Steaua Roşie, august 1965 (Anul 17, nr. 181-205)
1965-08-01 / nr. 181
Măiestrie, ingeniozitate şi... perspective In vitrinele magazinului de prezentare a mărfurilor ai cooperativei „Arta-mobila" din Tg.-Mureş puteau fi văzute mai recent obiecte aşa-zise de podoabă, bibelouri, jucării, care denotau puţin respect faţă de clientelă şi lipsă de gust (sau de pricepere) din partea executanţilor. O deplasare la atelierul de prototipuri a cooperativei menţionate ne-a oferit totuşi prilejul să ne convingem că „creatorii de frumos" nu dorm. Cel puţin pentru anul viitor au fost executate cca. 60 de modele noi. Astfel, ne-a fost dat să vedem casete aspectuoase cu motive naţionale, pictate cu gust de Etelka Barabás, fostă elevă a Şcolii medii de artă din localitate, care în cei 11 ani pe care îi are la activul ei la această cooperativă, şi-a desăvîrşit cu adevărat arta. lată şi fluierele pictate şi pirogravate, al căror glas răsună acum şi undeva prin îndepărtata Americă, sau popicele cu cîte două bile, cu care se joacă copiii din Olanda. De un mare interes se bucură de altfel şi bancurile de lucru, din care s-au făcut comenzi importante pentru Danemarca, sau penarele tip carte, or cele cu numărătoare, mult căutate în Anglia şi Grecia Cei care însufleţesc lemnul de fag, paltin sau cireş din pădurile şi livezile noastre, spre a duce faima artizanatului românesc pe aproape toate meridianele globului, sunt meşteri pricepuţi, tîmplari, pictori şi strungari. Desigur, această îndeletnicire presupune multă fantezie. Şi fantezie este. Vazele ornamentale executate aici sînt adevărate podoabe. Scrumiera cu figuri de căţei, dopul ornamental pentru butelii, caseta-port-ţigarete, avînd ca motiv în primul plan un cap de negresă, iar pe laturile casetei fiind pictaţi palmieri, denotă mult simţ estetic. Dar ne-a plăcut îndeosebi caseta format bibliotecă, cu suporturi pentru ţigări şi rechizite de birou. In domeniul jucăriilor din lemn se simte de asemenea un oarecare progres. Mai nou, o atenţie mai mare se acordă jucăriilor mobile (mişcătoare) ,şi demontările? cumpăr fle cărucierul cu dansator*,* care execută mişcăH*els rotaţie ta jurul unui-.scopac, barca cu vîslaşî, „teatrul de păpuşi" cu scenă rulantă, reprezentînd diferite figuri de animale în decoruri variate, camionul demontabil şi altele Desigur, se pune problema executării unei varietăţi şi mai mari de modele, la un preţ accesibil. De asemenea, se resimte încă lipsa obiectelor de artizanat cu specific local, pentru care bogatul folclor din regiunea noastră ar putea prezenta surse practic nelimitate de inspiraţie. ★ In orice caz, în faţa cooperaţiei meşteşugăreşti stau sarcini deosebit de importante pentru viitorii ani. După cum ne relatează Liviu Bota, vicepreşedinte al Uniunii regionale a cooperativelor meşteşugăreşti, în anul 1966 valoarea producţiei globale destinate exportului se va tripla, iar în anul 1970 valoarea realizată din deservirea populaţiei va creşte cu 68 la sută în comparaţie cu anul curent. Potrivit prevederilor Directivelor Congresului al IX-lea al P.C.R., alături de îmbunătăţirea simţitoare a deservirii populaţiei, cooperaţia meşteşugărească va pune un mare accent pe fabricarea în mică serie a unor obiecte de uz casnic, cerute de comerţ. Dacă în perioada sesenatului, în regiune s-au ridicat 18 complexe şi microcomplexe noi, în următorii cinci ani se vor mai construi 12 complexe noi. Printre viitoarele obiective figurează şi construirea unei case de mode şi a unui serviciu automato la Tg.-Mureş, a unui complex de deservire la minele Bălan, a unor microcomplexe în staţiunile balneoclimaterice etc. In scopul dezvoltării cooperaţiei meşteşugăreşti în regiunea noastră în anii cincinalului se alocă importanta sumă de 31 milioane lei. Se cuvine ca această sumă să fie utilizată cît se poate de judicios şi eficient ŞTEFAN IZSÁK . I TOATE I------------I Alcooscop I I Alcooscopul este un eficient aparat de control utilizat îndeosebi de serviciile de circulaţie rutieră din numeroase ţări. Binecunoscutul dispozitiv, temut de şoferii obişnuiţi... să dea tîrcoale lui Bachus, constituie invenţia cercetătorilor români dr. S. Tiberiu şi I. Goldhaar. Produsă în serie de către fabrica de mase plastice „Bucureşti", trusa alcooscop conţine fiole umplute cu un reactiv care determină cantitatea de alcool consumată. In cazul consumului de alcool, reactivul se colorează în verde. Lungimea stratului colorat indică starea de influenţă alcoolică în care se află o persoană. Fiola colorată mai mult de jumătate indică starea de ebrietate. Arcooscopul românesc este uşor portabil şi totodată extrem de sensibil la cele mai mici variaţii ale conţinutului de alcool în sînge, determinînd schimbarea rapidă a culorii reactivului. Acest fapt a determinat utilizarea sa și în multe alte țări. Originea Lacului Ursu In urma cercetărilor întreprinse de oamenii de ştiinţă s-a constatat că pe locul unde se află cunoscuta staţiune balneoclimaterică Sovata a existat cu milioane de ani în urmă laguna unei mări. Din această lagună n-au mai rămas decît straturile de sare rezultate în urma evaporării apei. Acestea au fost apoi acoperite de lava unor vulcani, astăzi în întregime stinşi. Apa rîurilor adunată în dolinele vulcanice a dat naştere mai tîrziu la cîteva lacuri. Unul dintre acestea este şi cunoscutul lac Ursu, care are o suprafaţă de 45.000 mp. Lacul este unic în lume în felul său. La suprafaţă, apa sa, adusă de trei pîraie, are o concentraţie de sare mai redusă; spre fund ea devine din ce în ce mai sărată. Concentraţiile de sare determină temperaturi diverse: 20 grade Celsius la suprafaţă, 40 de grade la un metru adîncime, 60 de grade la un metru şi jumătate. Lacul helioterm Ursu are efecte curative mult mai mari decît ale lacurilor sărate obişnuite. Eficienţa băilor în acest lac a determinat construirea unor sanatorii moderne, săli de gimnastică medicală şi a unui complex balnear. * m K* • I •k.nthrMOr * Locomotiva nr. 1 Prima locomotivă construită în România a fost opera metalurgiştilor reşiţeni. Ea a fost terminată în anul 1973. Ieşind de pe porţile uzinei, maşina a făcut primul său drum nu pe calea ferată, ci pe şosea, trasă de ... boi. Intîmplarea se datoreşte nu unei defecţiuni mecanice, ci faptului că pe acea vreme Reşiţa nu avea o legătură feroviară. Staţia cea mai apropiată de uzine a singurului drum, de fier bănăţean, construită în 1860, se afla la Oraviţa. Locomotiva reşiţeană, cu staţia de domiciliu la Timişoara, a participat ceva mai tîrziu la o mare expoziţie vieneză, unde s-a bucurat de multă atenţie. Demn de a fi remarcat este şi faptul că una dintre primele locomotive din lume, construită în Austria în anul 1852, purta numele „Timişoara". Locomotiva nr. 1, fabricată la Reşiţa, şi-a încheiat ultimul ei drum în parcul de mașini al Muzeului tehnic din București. STEAUA ROȘIE Păstrăvaria de la Lacul Roşu Prin aşezarea sa geografică şi condiţiile naturale, regiunea noastră se numără printre cele mai bogate în ce priveşte fondul de pescuit. După regiunea Braşov, fondul de pescuit — e vorba numai de apele de munte — ocupă o lungime de 1.586 km cu o suprafaţă lucie de 662,80 ha. Această suprafaţă lucie este populată în primul rînd de păstrăvul indigen, lipan, de păstrăvul curcubeu, de cel fîntînel şi, mai puţin de rostriţă, cu care abia în ultimul timp au început să fie repopulate apele noastre. In stadiul actual de dezvoltare a economiei, ţinînd seama de avîntul crescînd al mişcării sportive, sporirea numărului pescarilor de salmonide (peşti din apele de munte), a impus nu numai gospodărirea din ce în ce mai raţională a acestor ape, dar şi producerea materialului necesar repopulării anuale cu puieţi de păstrăvi sau cu noi specii de salmonizi. Speciile de salmonide care fac obiectul producerii şi creşterii pe cale artificială în păstrăvăriile de la noi sînt: păstrăvul indigen şi fîntînel — mai puţin lipanul şi lostriţa — pentru repopulare, şi, păstrăvul curcubeu, pentru consum. Enumerind cele mai importante păstrăvării din regiunea noastră, cum ar fi Lăpuşna din munţii Gurghiului, Mădăraş din munţii Ciucului, Gudea — Topliţa, Cîmpul Cetăţii — Sovata, ultimele două fiind păstrăvării pentru consum cu o producţie de la 2.000 la 10.000 de kg, să ne oprim puţin la cea mixtă din Lacul Roşu, pentru a afla cîte ceva din lumea de basm a păstrăvului ... Dispusă în Carpaţii Orientali, pe Pîrîul Roşu în imediata apropiere a Lacului Roşu, cu o suprafaţă de apă de 2.100 mp şi cu o producţie posibilă de 1.000.000 icre embrionate indigene şi peste 2.000 kg de păstrăvi pentru consum, prin capacitatea şi valoarea materialului produs pentru repopulare, această păstrăvărie se situează printre cele mai mari şi cele mai bune din ţară. După cum ne spuneau maistrul păstrăvar Madaraş Ştefan şi ajutoarea sa Anghelina Dandiu, la Lacul Roşu încă începînd din anul 1936 a existat o casă de incubaţie şi două bazine primitive, căptuşite cu lemn cioplit. Astăzi, aici, sunt 14 bazine mari şi 4 mici pentru puieţi, un baraj din beton prevăzut cu o cuvetă pentru evacuarea surplusului de apă şi un stăvilar pentru reglarea mecanică a debitului ce intră în canalul de alimentare, o sală de incubaţie modernă, dotată cu toată aparatura necesară în vederea creşterii în cele mai bune condiţii a puietului. DRUMUL SALMONIDELOR Păstrăvăria de la Lacul Roşu este o păstrăvărie mixtă. Aici se produce atît puietul necesar repopulării apelor de munte cît și cel ce formează viitorul păstrăv de consum. Recordul stabilit aici a fost creșterea unui păstrăv indigen de 4 kg... Dar să urmărim împreună cu păstrăvarii de la Lacul Roşu, drumul salmonidelor... — Vîrsta la care reproducătorii dau cele mai bune icre este între 4—6 ani. Femela se deosebeşte de mascul prin abdomenul proeminent şi botul rotund. In general, recoltarea icrelor începe în mijlocul lunii octombrie şi se termină la sfârşitul aceleiaşi luni. Cînd se adună păstrăvii pentru „bătaie" — asemănător cu boncănitul căprioarelor — se scot reproducătorii din bazine, se sortează pe sexe şi se introduc separat în bazinele de parcare din casa incubatoarelor. Datorită marii atenţii pe care o acordăm îngrijirii reproducătorilor — ne relatau în continuare interlocutorii — am reuşit să ne situăm printre păstrăvăriile fruntaşe din ţară în ce priveşte numărul icrelor ce se obţin la kg de corp. Circa 2.700 bucăţi de icre/kg. „Mulgerea icrelor se face în vase speciale, curate de către maistrul păstrăvar. Durata de recoltare a icrelor variază de la 6 la 8 zile întrucît, spre deosebire de alţi peşti, femela de păstrăv indigen nu lasă toate icrele o dată. După fecundarea icrelor cu lapţi ele se introduc în incubatoare la temperaturi de 3—4° C. — Ce sînt incubatoarele? — Un sistem de cutii (interioară şi exterioară) — prima prevăzută cu o sită foarte măruntă pentru a nu permite pătrunderea icrelor în timp ce se face circulaţia apei în sens ascendent şi circular, care servesc la ţinerea icrelor de la fecundare şi pînă la ecloziunea lor. — Cît timp stau aici? — Timpul diferă în funcţie de temperatura apei. La noi, bunăoară, numărul de grade- zile necesare procesului de încubare (de la fecundare pînă la ecloziune) variază între 330—410 grade-zile. La Tismana, unde apa are iarna o temperatură constantă foarte ridicată, în jur de 10° C, zilelegrade scad în jur de 145. La 100 zile-grade în icră apare șira spinării, iar la 150—200 apar două puncte negre: ochii. Este prima victorie vizibilă a păstrăvarului, prima noastră bucurie. De acum, fără să neglijăm cîtuşi de puţin toate indicaţiile de igienă, pe măsură ce îndepărtăm cu ajutorul pipetei cojile icrelor din care au ieşit puieţii, puieţii îi rărim trecîndu-i din incubatoare în troci speciale, fie pentru dezvoltarea ulterioară în bazinele proprii, fie pentru repopularea norilor de munte din toată ţara. — Se spune că un păstrăvar trebuie să ţină evidenţa zecilor de mii de iire cu cea mai mare precizie? — Da. Fiecare „ochi" de icră se ţine la inventar. Cum metodele de numărare şi ţinere a evidenţei icrelor sunt destul de multe, iar explicarea lor ar cere un spaţiu prea mare, lăsăm această plăcere celor interesaţi să o afle cu prilejul unei vizite la oricare păstrăvărie. — Se mai spune despre păstrăvari... — Că sînt foarte zgîrciţi. E un fel de a zice. Cei ce văd atîta peşte în bazinele noastre, cred, la prima vedere, că e un adevărat... haos. De fapt e aceeaşi poveste ca şi la icre: evidenţă matematică, la inventar... Aşa se face că la păstrăvăria din Lacul Roşu am aflat foarte multe taine din lumea de basm a salmonidelor, fără să le fi putut gusta— la faţa locului — frăgezimea, dulceaţa cărnii, de vreme ce din camerele depozit frigider speciale nu li se dădeau ca hrană decît ficat de vită, splină, creier, brînză de vacă, gălbenuş de ou sau alte... delicatese. A. BALGRADEANU. In orele dimineţii, la servitul hranei Uzina de fire şi fibre sintetice —Săvineşti Turma de la Săvineşti Pe harta industrială a regiunii Bacău, Săvineştiul a fost marcat de-abia în ultimul deceniu. Pînă în anul 1958, pe acele locuri nimic nu atrăgea atenţia, nimic din ce ar fi dat posibilitatea cuiva să-şi imagineze pădurea de siluete argintii înăuntrul cărora avea să se plămădească anual materia primă a cîtorva milioane de metri pătraţi de ţesături. Şi cu toate acestea, în aceste locuri, chimia avea să-şi găsească teren pentru a săvîrşi una din spectaculoasele ei minuni: producerea pe cale artificială a firelor şi fibrelor textile. Aici, în anii construcţiei socialiste s-a înălţat unul din primele obiective ale petrochimiei româneşti — Uzina de fire şi fibre sintetice Săvineşti. Privită de departe, suprafaţa închisă între gardurile uzinei seamănă cu rada unui port în care sunt ancorate sute de nave. Coloanele instalaţiilor sînt aidoma catargelor unor vapoare, iar clădirile dau imaginea unor cabine de comandă. Cu atît mai puternică este această impresie noaptea, cînd luminile ce împodobesc instalaţiile desenează pe orizont panorama specifică a unui port. De-abia atunci cînd te apropii, cînd pe argintiul coloanelor distingi conductele şi vanete, cînd simţi discret în nări mirosul de chimicale, cînd faci cunoştinţă cu dimensiunile reale ale siluetelor instalaţiilor, îţi dai seama că te afli într-o mare uzină chimică. Uzina din Săvineşti cuprinde două fabrici: una de lină artificială — cunoscută sub numele de melană — şi alta de fire sintetice. „De fapt, ce vedeţi în dreapta este o turmă de 4 milioane de oi", remarcă spiritual inginerul Al. Carp, dispecerul uzinei, care ne este ghid. Comparaţia sa nu este cîtuşi de puţin exagerată, căci într-adevăr, fabrica de melană a uzinei dă tot atîta materie primă postăvăriilor din ţară cît ar putea da numai o asemenea turmă uriaşă. Cele 5 milioane kg de melană care se produc anual aici completează necesităţile industriei noastre textile cu fibre de calitatea pe care nu o pot da decît oile cu lînă fină. Şi aceasta, folosindu-se ca materie primă gazul metan... Cum ajunge gazul metan să devină lină? Ghidul ne conduce prin sectoarele de fabricaţie. Cu ajutorul său am notat cîteva aspecte semnificative ale procesului de producţie, lată-le: — Procesul de producţie al metanei este vegheat de peste 10.000 de aparate şi elemente de automatizare şi numai de cîteva zeci de chimişti şi mecanici. — In cursul transformării gazului metan în lînă, el suferă 11 transformări chimice şi de structură, trecînd prin toate cele 3 stări fizice: gazoasă, lichidă şi solidă. — Fosgenul şi acidul ciantidric, aceste gaze deosebit de vătămătoare, îşi aduc contribuţia paşnică şi constructivă, în coloanele de sinteză ale fabricii de melană de la Săvineşti, la producerea de bunuri materiale pentru oameni. Şi acum despre cea de-a doua fabrică a uzinei, cea de fire sintetice. Produsele ei înlocuiesc cultivarea a mii de hectare de bumbac, precum şi munca migăloasă a cîtorva miliarde de viermi de mătase. In fiecare zi de aici iau drumul ţesătoriilor 15 tone de fire sintetice, pentru care s-a folosit ca materie primă fenolul produs la combinatele din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Făgăraş. Ca şi la fabrica de melană, materia primă a suferit, în complicatele instalaţii, transformări multiple şi spectaculoase. Surprinzătoare pentru un neavizat este însă prezenţa, la capătul proceselor chimice, a unui sector textil în deplinul înţeles al cuvântului. Flaiere, maşini de filat şi de etirat fire — utilaje care nu pot fi întîlnite decît în industria textilă — te găseşti şi în halele Uzinei chimice din Săvineşti. Aici se face îngemănarea între industria chimică şi cea Textilă, .în,scopul desăvîrşirii minunii pe care im nj.r. o constituie transformarea fenolului în fire sintetice. Uzina de la Săvineşti nu constituie numai o realizare de seamă a construcţiei socialismului, ci şi un simbol. Un simbol al înţelepciunii, spiritului gospodăresc, caracterului ştiinţific al politicii partidului de industrializare socialistă pe baza valorificării superioare a bogatelor resurse ale patriei. C. BLAGOVICI corespondent Agerpres pentru regiunea Bacău