Steaua Roşie, ianuarie 1967 (Anul 19, nr. 1-25)
1967-01-06 / nr. 4
INFORMATII DIN ACTIVITATEA ORGANIZAȚIILOR U.T.C. «■EBBvaaESBBBnisnnBBBBHBBBangi O adunare fructuoasă Biroul organizaţiei de bază U.T.C. din clasele a VIII-a de la şcoala din Zau de Cîmpie se străduieşte să facă adunările generale mai interesante, mai educative. Recent, de pildă, în adunarea generală la care au participat şi cîţiva membri ai organizaţiei de bază U.T.C. a cadrelor didactice s-a discutat pe larg despre sarcinile care stau în faţa tineretului din şcoală în această perioadă. A fost ţinută o expunere interesantă cu privire la principalele evenimente internaţionale. Adunarea a primit în rîndurile membrilor săi nouă tineri elevi ai celor trei clase a VIII-a, ALEXANDRU SZÁNTÓ coresp. voluntar Tineretul — prezent peste tot 0 Din numărul total al evidenţiaţilor în întrecerea socialistă în întreprinderile raionului Reghin pe anul care a trecut 720 sunt din rîndurile tineretului. 0 La cursurile de calificare şi ridicare a calificării precum şi la alte manifestări privind îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale au luat parte anul trecut aproape 1.800 de tineri din raion. 0 Numărul inovaţiilor făcute de tinerii din întreprinderi a ajuns în cursul anului 1966 la 93, avînd o valoare anuală antecalculată de 1.400.000 lei. 0 Mii de tineri din satele raionului au participat la acţiunile patriotice pentru înfrumuseţarea şi buna gospodărire a localităţilor, la ridicarea unor obiective social-culturale, la împăduriri, la colectarea fierului vechi etc. Numeroşi tineri mecanizatori de la S.M.T. Reghin şiau depăşit cu mult sarcinile la efectuarea lucrărilor agricole. Printre aceştia se numără şi Traian Ilieş, cu o depăşire a sarcinilor de 38 la sută, Viorel Neagoş cu 23 la sută, Ilie Cîmpean cu 23 la sută şi încă mulţi alţii. AUREL CIMPEAN coresp. voluntar In primele zile ale noului an MEI^^agaMBRMiSlSBOBBBffiE1KiBBaBKBa^B8EiMSnB^HIll III IBII IgUKWia PRIN MAGAZINE Primele zile ale noului an. In magazinele de desfacere din Tg.-Mureş au început să-şi facă apariţia primii cumpărători ai anului 1967, întâmpinaţi cu tradiţionala urare La mulţi ani! ... Cererile neobişnuit de mari pentru mărfurile specifice sezonului de cadouri, vînzările masive din ultimele zile ale anului trecut nu au micşorat volumul de mărfuri din rafturile unităţilor. Datorită bunei aprovizionări, organizate de întreprinderile comerciale cu ridicata, I.C.R.M., I.C.R.T.I. şi I. C.R.A., stocurile epuizate s-au completat ritmic, pe măsura vînzărilor. In atrăgătoarea unitate „Bijuteria“, afluenţa este la fel de mare ca în Luna cadourilor. Etalarea sclipitoarei colecţii de coliere, broşe, medalioane, clipsuri, cordoane, butoni de manşete, ceasuri etc. uşurează alegerea obiectului dorit. Din păcate, lipsesc verighetele, lănţişoarele, cerceii şi alte bijuterii din aur, mult solicitate în prezent chiar şi de cumpărători din mediul rural. Raionul complimentar pentru articole de artă populară şi artizanat, înfiinţat nu de mult în această unitate, pune la dispoziţia amatorilor un sortiment variat de articole cu specific local, pentru cadouri şi amintiri. La fel de asaltate de cumpărători sunt şi magazinele cu textile. In unitatea nr. 1 din centrul oraşului, şeful de raion Iosif Balogh este vădit preocupat să recomande clientelei noutăţile realizate în ultimul timp de industrie, cum ar fi stofele din lînă pură pentru rochii „Dorobanţul“, sortimentul nou de stofe de la Fabrica „Libertatea“ — Sibiu, stofele la preţul accesibil de 93 lei metrul, provenite de la două fabrici diferite — „Postăvăria Română“ şi „Industria Linei“. Peste drum, magazinul de textile nr. 25 cunoaşte încă din primele ore ale dimineţii afluenţa cumpărătoarelor, atrase aici de un bogat şi variat sortiment de mărfuri. Dintre ţesături, o mare căutare au diftinele imprimate şi barcheturile satinate produse de Fabrica „30 Decembrie“ — Arad, fineţurile de la Ţesătoria „Tîrnava“ — Mediaş şi întreprinderile textile Galaţi, stofele jerse din import. Şi raionul de mătăsuri are de satisfăcut cerinţele pentru noile materiale „Tridona“, „Triroc“, „Antigona“, brocheuri. Aceeaşi animaţie o întîlnim şi în magazinele de modă pentru femei, ale căror colective prezintă, între altele, noile modele de scampolouri din P.N.A. în ţesătură jaguard, bluze din felon „Tex“, căciuliţele „Adesgo“ din urson imitaţie leopard, o alegere bogată de lenjerie, batiste, fulare, mănuşi. IOAN TAUBMAN „FEERIE DE IARNA" (Fotografie reprezentind centrul oraşului Tg.-Mureş). (Foto: I. MARX) Rujeola şi complicaţiile ei Rujeola sau pojarul este o boală acută, infecţioasă, virotică, extrem de contagioasă, care apare în fiecare an, mai ales în anotimpul rece, răspîndindu-se mai ales printre copii şi mai mult în colectivităţile de copii. Rujeola are un ridicat indice de contagiozitate: 96%—98%. Această contagiozitate mare ca şi gravitatea complicaţiilor posibile, îndreptăţesc importanţa socială a măsurilor profilactice. Contagiunea se face direct de la bolnav la sănătos, prin picăturile de secreţie nazo-fabrigiană, pe care bolnavul le răspîndeşte în jurul său, prin tuse şi strănut. Care sînt simptomele bolii şi măsurile ce trebuie luate pentru asigurarea unei evoluţii uşoare? Există o primă perioadă (incubaţia) care durează 11 zile, de la contagiune pînă la apariţia primelor semne de boală, urmată de invazie, cînd apar simptomele de început ale bolii. Copilul are temperatura de aproximativ 38°, nu are poftă de mîncare, are dureri de cap şi începe să tuşească. După o zi apare strănutul repetat, un guturai persistent, dar ceea ce este mai important, înroşirea marginilor pleoapelor şi o lăcrimare abundentă a ochilor. Cînd observă aceste semne, părinţii trebuie să apeleze la medicul pediatru. In următoarele zile simptomele se accentuează, tusea e mai frecventă, apoi după aproximativ 3 zile de la debut, apare erupţia caracteristică, adică mici pete roşii pe pielea capului, obrajilor, care apoi se măresc şi se răspîndesc pe toată pielea. Cînd apare erupţia, starea copilului se agravează, temperatura creşte, copilul tuşeşte mult, este apatic, refuză alimentaţia. Dar treptat, petele dispar şi în decurs de 4—5 zile starea generală a copilului se îmbunătăţeşte, scade temperatura şi apare voioşia şi pofta de mîncare, o dată cu convalescenţa. Ce complicaţii pot apărea în pojar? Mai frecvente sînt cele ale aparatului respirator şi anume, bronhopneumonia, care este o com- SFATUL MEDICULUI plicaţie serioasă, întîlnită mai mult la copiii sub 5 ani. Bronhopneumonia apare de obicei la sfîrşitul perioadei de erupţie, cu următoarele semne: creşterea temperaturii, accentuarea tusei, îngreunarea respiraţiei, care devine frecventă şi scurtă, şi agravarea stării generale a bolnavului. Tusea frecventă este urmată de eliminarea unor secreţii mucospumoase. Dacă în acest moment copilul nu este internat şi tratat într-o unitate spitalicească, se pot ivi complicaţii. Şi acum cîteva sfaturi practice. Atunci cînd copilul nostru a fost în apropierea unui copil bolnav de pojar şi are temperatură, guturai, dureri de cap, înroşirea pleoapelor, trebuie să apelăm la medicul pediatru, care va stabili diagnosticul. In rujeola obişnuită, trebuie urmat un anumit tratament, care are ca scop izolarea bolnavului, pentru a împiedica răspîndirea bolii şi a-l feri de suprainfecţii secundare. Trebuie luate, de asemenea, măsuri igienice şi dietetice, pentru evitarea complicaţiilor şi măsuri terapeutice, care urmăresc calmarea simptomelor neplăcute ale bolii. Izolarea se face individual, într-o cameră cu o temperatură de 18°—20°, bine aerisită. Contra febrei se administrează piran sau aspirină în tablete, în dozele corespunzătoare vîrstei,. Nasul va fi dezinfectat prin picături de rinofug sauoleu gomenolat. Contra tusei, care este chinuitoare pentru bolnavi, se aplică comprese călduțe în jurul gîtului bolnavului şi se va administra un sirop expectorant. Alimentaţia bolnavului este diferită, după fazele bolii. Astfel, în faza de început se va da o alimentaţie mai uşoară, formată din lichide: lapte, supe cu paste făinoase, sucuri de fructe. Apoi, treptat, dacă starea bolnavului permite, alimentaţia devine mai bogată şi mai variată. Inconvalescenţă se va da un regim alimentar cît mai complet şi cît mai hrănitor, pentru a reface puterea de rezistenţă a organismului. In tot timpul bolii, care durează aproximativ 10—12 zile, bolnavul va păstra un repaus relativ la domiciliu. Prin respectarea acestor sfaturi medicale, părinţii vor contribui în cea mai mare măsură la refacerea micului bolnav într-un timp cît mai scurt. dr. LUCIA HORGA medic primar inspector pediatru Ce fac şi ce ar trebui să facă atelierele UP.? (Urmare din pag. 7) malului lemnos necesar confecţionării carelor şi accesoriilor acestora şi să se fixeze preţuri uniforme, acceptabile şi pentru beneficiar. In ceea ce priveşte aprovizionarea C.A.P. cu materiale, tov. Cordoş şi alţi preşedinţi ai C.A.P. din vecinătate ca: Rîciu, Şopteriu, Silivaş etc. sunt de părere că prin înfiinţarea Bazei Interraionale de aprovizionare a C.A.P., cu sediul la Tîrnăveni, se complică foarte mult lucrurile. Ar fi mult mai economicos, practic, ca C.A.P. situate în această parte a raionului Luduş să fie deservite cu cele necesare de către Baza de aprovizionare interraională Tg.-Mureş, faţă de care Pogăceaua este situată la o distanţă de numai 30 km. Ori pînă la Tîrnăveni (via oraşul Luduş) distanţa este de peste 90 km. Această observaţie, propunere justă, merită să fie luată în studiu de către Uniunea regională a C.A.P., cît şi de către Oficiul regional de aprovizionare Tg.-Mureş. Numai cu spiţe şi butuci nu se fac căruţele în multe C.A.P. printre care Dîmbău, raionul Tîrnăveni, Luduş (Octombrie roşu) şi altele există ateliere bine utilate, dotate cu tot felul de maşini, care le permit confecţionarea unui mare număr de care sau de tocuri de uşi şi ferestre necesare noilor construcţii. Insă la C.A.P. Bîciu, la Tăureni şi Zau de Cîmpie maşinile sunt inexistente. Totul ce se repară sau se confecţionează din nou se face numai manual. In unele cooperative agricole se constată însă că chiar dacă dispun de maşini, acestea nu sunt folosite. La C.A.P. Tăureni, de exemplu, un motoraş electric stă nefolosit de mai bine de doi ani. — De ce nu-1 folosiţi? — m-am adresat cooperatorilor Viorel Rusu şi Alexandru Moldovan. — Nu este introdus curentul electric în ateliere! .... — Asta-i prea de tot! Reţeaua de curent se află doar la 15—20 m de ateliere. — Degeaba este aşa de aproape. Ferma zootehnică ca şi alte clădiri administrative sînt electrificate de mult, pe cînd atelierele de fierărire şi rotărie nu. Dezinteresul faţă de ateliere reiese şi din faptul că acestea sunt slab întreţinute. Deşi C.A.P. dispune de echipe de zidari, atelierele nu sînt nici măcar tencuite. Aspectul exterior şi interior arată mai degrabă ca o piesă de muzeu, decît ca atelier. Lipsă de planuri, de sarcini de perspectivă Aici, la Tăureni, ca şi la Zau sau la Corneşti şi în multe asemenea locuri, rotarii şi fierarii îşi desfăşoară activitatea la voia întîmplării. Nu dispun de un plan de muncă. Nu există o orientat precisă în activitatea lor. — Ce faceţi astăzi? — l-am întrebat pe Traian Blaga, ajutorul şefului de atelier, rotar la C.A.P. Zau Omul a arătat cîţiva butuci, care cu timpul vor fi transformaţi în butuci de roată. — Spiţe, obezi de rezervă aveţi? —Nu. Şi aceasta din lipsa materialului lemnos. Sîntem slab aprovizionaţi, greu se poate procura asemenea material. — Mîine ce veţi lucra? — Nu ştiu precis. Ce ne-o veni, vreo roată stricată sau vreo leucă ruptă . . . La cooperativa agricolă din Corneşti, (raionul Tîrnăveni), cum se petrec lucrurile?, l-am întrebat pe tov. ing. Liviu Suciu. In ateliere se munceşte după plan? — Cu toate că avem ateliere şi meseriaşi buni, nici la noi nu s-a încetăţenit practica de a se lucra după un plan bine stabilit. In acest scop, conducerile cooperativelor agricole ar trebui să stabilească sarcini concrete şi de perspectivă pentru lucrătorii din ateliere. Atelierele cer cadre calificate Dispunînd de meseriaşi buni, cooperativa agricolă din Corneşti a antrenat mai mulţi tineri, care făcîndu-şi ucenicia în ateliere se califică pentru meseria de fierar sau rotar. Dar să vedem cum stau lucrurile la C.A.P Pogăceaua. La noi spunea preşedintele Simion Cordoş, se simte nevoia de cadre calificate. La brigada din Vălenii, în fierărie nu avem om calificat. Intrucît volumul lucrărilor ce se fac în atelierele cooperativei este în creştere, aş propune Uniunii regionale a cooperativelor agricole de producţie să studieze posibilitatea de a înfiinţa şcoli unde să trimitem tineri spre calificare în meseria de rotari, fierari, mecanici care să ştie să întreţină parcul de maşini auto (al căror număr a ajuns la 5) instalaţiile de apă din grajduri, moara cu ciocane etc. Aşadar, mai sunt multe de făcut. Tocmai de aceea, ziarul nostru îşi propune să se ocupe şi în viitor de această problemă şi invită conducerile, specialiştii din cooperativele agricole, să-şi spună părerea asupra modului cum funcţionează atelierele şi să sugereze ce ar trebui făcut pentru ca ele să dea un randament mai mare. Alo! Aici stafiile! — scurtă convorbire pe fire lungi — Bună invenţie telefonul! Ridici receptorul, formezi numărul şi, gata, vorbeşti cu cine-ţi place. Fără alergătură, fără oboseală. Nu-mi convine cînd sună la mine. Dau să plec şi el de colo: „Zbîrrr, zbîrrr, zbîrrr ...“ Nici nu ştiu măcar dacă e cineva care-mi place.... „Zbîrrr, zbîrrr, zbîrrr ... “ Ce să fac? Ridic receptorul. — Alo! — Da. — In sfîrșit, bine că v-aţi îndurat să ridicaţi receptorul. De ce răspundeţi atît de greu? — Vă rog să mă scuzați, dar m-am întors de pe sală. Tocmai plecam la plimbare, să iau puţin aer. Dar, cine sînteţi? — Sîntem noi, stafiile. Las’ că vă cunoaştem. Nu ne duceţi cu poveştile. Ce plimbare? Umblaţi pe urmele noastre, ne căutaţi ... — Care stafii? Cele din apartamentul nr. 1 de pe strada Grigorescu nr. 2 din Tg.Mureş? — Pardon. Care am locuit acolo, fiindcă am plecat de mult. Vrem să vă atragem atenţia că sîntem ponegrite pe nedrept. Noi sîntem stafii cinstite. Nu-i adevărat că deranjăm oamenii. Ei ne deranjează pe noi. încă din vremea poveştilor, neam de neamul nostru n-a locuit decît în case şi locuri părăsite de oameni. Chiar şi aici ne-am mutat numai de cea. un an, de cînd a fost repartizat apartamentul Combinatului de îngrăşăminte azotoase. Nici unul din salariaţii combinatului chemaţi să-l vadă n-a vrut să se mute în el. Avea parchetul stricat şi alte cîteva defecţiuni, motiv pentru care plecase şi vechiul locatar. Pînă să-l repare I.G.L. Tg.-Mureş, ne-am instalat noi. — Şi cum v-aţi simţit? — La început foarte bine. Era pentru prima dată cînd aveam ocazia să locuim într-un bloc nou; mai mare dragul să-l vezi pe dinafară. Cu ceilalţi locatari din bloc n-am avut treabă. Nu ne-au deranjat, nu i-am deranjat, că doar, ştiţi, sîntem nevizibile. In schimb, un străin, un intrus, fără nici o repartiţie, a forţat uşa, a dat buzna peste noi şi s-a mutat acolo. Abia am reuşit să fugim pe fereastră. Noroc că eram la parter... Să fi văzut apoi comedie, pînă au reuşit să-l scoată afară! Şi ca să fie siguri că nu se va repeta figura cu vreun al intrus, tovarăşii de la I.G.L. au ridicat complet parchetul din camere, ba au spart cu tîrnăcopul şi un perete despărţitor. Acum apartamentul chiar că e nelocuibil . .. pentru oameni. Că noi (ştiţi că am revenit) nu umblăm în papuci ca să ne împiedicăm. Era taman cum ne place. Şi tocmai acum ... De aceea v-am dat telefon. Ce aveţi cu noi? — Stimate stafii, credeţi-mă, nu vă port nici o pică. Mi-aţi părut simpatice şi interesante, încă din poveştile bunicii. Să ştiţi, însă, că o să iasă cu bucluc. — Ce bucluc? — La contabilitate. Apartamentul figurează în evidenţe şi nimeni nu plăteşte chiria. — Păi, asta-i treaba I.G.L. A lor e contabilitatea, ei sunt cei care trebuie să termine şi reparaţia. Dar asta o să fie numai după paşti. — Care paşti? — Ei, las’ că ştiţi şi dumneavoastră ... — Să nu exagerăm, soro, intervine o altă stafie. Din noiembrie, de cînd s-au apucat de reparaţii, a fost refăcută porţiunea din zidul despărţitor stricată atunci în cinci minute cu tîrnăcopul • ■ L .Mai trebuie refăcute sobeidg^teracotă, după care pot să se apuce şi de pusul parchetului. Dacă vor lucra tot în ritmul acesta, cred că vor termina mai repede decît spui tu. Că doar la urmă nu le mai rămîne decît zugrăvitul apartamentului, lucrare care de obicei nu durează mai mult de o lună... — Asta-i mai greu de prevăzut, zice cealaltă. Vă repetăm însă, mi se adresează din nou, sîntem stafii cinstite. Am plecat de acolo şi vă promitem că nu vom reveni decît în cazul că vor lăsa din nou totul baltă. — O clipă, stimabilelor. înţelegerea între străbunicii noştri şi ai voştri, atunci cînd v-au băgat în poveste, era ca stafiile să locuiască in case vechi, părăsite, de care oamenii se pot lipsi. Ori, gîndiţi-vă puţin: stafii într-un bloc nou, ridicat doar de 3—4 ani, într-un apartament de care este atîta nevoie ... Supărate, mi-au închis telefonul. Dar, cu ce sînt eu vinovat? Mi-am exprimat doar o părere. De altfel, cred că I.G.L. o să aibă grijă sa le asigure condiții optime de cazare în altă parte. Doar n-o să le lase, cogeamite stafii, pe drumuri. .. CORNEL TRIFU STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Profesiunile satului contemporan (Urmare din pag. 1) mulgător“, „Avem o brigadă legumicolă a-ntîia“. Zeci şi sute de mii de ţărani, aplecaţi asupra cărţilor, caietelor şi schiţelor îşi însuşesc tainele agrozootehnicii avansate. In toamna lui 1966 cîteva mii de ţărani cooperatori din satele regiunii Bucureşti au frecventat cursuri legate de agrotehnica culurilor irigate. Au îmbrăţişat deci o meserie bine definită, de mare însemnătate într-o agricultură modernă. Sub acest raport, al profesiilor, satul nostru a făcut un progres uimitor, fără termen de comparaţie în trecut. E o urmare firească şi binefăcătoare a revoluţiei şi construcţiei socialiste, înfăptuite de poporul nostru sub conducerea fermă şi înţeleaptă a Partidului Comunist Român. Priveşti în miez de vară plutirea elegantă a combinelor argintii pe marea de spice şi ai sentimentul celei mai autentice minării. Te gîndeşti, cu respect, la mîinile făuritorilor lor, îi admiri pe foştii plugari sau fiii acestora care mînuiesc cu dibăcie agregatele cele mai moderne. Nu o dată la întrebarea: Cum izbutiţi să obţineţi producţii mari vegetale şi animale?, ni s-a răspuns, cu o erudiţie de specialist, ce fel de hibrizi dubli cultivă cooperativa, cu cită grijă se fac semănăturile, administrarea îngrăşămintelor chimice, lucrările de întreţinere, genurile de animale ce le deţin şi care sunt furajate după raţii întocmite în mod ştiinţific. Vorbind despre acest aspect al vieţii satului românesc de azi, se naşte întrebarea: în anii noştri s-au diversificat oare numai ocupaţiile ţărănimii? Evident, am sărăci tabloul satului dacă am omite multitudinea de profesiuni intelectuale care se practică azi in mediul rural. Odinioară, sătenii puteau vedea către ei un notar, un dascăl umil, un preot... în satul contemporan, inginerii agronomi şi zootehnişti s-au întîlnit cu Profesori de matematică, de limbă franceză, cu medici pediatri, stomatologi şi cu alţi intelectuali. Unităţile agricole, şcolile, dispensarele pe care le deservesc sunt dotate cu o bază materială modernă. Activitatea acestor specialişti are o mare însemnătate pentru promovarea ştiinţei şi tehnicii înaintate la sate, lărgirea orizontului spiritual al ţărănimii, pentru apărarea sănătăţii lui. Zeci de mii de intelectuali se dăruiesc cu pasiune acestor nobile chemări. înfăptuind programul de dezvoltare a agriculturii socialiste elaborat de partid, ţăranii cooperatori întrevăd noi dimensiuni ale profesiunilor care s-au conturat în viaţa satului contemporan. Cu ajutorul ştiinţei şi tehnicii, al muncii unite, ei vor dobîndi noi izbînzi pe drumul bunăstării.