Steaua Roşie, februarie 1967 (Anul 19, nr. 26-49)

1967-02-01 / nr. 26

VIAŢA DE PARTID Organizaţie de bază puternică la fiecare loc de muncă Indisolubil legat de mase, iubit şi urmat cu încredere de întregul popor, Partidul Comunist Român îşi îndeplineşte cu succes rolul de detaşament de avangardă al clasei muncitoare, de forţă politică con­ducătoare a societăţii noastre. Partidul acordă o atenţie neslă­bită creşterii capacităţii organiza­ţiilor de partid, de mobilizare a maselor la lupta pentru transpu­nerea în viaţă a grandiosului pro­gram de dezvoltare multilaterală a ţării, adoptat de Congresul par­tidului. Comitetul de partid de la I.F. Topliţa şi organizaţiile de bază din subordinea sa pun un accent deo­sebit pe munca de întărire calita­tivă a rîndurilor partidului, con­diţie fundamentală a îmbunătăţirii întregii activităţi de partid. Ca urmare, în perioada ce s-a scurs de la Congresul al IX-lea al par­tidului, de pildă, au fost primiţi în partid 176 de muncitori, ingi­neri, tehnicieni şi funcţionari, oameni care prin activitatea lor au dovedit că sunt demni de înal­tul titlu de membru al partidului. In parchetele de exploatare a lemnului ca şi în fabricile de che­restea ei au transpus în fapte sar­cinile încredinţate de organizaţiile de partid privind creşterea gradu­lui de valorificare a lemnului, re­ducerea pierderilor de exploatare, aprovizionarea ritmică a fabrici­lor cu buşteni. In munca de primire în partid ne-am condus şi ne conducem du­pă sarcinile ce ne revin din docu­mentele Congresului al IX-lea al partidului şi ale plenarelor Comi­tetului Central, acordînd o atenţie deosebită calităţilor moral-politice şi profesionale ale celor care cer primirea în rîndurile comuniştilor. Aşa de exemplu, în această pe­rioadă, în partid au fost primiţi Ioan Moglan, Vasile Hîngan, Gheorghe Truţa, Vasile Cotfaş, Balinth Ana, Alexandru Rugină, Gheorghe Ţinea, Petre Pop, Doru Rotaru, muncitori, Vasile Păcura­­ru inginer, Gheorghe Tărlugeanu tehnician, Gheorghe Suciu mais­tru, Elisabeta Muscă funcţionară, exemple demne de urmat, atît în activitatea profesională cît şi în­­viaţa­ particulară. Primind#!» rim- * idw membrilor de partid forestieri care au contribuit prin sugestiile, prin propunerile şi prin munca lor rodnică la ridicarea nivelului activităţii economice a întreprinderii, am reuşit în ace­laşi timp să sporim şi rolul orga­nizaţiilor de partid în conducerea colectivelor de forestieri. Traducînd în viaţă hotărîrile organelor superioare de partid, propriile lor hotărîri cu privire la întărirea rîndurilor partidului, or­ganizaţiile de bază de la unităţile de exploatare Bilbor, Hurdugaş, Topliţa, Huruba, Răstoliţa, Paltin, Lunca Bradului, de la depozitul de cherestea, atelierul mecanic Hodoşa, hala gatere schimbu­rile I şi II Topliţa, depozitul de buşteni şi hala gatere schimbul I Lunca Bradului şi altele, au obţi­nut rezultate bune în acest do­meniu. Ele se ocupă cu grijă şi de educarea politică şi ideologică a celor primiţi în partid, au mereu în centrul activităţii lor educarea comunistă a tineretului, desfăşoa­ră o muncă politică susţinută în rîndul activului fără partid. Nu­meroşi tineri şi tovarăşi din activul fără partid care mun­cesc în aceste locuri sunt înca­draţi în cercurile şi cursuri­le din învăţămîntul de partid, unde pot cunoaşte mai bine poli­tica partidului, trecutul glorios de luptă al partidului şi poporului, realizările regimului nostru, poli­tica externă a partidului şi statu­lui. In adunările generale ale or­ganizaţiilor de bază U.T.C., prin­tre temele expunerilor care se ţin lunar sunt incluse şi unele cu pri­vire la calitatea de membru al partidului, la drepturile şi înda­toririle membrilor de partid şi al­tele. Expuneri pe asemenea teme se ţin şi în faţa activului fără par­tid. Educativă şi eficace este şi participarea activului fără partid la dezbaterea unor probleme în adunările generale ale organiza­ţiilor de bază, încredinţarea spre rezolvare a unor sarcini concrete, aplicarea în practică a propune­rilor făcute într-un compartiment sau altul de muncă. Avem însă şi­ organizaţii de ba­ză ca cele de la centrul de exploa­tare Valea Corbului şi Stînceni, de la depozitul de buşteni şi de la hala gatere, sau ambele schim­buri din Hodoşa, de la depozitul de cherestea din Topliţa, care în perioada respectivă au primit un număr foarte mic de membri de partid, iar unele chiar nici unul. Aceste organizaţii de bază nu ţin seama că la locurile de muncă respective îşi desfăşoară activita­tea un număr mare de utecişti şi că au un numeros activ fără par­tid, că aceştia sînt oameni de care ar fi datoare să se preocupe în permanenţă, pentru a-i ajuta pe cei merituoşi dintre ei să se ri­dice la nivelul cerut pentru a de­veni membri de partid. Ele nu mi­litează cu toată hotărîrea pentru a traduce în viaţă indicaţiile par­tidului în acest domeniu. Trebuie să subliniem că mai a­­vem unele lipsuri în informarea operativă a unor colective de muncitori de lagimita de exploaa­­tare »problemele politico-economice actuale. Dato­ria comitetului de partid şi a or­ganizaţiilor sale de bază este aceea de a acorda mare grijă pre­gătirii atît a acelor forestieri care vor fi primiţi în partid cît şi a celor primiţi de curînd. Astfel vom reuşi să dezvoltăm în conti­nuare simţul lor de răspundere, să le sporim capacitatea de a rezolva cu competenţă sarcinile politice şi economice puse în faţa colectivu­lui întreprinderii pentru anul 1967. Deşi s-au obţinut unele rezulta­te în munca de primire în partid, trebuie să recunoaştem în mod deschis că nici comitetul de par­tid pe întreprindere nu a făcut tot ce îi stă în putinţă. Ar fi fost foarte binevenit şi intenţionăm să organizăm în scurt timp un schimb de experienţă între birou­rile organizaţiilor de bază în ve­derea generalizării experienţei po­zitive a acelor organizaţii care muncesc mai bine şi au şi rezulta­te în această privinţă. Considerăm de asemenea că în ziarul nostru de uzină n-am rezervat spaţiu suficient muncii de primire în partid, n-am publicat articole me­todice din activitatea organizaţii­lor de bază în acest domeniu. N-am atras în această muncă pe toţi membrii comitetului de par­tid. Nu ne-am folosit în măsură corespunzătoare de drepturile pe care le are acum comitetul de partid, drepturi similare comitete­lor de partid orăşeneşti de subor­donare raională. Sîntem deci conştienţi că pe viitor va trebui să acordăm orga­nizaţiilor de bază un sprijin şi mai substanţial pentru a-şi îmbunătăţi munca de întărire a rîndurilor lor, pentru a imprima acestei munci maximum de exigenţă şi conti­nuitate, pentru a crea organizaţii de partid puternice la fiecare loc de muncă. VICTOR CIOBA secretar al comitetului de partid I.F. Topliţa România în oglinda lui­­G© (Urmare din pag. 1) uriaş cuptor eforturile celor circa 2.000.000 de constructori şi montori de pe şantierele ţării, a unor alte contingente de lucrători, arhitecţi, proiec­tanţi, ingineri specialişti în domeniul construcţiilor şi montajului. Valoarea fonduri­lor fixe puse în funcţiune în anul 1966 a fost de 40,1 miliar­de lei. Succese importante s au obţinut şi în domeniul cercetării ştiinţifice, concreti­zate în numeroase studii în cele mai variate domenii ale vieţii economice şi sociale. Documentul ne prezintă da­te interesante şi cu privire la circulaţia mărfurilor şi a co­merţului exterior. REPUBLI­CA SOCIALISTĂ ROMANIA — se arată în Comunicat — A AVUT ÎN 1966 RELAŢII CO­MERCIALE CU 100 DE ŢARI ŞI A PARTICIPAT LA 41 DE TÂRGURI ŞI EXPOZIŢII IN­TERNAŢIONALE. Creşterea continuă a nive­lului de trai al poporului este oglindită în cifre sintetice din care reţinem că VENITUL NATIONAL IN 1966 A CRES­CUT FAŢA DE 1965 CU 7,9 LA SUTA. Au fost construite din fondurile statului peste 50.000 de apartamente convenţionale, iar populaţia şi-a construit a­­proape 68.000 case din fonduri proprii, majoritatea situate în mediul rural. Parcurgînd cu atenţie cifrele Comunicatului, îţi imaginezi România anului 1966 într-o imensă oglindă în care găseşti măsura eforturilor muncitoru­lui, ţăranului, intelectualului şi a celorlalte categorii de oa­meni ai muncii pentru a da viaţă măreţelor sarcini trasate de cel de-al IX-lea Congres al partidului. Succesele obţinute în acest prim an al cincinalu­lui dovedesc realismul, gîndi­­rea colectivă şi înţelepciunea partidului în elaborarea măre­ţelor planuri de dezvoltare şi înflorire a României socialiste. Barieră automată La intersecţia căii ferate cu Şoseaua na­ţională Bucureşti— Braşov (Gura Beliei) a fost instalată o ba­rieră automată, rea­lizată recent după un proiect original de către uzina ,,Electro­magnetica“ din Capi­tală. Acest tip de barie­ră închide numai ju­mătate din partea carosabilă a drumu­lui, permiţînd astfel retragerea autovehi­culelor surprinse pe şine. Acţionată prin­­tr-un dispozitiv elec­tric, bariera coboară automat în momentul apropierii trenului, ridicîndu-se după tre­cerea lui, în timp de 20 de secunde. Noap­tea sau în timpul vi­zibilității reduse, bra­țele barierelor sunt luminate. un lucru la Galaţi. Adevărate „porţi“ ale Porţilor de Fier GALAŢI. — Adevăratele „porţi“ ale Porţilor de Fier se află acum în lucru la Şantierul naval Galaţi. Acestea se execută în ca­drul unei comenzi pe care constructorii gălăţeni au primit-o pentru realizarea unor echipamente comple­te hidromecanice necesare sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de pe Dunăre. Potrivit comenzii respecti­ve, urmează să se confecţio­neze un număr mare de porţi şi vane de dimensiuni puţin obişnuite, care vor deschide sau vor închide cursul obişnuit al fluviului, vor doza forţa apelor pen­tru a smulge naturii maxi­mum de energie şi utilitate. Primul din aceste agregate, numit poarta de serviciu a ecluzei cap­aval, are o greu­tate de 845 tone şi o grosi­me de peste 2 metri. Dat fiind noutatea construcţiei, dificultatea confecţionării şi precizia în execuţie, pe şan­tier a fost creat un spaţiu special de montaj pe cala de la Dunăre, înzestrată cu macarale puternice. Au fost pregătite, de asemenea, scule şi dispozitive de lucru şi reglaj, verificatoare de înaltă precizie şi un catalog tehnologic perfecţionat. O dată lucrat, echipamentul va fi montat de probă în şantier, apoi demontat pen­tru a putea fi transportat pe Dunăre şi remontat la faţa locului. Echipamentele vor totaliza peste 3.500 to­ne de construcţii metalice. (Agerpres) Filme de actualitate agricolă „Păstrarea pe timpul iernii a viţei altoite“ este titlul primului film realizat în acest an de stu­diourile „Alexandru Sahia”, la cererea Consiliului Superior al Agriculturii. Zilele acestea începe realizarea unui alt film de actualitate pen­tru unităţile agricole şi anume: „Ştiinţa şi producţia agricolă“, în care sunt ilustrate efectele apli­cării în practică a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice. Cele două producţii deschid seria celor 13 filme de acest gen ce vor fi pro­duse în cursul anului şi care răs­pund preocupărilor lucrătorilor din agricultură. Se vor produce, de asemenea, 35 de diafilme în 85.000 copii, pe teme din toate sectoarele pro­ducţiei agricole. Halate imaculate — h­alate pătate (Urmare din pag. 1) şi sănătatea oameni­lor. Aici lucrează me­dicul Vasile Kabart, asistenta Eva Urzică, felieia Eugenia Voai­­deş şi moaşa Elisabe­ta Antal. Pentru mun­ca lor, aceste cadre sanitare se bucură de multă încredere din partea populaţiei. Da, în faţa acestei lumi albe, cum o nu­meam la început, în faţa celor care se află în continuă luptă îm­potriva morţii şi du­rerilor, oamenii se ri­dică,­în picioare şi îşi scot pălăria. Mai sunt însă, pe ici pe colo, unii medici ale căror halate albe sunt pă­tate. Iată ce ne scrie o femeie din Tîrnăveni. „Sunt femeie sufe­rindă. Am născut 17 copii, din care 11 sunt în viaţă. Am o mare durere. Nu din prici­na bolii, ci a compor­tării doctorului Le­­chinţan Mircea de la policlinica din Tîrnă­veni. Timp de patru zile am fost purtată pe drumuri, cînd la policlinică, cînd la dis­pensar, cînd la oficiul de prevederi sociale. Pînă la urmă, însă, fără nici un rezultat. Mai mult ca atît, mi se reproşează că „el m-a pus să fac atîţia copii? Aşa înţelege oare domnul doctor să sprijine femeile cu mulţi copii?“ — se în­treabă femeia în scri­soare. Semnatara scrisorii este SAVETA STAN, în vîrstă de 48 de ani, domiciliată în cartie­rul Boziaș, bloc nr. 6. A solicitat sprijinul medicului, sfătuită de oficiul de prevederi sociale, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, pentru a beneficia de pensie. Dar, la cite uși a bătut,­­ nicăieri nu i s-a dat ajutorul de care avea nevoie. Pen­tru stabilirea precisă a diagnosticului şi a vechimii bolii, medi­cul de circumscripţie, prin biletul de trimi­tere, a solicitat inter­narea ei în spital. Medicul Mircea Le­­chinţan de la policli­nică în schimb, cu foarte mare uşurinţă, a notat la repezeală că nu este cazul de internare. Şi, după cum ne relatează fe­meia, a folosit şi u­­nele cuvinte care, pentru omul suferind, provoacă dureri mai mari decât boala pen­tru care solicită spri­jinul medicului. Ni se spune că Mir­cea Lechinţan este un medic cu experienţă, un bun specialist. De ce atunci, el singur, îşi pătează albul ima­culat al halatului? — Fiindu-mi copilul bolnav — ne infor­mează FRANCISC DA­VID din Tg.-Mureş, strada Kossuth Lajos nr. 33 — în ziua de 13 ianuarie m-am dus cu el la policlinica de copii. Trebuia consul­tat la cabinetul O.R.L. Medic de serviciu era Béla Erdélyi, care prin comportarea lui a do­vedit că, deşi poartă halat alb, nu are su­fletul curat, în timp ce eu, cât şi alţi nouă cetăţeni din oraş, aş­teptam cu copiii în braţe, medicul a ple­cat să-şi aranjeze dan­tura, fără să ştie ni­meni de acest lucru, nici măcar medicul şef al policlinicii. în sfîrşit, după o oră de aşteptare, vine şi me­dicul. Dar refuză să consulte copilul. „Nu aveţi bilet de trimite­re de la medicul de circumscripţie“ a mo­tivat el. Bilet de tri­mitere am avut, dar cu două zile în urmă, cînd m-a amînat să vin peste două zile. în sfîrşit, după lungi discuţii, spunîndu-mi că, dacă nu-mi convi­ne, să caut alt medic, mia consultat copi­lul la mare repezeală, în mod superficial. în timpul consultaţiei co­pilul a început să plîngă. Poate, căutînd să-l lămurească, medi­cul Béla Erdélyi i-a spus: „Nu fi şi tu aşa de prost ca tatăl tău“. Bineînţeles, copilul n a spus nimic. Nu am spus nici eu, deşi, poate, trebuia să-i „mulţumesc“. ★ O consultaţie super­ficială, refuzul, chiar şi o singură dată, de a consulta sau ajuta un bolnav în alinarea durerilor, o vorbă ne­­gîndită constituie pen­tru orice medic o pa­tă neagră pe halatul său imaculat, pată care cu mare greu poate fi ştearsă. Cu toate acestea mai sunt încă medici, bineînţeles, puţini la număr, care nu ştiu sau nu vreau să ştie că diploma de medic nu a primit-o pentru a-şi adăuga un dr. în faţa numelui, ci pen­tru a sluji vieţii şi sănătăţii oamenilor. Poate este şi aceasta o boală care — folo­sind termeni medicali — trebuie examinată în etiologia şi patoge­­nia ei, pentru a pu­tea fi eradicată. Pen­tru aceasta, toate ca­zurile, după stabilirea diagnosticului, să fie încredinţate acţiunii curative a opiniei pu­blice. La Chendii se pot obţine rezultate mai bune (Urmare din pag. 1) că pierderi zilnice de 25 kg, ceea ce la nivelul cooperativei agricole este foarte mult. Pierderi însem­nate s-au înregistrat şi la final de lucernă care, în loc să fi fost depozitat în fînare, a fost clădit în sire şi cînd a fost dat în con­sum s-a risipit cea mai valoroasă parte a plantei — frunza. In da­rea de seamă s-a arătat că faţă de 12.000 kg cartofi la ha s-a ob­ţinut doar 8.000 kg la ha. Nu es­te o cinste pentru noi să obţinem o asemenea producţie şi avem datoria să explicăm adevăratele cauze care au generat producţia slabă, cauze pe care darea de seamă a evitat să le arate. Iată cîteva. Amplasarea culturii pe terenuri necorespunzătoare, re­coltarea executată de mîntuială, ceea ce a făcut ca mulţi cartofi să rămînă în pămînt. Oare aceas­ta nu este o risipă din avutul ob­ştesc? — La acestea eu aş adăuga, a spus PAP CATALINA, şi faptul că prin luna iulie, consiliul de conducere a hotărît să valorifice o mare parte din păsări, ceea ce a dus la nerealizarea producţiei de ouă planificate. — Pentru că este vorba de zoo­tehnie, a spus medicul veterinar BIRO EMERIC, aduc laude îngri­jitorilor de animale care au mun­cit în aşa fel încît au depăşit producţia de lapte, dar nu sunt de acord cu faptul că în acest sector evidenţa nu este ţinută la zi, este o slabă preocupare faţă de cumpărarea puilor încă din a­­ceste zile, pentru a putea fi valo­rificaţi în perioada cînd ei ar a­­duce C.A.P. maximum de bene­ficiu. De asemenea, consiliul de conducere, după cum au arătat şi alţii la discuţii, nu a manifestat destulă iniţiativă pentru înlocui­rea vacilor bătrîne cu altele tine­re cum s-a procedat în C.A.P. din împrejurimi. Au criticat lipsurile şi au făcut propuneri şi BARA­­BAŞ PETRU, IOAN PALKO, IO­SIF BALAZS şi mulţi alţii care au luat cuvîntul la discuţii. Important este însă faptul că la Chendu discuţiile au scos la iveală importante rezerve pe ca­re C.A.P. nu le-a folosit. S-a cri­ticat tărăgănarea fără justificare a reconstruirii serelor pe o su­prafaţă de peste 900 mp, trecerea cu întîrziere la amenajarea tere­nului pentru irigaţii pe 56 ha, cultivarea castraveţilor în cultură forţată pe numai 500 mp, faţă de 2.000 mp pe cît ar fi posibili­tăţi. De asemenea, consiliul de conducere trebuie să urmărească ca orice investiţie făcută să aibă o eficienţă cit mai mare. Ţăranii cooperatori din Chendu aşteaptă o asemenea orientare care să le asigure la viitorul bilanţ nu mo­tivarea lipsurilor, ci o valoare a zilei-muncă de 30 lei, care ar co­respunde hărniciei lor şi posibi­lităţilor unei C.A.P. cu o vechi­me de 16 ani. Holul clădirii administrative a întreprinderii de utilaje pentru industria ușoară, Tîrgu-Mureș. (Acţiunea se petrece la sec­ţia fizioterapie a Spitalului cli­nic din Tg.-Mureş. Pacientul care se prezintă la cabinetul medical, pentru consultaţie, e un adolescent, în vîrstă de 13 ani). PACIENTUL (timid): Bună ziua, tovarăşe doctor... Aş a­­vea nevoie de un tratament. DOCTORUL (binevoitor): Ce tratament, băiete? PACIENTUL: La aparatul de alungire. DOCTORUL (mirat): Cum? Păi nu te-am consultat încă. Nu ţi-am stabilit diagnosticul. PACIENT­: Nici nu-i ne­voie. Diagnosticul îl ştiu eu. Trebuie să mă alungiţi. DOCTORUL (şi mai mirat): Să te alungim? ... De ce, mă rog? PACIENTUL: Ca să-mi, pot face un costum, la croitor. DOCTORUL: (mirat peste măsură): Costuuum... păi cum? PACIENTUL: La croitoriile pentru copii nu sînt acceptat, deoarece am depăşit 11 ani. Iar la cele pentru adulţi, mă refuză, deoarece n-am talia de 160 cm. Neexistînd croitorie pentru adolescenți, singura po­sibilitate este alungirea. — Cortina — STEAUA ROȘIE PAGINA 3 (Avînd în vedere că acţiunea e aeriană, decorul constă nu­mai din cablurile telefonice. Totuşi, am consemnat data desfăşurării acţiunii: 30 ianua­rie, ora 13,48) O VOCE DIN ORAŞ: Alo, 03 — informaţia? INFORMATOAREA: Da, aici telefonista 59. Ce doriţi? VOCEA: Fiţi amabilă, I.U.I.U. Adică întreprinderea de Utilaje pentru industria u­­­şoară? INFORMATOAREA: 2691. VOCEA: Mersi. (După o pauză de 5 minute, se reia acţiunea). VOCEA: Alo, informaţiile? INFORMATOAREA: Da, ce doriţi? VOCEA: 2691 e mereu ocu­pat. N-are alt număr I.U.I.U.? INFORMATOAREA: N-are! (furioasă, trîntește receptorul). (După o altă pauză, mai în­delungată). VOCEA: Alo, informaţiile? INFORMATOAREA: Da. Ce doriţi? VOCEA: Vreau să vă infor­mez. Am aflat întîmplător, de la un prieten care a dat peste mine, tocmai cînd vroiam să vă rechem. Lucrează tocmai la I.U.I.U. El m-a rugat să vă aduc la cunoştinţă pe această cale, că întreprinderea lor mai are numerele: 4490, 4491, 4492. — Cortina — STEFAN IZSÁK PEŞTERA LUI EPURAN Monumentelor naturii din ţara noastră li s-a adăugat recent în­că unul. Este vorba de peştera lui Epuran, descoperită de un grup de speologi amatori în cu­prinsul podişului Mehedinţi, a­­proape de peştera Topolniţa. Du­pă cum afirmă profesorul Traian Orghidan, directorul Institutului de speologie „Emil Racoviţă“ al Academiei, aceasta este conside­rată cea mai frumoasă peşteră a României, prin originalitatea for­maţiunilor stalagmitice, foarte fi­ne, de un alb strălucitor şi per­fect conservate. Ca rezultat al creşterii intere­sului speologilor amatori faţă de pitorescul subteran al regiunilor unde locuiesc, în anul trecut au fost descoperite alte două peş­teri. Una dintre ele, situată în Muntele Şugău, în vecinătatea o­­raşului Gheorghieni, prezintă cristale de aragonit rar întîlnite în grote. Cealaltă, la poalele Mun­ților Retezat, este o veche vale de râu subteran părăsită de ape.

Next