Steaua Roşie, aprilie 1966 (Anul 18, nr. 76-101)

1966-04-01 / nr. 76

Rezultate dar... şi mari rezerve Faţă de alte culturi, carto­ful are cerinţe deosebite de climă şi sol, terenuri uşoare, fertile, situate în zone mai răcoroase şi cu umiditate su­ficientă. Această cultură gă­seşte condiţii bune la noi în regiune şi mai ales în raioa­nele Ciuc, Gheorghieni şi Odorhei care cultivă 73 ’N­P sută din suprafaţa destinată cartofilor în regiune, consti­tuind totodată principala sursă a veniturilor realizate de unităţile din această zonă. In ultimii ani, ca urmare a sprijinului multilateral a­­cordat de stat, a introducerii soiurilor de înaltă producti­vitate, a executării lucrărilor la timp şi în bune condiţii, multe unităţi din zona favo­rabilă şi foarte favorabilă au înregistrat succese remarca­bile în sporirea producţiei de cartofi şi extinderea supra­feţei cultivate. Cultura cartofului — a spus inginerul ADAM LAKA­TOS de la C.A.P. Tuşnad — a ocupat anul trecut în uni­tatea noastră 24,4 la sută din suprafaţa arabilă faţă de 20 la sută în 1963, iar pentru acest an el va fi extins pe 505 ha, reprezentînd aproape 28 la sută din suprafaţa ara­bilă. Explicaţia este simplă. Această cultură ne aduce ce­le mai mari venituri, contri­buind cu pînă la 10 lei la valoarea zilei-muncă. Aseme­nea exemple sunt multe. La cooperativa din Frumoasa, sumele încasate din valori­ficarea cartofilor reprezintă 70 la sută din totalul veni­turilor realizate din produc­ţia vegetală. In multe unităţi din zona favorabilă şi foarte favorabi­lă, producţia de cartofi se menţine încă la un nivel destul de scăzut, cu mult sub posibilităţile de care dis­pun. Deşi în ultimii ani s-a asigurat o mai bună bază tehnică­ materială necesară ridicării nivelului agrotehnic la cultivarea cartofului, pro­ducţiile­­ medii la ha­n­ au crescut în mod corespunză­tor. Mai sunt încă multe re­zerve nefolosite, acest lucru fiind dovedit de producţiile diferite obţinute în unităţi şi chiar în brigăzi cu condiţii similare cooperative ca ce­le din Plăeşti, Ocland, Ban­­cu şi altele, situate în zona cartofului, au obţinut pro­ducţii de sub 6.000 kg car­tofi la ha. Sau în timp ce în cooperativele agricole din raionul Ciuc s-au obţinut în medie 9 539 kg la ha, în cele din raionul Odorhei s-au realizat 8 274 kg. Din dezbaterile ce au a­­vut loc cu ocazia consfătui­rii a reieşit că producţiile scăzute obţinute în aceste unităţi nu pot fi puse pe seama condiţiilor climaterice mai puţin favorabile din a­­nul trecut, ci ele se datoresc în cea mai mare măsură am­­plasării cartofului pe tere­nuri necorespunzătoare, fo­losirii în măsură mică a so­iurilor raionale de înaltă pro­ductivitate neglijării lucrări­lor agrotehnice şi în special întîrzierii plantatului şi în­treţinerii culturii. STEAUA ROȘIE Cartoful este unul din produsele alimentare cele mai larg utilizate de popu­laţie. El are multiple întrebuinţări ca materie primă in industrie, precum şi pentru furajarea animalelor. Ţinînd cont de cerinţele crescînde de cartofi, partidul şi gu­vernul au luat în ultimii ani măsuri pentru creşterea producţiei acestora. Directivele celui de-al IX-lea Congres al P.C.R. prevăd ca producţia de cartofi să crească în anii 7966—7970 cu 20 la sută faţă de perioada 7967—7965. Avîndu-se în vedere sarcinile sporite şi faptul că regiunea noastră, alături de re­giunile Braşov, Maramureş şi Suceava, trebuie să participe în cea mai mare măsură la satisfacerea nevoilor crescînde de cartofi, comitetul regional d­e partid a luat mă­suri pentru creşterea producţiei la această cultură. Aşa după cum s-a anunţat în ziar, consfătuirea ce a avut loc zilele trecute la Miercurea Ciuc a analizat rezultatele obţinute în anii trecuţi la cultura cartofilor şi măsurile ce se impun a fi luate pentru creşterea continuă a producţiei la unitatea de suprafaţă. In urma dezbaterilor ce au avut loc Consfătuirea a adoptat un cuprin­zător plan de măsuri, cu obiective concrete, menite să asigure realizarea sarcinilor ce-i revin regiunii noastre la cultura cartofilor. In cele ce urmează redăm cîteva aspecte din lucrările consfătuirii regionale. Numai pe soluri cores­punzătoare Zonele umede, cu soluri ușoare, sunt propice în ge­neral pentru toate plantele de cultură. Rezultatele cer­cetărilor cît şi practica de producţie au dovedit că, cartoful valorifică cel mai bine aceste terenuri. Am­plasat însă pe soluri grele, mlăştinoase, impermeabile, cu toate măsurile agroteh­nice care se aplică în conti­nuare, el nu dă niciodată producţii corespunzătoare. Exemplele în această direc­ţie sînt cît se poate de grăi­toare. Cooperativele agrico­le din Sîncrăieni şi Sînmăr­­tin, de pildă, cultivînd anul trecut cartofi pe unele te­renuri reci şi grele au obţi­nut o producţie de numai 4.000 kg cartofi la ha, faţă de 12.000—15.000 kg la ha, realizate de pe alte sob­-­ corespunzătoare. Sau la coo­perativa din Joseni, recolta de cartofi de pe 50 ha a fost aproape compromisă tocmai din cauza amplasării aces­tora în soluri grele, reci şi inundabile. Au fost cazuri cînd, chiar în cadrul ace­leiaşi unităţi, s-au repartizat în mod egal suprafeţele de cartofi la toate brigăzile, fă­ră a se ţine seama că pe ra­za de activitate a acestora nu sunt condiţii corespunză­toare. Brigadierul IULIU VAI­­DEŞ din C.A.P. Voşlobeni a arătat la consfătuire că am­­plasînd. cartofii­ pe­­ terenuri co­resp­unzătoare»,M.« «Membri­i, brigăzii pe care o conduce au realizat peste 15.000 kg la ha, pe cînd celelalte două brigăzi din cadrul coopera­tivei au obţinut doar 9.000 kg la ha. Trăgînd învăţăminte din lipsurile anului trecut se impune însămînţarea cartofi­lor numai pe soluri cores­punzătoare. Asemenea tere­nuri se găsesc în fiecare uni­tate; se cere doar mai multă preocupare din partea spe­cialiştilor şi a consiliilor de conducere. ÁRPAD MARTON, preşedintele cooperativei din Lupeni, scoţînd în evidenţă preocuparea consiliului de conducere pentru buna am­plasare a culturilor de car­tofi, a arătat că în unitatea lor (fără a se diminua su­prafeţele pentru baza fura­jeră) s-a desţelenit o supra­faţă de 30 ha păşune slab productivă care, fertilizată şi însămînţată cu cartofi a dat producţii foarte bune. Exem­plul cooperativelor de aici merită a fi urmat şi de alte unităţi. Eficienţa aplicăriii raţiona­le a îngrăşămintelor chimice este la fel de netăgăduit. Sporurile cele mai mari de recoltă se obţin atunci cînd se asigură toate substanţele nutritive — azot, fosfor, po­tasiu etc. La Staţiunea expe­rimentală Tg.-Mureş s-a ob­ţinut un spor de recoltă de aproape 30 la sută prin a­­plicarea la ha a dozelor de 200 kg azotat de amoniu, 250 kg superfosfat şi 100 kg sare potasică. La aceste do­ze şi eficienţa economică este bună, sporul reprezen­tînd 42,6 kg tuberculi la 1 kg de substanţă activă. Pen­tru anul acesta au fost re­partizate culturii cartofului cu mult mai multe îngrăşă­minte decît în anii trecuţi, revenind pentru fiecare ha cîte 250—300 kg azotat de amoniu şi superfosfat şi 100—150 kg sare potasică Aplicate raţional, aceste în­grăşăminte vor aduce sporuri mari de recoltă, răsplătind înzecit cheltuielile ocaziona­te cu procurarea lor. Din discuţiile purtate la consfă­tuire, cît şi din recomandă­rile Consiliului Superior al Agriculturii, rezultă că în­grăşămintele fosfatice şi ce­le pe bază de potasiu tre­buie aplicate toamna o dai cu arătura adîncă, iar cele azotoase primăvara, o dată cu pregătirea terenului pen­tru plantat. Deci ele trebuie încorporate la cel puţin 10—12 cm adîncime. Numai încorporate după aceste re­guli, uniform şi diferenţiat în funcţie de fertilitatea so­lului, vor putea avea maxi­mum de eficacitate Pregătirea te­renului, epoca de plantat In realizarea unor produc­ţii mari de cartofi, lucrările solului ocupă un loc impor­tant. In vederea creării unui strat afînat în profunzime bine aerisit şi potrivit de umed, terenurile destinate culturii cartofului trebuie a­­rate totdeauna din vară sau toamnă. Deşi se cunoaşte importanţa arăturilor de toamnă, unele unităţi prac­tică încă plantatul cartofilor pe terenurile arate în primă­vară. Anul trecut, de pildă, 30 la sută din cartofi s-au plantat în arături de primă­vară, ducînd în acest­a la diminuarea producţiei cu 2.000—3.000 kg la ha. Coo­perative ca cele din Ocna de Sus, Hodoşa şi altele, plantînd majoritatea cartofi­lor pe terenuri arate în pri­măvară, au obţinut producţii de sub 7.000 kg la ha. Con­cluzia este clară. Practica însămînţării cartofilor în a­­rătură de primăvară trebuie abandonată pentru totdeau­na. Se impune ca toate su­prafeţele să fie arate din toamnă. Lucrările de pregătire a solului în primăvară urmă­resc nivelarea cît mai per­fectă a solului, reţinerea a­­pei şi distrugerea buruieni­lor. De aceea, imediat după zvîntare, terenul trebuie grăpat iar înainte de însă­­mînţare lucrat cu cultivato­rul sau polidiscul. Pregătirea seminţei înainte de plantare este o lucrare de mare in­portanţă, asupra căreia s-a insistat mult la consfătuire. Alegerea tuberculilor sănă­toşi şi de mărime corespun­zătoare asigură răsărirea uni­formă. In multe unităţi nu se respectă însă acest lucru, se introduc în pămînt car­tofi necorespunzători şi ne­sortaţi. In unele locuri se secţionează şi tuberculi mici, sub mărimea de 60—70 gr şi nu se dezinfectează înain­te de plantare. La coopera­tivele din Lăzarea, Remetea, Joseni şi altele, datorită ne­­respectării acestor măsuri, circa 10 la sută din tuber­culii plantaţi anul trecut au putrezit în pămînt, realizîn­­du-se o cultură rară şi ne­uniformă. Din expunerea făcută de tov MATEI BERINDEI, doc­tor în ştiinţe agricole, direc­tor ştiinţific la Staţiunea ex­perimentală Braşov, partici­panţii la consfătuire au avut ocazia să tragă o serie de concluzii privind cultura cartofului şi în special asu­pra necesităţii plantării aces­tora cît mai devreme. Pro­ducţia de cartofi — a spus vorbitorul — nu depinde de mărimea tuberculilor, ci de numărul lor. Cel mai mare număr de tuberculi la cuib se formează în zilele scurte de 12 ore. Dacă plantăm tîrziu, înflorirea cartofului (perioada cînd se formează tuberculii) ajunge în condi­ţiile de zile lungi, cu 15—16 ore, perioadă în care se for­mează puţini tuberculi la cuib. Cele mai bune condi­ţii pentru creşterea numă­rului de tuberculi sunt pînă la 15 iulie, dată la care plan­tele trebuie să fie complet dezvoltate. De aici rezultă necesitatea plantării cartofi­lor cît mai timpuriu, pentru ca ei să se poată dezvolta în condiţii de zile scurte. De teama gerurilor tîrzii, în multe unităţi există tendin­ţa să se planteze cartofii tîrziu. Această practică este greşită, deoarece brumele nu sînt atît de păgubitoare ca plantările tîrzii. Plantatul tîrziu face ca plantele să ajungă în perioada de secetă cu sistemul radicular slab dezvoltat şi deci producţia scade. Plantînd timpuriu, sistemul radicular se dez­voltă puternic şi chiar în condiţiile de brumă, el este capabil să recupereze în­­tr-un timp foarte scurt even­tualele pierderi din masa fo­­liară. Deci concluzia este să plantăm cît mai timpuriu (cînd temperatura solului a ajuns la 6­—8° C) iar durata acestei lucrări să fie cît se poate de scurtă. In zona fa­vorabilă a cartofului, plan­tatul să nu dureze mai mult de 20 zile de la ieșirea în cîmp, în zona de deal 15 zile, iar în cea de cîmpie 5—10 zile. Orice zi de întîr­­ziere aduce după sine scăde­rea producţiei. Depăşirea cu 10 zile a acestei perioade duce la micşorarea produc­ţiei cu 4.000—5 000 kg la ha, iar o întîrziere de 20 zile poate diminua produc­ţia cu pînă la 10.000 kg la ha. Producţiile scăzute obţi­nute anul trecut de unele unităţi, se datoresc şi faptu­lui că au întîrziat foarte mult cu plantatul. Aşa de pildă, cooperativele din Co­­rund, Plăieşii de Jos, Bor­­zont, Mihăileni şi altele au tărăgănat anul trecut plan­tatul cartofilor cu 40 de zile după perioada optimă Realizarea densităţii opti­me de plante la ha este un alt factor important care condiţionează recolta. Cele mai bune producţii se obţin atunci cînd se asigură o densitate de 50—55 mii plante la ha pentru soiurile timpurii şi 40—50 mii pen­tru cele tîrzii. Dar aseme­nea densităţi nu s-au asigu­rat peste tot, lucru ce a dus la diminuarea producţiei de cartofi cu 4.000—10.000 kg la ha. Cooperativa din Ciuc­­sîngeorgiu, avînd o densi­tate doar de 28 mii cuiburi la ha, a realizat anul trecut abia 3.000 kg cartofi la ha. Se cere înlocuirea soiurilor vechi cu cele raionale In complexul de măsuri care contribuie la sporirea producţiei de cartofi, soiu­rile valoroase, raionale, au un rol hotărîtor. In ultimii ani şi în unităţile­ agricole din regiunea noastră s-au in­trodus o serie de soiuri noi, raionate care, în aceleaşi condiţii pedoclimatice dau producţii mai mari decît so­iurile locale cu 5.000—10.000 kg la ha. lată cîteva exemple concludente care au fost evi­denţiate cu ocazia consfătui­rii: In cooperativele agricole din raionul Ciuc, sporul de producţie obţinut de la so­iurile raionate, faţă de ames­tecul de soiuri locale a fost de 5.000—7.000 kg la ha. Despre importanţa extinderii în cultură a soiurilor inten­sive de mare productivitate au vorbit la consfătuire a­­proape toţi care au luat cu­­vîntul. Ing. ALBERT BALOG de la cooperativa din Cozmeni a arătat că unitatea lor a a­­cordat atenţie cuvenită pro­ducerii seminţelor din soiu­rile raionate Mercur şi Ora. Anul trecut, de pe cele 45 ha cultivate cu soiul Mercur s-a obţinut aproape 19.000 kg cartofi la ha. Acest lucru le permite ca în 1966 pe întreaga suprafaţă de 287 ha să planteze cartofi din soiu­rile care s-au dovedit deo­sebit de productive, cu spo­ruri de producţie de circa 8.000 kg la ha, faţă de so­iurile din populaţia locală. Chiar dacă am calcula un spor minim de numai 4.000 kg la ha, prin introducerea soiurilor valoroase pe toate suprafeţele cultivate, numai cooperativele agricole ar pu­tea obţine în plus peste 70.000 tone de cartofi. Dar, anul trecut în cooperativele agricole, soiurile raionate au ocupat doar 33 la sută din suprafaţă, iar în acest an ele vor ocupa 44 la sută. Este cunoscut faptul că soiurile de cartofi îşi pierd progresiv capacitatea iniţială de pro­ducţie, se depreciază calita­tiv, degenerează dacă mate­rialul de sămînţă nu este re­înnoit periodic. Despre acest fenomen s-a discutat mult şi la actuala consfătuire şi cu alte ocazii în anii precedenţi. Au fost luate măsuri, s-au pus la dis­poziţia unităţilor cartofi de sămînţă valoroşi. In multe locuri însă măsurile stabilite au rămas pe hîrtie. Consiliile agricole, conducerile unităţi­lor nu s-au preocupat în su­ficientă măsură de organiza­rea loturilor semincere, de ridicarea materialului sădi­­tor pus la dispoziţie, care să asigure material de plantare în cantităţi suficiente şi de calitate corespunzătoare. In anul 1964, de pildă, s-au re­partizat cooperativelor agri­cole aproape 2.000 tone să­mînţă elită şi din înmulţirea­­ pentru organizarea de loturi semincere, din care s-au ri­dicat doar 1.146 tone. Coo­perativele agricole care şi-au reînnoit sămînţă în anul 1964 şi au aplicat complexul de măsuri agrotehnice indicat, au realizat anul trecut pro­ducţii mari. Cooperativa din Valea Largă, reîmprospătîn­­du-şi sămînţă, a realizat la soiul Mercur 20.000 kg car­tofi la ha. Inginerul I. RADO­­LANYI de la C.A.P. Dedrad a arătat că prin procurarea materialului săditor corespun­zător şi organizarea lotului semincer, unitatea lor reu­şeşte ca la fiecare 4 ani să reîmprospăteze cartofii de sămînţă. Rezultatul: In ulti­mii 5 ani, producţia medie la ha a fost de 18.000— 21.300 kg la ha. Faţă de cele arătate mai sus, este necesar ca în acest an să fie identificate toate sursele de cartofi buni pen­tru plantat, să fie organizat schimbul între unităţi, să se rezerve pentru loturi semin­cere cele mai bune terenuri. Conform indicaţiilor Consi­liului Superior al Agriculturii, în fiecare unitate se va or­ganiza anual lot semincer, în anul întîi pe 6 la sută din suprafaţa cultivată. Din pro­ducţia acestui lot se va în­­sămînţa în anul următor 24 la sută din suprafaţă, ca lot semincer anul II. In felul a­­cesta fiecare unitate are po­sibilitatea să-şi asigure în permanenţă cartofi de să­mînţă pe întreaga suprafaţă cultivată pentru consum. Sămînţă de cartofi necesară împrospătării periodice a materialului săditor se va produce în zone închise. O astfel de zonă se va organi­za şi în regiunea noastră, în bazinul Ciucului de jos, pe o suprafaţă de 2.360 ha. Una din preocupările principale ale organizaţiilor de partid şi conducerilor unităţilor din această zonă trebuie să fie producerea cartofilor de să­mînţă cu însuşiri biologice superioare. Mecanizarea lucrărilor, întreţinerea culturii La consfătuire s-a scos în evidenţă importanţa şi nece­sitatea ridicării gradului de mecanizare a lucrărilor la cultura cartofului. Cu actua­­la sistemă de maşini, în ca­zul utilizării ei judicioase, se poate mecaniza integral plantatul, recoltatul şi mai ales întreţinerea culturilor, atît înainte cît şi după ră­sărirea plantelor. O serie de unităţi au obţinut rezultate bune în direcţia extinderii mecanizării lucrărilor care au avut ca rezultat creşte­rea producţiei şi reducerea zilelor-muncă pe unitatea de suprafaţă. Prin extinderea mecanizării cooperativa din Tuşnad a făcut anul trecut o economie de 20 zile mun­că la fiecare hectar cultivat cu cartofi, revenind la în­treaga suprafaţă cultivată o economie de 9.000 zile­­muncă. S.M.T. Miercurea Ciuc a reuşit să mecanizeze anul trecut plantatul carto­filor în cooperativele agri­cole în proporţie de 53 la sută, iar prăşitul şi recolta­tul pe 23 la sută din supra­faţa cultivată. Cu toate a­­cestea, extinderea mecaniză­rii nu poate fi considerată mulţumitoare şi mai ales la lucrările de întreţinerea cul­turilor. Din 29 cooperative existente în raion s-a exe­cutat întreţinerea culturii doar în 16, iar la un număr de 11, prăşitul s-a executat pe mai puţin de 25 la sută din suprafaţă. Slaba preocu­pare pentru extinderea me­canizării s-a oglindit desigur şi în producţiile scăzute din anul trecut. Un exemplu concludent în această direc­ţie ni-l oferă cooperativa din Banca, la care atît consiliul de conducere cît şi condu­cerea S.M.T. n-a reuşit să re­zolve problema mecanizării. Prăşitul mecanic s-a executat aici pe suprafeţe neînsemna­te şi de o calitate necores­punzătoare. Aceasta a con­tribuit şi la producţia scă­zută de numai 6.000 kg car­tofi la ha. Calitatea neco­respunzătoare a lucrărilor de prăşit şi executarea lor pe suprafeţe mici se datoreşte în primul rînd greşelilor co­mise cu ocazia plantatului, cînd în unele locuri, marca­rea terenului nu s-a făcut în linie dreaptă, iar unii meca­nizatori n-au cunoscut în destulă măsură exploatarea și mînuirea corectă a mași­nilor noi. Referindu-se la a­­ceste lipsuri, brigadierul Ig­nat Letenyi, de la C.A.P. Sînmărtin, a criticat pe bu­nă dreptate conducerea S.M.T. din Miercurea Ciuc. Pentru înlăturarea lipsuri­lor din anul trecut, la indi­caţia Comitetului regional de partid, conducerile S.M.T., împreună cu consilii­le de conducere au întocmit pentru fiecare unitate pla­nuri concrete de mecaniza­re. Pentru traducerea în via­ţă a acestor planuri şi mai ales pentru reuşita întreţi­nerii mecanizate a culturilor vor trebui luate măsuri încă de la plantare. Printre aces­tea amintim nivelarea per­fectă a terenului, marcarea terenului şi plantarea în rîn­­duri drepte şi la distanţe co­respunzătoare. Aceasta este cu atît mai important, cu cît orice rănire a plantelor cu ocazia prăşitului duce la diminuarea producţiei. In direcţia îmbunătăţirii mecanizării lucrărilor, merită a fi studiată propunerea fă­cută în faţa participanţilor la consfătuire de către tov. ing. FRANCISC KEREKES, di­rectorul S.M.T. Lăzarea, pri­vind plantatul cartofilor în benzi. Metoda constă din reglarea maşinii de plantat cartofi sau a rariţelor culti­vatorului la distanța de 60 cm între rînduri, rămînînd la 70 cm doar intervalele pe care se deplasează tractorul. Această metodă, care în ur­ma unui studiu merită a fi generalizată, are o serie de avantaje. In primul rînd, măreşte densitatea cu 2.900—5.300 cuiburi la ha, iar prin micşorarea distanţei între rînduri şi mărirea ei pe rînd, se repartizează mai uniform spaţiul nutritiv al plantelor. In al doilea rînd, prin aplicarea acestei me­tode se măreşte siguranţa de lucru a maşinii de recol­tat cartofi. Cît priveşte calitatea şi modul de executare a lucră­rilor de întreţinere, părerea u­­nanimă a participanţilor la consfătuire a fost că cele mai bune rezultate se obţin atunci cînd imediat după plantare terenul se grăpează cu grapa reglabilă cu colţii înapoi, repetîndu-se lucra­rea la un interval de 2 săptămîni. In timpul vege­taţiei, se aplică 3—4 praşile, în funcţie de precipitaţiile căzute şi de gradul de îmbu­­ruienare. Important este ca lucrările să se execute la timp şi să fie încheiate o dată cu înflorirea cartofilor. Una din cauzele producţiilor mici de cartofi realizate anul trecut în unele unităţi este neglijarea acestor lu­crări. In cooperativele agri­cole din raioanele Odorhei şi Tg.-Mureş, praşila a 111-a s-a efectuat doar pe 55 la sută din suprafaţa cultivată, iar în unele unităţi cum este C.A.P. Plăieşii de Jos şi altele, nici praşila a Il-a nu s a executat pe toate supra­feţele. Combaterea bolilor şi dăunătorilor este, la fel, o condiţie importantă pentru obţinerea de recolte mari. In combaterea gîndacului din Colorado, cultivatorii din regiunea noastră au acu­mulat de acum o bună ex­perienţă. Prin folosirea maşi­nilor fitosanitare ale S.M.T. şi mai ales a aviaţiei utili­tare, acest dăunător a fost combătut la timp, fără a se înregistra pagube. In combaterea manei rezul­tatele obţinute nu sînt mul­ţumitoare. Majoritatea uni­tăților au neglijat această lucrare. Se impune în viitor executarea lucrării conform recomandărilor Consiliului Superior al Agriculturii, ori de cîte ori este nevoie. Fertilizarea bună, răsplă­teşte prin pro­­ducţii mari . Experienţa dovedeşte că, mai mult decît alte culturi, cartoful valorifică în mod eficient îngrăşămintele. Chiar şi pe terenurile fertile nu se pot concepe producţii mari fără aplicarea raţională a îngrăşămintelor. Aproape toţi care au luat cuvîntul la consfătuire au subliniat în primul rînd rolul gunoiului de grajd în sporirea produc­ţiei de cartofi. La Staţiun­ea experimentală Tg.-Mureş do­za de 20 tone gunoi de grajd la ha aplicată pe sol brun de pădure a sporit producţia cu 27,2 la sută fa­ţă de soia neîngrăşată. (In cifre absolute sporul re­prezintă peste 5.000 kg la ha). Cele mai bune rezultate se obţin atunci cînd gunoiul de grajd este aplicat sub arătură adîncă de toamnă şi în stare de fermentare, cu durata de 4 luni. Rezultate bune se obţin şi prin apli­carea îngrăşămintelor la cuib, mai ales acolo unde există suficiente brațe de muncă. In încheierea lucrărilor consfătuirii a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE VEREŞ, prim­­secretar al Comitetului regional de partid, care a făcut aprecieri asupra dezbaterilor ce au avut loc, dînd totodată preţioase indi­caţii pentru creşterea continuă a producţiei de cartofi. Subliniind importanţa cartofului, locul acestuia în economia naţională, vorbitorul a scos în evidenţă tradiţia şi condiţiile deo­sebit de favorabile existente în regiunea noastră pentru această cultură şi sarcinile ce stau în faţa unităţilor agricole în spori­rea continuă a producţiei la ha. La sfîr­­şitul cincinalului, 20 la sută din producţia de cartofi-marfă a ţării trebuie să provină din regiunea noastră. Pentru cartofi sînt condiţii minunate, în special în raioanele Ciuc, Gheorghieni şi Odorhei, care vor tre­bui să extindă în viitor suprafeţele ocupate cu ei, realizînd cea mai mare pondere a veniturilor din această cultură. Multe coo­perative agricole din aceste raioane, care au muncit bine, care au aplicat întregul complex de măsuri indicat au obţinut deja rezultate bune în sporirea producţiei şi creşterea veniturilor. S-au evidenţiat aici, producţiile de 18.000—20.000 kg la ha, dovadă a marilor rezerve de care dispune­a pentru sporirea producţiei la această cul­tură. Deşi în ultimii ani s-a asigurat o mai bună bază tehnică­ materială ridicării nive­lului agrotehnic la cultura cartofului, pro­ducţiile medii la ha­n­ au crescut în mod corespunzător. Producţiile foarte scăzute de cartofi, realizate de cooperativele din Plăieşti, Ocland şi de altele din zona car­tofului, dovedesc slaba preocupare a con­siliilor de conducere şi a specialiştilor din aceste unităţi faţă de cultura lui, o ignorare faţă de propria lor muncă. Cartoful este o cultură rentabilă, însă el aduce venituri nu­mai de la o producţie de 10.000—11.000 kg la ha. Sub această limită se acoperă doar cheltuielile ocazionate cu producerea lui. Pe viitor va trebui să vorbim de o creştere vertiginoasă a producţiei, să realizăm încă din acest an 17.000—18.000 kg la ha, iar în anii viitori peste 20.000 kg. Avem create toate condiţiile pentru aceasta. Tov. ing. Adalbert Balog de la Cozmeni şi alţi cul­tivatori care au luat cuvîntul în cadrul con­sfătuirii s-au angajat să realizeze încă din acest an 20.000 kg cartofi la ha. Pentru a se ajunge la asemenea producţii, trebuie aplicat întregul complex agroteh­nic, toate măsurile care s au stabilit în această consfătuire. In cadrul complexului de măsuri, toţi factorii sînt nr. 1, toţi sînt hotărîtori în creşterea producţiei. Să-i fa­cem să acţioneze organizat, împreună. Ne­glijarea unuia sau a altuia, duce la diminuarea producţiei. In viitor, munca consiliilor agri­cole, a specialiştilor şi a consiliilor de con­ducere va fi măsurată în funcţie de pro­ducţiile ce le obţin la ha. Vorbind despre sarcinile ce revin consi­liilor agricole, uniunilor cooperatiste şi spe­cialiştilor în îndrumarea unităţilor pentru aplicarea întocmai a măsurilor preconizate, tovarăşul NICOLAE VEREŞ a subliniat impor­tanţa pregătirilor pentru plantarea cartofului în epoca optimă. Unităţile din zona cartofu­lui să facă din aceasta o adevărată campanie, să pregătească sămînţă, maşinile, oamenii, pen­tru ca atunci cînd specialistul cooperativei va da semnalul începerii plantării cartofului, toţi cooperatorii, cu mic cu mare, să iasă în cîmp la executarea acestei importante lucrări. La această lucrare, cît şi la celelalte care se cer executate la cultura cartofului, co­muniştii trebuie să fie în primele rînduri. Se cere organelor şi organizaţiilor de partid să privească cu toată răspunderea impor­tanta sarcină de sporire a producţiei de cartofi. Ele să conducă cu competenţă şi pricepere această muncă. Să mobilizeze în­­treaga masă a cooperatorilor la executarea lucrărilor, să organizeze temeinic întrecerea socialistă, să iniţieze schimburi de expe­rienţă între brigăzi. Important este să ve­gheze asupra aplicării corecte a retribuţiei suplimentare în toate unităţile şi brigăzile. Să ia măsuri pentru stimularea morală şi materială a acelora care obţin productd re­cord. Sarcina comitetelor raionale ele par­tid şi organizaţiilor de bază este ca pînă la începerea plantării cartofilor, în fiecare unitate (care cultivă peste 40 ha cu cartofi) să organizeze adunări de partid deschise, în care, preşedintele cooperativei să rapor­teze asupra rezultatelor obţinute anul tre­cut la cultura cartofului şi asupra măsurilor ce s-au luat în vederea creşterii producţiei în acest an. La asemenea adunări să parti­­cipe delegaţi ai comitetelor raionale de partid, consiliilor agricole şi ai uniunilor cooperatiste. In numele Comitetului regional de par­tid, vorbitorul a adresat tuturor cultivatori­lor de cartofi, chemarea de a mobiliza toate forţele pentru sporirea producţiei, astfel ca la consfătuirea următoare să nu se mai discute despre lipsurile şi deficienţele sem­nalate, ci să-şi facă loc aprecierea că pro­ducţiile şi veniturile cooperativelor sînt mari, că prevederile de valorificare a cai vi­iilor pe bază de contract au fost îndepli­nite și depășite. Pagină realizată de TRAIAN GABOR

Next