Steaua Roşie, aprilie 1966 (Anul 18, nr. 76-101)
1966-04-01 / nr. 76
Rezultate dar... şi mari rezerve Faţă de alte culturi, cartoful are cerinţe deosebite de climă şi sol, terenuri uşoare, fertile, situate în zone mai răcoroase şi cu umiditate suficientă. Această cultură găseşte condiţii bune la noi în regiune şi mai ales în raioanele Ciuc, Gheorghieni şi Odorhei care cultivă 73 ’NP sută din suprafaţa destinată cartofilor în regiune, constituind totodată principala sursă a veniturilor realizate de unităţile din această zonă. In ultimii ani, ca urmare a sprijinului multilateral acordat de stat, a introducerii soiurilor de înaltă productivitate, a executării lucrărilor la timp şi în bune condiţii, multe unităţi din zona favorabilă şi foarte favorabilă au înregistrat succese remarcabile în sporirea producţiei de cartofi şi extinderea suprafeţei cultivate. Cultura cartofului — a spus inginerul ADAM LAKATOS de la C.A.P. Tuşnad — a ocupat anul trecut în unitatea noastră 24,4 la sută din suprafaţa arabilă faţă de 20 la sută în 1963, iar pentru acest an el va fi extins pe 505 ha, reprezentînd aproape 28 la sută din suprafaţa arabilă. Explicaţia este simplă. Această cultură ne aduce cele mai mari venituri, contribuind cu pînă la 10 lei la valoarea zilei-muncă. Asemenea exemple sunt multe. La cooperativa din Frumoasa, sumele încasate din valorificarea cartofilor reprezintă 70 la sută din totalul veniturilor realizate din producţia vegetală. In multe unităţi din zona favorabilă şi foarte favorabilă, producţia de cartofi se menţine încă la un nivel destul de scăzut, cu mult sub posibilităţile de care dispun. Deşi în ultimii ani s-a asigurat o mai bună bază tehnică materială necesară ridicării nivelului agrotehnic la cultivarea cartofului, producţiile medii la han au crescut în mod corespunzător. Mai sunt încă multe rezerve nefolosite, acest lucru fiind dovedit de producţiile diferite obţinute în unităţi şi chiar în brigăzi cu condiţii similare cooperative ca cele din Plăeşti, Ocland, Bancu şi altele, situate în zona cartofului, au obţinut producţii de sub 6.000 kg cartofi la ha. Sau în timp ce în cooperativele agricole din raionul Ciuc s-au obţinut în medie 9 539 kg la ha, în cele din raionul Odorhei s-au realizat 8 274 kg. Din dezbaterile ce au avut loc cu ocazia consfătuirii a reieşit că producţiile scăzute obţinute în aceste unităţi nu pot fi puse pe seama condiţiilor climaterice mai puţin favorabile din anul trecut, ci ele se datoresc în cea mai mare măsură amplasării cartofului pe terenuri necorespunzătoare, folosirii în măsură mică a soiurilor raionale de înaltă productivitate neglijării lucrărilor agrotehnice şi în special întîrzierii plantatului şi întreţinerii culturii. STEAUA ROȘIE Cartoful este unul din produsele alimentare cele mai larg utilizate de populaţie. El are multiple întrebuinţări ca materie primă in industrie, precum şi pentru furajarea animalelor. Ţinînd cont de cerinţele crescînde de cartofi, partidul şi guvernul au luat în ultimii ani măsuri pentru creşterea producţiei acestora. Directivele celui de-al IX-lea Congres al P.C.R. prevăd ca producţia de cartofi să crească în anii 7966—7970 cu 20 la sută faţă de perioada 7967—7965. Avîndu-se în vedere sarcinile sporite şi faptul că regiunea noastră, alături de regiunile Braşov, Maramureş şi Suceava, trebuie să participe în cea mai mare măsură la satisfacerea nevoilor crescînde de cartofi, comitetul regional de partid a luat măsuri pentru creşterea producţiei la această cultură. Aşa după cum s-a anunţat în ziar, consfătuirea ce a avut loc zilele trecute la Miercurea Ciuc a analizat rezultatele obţinute în anii trecuţi la cultura cartofilor şi măsurile ce se impun a fi luate pentru creşterea continuă a producţiei la unitatea de suprafaţă. In urma dezbaterilor ce au avut loc Consfătuirea a adoptat un cuprinzător plan de măsuri, cu obiective concrete, menite să asigure realizarea sarcinilor ce-i revin regiunii noastre la cultura cartofilor. In cele ce urmează redăm cîteva aspecte din lucrările consfătuirii regionale. Numai pe soluri corespunzătoare Zonele umede, cu soluri ușoare, sunt propice în general pentru toate plantele de cultură. Rezultatele cercetărilor cît şi practica de producţie au dovedit că, cartoful valorifică cel mai bine aceste terenuri. Amplasat însă pe soluri grele, mlăştinoase, impermeabile, cu toate măsurile agrotehnice care se aplică în continuare, el nu dă niciodată producţii corespunzătoare. Exemplele în această direcţie sînt cît se poate de grăitoare. Cooperativele agricole din Sîncrăieni şi Sînmărtin, de pildă, cultivînd anul trecut cartofi pe unele terenuri reci şi grele au obţinut o producţie de numai 4.000 kg cartofi la ha, faţă de 12.000—15.000 kg la ha, realizate de pe alte sob- corespunzătoare. Sau la cooperativa din Joseni, recolta de cartofi de pe 50 ha a fost aproape compromisă tocmai din cauza amplasării acestora în soluri grele, reci şi inundabile. Au fost cazuri cînd, chiar în cadrul aceleiaşi unităţi, s-au repartizat în mod egal suprafeţele de cartofi la toate brigăzile, fără a se ţine seama că pe raza de activitate a acestora nu sunt condiţii corespunzătoare. Brigadierul IULIU VAIDEŞ din C.A.P. Voşlobeni a arătat la consfătuire că amplasînd. cartofii pe terenuri corespunzătoare»,M.« «Membrii, brigăzii pe care o conduce au realizat peste 15.000 kg la ha, pe cînd celelalte două brigăzi din cadrul cooperativei au obţinut doar 9.000 kg la ha. Trăgînd învăţăminte din lipsurile anului trecut se impune însămînţarea cartofilor numai pe soluri corespunzătoare. Asemenea terenuri se găsesc în fiecare unitate; se cere doar mai multă preocupare din partea specialiştilor şi a consiliilor de conducere. ÁRPAD MARTON, preşedintele cooperativei din Lupeni, scoţînd în evidenţă preocuparea consiliului de conducere pentru buna amplasare a culturilor de cartofi, a arătat că în unitatea lor (fără a se diminua suprafeţele pentru baza furajeră) s-a desţelenit o suprafaţă de 30 ha păşune slab productivă care, fertilizată şi însămînţată cu cartofi a dat producţii foarte bune. Exemplul cooperativelor de aici merită a fi urmat şi de alte unităţi. Eficienţa aplicăriii raţionale a îngrăşămintelor chimice este la fel de netăgăduit. Sporurile cele mai mari de recoltă se obţin atunci cînd se asigură toate substanţele nutritive — azot, fosfor, potasiu etc. La Staţiunea experimentală Tg.-Mureş s-a obţinut un spor de recoltă de aproape 30 la sută prin aplicarea la ha a dozelor de 200 kg azotat de amoniu, 250 kg superfosfat şi 100 kg sare potasică. La aceste doze şi eficienţa economică este bună, sporul reprezentînd 42,6 kg tuberculi la 1 kg de substanţă activă. Pentru anul acesta au fost repartizate culturii cartofului cu mult mai multe îngrăşăminte decît în anii trecuţi, revenind pentru fiecare ha cîte 250—300 kg azotat de amoniu şi superfosfat şi 100—150 kg sare potasică Aplicate raţional, aceste îngrăşăminte vor aduce sporuri mari de recoltă, răsplătind înzecit cheltuielile ocazionate cu procurarea lor. Din discuţiile purtate la consfătuire, cît şi din recomandările Consiliului Superior al Agriculturii, rezultă că îngrăşămintele fosfatice şi cele pe bază de potasiu trebuie aplicate toamna o dai cu arătura adîncă, iar cele azotoase primăvara, o dată cu pregătirea terenului pentru plantat. Deci ele trebuie încorporate la cel puţin 10—12 cm adîncime. Numai încorporate după aceste reguli, uniform şi diferenţiat în funcţie de fertilitatea solului, vor putea avea maximum de eficacitate Pregătirea terenului, epoca de plantat In realizarea unor producţii mari de cartofi, lucrările solului ocupă un loc important. In vederea creării unui strat afînat în profunzime bine aerisit şi potrivit de umed, terenurile destinate culturii cartofului trebuie arate totdeauna din vară sau toamnă. Deşi se cunoaşte importanţa arăturilor de toamnă, unele unităţi practică încă plantatul cartofilor pe terenurile arate în primăvară. Anul trecut, de pildă, 30 la sută din cartofi s-au plantat în arături de primăvară, ducînd în acesta la diminuarea producţiei cu 2.000—3.000 kg la ha. Cooperative ca cele din Ocna de Sus, Hodoşa şi altele, plantînd majoritatea cartofilor pe terenuri arate în primăvară, au obţinut producţii de sub 7.000 kg la ha. Concluzia este clară. Practica însămînţării cartofilor în arătură de primăvară trebuie abandonată pentru totdeauna. Se impune ca toate suprafeţele să fie arate din toamnă. Lucrările de pregătire a solului în primăvară urmăresc nivelarea cît mai perfectă a solului, reţinerea apei şi distrugerea buruienilor. De aceea, imediat după zvîntare, terenul trebuie grăpat iar înainte de însămînţare lucrat cu cultivatorul sau polidiscul. Pregătirea seminţei înainte de plantare este o lucrare de mare inportanţă, asupra căreia s-a insistat mult la consfătuire. Alegerea tuberculilor sănătoşi şi de mărime corespunzătoare asigură răsărirea uniformă. In multe unităţi nu se respectă însă acest lucru, se introduc în pămînt cartofi necorespunzători şi nesortaţi. In unele locuri se secţionează şi tuberculi mici, sub mărimea de 60—70 gr şi nu se dezinfectează înainte de plantare. La cooperativele din Lăzarea, Remetea, Joseni şi altele, datorită nerespectării acestor măsuri, circa 10 la sută din tuberculii plantaţi anul trecut au putrezit în pămînt, realizîndu-se o cultură rară şi neuniformă. Din expunerea făcută de tov MATEI BERINDEI, doctor în ştiinţe agricole, director ştiinţific la Staţiunea experimentală Braşov, participanţii la consfătuire au avut ocazia să tragă o serie de concluzii privind cultura cartofului şi în special asupra necesităţii plantării acestora cît mai devreme. Producţia de cartofi — a spus vorbitorul — nu depinde de mărimea tuberculilor, ci de numărul lor. Cel mai mare număr de tuberculi la cuib se formează în zilele scurte de 12 ore. Dacă plantăm tîrziu, înflorirea cartofului (perioada cînd se formează tuberculii) ajunge în condiţiile de zile lungi, cu 15—16 ore, perioadă în care se formează puţini tuberculi la cuib. Cele mai bune condiţii pentru creşterea numărului de tuberculi sunt pînă la 15 iulie, dată la care plantele trebuie să fie complet dezvoltate. De aici rezultă necesitatea plantării cartofilor cît mai timpuriu, pentru ca ei să se poată dezvolta în condiţii de zile scurte. De teama gerurilor tîrzii, în multe unităţi există tendinţa să se planteze cartofii tîrziu. Această practică este greşită, deoarece brumele nu sînt atît de păgubitoare ca plantările tîrzii. Plantatul tîrziu face ca plantele să ajungă în perioada de secetă cu sistemul radicular slab dezvoltat şi deci producţia scade. Plantînd timpuriu, sistemul radicular se dezvoltă puternic şi chiar în condiţiile de brumă, el este capabil să recupereze într-un timp foarte scurt eventualele pierderi din masa foliară. Deci concluzia este să plantăm cît mai timpuriu (cînd temperatura solului a ajuns la 6—8° C) iar durata acestei lucrări să fie cît se poate de scurtă. In zona favorabilă a cartofului, plantatul să nu dureze mai mult de 20 zile de la ieșirea în cîmp, în zona de deal 15 zile, iar în cea de cîmpie 5—10 zile. Orice zi de întîrziere aduce după sine scăderea producţiei. Depăşirea cu 10 zile a acestei perioade duce la micşorarea producţiei cu 4.000—5 000 kg la ha, iar o întîrziere de 20 zile poate diminua producţia cu pînă la 10.000 kg la ha. Producţiile scăzute obţinute anul trecut de unele unităţi, se datoresc şi faptului că au întîrziat foarte mult cu plantatul. Aşa de pildă, cooperativele din Corund, Plăieşii de Jos, Borzont, Mihăileni şi altele au tărăgănat anul trecut plantatul cartofilor cu 40 de zile după perioada optimă Realizarea densităţii optime de plante la ha este un alt factor important care condiţionează recolta. Cele mai bune producţii se obţin atunci cînd se asigură o densitate de 50—55 mii plante la ha pentru soiurile timpurii şi 40—50 mii pentru cele tîrzii. Dar asemenea densităţi nu s-au asigurat peste tot, lucru ce a dus la diminuarea producţiei de cartofi cu 4.000—10.000 kg la ha. Cooperativa din Ciucsîngeorgiu, avînd o densitate doar de 28 mii cuiburi la ha, a realizat anul trecut abia 3.000 kg cartofi la ha. Se cere înlocuirea soiurilor vechi cu cele raionale In complexul de măsuri care contribuie la sporirea producţiei de cartofi, soiurile valoroase, raionale, au un rol hotărîtor. In ultimii ani şi în unităţile agricole din regiunea noastră s-au introdus o serie de soiuri noi, raionate care, în aceleaşi condiţii pedoclimatice dau producţii mai mari decît soiurile locale cu 5.000—10.000 kg la ha. lată cîteva exemple concludente care au fost evidenţiate cu ocazia consfătuirii: In cooperativele agricole din raionul Ciuc, sporul de producţie obţinut de la soiurile raionate, faţă de amestecul de soiuri locale a fost de 5.000—7.000 kg la ha. Despre importanţa extinderii în cultură a soiurilor intensive de mare productivitate au vorbit la consfătuire aproape toţi care au luat cuvîntul. Ing. ALBERT BALOG de la cooperativa din Cozmeni a arătat că unitatea lor a acordat atenţie cuvenită producerii seminţelor din soiurile raionate Mercur şi Ora. Anul trecut, de pe cele 45 ha cultivate cu soiul Mercur s-a obţinut aproape 19.000 kg cartofi la ha. Acest lucru le permite ca în 1966 pe întreaga suprafaţă de 287 ha să planteze cartofi din soiurile care s-au dovedit deosebit de productive, cu sporuri de producţie de circa 8.000 kg la ha, faţă de soiurile din populaţia locală. Chiar dacă am calcula un spor minim de numai 4.000 kg la ha, prin introducerea soiurilor valoroase pe toate suprafeţele cultivate, numai cooperativele agricole ar putea obţine în plus peste 70.000 tone de cartofi. Dar, anul trecut în cooperativele agricole, soiurile raionate au ocupat doar 33 la sută din suprafaţă, iar în acest an ele vor ocupa 44 la sută. Este cunoscut faptul că soiurile de cartofi îşi pierd progresiv capacitatea iniţială de producţie, se depreciază calitativ, degenerează dacă materialul de sămînţă nu este reînnoit periodic. Despre acest fenomen s-a discutat mult şi la actuala consfătuire şi cu alte ocazii în anii precedenţi. Au fost luate măsuri, s-au pus la dispoziţia unităţilor cartofi de sămînţă valoroşi. In multe locuri însă măsurile stabilite au rămas pe hîrtie. Consiliile agricole, conducerile unităţilor nu s-au preocupat în suficientă măsură de organizarea loturilor semincere, de ridicarea materialului săditor pus la dispoziţie, care să asigure material de plantare în cantităţi suficiente şi de calitate corespunzătoare. In anul 1964, de pildă, s-au repartizat cooperativelor agricole aproape 2.000 tone sămînţă elită şi din înmulţirea pentru organizarea de loturi semincere, din care s-au ridicat doar 1.146 tone. Cooperativele agricole care şi-au reînnoit sămînţă în anul 1964 şi au aplicat complexul de măsuri agrotehnice indicat, au realizat anul trecut producţii mari. Cooperativa din Valea Largă, reîmprospătîndu-şi sămînţă, a realizat la soiul Mercur 20.000 kg cartofi la ha. Inginerul I. RADOLANYI de la C.A.P. Dedrad a arătat că prin procurarea materialului săditor corespunzător şi organizarea lotului semincer, unitatea lor reuşeşte ca la fiecare 4 ani să reîmprospăteze cartofii de sămînţă. Rezultatul: In ultimii 5 ani, producţia medie la ha a fost de 18.000— 21.300 kg la ha. Faţă de cele arătate mai sus, este necesar ca în acest an să fie identificate toate sursele de cartofi buni pentru plantat, să fie organizat schimbul între unităţi, să se rezerve pentru loturi semincere cele mai bune terenuri. Conform indicaţiilor Consiliului Superior al Agriculturii, în fiecare unitate se va organiza anual lot semincer, în anul întîi pe 6 la sută din suprafaţa cultivată. Din producţia acestui lot se va însămînţa în anul următor 24 la sută din suprafaţă, ca lot semincer anul II. In felul acesta fiecare unitate are posibilitatea să-şi asigure în permanenţă cartofi de sămînţă pe întreaga suprafaţă cultivată pentru consum. Sămînţă de cartofi necesară împrospătării periodice a materialului săditor se va produce în zone închise. O astfel de zonă se va organiza şi în regiunea noastră, în bazinul Ciucului de jos, pe o suprafaţă de 2.360 ha. Una din preocupările principale ale organizaţiilor de partid şi conducerilor unităţilor din această zonă trebuie să fie producerea cartofilor de sămînţă cu însuşiri biologice superioare. Mecanizarea lucrărilor, întreţinerea culturii La consfătuire s-a scos în evidenţă importanţa şi necesitatea ridicării gradului de mecanizare a lucrărilor la cultura cartofului. Cu actuala sistemă de maşini, în cazul utilizării ei judicioase, se poate mecaniza integral plantatul, recoltatul şi mai ales întreţinerea culturilor, atît înainte cît şi după răsărirea plantelor. O serie de unităţi au obţinut rezultate bune în direcţia extinderii mecanizării lucrărilor care au avut ca rezultat creşterea producţiei şi reducerea zilelor-muncă pe unitatea de suprafaţă. Prin extinderea mecanizării cooperativa din Tuşnad a făcut anul trecut o economie de 20 zile muncă la fiecare hectar cultivat cu cartofi, revenind la întreaga suprafaţă cultivată o economie de 9.000 zilemuncă. S.M.T. Miercurea Ciuc a reuşit să mecanizeze anul trecut plantatul cartofilor în cooperativele agricole în proporţie de 53 la sută, iar prăşitul şi recoltatul pe 23 la sută din suprafaţa cultivată. Cu toate acestea, extinderea mecanizării nu poate fi considerată mulţumitoare şi mai ales la lucrările de întreţinerea culturilor. Din 29 cooperative existente în raion s-a executat întreţinerea culturii doar în 16, iar la un număr de 11, prăşitul s-a executat pe mai puţin de 25 la sută din suprafaţă. Slaba preocupare pentru extinderea mecanizării s-a oglindit desigur şi în producţiile scăzute din anul trecut. Un exemplu concludent în această direcţie ni-l oferă cooperativa din Banca, la care atît consiliul de conducere cît şi conducerea S.M.T. n-a reuşit să rezolve problema mecanizării. Prăşitul mecanic s-a executat aici pe suprafeţe neînsemnate şi de o calitate necorespunzătoare. Aceasta a contribuit şi la producţia scăzută de numai 6.000 kg cartofi la ha. Calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de prăşit şi executarea lor pe suprafeţe mici se datoreşte în primul rînd greşelilor comise cu ocazia plantatului, cînd în unele locuri, marcarea terenului nu s-a făcut în linie dreaptă, iar unii mecanizatori n-au cunoscut în destulă măsură exploatarea și mînuirea corectă a mașinilor noi. Referindu-se la aceste lipsuri, brigadierul Ignat Letenyi, de la C.A.P. Sînmărtin, a criticat pe bună dreptate conducerea S.M.T. din Miercurea Ciuc. Pentru înlăturarea lipsurilor din anul trecut, la indicaţia Comitetului regional de partid, conducerile S.M.T., împreună cu consiliile de conducere au întocmit pentru fiecare unitate planuri concrete de mecanizare. Pentru traducerea în viaţă a acestor planuri şi mai ales pentru reuşita întreţinerii mecanizate a culturilor vor trebui luate măsuri încă de la plantare. Printre acestea amintim nivelarea perfectă a terenului, marcarea terenului şi plantarea în rînduri drepte şi la distanţe corespunzătoare. Aceasta este cu atît mai important, cu cît orice rănire a plantelor cu ocazia prăşitului duce la diminuarea producţiei. In direcţia îmbunătăţirii mecanizării lucrărilor, merită a fi studiată propunerea făcută în faţa participanţilor la consfătuire de către tov. ing. FRANCISC KEREKES, directorul S.M.T. Lăzarea, privind plantatul cartofilor în benzi. Metoda constă din reglarea maşinii de plantat cartofi sau a rariţelor cultivatorului la distanța de 60 cm între rînduri, rămînînd la 70 cm doar intervalele pe care se deplasează tractorul. Această metodă, care în urma unui studiu merită a fi generalizată, are o serie de avantaje. In primul rînd, măreşte densitatea cu 2.900—5.300 cuiburi la ha, iar prin micşorarea distanţei între rînduri şi mărirea ei pe rînd, se repartizează mai uniform spaţiul nutritiv al plantelor. In al doilea rînd, prin aplicarea acestei metode se măreşte siguranţa de lucru a maşinii de recoltat cartofi. Cît priveşte calitatea şi modul de executare a lucrărilor de întreţinere, părerea unanimă a participanţilor la consfătuire a fost că cele mai bune rezultate se obţin atunci cînd imediat după plantare terenul se grăpează cu grapa reglabilă cu colţii înapoi, repetîndu-se lucrarea la un interval de 2 săptămîni. In timpul vegetaţiei, se aplică 3—4 praşile, în funcţie de precipitaţiile căzute şi de gradul de îmburuienare. Important este ca lucrările să se execute la timp şi să fie încheiate o dată cu înflorirea cartofilor. Una din cauzele producţiilor mici de cartofi realizate anul trecut în unele unităţi este neglijarea acestor lucrări. In cooperativele agricole din raioanele Odorhei şi Tg.-Mureş, praşila a 111-a s-a efectuat doar pe 55 la sută din suprafaţa cultivată, iar în unele unităţi cum este C.A.P. Plăieşii de Jos şi altele, nici praşila a Il-a nu s a executat pe toate suprafeţele. Combaterea bolilor şi dăunătorilor este, la fel, o condiţie importantă pentru obţinerea de recolte mari. In combaterea gîndacului din Colorado, cultivatorii din regiunea noastră au acumulat de acum o bună experienţă. Prin folosirea maşinilor fitosanitare ale S.M.T. şi mai ales a aviaţiei utilitare, acest dăunător a fost combătut la timp, fără a se înregistra pagube. In combaterea manei rezultatele obţinute nu sînt mulţumitoare. Majoritatea unităților au neglijat această lucrare. Se impune în viitor executarea lucrării conform recomandărilor Consiliului Superior al Agriculturii, ori de cîte ori este nevoie. Fertilizarea bună, răsplăteşte prin producţii mari . Experienţa dovedeşte că, mai mult decît alte culturi, cartoful valorifică în mod eficient îngrăşămintele. Chiar şi pe terenurile fertile nu se pot concepe producţii mari fără aplicarea raţională a îngrăşămintelor. Aproape toţi care au luat cuvîntul la consfătuire au subliniat în primul rînd rolul gunoiului de grajd în sporirea producţiei de cartofi. La Staţiunea experimentală Tg.-Mureş doza de 20 tone gunoi de grajd la ha aplicată pe sol brun de pădure a sporit producţia cu 27,2 la sută faţă de soia neîngrăşată. (In cifre absolute sporul reprezintă peste 5.000 kg la ha). Cele mai bune rezultate se obţin atunci cînd gunoiul de grajd este aplicat sub arătură adîncă de toamnă şi în stare de fermentare, cu durata de 4 luni. Rezultate bune se obţin şi prin aplicarea îngrăşămintelor la cuib, mai ales acolo unde există suficiente brațe de muncă. In încheierea lucrărilor consfătuirii a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE VEREŞ, primsecretar al Comitetului regional de partid, care a făcut aprecieri asupra dezbaterilor ce au avut loc, dînd totodată preţioase indicaţii pentru creşterea continuă a producţiei de cartofi. Subliniind importanţa cartofului, locul acestuia în economia naţională, vorbitorul a scos în evidenţă tradiţia şi condiţiile deosebit de favorabile existente în regiunea noastră pentru această cultură şi sarcinile ce stau în faţa unităţilor agricole în sporirea continuă a producţiei la ha. La sfîrşitul cincinalului, 20 la sută din producţia de cartofi-marfă a ţării trebuie să provină din regiunea noastră. Pentru cartofi sînt condiţii minunate, în special în raioanele Ciuc, Gheorghieni şi Odorhei, care vor trebui să extindă în viitor suprafeţele ocupate cu ei, realizînd cea mai mare pondere a veniturilor din această cultură. Multe cooperative agricole din aceste raioane, care au muncit bine, care au aplicat întregul complex de măsuri indicat au obţinut deja rezultate bune în sporirea producţiei şi creşterea veniturilor. S-au evidenţiat aici, producţiile de 18.000—20.000 kg la ha, dovadă a marilor rezerve de care dispunea pentru sporirea producţiei la această cultură. Deşi în ultimii ani s-a asigurat o mai bună bază tehnică materială ridicării nivelului agrotehnic la cultura cartofului, producţiile medii la han au crescut în mod corespunzător. Producţiile foarte scăzute de cartofi, realizate de cooperativele din Plăieşti, Ocland şi de altele din zona cartofului, dovedesc slaba preocupare a consiliilor de conducere şi a specialiştilor din aceste unităţi faţă de cultura lui, o ignorare faţă de propria lor muncă. Cartoful este o cultură rentabilă, însă el aduce venituri numai de la o producţie de 10.000—11.000 kg la ha. Sub această limită se acoperă doar cheltuielile ocazionate cu producerea lui. Pe viitor va trebui să vorbim de o creştere vertiginoasă a producţiei, să realizăm încă din acest an 17.000—18.000 kg la ha, iar în anii viitori peste 20.000 kg. Avem create toate condiţiile pentru aceasta. Tov. ing. Adalbert Balog de la Cozmeni şi alţi cultivatori care au luat cuvîntul în cadrul consfătuirii s-au angajat să realizeze încă din acest an 20.000 kg cartofi la ha. Pentru a se ajunge la asemenea producţii, trebuie aplicat întregul complex agrotehnic, toate măsurile care s au stabilit în această consfătuire. In cadrul complexului de măsuri, toţi factorii sînt nr. 1, toţi sînt hotărîtori în creşterea producţiei. Să-i facem să acţioneze organizat, împreună. Neglijarea unuia sau a altuia, duce la diminuarea producţiei. In viitor, munca consiliilor agricole, a specialiştilor şi a consiliilor de conducere va fi măsurată în funcţie de producţiile ce le obţin la ha. Vorbind despre sarcinile ce revin consiliilor agricole, uniunilor cooperatiste şi specialiştilor în îndrumarea unităţilor pentru aplicarea întocmai a măsurilor preconizate, tovarăşul NICOLAE VEREŞ a subliniat importanţa pregătirilor pentru plantarea cartofului în epoca optimă. Unităţile din zona cartofului să facă din aceasta o adevărată campanie, să pregătească sămînţă, maşinile, oamenii, pentru ca atunci cînd specialistul cooperativei va da semnalul începerii plantării cartofului, toţi cooperatorii, cu mic cu mare, să iasă în cîmp la executarea acestei importante lucrări. La această lucrare, cît şi la celelalte care se cer executate la cultura cartofului, comuniştii trebuie să fie în primele rînduri. Se cere organelor şi organizaţiilor de partid să privească cu toată răspunderea importanta sarcină de sporire a producţiei de cartofi. Ele să conducă cu competenţă şi pricepere această muncă. Să mobilizeze întreaga masă a cooperatorilor la executarea lucrărilor, să organizeze temeinic întrecerea socialistă, să iniţieze schimburi de experienţă între brigăzi. Important este să vegheze asupra aplicării corecte a retribuţiei suplimentare în toate unităţile şi brigăzile. Să ia măsuri pentru stimularea morală şi materială a acelora care obţin productd record. Sarcina comitetelor raionale ele partid şi organizaţiilor de bază este ca pînă la începerea plantării cartofilor, în fiecare unitate (care cultivă peste 40 ha cu cartofi) să organizeze adunări de partid deschise, în care, preşedintele cooperativei să raporteze asupra rezultatelor obţinute anul trecut la cultura cartofului şi asupra măsurilor ce s-au luat în vederea creşterii producţiei în acest an. La asemenea adunări să participe delegaţi ai comitetelor raionale de partid, consiliilor agricole şi ai uniunilor cooperatiste. In numele Comitetului regional de partid, vorbitorul a adresat tuturor cultivatorilor de cartofi, chemarea de a mobiliza toate forţele pentru sporirea producţiei, astfel ca la consfătuirea următoare să nu se mai discute despre lipsurile şi deficienţele semnalate, ci să-şi facă loc aprecierea că producţiile şi veniturile cooperativelor sînt mari, că prevederile de valorificare a cai viiilor pe bază de contract au fost îndeplinite și depășite. Pagină realizată de TRAIAN GABOR