fruntaşi la învăţătură nu-şi petrec Revelionul aici. Un bufet bine asortat e asaltat. Se cîntă, se fac glume, se dansează, întreaga sală e numai voie bună. Da, da, azi studenţimea se trăieşte la cea mai înaltă tensiune l Revelionul colectiviştilor (Urmare din pag. 1) Marian junior, Mitrea Vasile şi mulţi alţii... Cu petrecere şi voie bună au încheiat anul colectiviştii din Nazna, ca de altfel toţi colectiviştii din satele noastre. Tradiţionalelor urări „La mulţi ani“ şi „Anul nou fericit“, noi adăugăm ca în anul 1963 producţiile medii la hectar ca şi rezultatele din zootehnie să fie cit mai mari, cit mai bune, şi Oltean Traian, i-au urat multă sănătate, iar pentru Anul nou — cit mai multe zile-muncă. Asemenea urare i-au făcut şi lui Pop Toma Ana, care în grădina de legume, anul trecut a efectuat peste 150 zile muncă. Intr-o atmosferă plăcută au petrecut şi colectiviştii Hidoş Ştefan, Someşan La începutul anului 1963 (Urmare din pag. 1) tare cîte 5.109 kg boabe la hectar, G.A.C. Şăulia de Cîmpie, tot pe 100 de hectare cîte 5.085 kg boabe la hectar, G.A.C. Lechinţă, pe 32 de hectare a obţinut o producţie medie de 5.905 kg porumb boabe la hectar etc. Producţii mari de porumb au obţinut majoritatea gospodăriilor colective din raion. Astfel, ele şi-au sporit şi contribuţia la fondul central al statului, livrînd în total cu aproape 1.500 tone mai mult porumb decît în anul 1961. In 1963, gospodăriile colective din raion sîntrărite să înregistreze noi succese în creşterea producţiei. Insămînţările de toamnă s-au executat la timp şi la un înalt nivel calitativ, însămînţîndu-se suprafeţe întinse cu grîu din soiuri valoroase. O atenţie deosebită se acordă culturii porumbului, pentru care dispunem de condiţii deosebit de favorabile. Pe o suprafaţă de peste 5.000 de hectare, gospodăriile colective vor cultiva porumb dublu hibrid, pentru o producţie de 5.000 kg boabe la hectar. Colectiviştii din Sarmaş, de exemplu, şi-au propus să obţină cîte 5.000 kg porumb boabe la hectar pe 200 de hectare, cei din Iernut pe 180 de ha, cei din Valea Largă pe 160 de hectare etc. O mare extindere ia şi cultura plantelor tehnice, a legumelor etc. Legumele se vor cultiva în anul 1963, în gospodăriile colective, pe 650 de hectare, faţă de 360 de hectare în 1962 ÎNTREBARE: O ramură de producţie deosebit de importantă, aducătoare de mari venituri o constituie zootehnia. Care sînt rezultatele obţinute in acest domeniu în 1962 şi ce vă propuneţi pentru 1963? RĂSPUNS: In anul 1962, gospodăriile colective din raion, în noile condiţii create prin unificare, au înregistrat succese de seamă şi în creşterea animalelor. In prezent, ele deţin în proprietate obştească 19.843 de bovine, din care 7.971 de vaci, ceea ce înseamnă o densitate de 26,3 bovine la suta de hectare, din care 9,3 vaci, faţă de 20,3 bovine, din care 5,1 vaci la începutul anului 1962. La sfîrşitul anului 1963, gospodăriile colective vor deţine 23.771 de bovine, din care aproape 12.200 vaci, adică cîte 31,7 bovine, din care 16,2 vaci la 100 de hectare teren agricol. Gospodăriile colective deţin şi 20.263 capete porcine, faţă de 12.202 la începutul anului 1962. La sfîrşitul anului 1963 numărul porcinelor în gospodăriile colective va ajunge la peste 29.000 de capete. Concomitent cu sporirea efectivelor de bovine, porcine, ovine și păsări, în centrul preocupărilor consiliului agricol raional şi a consiliilor de conducere din G.A.Co stă asigurarea unei bogate baze furajere. In anul 1962, de pildă, în gospodăriile colective s-au însilozat, folosindu-se toate resursele vegetale, peste 67.000 tone de nutreţ. In anul 1963, pentru asigurarea unor cantităţi sporite de furaje, se vor cultiva suprafeţe întinse cu culturi duble şi culturi intercalate. Pe 300 de hectare teren slab productiv, se va însămînţa în primăvară sparcetă. In toamnă s-a însămînţat sparcetă pe 30 de hectare. Eforturile colectiviştilor vor fi îndreptate în 1963 şi spre îmbunătăţirea şi îngrăşarea păşunilor. ÎNTREBARE: O altă sarcină importantă ce stă în faţa lucrătorilor din agricultură este punerea în valoare a terenurilor neproductive şi slab productive, precum şi mărirea suprafeţei arabile. Ce ne puteţi relata despre aceste probleme? RĂSPUNS: In anul 1962, luptînd pentru punerea în valoare a terenurilor erodate, neproductive, improprii culturii plantelor, gospodăriile colective din raion au plantat 59 hectare cu pomi fructiferi şi 56 hectare cu viţă de vie. De asemenea, în toamnă s-au săpat 11.000 de gropi pentru plantatul pomilor. In primăvara acestui an se vor planta alte 150 de hectare cu pomi fructiferi şi 63 de hectare cu viţă de vie. Totodată în anul 1963 se va trece la efectuarea lucrărilor de terasare pe 250 de hectare teren neproductiv, în vederea plantării cu viţă de vie. In privinţa creşterii suprafeţei arabile, trebuie să arăt că In primăvara anului 1963 vor intra în circuitul agricol 650 de hectare de teren, care pînă acum n-a fost folosit. încă cu prilejul arăturilor adînci de toamnă, gospodăriile colective au mărit suprafaţa arabilă, prin defrişări de mărăci» nişuri, perdele de protecţie, vii hibride etc., cu 400 de hectare. In primăvara acestui an vor continua lucrările pentru sporirea suprafeţei arabile. Succesele obţinute de gospodităriile colective din raionul nostru în 1962, în creşterea producţiei agricole, în sporirea efectivelor de animale, în folosirea rațională a pămîntului, constituie chezășia sigură a succeselor, din anul 1963.