Steaua Roşie, octombrie 1964 (Anul 13, nr. 232-258)

1964-10-01 / nr. 232

sînt întotdeauna în acelaşi timp şi idei cu adevărat internaţionale". Continuînd firul acestei idei şi exemplificînd-o Engels trăgea con­cluzia: „Eliberarea ţăranului italian se va produce nu în aceeaşi formă în care se va realiza eliberarea muncitorului de fabrică englez; dar cu cît unul şi altul vor fi pătrunşi mai mult de înţelegerea formelor proprii, corespunzătoare condiţiilor lor, cu atît mai puţin vor avea di­vergenţe asupra însăşi esenţei aces­tei eliberări". Clasicii marxismului vedeau în­­tr-o asemenea linie de conduită chezăşia îmbinării juste a sarcinilor de ordin naţional şi internaţional ale proletariatului, pentru întărirea continuă a mişcării muncitoreşti şi victoria cauzei clasei muncitoare. F. Engels, în Adaosul la prefaţa lu­crării „Războiul ţărănesc german", publicat în 1875, arăta că pentru a smulge duşmanului de clasă pozi­ţie după poziţie trebuie păstrat „a­­devăratul spirit internaţionalist", spirit care „salută cu bucurie orice nou pas în mişcarea proletară, in­diferent de la ce naţiune porneş­te". Una din trăsăturile importante ale activităţii Internaţionalei I, im­primată îndeobşte de temeinicia cu care Marx studia şi analiza feno­menele economice şi social-politice, a fost faptul că această activitate a fost puternic ancorată în realităţile istorice, urmărind evoluţia fenome­nelor sociale In această privinţă, unul din cele mai concludente exemple îl constituie Comuna din Paris, prima putere muncitorească din istorie. Marx şi Engels au con­siderat Comuna din Paris drept un măreţ eveniment, drept „fiica spiri­tuală a Internaţionalei I" cum a de­numit-o Engels. După cum observa Lenin, Marx nu s-a mulţumit să fie numai en­tuziasmat de eroismul comunarzilor, care, după expresia lui „asaltaseră cerul". In această mişcare revolu­ţionară de masă, cu toate că ea nu-şi atinsese ţelul, , el a văzut o experienţă istorică de uriaşă însem­nătate, un anumit pas înainte al re­voluţiei proletare mondiale, un pas practic mai important decît sute de programe şi de raţionamente". Mult dezbătută în cadrul Interna­ţionalei I a fost problema activi­tăţii politice a clasei muncitoare. Demascînd concepţiile dăunătoare ale curentelor mic-burgheze, îndeo­sebi proudhonismul, Marx şi Engels au demonstrat că lupta politică este forma hotărîtoare a luptei de clasă şi că proletariatul, pentru înfăptui­rea scopului final, trebuie să împle­tească lupta pe tărîm economic cu cea în domeniul politic. In cuvînta­­rea ţinută în şedinţa din 21 sept. 1871 la Conferinţa de la Londra, Engels demascînd tezele oportuniste cu privire la această problemă spu­nea: „...Toţi partizanii abţinerii de la politică se intitulează revoluţio­nari, ba chiar revoluţionari prin ex­celenţă. Dar revoluţia este actul su­prem al politicii; acela care tinde spre revoluţie trebuie să recunoas­că şi mijloacele, acţiunile politice care pregătesc revoluţia, care îi educă pe muncitori în vederea re­voluţiei şi fără de care, a doua zi după bătălie, muncitorii vor fi în­totdeauna traşi pe sfoară de alde Favre şi Pyat. Iar politica care tre­buie promovată este politica mun­citorească; partidul muncitoresc nu trebuie să se tîrască în coada unui partid burghez sau altuia, ci tre­buie să se constituie ca partid in­dependent care să aibă un ţel pro­priu şi o politică proprie". Legat de aceasta, este important de remarcat că Marx şi Engels puneau în faţa clasei muncitoare sarcina de a stă­­pîni toate formele şi mijloacele de luptă, corespunzător cerinţelor şi necesităţilor luptei. Intre principiile de bază ale Aso­ciaţiei, călăuzitoare pentru mişca­rea muncitorească pătrunse de in­ternaţionalism, un loc important revine celebrei teze marxiste pri­vind eliberarea naţională: „Poporul care înrobeşte un alt popor îşi fău­reşte propriile sale lanţuri". Internaţionala I a educat prole­tariatul în spiritul solidarităţii şi al sprijinirii mişcărilor de eliberare naţională, subliniind că eliberarea naţiunilor va submina rînduielile de exploatare şi asuprire şi va atrage naţiunile oprimate la lupta revolu­ţionară. După 1848 au luat amploare în Europa mişcările de eliberare na­ţională, de constituire a statelor na­ţionale — mişcări obiectiv progre­siste, sprijinite de forţele democra­tice. Internaţionala I s-a solidarizat cu lupta popoarelor mici pentru eliberarea din jugul ţarist şi prusac, cu unificarea Germaniei, cu lupta poporului irlandez, care se ridica împotriva dominaţiei engleze. Activitatea Internaţionalei I, a conducătorilor săi Marx şi Engels, a avut în obiectiv printre proble­mele majore ce preocupau omeni­rea — problemele războiului şi ale păcii. Concluziile din documentele Internaţionalei privind aceste pro­bleme se întemeiază pe o multila­terală analiză a cauzelor războaie­lor, a caracterului lor, a evoluţiei acestora. Un asemenea mod de a­­bordare a dus la stabilirea poziţiei mişcării muncitoreşti faţă de dife­ritele feluri de războaie. Astfel, Ma­nifestul constitutiv al Asociaţiei In­ternaţionale a Muncitorilor, înfierînd războaiele de jaf şi scopurile lor antipopulare, antidemocratice, rele­va necesitatea luptei clasei munci­toare împotriva unor astfel de răz­boaie, pentru a statornici în rapor­turile dintre state, în politica exter­nă, legi de echitate şi morală. „Lupta pentru o asemenea politică externă, o parte din lupta generală pentru eliberarea clasei muncitoa­re". Rezoluţia Congresului de la Ge­neva al Asociaţiei (1866) privind războiul drept dus de popoarele Statelor Unite împotriva segregaţio­­niştilor sclavagişti şi îndeosebi cele două adrese ale Consiliului General al Asociaţiei cu privire la războiul franco-prusac (1870—1871) au o mare importanţă teoretică pentru poziţia clasei muncitoare faţă de război şi militarism. Promovarea ideii păcii între po­poare este prezentă în toate docu­mentele principale ale Internaţiona­lei. Marx şi Engels considerau lupta pentru pace drept unul din princi­piile fundamentale ale politicii ex­terne a statului socialist. Astfel, condamnînd războiul în care clasele dominante au aruncat Franţa şi Germania, relevînd atitudinea mun­citorilor francezi şi germani care îşi trimiteau reciproc mesaje de pace şi prietenie. Marx scria: „Chiar şi numai acest fapt măreţ, fără seamăn în istorie deschide perspectiva unui viitor luminos. El dovedeşte că, în opoziţie cu vechea societate, cu mizeria ei economică şi demenţa sa politică, se naşte o societate nouă, al cărei principiu internaţio­nal va fi pacea, pentru că toate na­ţiunile vor avea unul şi acelaşi stă­­pîn — munca". •­ Au trecut o sută de ani de cînd s-a fondat prima organizaţie inter­naţională a clasei muncitoare. In acest secol, societatea umană a cu­noscut profunde transformări revo­luţionare. La scurtă vreme după ce Interna­ţionala I şi-a încetat activitatea, a fost făurită Internaţionala a II-a, sub conducerea lui F. Engels, care a contribuit la răspîndirea ideilor marxiste, la formarea de partide proletare, precum şi la unirea mun­citorilor pe scară internaţională. Dar, după moartea lui Engels, Inter­naţionala a ll-a a fost dominată de concepţii şi practici oportuniste, re­formiste, ceea ce a şi dus la des­trămarea sa. Aplicînd marxismul în condiţiile capitalismului monopolist, marele Lenin l-a îmbogăţit cu noi teze şi concluzii de o uriaşă însemnătate internaţională privind înlocuirea so­cietăţii capitaliste prin societatea so­cialistă, strategia şi tactica proleta­riatului revoluţionar, lupta de elibe­rare naţională a popoarelor asuprite de imperialism, a creat partidul de tip nou în Rusia, sub conducerea căruia a învins Marea Revoluţie So­cialistă din Octombrie, s-a construit socialismul în U.R.S.S., iar în pre­zent se înfăptuieşte construcţia co­munismului. In condiţiile avîntului mişcării muncitoreşti internaţionale, Lenin a fondat Internaţionala a 111 -a, care a reunit tinerele partide comuniste, a contribuit la dezvoltarea acestora, la răspîndirea marxism-leninismului. încetarea activităţii Internaţionalei comuniste în 1943 a fost impusă de noile împrejurări istorice în care se dezvolta mişcarea muncitorească, caracterizate prin maturizarea parti­delor marxist-leniniste, existenţa unor condiţii politice şi sociale ex­trem de complexe şi variate de la ţară la ţară, în care acţionează par­tidele frăţeşti. In anii care au urmat, mişcarea comunistă a cunoscut noi şi impor­tante victorii. După cel de-al doilea război mondial, sub conducerea partidelor marxist-leniniste, revolu­ţia socialistă a învins într-un număr de 13 ţări, între care şi Romînia, formîndu-se sistemul mondial socia­list. Aceasta a fost o nouă şi stră­lucită victorie a mişcării comuniste mondiale, o nouă confirmare a jus­teţei învăţăturii marxist-leniniste. S-a prăbuşit sistemul colonial al impe­rialismului, mişcarea de eliberare naţională constituind o măreaţă for­ţă antiimperialistă a contempora­neităţii. In lumea capitalistă acţio­nează cu putere contradicţiile ine­rente acestei orînduiri, s-a dezvol­tat mişcarea comunistă şi muncito­rească, au crescut forţele care se opun exploatării capitaliste, luptă pentru democraţie, pace şi socia­lism. Marxism-leninismul cucereşte noi şi noi mase de oameni, exercită o uriaşă influenţă asupra popoarelor, asupra luptei ideologice internaţio­nale. „Marxism-leninismul — subli­nia tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej — s-a dovedit a fi expresia ştiinţifică a necesităţilor de neînlăturat ale evoluţiei istorice a umanităţii,­­sin­gura teorie în măsură să răspundă la marile întrebări pe care această evoluţie le pune în faţa fiecărui po­por, în faţa întregii omeniri, singu­ra teorie care arată drumul izbăvi­rii oamenilor de mizerie, incultură şi nesiguranţa zilei de mîine, de sclavie şi războaie sîngeroase. Ideile lui Marx şi Lenin sînt mereu vii, î­i­­rîurirea lor tot mai puternică, juste­ţea lor tot mai evidentă, tot mai clar demonstrată de însuşi mersul istoriei". Realizările remarcabile ale po­porului sovietic în construcţia des­făşurată a comunismului, succese­le de seamă ale poporului chinez, ale poporului nostru şi ale po­poarelor celorlalte ţări socialiste în opera de făurire a societăţii noi, progresele înregistrate de sistemul socialist mondial în domeniul eco­nomiei, culturii şi ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, poli­tica externă a statelor socialiste de asigurare a păcii şi prieteniei între popoare transformă socialismul în factorul hotărîtor al dezvoltării is­torice contemporane, sporesc pres­tigiul şi influenţa ideilor marxism­­leninismului. Schimbările petrecute în raportul de forţe pe arena internaţională ca urmare a formării şi dezvoltării sistemului socialist mondial, a pră­buşirii sistemului colonial, a creş­terii şi întăririi mişcării muncito­reşti din ţările capitaliste au îngus­tat sfera şi posibilităţile de acţiune ale imperialismului. Spre deosebire de trecut, astăzi forţele imperialiste nu mai pot decide după bunul lor plac destinele popoarelor. In lu­mea contemporană s-au creat con­diţii incomparabile cu cele din tre­cut pentru ca popoarele să-şi asi­gure o dezvoltare independentă, suverană, să se bucure de egalita­te în relaţiile internaţionale, să-şi organizeze viaţa aşa cum doresc, să păşească pe calea cea mai co­respunzătoare intereselor lor. Marx şi Engels scriau cu mîndrie că Internaţionala I „a dominat ze­ce ani de istorie europeană... în direcţia în care se află viitorul — şi poate privi cu mîndrie la activi­tatea ei". In prezent, mişcarea comunistă, care a devenit o măreaţă forţă id­eologică-politică şi organizatorică de transformare a lumii pe baza principiilor marxism-leninismului, domină istoria mondială contem­porană în direcţia viitorului lumi­nos şi inevitabil al omenirii. Forţa şi maturitatea ei politică şi ideolo­gică şi-au găsit expresie în Decla­raţiile Consfătuirilor din 1957 şi 1960, în care sînt elaborate, prin dezbateri colective, aprecierile şi concluziile comune ale mişcării co­muniste asupra celor mai impor­tante probleme ale contemporanei­tăţii. Poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele arzătoare ale contemporaneităţii, ale mişcării muncitoreşti şi comuniste interna­ţionale, a fost exprimată în Decla­raţia adoptată de plenara C.C. al P.M.R. din aprilie 1964, precum şi în alte documente de partid şi luări de poziţie ale conducătorilor partidului. In Declaraţia sa, parti­dul nostru, exprimîndu-şi îngrijora­rea în legătură cu adîncirea diver­genţelor şi ascuţirea polemicii pu­blice din mişcarea comunistă in­ternaţională, a arătat că unitatea dintre partidele frăţeşti poate să fie înfăptuită dacă ele vor căuta, cu perseverenţă şi răbdare, căile de înţelegere reciprocă şi de apropie­re a poziţiilor, pe baza respectării normelor de relaţii dintre partidele marxist-leniniste, adoptate în co­mun, norme care prevăd egalitatea în drepturi, neamestecul în trebu­rile interne, respectul reciproc, căci deasupra oricăror divergenţe stă ceea ce este comun partidelor co­muniste şi muncitoreşti. Viaţa arată cu prisosinţă că tocmai ceea ce uneşte aceste partide reprezintă e­­senţialul şi este infinit mai puter­nic decît orice deosebiri de ve­deri. Partidele comuniste sînt unite prin ţelurile comune ale cuceririi puterii de către clasa muncitoare, ale victoriei socialismului şi comu­nismului în întreaga lume; lupta comună împotriva imperialismului, pentru interesele vitale şi drepturi­le democratice ale maselor popu­lare, împotriva colonialismului sub toate formele sale, pentru elibera­rea naţională a popoarelor; ţelul comun al statornicirii unei păci trainice în lume, ca sarcină vitală a întregii omeniri; internaţionalis­mul proletar, solidaritatea interna­ţională de clasă, răspunderea isto­rică faţă de proletariatul şi oame­nii muncii de pretutindeni, ideolo­gia comună, învăţătura marxist-le­­ninistă. Aceste ţeluri comune tutu­ror partidelor comuniste şi munci­toreşti formează baza trainică pen­tru refacerea coeziunii mişcării co­muniste şi muncitoreşti mondiale, constituie factorii obiectivi ai so­luţionării tovărăşeşti a oricăror pro­bleme dintre partidele noastre. Fiind adînc pătruns de conştiinţa că grija pentru unitatea ţărilor so­cialiste, a mişcării comuniste şi muncitoreşti reprezintă înalta înda­torire internaţionalistă a fiecărui partid marxist-leninist, Partidul Mun­citoresc Român nu-şi precupeţeşte eforturile pentru a-şi aduce întrea­ga sa contribuţie la salvgardarea şi întărirea acestei unităţi, care con­stituie izvorul forţei şi invincibilită­ţii ţărilor socialiste, a partidelor co­muniste. Bogata istorie a mişcării comu­niste şi muncitoreşti internaţionale arată că nu o dată ea a trebuit să facă faţă unor împrejurări grele, dar întotdeauna a învins greutăţile şi a păşit înainte cu forţe sporite. Pro­cesul istoric se dezvoltă pe căi ex­trem de complexe. Dar forţele pro­gresului, ale socialismului şi păcii sînt determinante pentru mersul înainte al omenirii. Nu există nici o îndoială că istoria va aduce noi şi noi succese măreţei cauze pentru care a militat Internaţionala I­­n cauza comunismului și păcii. ----------- --------------------□□□-------------------­ îndrumarea comitetelor şi comisiilor de femei de la sate — în centrul atenţiei De curînd, Comitetul regional al femeilor a ţinut o plenară în care a analizat activitatea şi măsurile luate de Biroul regional în ce priveşte mobilizarea colectivistelor la muncă în campaniile de vară-toamnă şi contribuţia comisiilor de femei la întărirea economico-organizatorică a G.A.C. Preocuparea principală a Comi­tetului regional al femeilor, sub conducerea şi îndrumarea Comite­tului regional de partid, a fost în­dreptată spre îndrumarea comisiilor de femei în mobilizarea colectivis­­­­telor la muncă, la efectuarea unor lucrări de bună calitate, la timpul optim, la dezvoltarea sectoarelor care aduc venituri mari gospodă­riilor colective. In scopul sprijinirii comisiilor de femei din G.A.C. cu o activitate mai slabă, membrele Biroului şi ale Co­mitetului regional al femeilor răs­pund de una sau de două comisii de femei. De asemenea, tot în sco­pul ajutorării şi mai bunei organi­zări a muncii, comitetele raionale ale femeilor din Luduş, Tîrnăveni şi Tg. Mureş, au organizat şedinţe de birou în comunele în care se sim­ţea nevoia îmbunătăţirii activităţii comisiilor de femei. Au fost organi­zate, de asemenea, consfătuiri şi schimburi de experienţă în vederea generalizării metodelor avansate de muncă, pentru împărtăşirea expe­rienţei fruntaşilor în obţinerea de recolte mari, pentru popularizarea succeselor obţinute de G.A.C. frun­taşe. Un ajutor preţios în mobilizarea colectivistelor la întărirea economi­­co-organizatorică a G.A.C. l-a con­stituit activitatea cultural-educativă de masă î­n­­perioada de iarnă-vară. Munca lu­­­ral-educativă de masă a contribuit la ridicarea cunoştinţe­lor agrozootehnice, la dezvoltarea conştiinţei socialiste şi a atitudinii noi faţă de muncă şi avutul obştesc. In acest an, la diferite forme de ac­tivitate cultural-educativă, cursuri profesionale etc., au participat peste 40.500 de colectiviste, din care 6.400 au absolvit cursurile agrozoo­tehnice (anul I şi II), 20.668 au au­diat cicluri de lecţii pe teme agri­cole, iar 156 au urmat cursul de creştere a păsărilor organizat la ni­velul regiunii. De asemenea, în preajma celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei de sub jugul fascist, un număr mare de femei au audiat conferinţe ca: „Dezvoltarea econo­miei Romîniei socialiste", „Insurec­ţia armată din August 1944", „Viaţa nouă şi fericită a femeilor în cei 20 de ani", „Dezvoltarea agriculturii socialiste", „Ridicarea continuă a nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii", precum şi multe altele. Au fost organizate, de asemenea, o serie de simpozioane pe teme,ca: „Prestigiul internaţional al R.P.R.", „Frumuseţile şi bogăţiile patriei noastre", seri de întrebări­ şi răspunsuri, care au contribuit la îmbogăţirea cunoştinţelor politice, culturale şi profesionale ale femei­lor. Formele educative arătate mai sus au contribuit la mobilizarea co­lectivistelor la muncă, la obţinerea de rezultate tot mai bune. Aşa de pildă, femeile din gospodăriile co­lective Secuieni, Crişeni, Sînpaul, Vă­leni, Rugăneşti, din raionul Odor­­hei, s-au situat în primele rînduri la muncile agricole. Exemplu în a­ceastă privinţă pot fi date şi colecti­vistele din Cucerdea, Balda, Miheş, raionul Luduş, Zagăr, Şona, Deal, din raionul Tîrnăveni, cele din Pete­­lea şi Gorneşti, raionul Reghin, şi multe altele. Colectivistele au mun­cit cu mult spor la selecţionatul se­minţelor, la pregătirea răsadniţelor, în vii şi livezi, la întreţinerea cultu­rilor, iar în prezent la recoltări. Nu aceleaşi rezultate s-au obţinut privind participarea femeilor la muncă în raionul Topliţa, unde Co­mitetul raional al femeilor nu a avut o preocupare permanentă în rîndul comisiilor de femei în aceas­tă direcţie. O slabă participare a fe­meilor la muncă a existat şi în loca­lităţile Porceşti, Brîncoveneşti, din raionul Reghin, G.A.C. din oraşul Gheorghieni, în unele gospodării din raioanele Tg.-Mureş şi Tîrnă­veni. Din constatările făcute pe teren reiese că în acest an cele 3.000 ha destinate culturii legumelor, în G.A.C. din regiune, au fost lucrate în cele mai bune condiţii. De exem­plu, în raionul Luduş s-au cultivat 601 ha cu legume, din care o bună parte cu zarzavaturi timpurii ca: ceapă, spanac, salată, ridichi şi al­tele. In cele 52 echipe legumicole din gospodăriile agricole colective din raion muncesc aproape numai femei, care prin munca lor perse­verentă au contribuit la realizarea de venituri importante. Astfel, cele patru echipe, compuse numai din femei, din G.A.C. Luduş, aplicînd în practică cele învăţate la cursurile agrotehnice, au obţinut producţii sporite de zarzavaturi, din valorifi­carea cărora, pînă la 15 august, gos­podăria a obţinut un venit de peste 500.000 de lei. Rezultate frumoase s-au obţinut şi la G.A.C. Sărmaş, unde prin valorificarea legumelor s-au realizat venituri în valoare de 205.000 de lei, iar în G.A.C. Cuci, de 350.000 de lei. Şi în raionul Tg.­­Mureş, suprafaţa cultivată cu legu­me în acest an a crescut faţă de anul trecut cu 190 ha. La G.A.C. Acăţari, de exemplu, suprafaţa cul­tivată cu legume a crescut de la 36 ha la 100 ha. Brigadiera Ileana Mathe a condus cu multă pricepere lucrările în grădina de legume, ob­­ţinînd împreună cu brigada ei, com­pusă din 60 de femei, rezultate foarte bune. Zarzavaturile valorifica­te pînă la începutul lunii august au adus gospodăriei un venit de peste 500.000 de lei. Gospodăriile colec­tive din raionul Tîrnăveni au valo­rificat 120 de tone roşii, 125 de tone de varză, 200 de tone de car­tofi şi alte legume. Pentru generalizarea metodelor şi experienţei înaintate aplicate de G.A.C. în legumicultură, au fost or­ganizate schimburi de experienţă între legumicultoare. In raioanele Tg.-Mureş, Tîrnăveni şi Gheorghieni au fost organizate 4 asemenea schimburi de experienţă. Astfel, Co­mitetul regional al femeilor a îndru­mat comitetele raionale să organi­zeze schimburi de experienţă şi în alte sectoare de activitate, deoarece ele s-au dovedit a fi foarte eficace în activitatea comitetelor şi comi­siilor de femei. In ultima perioadă au fost organizate 20 de asemenea schimburi de experienţă, la care au luat parte peste 2.000 de colectivis­te. In luna iulie a. c., la G.A C. Cuci a fost organizat un schimb de experienţă pentru generalizarea me­todelor avansate de muncă din sec­toarele zootehnic şi legumicol la ca­re au luat parte peste 300 de colec­tiviste din 32 gospodării colective din raion. Rezultate bune a dat şi chemarea la întrecere lansată de comisia fe­meilor din G.A.C. Sărăţeni privind creşterea păsărilor. In urma acestor chemări multe gospodării colective care pînă în acest an nu au avut sector avicol (Mitreşti, raionul Tg.­­Mureş, Joseni, raionul Gheorghieni, Harghita, raionul Ciuc şi altele) au ridicat de la incubatoare mii de pui de o zi. Intrucît ne aflăm în plină campa­nie de toamnă, comitetele regional şi raionale ale femeilor, comitetele şi comisiile de femei din G.A.C., sub îndrumarea organelor şi organizaţiilor de partid, trebuie să desfăşoare o şi mai bogată activi­tate de mobilizare a colectivistelor la muncă, pentru ca recoltatul cul­turilor de toamnă să se termine în­­tr-un timp cît mai scurt. I. HUSAR infilni­re internaţională de box la Tîrgu-Mureş Sîmbătă 3 octombrie, de la orele 18.30, publicul spectator din ora­şul Tg.-Mureş va avea prilejul să urmărească în parcul sportiv Voinţa din localitate (în caz de timp ne­favorabil, în sala I.M.F.), un meci internaţional de box între echipele reprezentative ale regiunii Poznan (R. P. Polonă) şi ale oraşului Tg.­­Mureş. In rîndul boxerilor polonezi vor evolua o serie de elemente talen­tate. Lotul selecţionatei Poznan va fi format din următorii sportivi : Macz Jerzy, Jakobowski Roman, Pricinski Eduard, Bogul Czeslaw, Szybilski Lezek, Kubyak Zbirgnjew, Kiesielski Stanislaw, Kowalkowski Ludwig, Sobolewski Jan, Obala La­­dislaw, Grakzyk Kazimir, Vitkowski Tadeusz, Vitkowski Jan. Echipa oraşului Tg.-Mureş va avea următoarea conformaţie: în ordi­nea categoriilor: Petre Ghiurca, Ovidiu Gorea, Gé­za Magyari, Nicolae Moldovan, Mi­­hai Cîrciumaru, Ioan Dobre, Iuliu Asztalos, Alexandru Târpai, Nicolae Tudor, Ioan Grăjdeanu. . Cunoscînd puterea de luptă a boxerilor polonezi, componenţii e­­chipei oraşului Tg.-Mureş s-au pre­gătit cu seriozitate. La confruntarea de sîmbătă seara dintre pugiliştii din Poznan şi cei ai oraşului Tg.-Mureş publicul spec­tator va avea ocazia să urmărească meciuri deosebit de interesante. ORBÁN ORBÁN preşedintele comisiei regionale de box STEAUA ROȘIE De la fiecare vacă — producţie maximă de lapte Rezultate bune, dar nu la întregul efectiv De la un an la altul, în gospodă­ria agricolă colectivă din Şincai, raionul Luduş, efectivele de anima­le sporesc continuu. In prezent co­lectiviştii de aici deţin în proprie­tatea obştească peste 600 de bo­vine, din care aproape 200 de vaci, 700 de porci, 900 de oi, din care majoritatea cu lînă fină şi semifină şi un număr însemnat de păsări. Pînă la sfîrşitul anului, după cum prevede planul de producţie, nu­mărul animalelor va continua să crească în mare parte pe baza re­ţinerii exemplarelor corespunzătoa­re din prăsilă proprie. Creşterea şeptelului în această gospodărie colectivă este cerută de altfel, de însăşi caracterul dominant cerealier. Produsele vegetale ca pa­iele, cocenii, coletele de sfeclă de zahăr, gazurile şi chiar cerealele boabe pot fi valorificate mai bine prin folosirea lor în hrana animale­lor şi pe această cale se pot obţine cantităţi sporite de lapte, carne, lî­nă, ouă etc. Pe de altă parte, sec­torul vegetal are nevoie şi el de cantităţi din ce în ce mai mari de îngrăşăminte naturale. In ultimii ani, colectiviştii din Şincai au obţinut producţii bogate de cereale, plan­te tehnice, legume şi altele, tocmai datorită faptului că o dată cu dez­voltarea fermelor de animale s-a creat posibilitatea îngrăşării cu gu­noi şi must de grajd a unor mari suprafeţe de teren. Un calcul sim­plu dovedeşte că de la efectivele de animale pe care le are gospo­dăria colectivă se pot asigura anual peste 4.000 tone de gunoi de grajd, cu care se pot fertiliza circa 200— 230 de hectare de teren. Aşadar, necesitatea dezvoltării în continuare a sectorului zootehnic este impusă nu numai de obţinerea de venituri mari şi permanente, ci şi de folo­sirea cît mai raţională a produselor secundare din sectorul vegetal, pre­cum şi de cerinţele tot mai mari de fertilizare a solului. Dezvoltarea fermelor de animale în această gospodărie este strîns legată şi de îmbunătăţirea raselor. La bovine şi ovine, aceasta se rea­lizează îndeosebi pe calea însămîn­­ţărilor artificiale, prin creşterea di­rijată a tineretului pentru prăsilă. Baza dezvoltării sectorului zooteh­nic din această gospodărie o con­stituie însă creşterea în bune con­diţii a animalelor tinere. Aici sunt oprite toate viţelele corespunzătoa­re din prăsilă proprie. Important este faptul că o dată cu creşterea efectivelor de animale, au fost lua­te măsuri pentru asigurarea unor producţii sporite de furaje şi de a­­dăposturi corespunzătoare. Consiliul de conducere al gospo­dăriei a repartizat în acest sector oameni harnici şi pricepuţi crescă­tori de animale, care, sprijiniţi de specialiştii din gospodărie, s-au ca­lificat la locul de muncă. In acest fel s-a înlăturat fluctuaţia de mul­gători, iar îngrijitorii de viţei şi-au însuşit cunoştinţele necesare pen­tru hrănirea şi îngrijirea raţională a animalelor. Ei sunt direct cointere­saţi în obţinerea unor realizări cît mai mari, deoarece retribuirea în zile-muncă se face după producţia obţinută. Cele 198 de vaci au fost reparti­zate pe grupe, revenind în medie fiecărui îngrijitor cîte 10—12 vaci de lapte, 148 de vaci sunt crescute în grajdurile de la centru, adică la Şincai, iar 50 de vaci în grajdurile din satul Lechincioara. De la spe­cialiştii din gospodăria colectivă am aflat că mulţi dintre îngrijitorii­­mulgători depun eforturi sporite în obţinerea unor producţii ridicate de lapte. Rezultatele cele mai bune la producţia de lapte au fost obţinute de colectiviştii din Lechincioara. Pînă în prezent, media producţiei de lapte obţinută de mulgătorii de aici este de peste 1.600 litri de vacă furajată. La acest rezultat s-a putut ajunge numai prin aplicarea unor metode avansate de îngrijire­­ şi hrănire a animalelor. In primul rînd trebuie să arătăm că, aici, în general, se respectă programul de grajd. Furajarea animalelor se face în funcţie de producţie. Curăţenia corporală a animalelor, masajul ugerului, mulsul şi adăpatul la timp, constituie de asemenea, pro­bleme cărora li s-a acordat toată atenţia. Una din preocupările im­portante ale mulgătorilor faţă de menţinerea unei producţii sporite de lapte, este şi darea vacilor la timp la montă. Procedînd astfel, de la fiecare vacă obţin cîte un viţel anual. După cum am arătat mai sus,­­ cele 148 de vaci cu lapte aflate la centrul gospodăriei sînt îngrijite de către 14 îngrijitori. Şi aici sînt oameni harnici şi pricepuţi crescă­tori de animale ca Ştefan Cristea, Ioan Mozes şi alţii. Aceşti mulgă­tori, respectînd întocmai programul ■ de grajd şi aplicînd metodele cele ■ mai avansate în creşterea şi hrănirea vacilor, au reuşit să obţină produc­ţii sporite de lapte de la fiecare­­ vacă. Astfel, producţia medie de lapte este cuprinsă între 5—8 litri­­ de lapte zilnic. Dar mai sunt şi unii­­ îngrijitori de vaci ca Ioan Moldo­van, Teodor Dumitru şi încă vreo , doi-trei care nu respectă întocmai , programul de grajd. Curăţenia în iesle, schimbarea aşternutului, ma­­­­sajul şi mulsul vacilor nu le fac în­­­­totdeauna la orele fixate şi la fura­­­­jarea animalelor nu ţin seama de producţia acestora. Muncind în fe­lul acesta, producţia de lapte obţi­­­nută de la vacile pe care Ie au în ■ îngrijire este sub posibilităţi. Me­­­dia producţiei de lapte (pe 8 luni),­­ la vacile de la centru, este de abia 800 de litri pe cap de vacă furajată. Dacă ar fi existat o mai mare­­ preocupare din partea brigadieru­­­­lui zootehnist şi un control mai ri­­­­guros din partea organizaţiei de , partid şi a consiliului de conducere al gospodăriei colective privind fe­­­­lul cum sînt hrănite şi îngrijite va­cile, rezultatele obţinute ar fi fost­­ mult mai bune. SIMION POPA -------------------□□□------------------- PENTRU PROIISUJIA­ CALITĂŢII APELOR In ultimul timp au apărut în comerţ cutii de chibrituri cu inscrip­ţiile: „Apa, loc de odihnă şi sănătate", „Să protejăm puritatea apelor ţării", „Nu murdăriţi cursurile de apă", „Apele reziduale neepurate provoacă pagube" etc... Această măsură face parte din acţiunea tehnică şi de popularizare iniţiată pe întreg cuprinsul ţării de către Comitetul de Stat al Apelor pentru protecţia calităţii apelor. Apa curată, lipsită de substanţe dăunătoare sau rău mirositoare, este indispensabilă vieţii oamenilor şi animalelor, industriei, agriculturii şi pisciculturii. Rîurile curate constituie şi un preţios element turistic. Pentru a evita murdărirea rîurilor, substanţele dăunătoare evacuate prin canalizările oraşelor şi industriilor, o dată cu apele reziduale tre­buie reţinute ori distruse, în instalaţii speciale de epurare a apelor. In ţara noastră statul alocă anual sume importante pentru studiul, proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de epurare a apelor reziduale. In regiunea Mureş-Autonomă Maghiară s-au construit instalaţii de epurare la peste 20 unităţi industriale şi orăşeneşti. La unele unităţi aceste instalaţii sînt exploatate cu grijă şi dau bune rezultate, ca de exemplu la C.I.L. Gălăuţaş, F.C.L. Remetea, Depoul C.F.R. Tg.-Mureş. La unele însă, ca de exemplu la în­grăşătoria de porci bernut, I.C­-9. Topliţa, I.G.R. Tîrnăveni, Sanatoriul T.B.C. Tulgheş, instalaţiile de epu­rare sînt neglijate şi produc o murd­arie accentuată a rîurilor în care se varsă. Unele unităţi nu şi-au proiectat şi executat la timp instalaţiile de epurare a apelor reziduale. Fiecare muncitor, inginer, economist, tehnician sau conducător din industrii și sfaturi populare trebuie să urmărească în permanență ca activitatea de care răspunde să nu provoace murdărirea apelor. Mijloa­­cele acordate de stat trebuie folosite cît mai bine prin construirea la timp a instalaţiilor de epurare şi prin folosirea permanentă şi corectă a DISTRICTUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR TG. MUREŞ 3 Bazine noi pentru topitul inului în uzina din Joseni._______ 1.500 kilometri de conductori peste plan Sfîrşitul trimestrului trei a găsit colectivul Fabricii de conductori din Tg.-Mureş cu planul la produc­ţia globală pe 9 luni îndeplinit cu patru zile înainte de termen. Cont­­tinuînd succesele obţinute, munci­torii, tehnicienii şi inginerii fabricii au dat peste planul celor trei tri­mestre, o producţie ce reprezintă 1.500 km de conductori. Realizările au fost dobîndite în cea mai mare parte pe seama creş­terii productivităţii muncii. Ca ur­mare a introducerii tehnicii noi, realizării ritmice a sarcinilor de plan, aplicării la timp şi cu o efi­cienţă sporită a măsurilor cuprinse în planul M.T.O., productivitatea muncii planificată pe primele 9 luni ale anului a fost realizată în proporţie de 102 la sută.

Next