Steaua Roşie, septembrie 1967 (Anul 18, nr. 205-230)

1967-09-17 / nr. 219

în raionul Tîrnăveni Recoltele mari nu se realizea­ză prin justificări, ci prin muncă concretă şi îndrumare competentă Raidul întreprins prin cîteva unităţi agricole din raionul Tîrnă­­veni l-am început printr-o con­vorbire cu tovarăşii ing. Lörinczi Nicolae, preşedintele Consiliului agricol raional şi cu Gheorghe Drăghiţă, vicepreşedinte al U.R.C.A.P. — Ce suprafeţe vor fi însămîn­­ţate cu păioase, care este stadiul pregătirilor şi cum se desfăşoară lucrările? — l-am întrebat pe to­varăşul ing. Lörinczi. — Cooperativele agricole din raion vor însămînţa în această toamnă 11.714 ha cu grîu, 2.870 ha cu orz şi 500 ha culturi fura­jere. Pentru însămînţarea acestor suprafeţe s-au arat pînă acum peste 6.700 de hectare, reprezen­­tînd 46 la sută din plan. Dacă la arături ne încadrăm în graficul stabilit, nu acelaşi lucru îl pu­tem spune despre pregătirea pa­tului germinativ. Suprafaţa pre­gătită complet pentru semănat este de numai 1.300 ha, faţă de peste 5.000 ha prevăzut să se rea­lizeze pînă la 15 septembrie. Cel mai mare decalaj între arături şi pregătirea terenului există în C.A.P. Veseuş, Cucerdea, Cuştel­­nic, Sînbenedic şi în multe altele. In ultimele două C.A.P. nu s-a pregătit pînă acum nici o brazdă pentru semănat. Cît priveşte so­iul Bezostaia, va fi însămînţat pe 80 la sută din suprafaţă. Sămînţa este asigurată în întregime din producţie proprie şi prin schimb. Din 810 tone prevăzute pentru schimb, pînă acum s-au ridicat de la baza de recepţie doar 6,5 tone.­­ Reuşita campaniei depinde în mare măsură şi de organizarea muncii. Ce măsuri a luat U.R.C.A.P. în această direc­ţie şi dacă există planuri ope­rative cu sarcini concrete la nive­lul fiecărui C.A.P. şi brigăzi? Iată întrebarea pusă tovarăşului Gheorghe Drăghiţă. „ Noi am dat indicaţii ca în fiecare C.A.P. să se întocmească planuri operative. După cite cu­nosc (n-aş putea să afirm însă precis), asemenea planuri şi gra­fice au fost întocmite în toate C.A.P. In prezent se desfăşoară adunările generale în care se sta­bilesc planuri de măsuri şi sarci­nile concrete pentru campania de însămînţări. Asupra instruirii­ oa­menilor ce vor lucra pe semănă­tori şi care vor răspunde de cali­tatea semănatului, n-aş putea să vă spun care este situaţia în te­ren. Din discuţia avută cu cei doi interlocutori, rezultă că în gene­ral, la nivel de raion, pregătirile T. GABOR (Continuare în pag. a 2-a) „Paralele1* pe şantierul I.I.S. „Metalotehnica" din Tg.-Mureş Nu se poate abandona „tradiţia rea“ în pregătirile pentru iarnă ? Anul trecut la Fa­brica de cărămizi „Mureşeni" nu s-au pregătit în egală mă­sură pentru iarnă principalele secţii: de cărămizi şi de granu­­lit. Consecinţele erau de aşteptat: în primul trimestru al a. c. la secţia cărămizi, unde s-au creat din timp condiţii, activitatea de producţie a fost rodni­că, reali­zindu-se pes­te prevederi 800.000 de cărămizi. La sec­ţia granulit însă, un­de nu s-au asigurat încălzirea şi stocul de materie primă necesar şi nu s-a amenajat drumul de la carieră la depozitul interme­diar, ca el să fie prac­ticabil şi pe timp de iarnă, munca nu s-a desfăşurat ritmic, în condiţi normale, sec­ţia rămînînd sub pre­vederile de plan ale trimestrului I a. c. cu peste 4.000 mc de granulit. CÎND GREUTĂŢILE SE UITA... Acum în pragul u­­nui nou anotimp rece, ne-am pus întrebarea: a constituit oare sta­rea de fapt din iarna trecută motiv de re­flectare şi de neliniş­te pentru conducerea fabricii? Ce măsuri se iau ca să nu se mai reediteze situaţia, să se poată folosi din plin capacităţile de producţie şi forţa de muncă la iarnă, să se atingă un ritm de lu­cru cît mai apropiat de cel realizat în lu­nile de vară? Aflăm că pregătiri­le pentru anotimpul rece au început prin a se forma stocuri de materie primă. Pînă la această dată s-au extras și transportat in depozitul interme­diar în jurul a 20 mii de mc de argilă (con­sumul lunar fiind de 8.000 mc), iar timpul încă bun permite mă­rirea în continuare' Si acestui, stoc.' V, Ce s-a întreprins însă In vederea încăl­zirii secţiei şi pavării drumului dintre ca­rieră şi depozitul­­ in­termediar de, materie primă ? Deocamdată demersuri şi­­cam atît. Căci după ce iarna a­­nului 1966—67 a tre­­­­cut, s-au uitat greută­ţile. Acum, destul de­­ tîrziu, căci ne aflăm­­ într-o perioadă cînd semnele anotimpului rece se fac tot mai simţite, problema în­călzirii secţiei granulii şi a drumului amintit­­ a fost luat iarăşi in­­ discuţie, dar nici de­­ această dată nu se în­trevede rezolvarea lor în timpul util. Pentru pavarea drumului s-a întocmit documenta­ţia, care a fost înain­tată forului tutelar, în vederea obţinerii fon­durilor necesare, iar pentru amenajarea staţiei de încălzire a secţiei s-a procurat o­­ parte din materialele­­ necesare. Total s-a o­­­­prit însă aici, căci de doi ani fabrica nu gă­seşte un cazan de 6 atmosfere şi o supra­faţă de încălzire de 15 mp. Cît timp va necesi­ta încă soluţionarea problemei încălzirii secţiei granulit? Nu se ştie. Un lucru însă este cert: sub diferite motive ea se tărăgă­nează. Conducerea fa­bricii acceptă ideea că nu-i uşor să achizi­ţionezi un cazan cu a­­buri de­ joasă­­presiu­ne şi se întreabă, fără să acţioneze ferm, ce-i de făcut? Să facă tot ce-i stă­­în putinţă, căci i-o cere produc­ţia. Rezolvarea încăl­zirii secţiei granulit a fost cuprinsă şi în planul tehnic al fa­bricii pe anul în curs, cu termen de execuţie 31 august a. c. O dată cu crearea unei sur­se de căldură se pre­coniza şi îmbunătăţi­rea amestecului lichid pentru plastificarea argilei. Ca urmare, producţia anuală de granulit ar creşte cu circa 20.000 de mc şi ar scădea greutatea specifică a granulitu­­lui de la 700 la 500— 600 kg pe mc. SE IMPUN MASURI, NU VORBE Pe trimestrul I al anului viitor, în plină iarnă, se prevede ca fabrica să realizeze cu 15 milioane de că­rămizi echivalente mai multe decit în aceeași perioadă a anului cu­rent. Sarcinile sporite au impus construirea unei hale noi, a două cuptoare moderne de ars cărămizi, a unei platforme de încărcat materiale în vagoane etc. Lucrările au fost atacate, insă, datorită unor deficienţe în or­ganizarea activităţii pe şantier, lipsei de materiale, deselor schimbări survenite în documentaţie, nu s-au obţinut rezulta­tele scqntste. Astfel, aproape la toate o­­biectivele s-au înre­gistrat rămîneri în ur­‘­mă faţă de graficele de execuţie. Ca urma­re, din volumul lucră­rilor de construcţie planificate pe anul 1967, in opt luni nu s-a realizat decît 34 la sută. Este greu de crezut că pînă la sfîrşitul lu­nii decembrie a. c., termen de dare în exploatare a noilor capacităţi de produc­ţie, se vor putea recu­pera rămînerile in urmă. Deci, este peri­clitată realizarea pla­nului la cărămizi. In­­ginerul-şef al fabricii Vesmas Gavril, ne a­­sigură că dacă nu vor fi gata la termen noi­le capacităţi, se va lu­cra în continuare la cuptoarele vechi. Ast­fel, nu se ştie încă sigur care cuptoare vor lucra la iarnă, ce­le noi sau cele vechi V. MEGHEŞ (Continuare in pag. a 2-a) Note de călătorie din Belgia Trenul expres Viena — Oos­tende părăseşte dimineaţa fru­moasa vale a Rinului şi pă­trunde din Germania in Belgia prin localitatea Verviers. Formalităţile de trecere a frontierei sunt minime şi se fac „din mers“. De altfel ma­joritatea călătorilor sunt „in tranzit“ spre Anglia, în trenul care într-o singură noapte tra­versează trei ţări, de-a lungul a 1.300 km .şi la Oostende vor lua vaporul. Cu toţii privim din fuga trenului peisajul ofe­rit de munţii Ardem. Ne atra­ge atenţia contrastul dintre castelele medievale cocoţate pe stinci şi numeroasele cam­pinguri. Se văd şosele moder­ne, pe care circulaţia se face deosebit de intens şi repede. Trenurile, toate electrice, pleacă din oră în oră, în toate direcţiile. Gările moderne, sau modernizate, au pasagii subte­rane cu scări rulante, mai in toate localităţile. In capitala cu 1.200.000 locuitori, Bruxelles (Brussel), gara „Midi“ este con­struită pe stîlpi, în timp ce gara „Central“ e cu totul sub­terană şi scările rulante de aici te urcă direct în centrul ora­şului. Gara „du Nord“ în schimb este terestră. Deasupra ei, pe stîlpi şi colonade, se în­tind şoseaua şi linia de tram­vai. In această ţară mică, cu o suprafaţă de abia 30.507 km2 şi 9.378.000 locuitori, avînd cea mai densă populaţie din Euro­pa (307 locuitori pe km2 ), 44 la sută din cetăţeni vorbesc limba franceză şi mulţi din ei, tot aşa de bine şi germana şi engleza. — „Vous etes Valon, Mon­sieur?“, mi se adresează o vin­­zătoare dintr-un magazin, că­reia i s-a părut desigur accen­tul meu puţin neobişnuit pen­tru Capitală. — „Non Mademoiselle, je suis Roumain !“... şi discuţia continuă. — Ah, România ! Am auzit că este o ţară frumoasă. Ma­maia . .., îmi răspunde vîn­­zătoarea. Rămîn la început pu­ţin cam surprins de cunoştin­ţele ei despre ţara mea, dar mai târziu m-am putut convin­ge că mulţi alţii nutresc ace­leaşi bune sentimente şi au multe cunoştinţe despre noi. Ne bucurăm de apreciere şi prestigiu. De altfel Belgia a fost a treia ţară din lume, care la 1881 ne-a recunoscut ca stat independent, şi de atunci nu am întrerupt niciodată le­găturile diplomatice. Relaţiile noastre s-au lărgit mult în ul­­timpul timp, atît cele diploma­tice cit şi legăturile culturale, economice, turistice etc. Repre­zentanţa O.N.T.-ului nostru de la Bruxelles desfăşoară o largă activitate prin radio, televiziu­ne, publicaţii. In fiecare vară, mulţi belgieni vin să-şi petrea­că concediul pe litoralul nos­tru, devenind prieteni activi ai României. La rîndul lor, sunt bine organizaţi din punct de vedere turistic, pentru că mai ales vara, Belgia e mult vizi­tată de germani, francezi, en­glezi, americani, africani etc. Capitala prezintă ca puncte de atracţie: Arcul de triumf cu muzeele sale, catedrala Saint Michel, monumente, atomium­­ul cu tot ansamblul său expo­ziţional, clădirea bursei, maga­zine, avînd o arhitectură mo­dernă, cu blocuri pînă la 30 de etaje etc. La 12 km sud de Bruxelles, vizităm cîmpul de luptă de la Waterloo, unde monumentul „leului britanic“ domină prin înălţimea sa, înconjurat de nu­meroase muzee. Întregul dome­niu aparţine şi azi urmaşilor în­vingătorului lui Napoleon, du­cele de Wellington („ducele de fier“), care şi-au asigurat un venit permanent din taxele percepute de la vizitatori. In vestul ţării, atrage pito­reasca localitate Bruges (Brug­ge), situată la joncţiunea unor canale ale Mării Nordului, care pătrund astfel pînă la 40 km în inima ţării. Plimbarea cu gondole şi bărci cu motor în această „Veneţie a Nordului“, pe sub poduri şi printre clădiri medievale şi din epoca Renaşterii, atrage gru­puri de excursionişti cărora, ghizii flamanzi le dau explica­ţii în una din cele trei limbi: engleză, franceză sau germană. dr. med. MIHAI IONESCU (Continuare în pag. a 3-a) PODUL ALBERT DIN LIEGE Gala filmului „CASTELANII" Luni, 18 septembrie a. c., la ora 19 va avea loc gala noului film românesc „Caste­lanii“, pe baza scenariului scriitorul­ui Sütő András, cu participarea unui grup de rea­lizatori: Gheorghe Turcu, re­gizor, Chilon Ioan, directorul filmului, Gheorghe Viorel To­­dan, operator imagine, Marcel Anghelescu, artist al poporu­lui — interpret, Colea Răutu, Kőszegi Margit. Filmul este turnat aproape în întregime la Gomeşti, raionul Reghin. Marţi, 19 septembrie la ora 18 va avea loc prezentarea festivă a filmului „Castelanii“ în sala căminului cultural din Gornești, raionul Reghin. urul ciclist al României CONSTANTIN GRIGORE a sosit primul la Tg.­­Mureş TG.-MUREŞ (prin telefon de la trimisul special Agerpres, A. Berger). Un cer înotat de toamnă şi în răstimpuri o ploa­ie măruntă şi rece au însoţit pe participanţii la Turul ciclist al României, în cea de-a 5-a eta­pă, consumată ieri între Bra­şov şi Tg.-Mureş, pe distanţa de 170 kilometri. Numeroasele sprinturi cu premii, punctele de căţărare şi acţiunile iniţia­te de concurenţi au făcut ca trena să fie rapidă, lucru con­firmat de media orară bună, peste 41 km. Emil Rusu, purtă­torul tricoului galben, a con­trolat sigur de el cursa şi, du­pă cum ne-a declarat la sosire, aşteaptă cu încredere etapa de­cisivă contracronometru. Prima evadare a etapei de ieri a fost lansată de trio-ul Novak, Malcev, Kazmierczak, care s-au detaşat la kilometrul 50 şi au luat un avans de 1 mi­nut. Fugarii au fost ajunşi la kilometrul 72. Sprintul de la Sighişoara a revenit lui Kaz­mierczak, iar în punctul de că­­ţărare de la Hellur, primul a sosit tînărul debutant Sălăjan. In continuare, Dieter Mickein demarează vijelios dar nu-l în­soţeşte nimeni în tentativa sa şi, după ce luase 30 de secunde plutonului, renunţă. El va cîş­­tiga insă premiile de căţărare de la Bălăuşeri şi Acăţari. La Tg.-Mureş, în faţa unei mari mulţimi de spectatori, pe şo­seaua udată de ploaie, un plu­ton compact angajează sprintul final. Constantin Grigore în vervă, şi bine plasat, trece pri­mul linia de sosire, întrecîn­­du-l pe rapidul Borschel. Clasamentul etapei: 1. C. Gri­gore (România I) a străbătut 170 km în 4h 08’17” (medie o­­rară 41,080 km); 2. Borschel (R.D.G.); 3. Stausholm (Dane­marca); 4. Ciumeti (România II); 5. Groen (Olanda); 6. Prin­­sen (Olanda) acelaşi timp, întreprinderea Loto-Prono­­sport şi ziarul Előre au acor­dat importante premii primilor clasaţi în etapa a 5-a. In clasamentul general indi­vidual conduce E. Rusu (Româ­nia I), urmat de Prinsen (Olan­da), Ziesler (România II), Ze­­lenka (Cehoslovacia) la 17”, Ciumeti (România II) la 23”, Borschel (R.D.G.) la 38”, Gh. Suciu (România II), Gera (Ro­mânia I) la 53”, Tudor Vasile (România II) la 1’46”, S. Niel­sen (Danemarca) la 3’07”. In clasamentul pe echipe în frunte se menţine România II, urmată de România I şi R. D. Germană. Astăzi are loc etapa a 6-a, contracronometru indivi­dual, Tg.-Mureș — Acățari (30 km). Tovarâşu! Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Republicii India Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit sîmbătă, 16 sep­tembrie 1967, pe ambasadorul ex­traordinar şi plenipotenţiar al Re­publicii India în Republica Socia­listă România, Amrik Singh Meh­ta, în audiență de prezentare. Cu această ocazie a avut loc o convorbire cordială. Vizita primului ministru al turciei, Suleyman Demirel Sîmbătă dimineaţa, primul mi­nistru al Turciei, Suleyman De­­mirel, cu soţia, împreună cu mi­nistrul afacerilor externe Ihsan Sabri Caglayangil şi soţia şi­­ ce­lelalte persoane oficiale turce au plecat cu avionul într-o scurtă călătorie pe litoral. Oaspeţii turci au fost însoţiţi de Alexandru Roabă, ministrul petrolului, Vasile Şandru, adjunct al ministrului afacerilor externe, şi Ion Drînceanu, ambasadorul Re­publicii Socialiste România la An­kara. La aeroportul oraşului Constan­ţa, premierul turc a fost salutat cordial de Petre Nicolae, preşe­dintele Sfatului popular al oraşu­lui, şi de alte persoane oficiale lo­cale. Tinere în costume naţionale dobrogene au oferit oaspeţilor flori. Oaspeţii au făcut o vizită la Sfa­­tul­­ popular al oraşului Constan­ţa, unde preşedintele­­ sfatului a făcut o scurtă prezentare a ora­şului şi litoralului. A fost vizitată apoi moscheea din Constanţa, un­de oaspeţii au fost întîmpinaţi de muftiul Iacub Mehmet, şeful cul­tului musulman din România. Muzeul arheologic, cu vestigiile sale milenare, a constituit, de a­­semenea, un loc de popas. Pără­sind cunoscutul aşezămînt de cul­tură constănţean, premierul turc a adresat prof. Vasile Canarache, directorul muzeului, calde felici­tări pentru posibilitatea ce i-a fost oferită de a cunoaşte, prin inter-» (Continuare In pag. a 4-a) O mai bună cunoaştere a experienţei reciproce** Nicolae VEREŞ membru *1 C.C. al P.C.R. prim-secretar al Comitetului regional de partid Mureş-Autonomă Maghiară Vizita pe care delegaţia de acti­vişti ai P.C.R. a întreprins-o în cursul lunii august In Republica Populară Mongolă, la invitaţia C.C. al Partidului Popular Revo­luţionar Mongol, a constituit un prilej deosebit pentru o mai bună cunoaştere reciprocă, pentru con­tinua dezvoltare a legăturilor fră­ţeşti existente între Partidul Co­munist Român şi Partidul Popu­lar Revoluţionar Mongol. „Ţa­ra noastră — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al C.C. al P.C.R. — întreţi­ne relaţii frăţeşti de colaborare multilaterală, economică, politică şi culturală cu Republica Populară Mongolă. Aceste relaţii se înte­meiază pe comunitatea orînduirii sociale, pe idealurile comune de luptă pentru pace şi progres so­cial“. Contactele cu activişti ai P.P.R.M., schimbul de păreri, vi­zitele efectuate în cursul celor cî­teva zile în diferite unităţi indus­triale şi agricole din R.P. Mongolă ne-au confirmat încă o dată jus­teţea acestei aprecieri. Peste tot delegaţia a fost întîmpinată cu căldură tovărăşească. De­legaţia noastră a fost primită de N. Jagvaral, membru al Biroului Politic, secretar al C.C. al *) Articol preluat din „Scânteia“ nr. 7 464 P.P.R.M., vicepreşedinte al Con-* siliului de Miniştri al Republicii Populare Mongole, de B. Lham­­suren, membru supleant al Birou­lui Politic, secretar al C.C. al P.P.R.M., şi s-a întîlnit cu activişti ai secţiei agrare a C.C. al P.P.R.M. In cursul vizitei, activişti de partid, muncitori, ţărani şi intelec­tuali ne-au împărtăşit experienţa dobândită în construirea orînduirii socialiste, în ridicarea nivelului de trai material şi cultural al poporu­lui mongol şi ne-au expus pe larg planurile lor de viitor. La Darhan — oraş industrial în plină dez­voltare — şi la Suhe Bator, capi­tala regiunii Selenghi, am avut convorbiri cu membri ai conduce­rii comitetelor orăşenesc şi regio­nal de partid. Discuţiile purtate au constituit un util schimb de experienţă. Traducând în viaţă politica par­tidului de dezvoltare rapidă, prin toate mijloacele, a forţelor de producţie, oamenii muncii din R.P. Mongolă au obţinut impor­tante realizări în dezvoltarea eco­nomică, socială şi culturală a ţă­rii. Mongolia populară de azi este mult schimbată faţă de Mongolia prerevoluţionară. Numai în pe­rioada ultimului plan cincinal (1961—1965), producţia globală in­dustrială a crescut de 1,6 ori față de 1960. Schimbări importante au (Continuare în pag. a 4-a)

Next