Steaua Roşie, iulie 1968 (Anul 19, nr. 155-180)
1968-07-02 / nr. 155
Aprovizionarea cu legume şi fructe a centrelor muncitoreşti de pe calea mureşului este nesatisfacatoare In baza sarcinilor trasate de plenară, organele însărcinate cu această activitate de mare răspundere, au întreprins măsuri concrete pentru ca la dispoziţia oamenilor muncii de la oraşe şi centre industriale să se pună în permanenţă cantităţi sporite de legume şi fructe, la preţuri tot mai scăzute. Care este situaţia în localităţile de pe valea Mureşului ? Cum sunt aprovizionaţi muncitorii forestieri şi alţi salariaţi cu legume şi fructe proaspete? Suntem in staţia C.F.R. Deda. Tovarăşul Silviu Tătaru, şeful sta-ţiei, ne informează că in Complexul C.F.R. îşi desfîşoară activitatea peste 380 de alariaţi — înfiinţarea, cu mai bine de un an în urmă, a chioşcului pentru desfacerea legumelor şi fructelor a fost o măsură binevenită. Am salutat-o cu toţii. Cu regret, acest chioşc nu-şi îndeplineşte rolul pentru care a fost înfiinţat. Salariaţii şi familiile lor nu au de unde să se aprovizioneze cu legumele şi fructele de care au nevoie. Chiar şi cînd vin legume şi fructe, cantităţile sunt mici, iar marfa de slabă calitate. Parcă s-ar trimite ceea ce râmîne nevindut în alte părţi. Am vizitat chioşcul. In faţa lui e lume multă. Ceferişti, gospodine au venit să-şi încerce „norocul”. Dar marfă nu sosise pînă la ora 11, în ziua de 26 iunie Ultima dată s-a primit la 23 iunie. Dar şi atunci puţină: 231 kg de varză, 57 kg de fasole verde, 35 kg de castraveţi sub stas, 26 kg de roşii şi 45 kg de cireşe. Roşiile, castraveţii şi cireşele s-au vîndut ca plinea caldă. Acum în chioşc există doar cartofi, fasole verde, morcovi şi varză. Şi ce cartofi ! Unul nu găseşti de mărimea unei nuci. Sînt ca alunele. Dar se vînd la preţ de calitatea I, cu 2,15 lei kg. De altfel, conform notelor de livrare, aici toate mărfurile sínt numai de calitatea intîi. Aşa se şi vind. Dar calitatea întîi este numai pe hîrtie şi la preţ. In realitate, nici varza, nici fasolea, nici morcovii nu întrunesc condiţiile nici pentru calitatea, să zicem, a cincea, care de fapt nu există. Şi acest lucru datorită faptului că legumele, cu deosebire de alte mărfuri, după 2-3 zile îşi pierd nu numai aspectul, dar şi calitatea. Normal ar fi deci ca o dată ce marfa îşi schimbă calitatea, automat să se schimbe şi preţul. Iată-ne acum la Râstoliţa. Pe bună dreptate, muncitorii forestieri de aici, şi există destul de mulţi, sunt nemulţumiţi de felul cum sunt aprovizionaţi cu legume şi fructe. In unitatea pentru desfacerea legumelor şi fructelor din comuna lor bate .. . vîntul. — De aproape o săptămînă — ne spune Vasile Gh. Movilă, gestionarul acestei unităţi, nu am mai primit nimic. In ziua de 21 iunie am primit fasole verde, roşii, castraveţi şi cireşe care s-au vîndut foarte repede. In prezent, in afară de fasolea verde (ofilită), de cartofii vechi şi apă minerală, in unitate nu este nimic. Lipsa de legume şi fructe din unitatea Centrului de valorificare a legumelor şi fructelor „dă ... apă la moară” unor producători particulari care încasează preţuri exagerate. In ziua de 26 iunie a venit la Rostoliţa să vindă cireşe Raveca Jabeniţan din Aluniş. Nu la kilogram, ci la „pahar”. Cu trei lei paharul. Aşa a cumpărat profesoara Maria Morăreanu, aşa au cumpărat şi alţi cetăţeni. Căci in altă parte nu au găsit. Magazinul despre care vorbeam mai sus a primit cireşe (de cînd acestea au apărut şi pînă în prezent numai de trei ori. Găsim goale sau aproape goale magazinele de desfacerea legumelor şi fructelor nu numai la Deda şi Rostoliţa, ci şi la Bistra Mureşului, Lunca Bradului şi Stinceni. Să nu existe oare, acum, în plină vară, roşii, castraveţi, ardei iuţi, cartofi noi şi alte legume solicitate de populaţie? La Tg.-Mureş magazinele sînt pline de roşii (de ce atunci se menţin la un preţ destul de ridicat ?). Cîţiva ţărani cooperatori din C.A.P Poiana — Calafat, veniţi la piaţa din Tg.Mureş, ni se plîngeau că deşi vînd roşiile sub preţul maximal stabilit, nu reuşesc să scape de ele, motivind că este o abundenţă de roşii pe piaţă. Totuşi muncitorii forestieri şi familiile acestora le duc dorul. — Avem legume şi exacte în cantităţi suficiente — ne spune tovarăşul Ioan Mărcuş, şeful Centrului pentru valorificarea legumelor şi fructelor din Reghin, care aprovizionează şi Valea Mureşului. Intîmpinăm insă mari greutăţi în aprovizionarea unităţilor Nu că ar lipsi mijloacele de transport, cî din lipsa muncitorilor. Cu muncitorii permanenţi de care dispunem nu putem face faţă aprovizionării rapide şi permanente. Mai mulţi nu putem angaja din lipsă de fonduri. Şi avem un volum foarte mare de mărfuri care trebuie încărcate şi descărcate. Desigur, greutăţi sunt şi vor mai fi Acestea însă nu trebuie să afecteze aprovizionarea muncitorilor forestieri. Conducerea întreprinderii judeţene pentru valorificarea legumelor şi fructelor are obligaţia de a întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării permanente cu legume şi fructe de sezon. Chiar şi dacă e vorba de suplimentarea fondului nescriptic necesar centrelor, P. POPSOR Uscarea cherestelei cu ventilatoare la C.I.L. Reghin 11 MtllA &CSS* ! rI ?! Avocatul era acasă. Deschise ușa el însuși. Era un om robust, cu chelie pronunțată. Zimbetul său cordial ascundea multa siguranță de sine. — Am onoare să vă salut, domnule doctor! — i se adresă cu plecăciuni frizerul — îmi iau îndrăzneala să vă recomand un client... E băiat bun, vă garantez. Neam cunoscut în tren... S-a încurcat intr-un proces de moştenire — şi schimbă cîteva priviri discrete, semnificative, cu avocatul — dacă aţi fi dispus să acceptaţi să-l repre- zentaţi la proces ! Vă rog făceţi-o pentru mine. Avocatul îl măsură dintr-o privire pe tînărul său musafir. — Mă rog... s-ar putea ... — și-și întinse mîna — sînt doctorul Vida. — Negru ... Liviu Negru, radiotehnician — bolborosi încurcat Moldovan, stînd față-n față cu acela pe care autorul scrisorii anonime l-a acuzat de asasinarea lui Savu. — E meserie bună. Minunată meserie! — spuse avocatul, lovindu-l uşor pe umăr. Dar, de fapt, despre ce e vorba? Nu mi-o luaţi în nume de rău, dar mă grăbesc. Am un proces impor-L ff tant. Nu pot întirzia, ştiţi, înainte de toate, datoria şi prestigiul! Acesta e esenţialul, tinere. Deci, despre ce ar fi vorba? — și făcu cu ochiul către frizer, să dispară. Bătrînul tuşi încurcat, ca și cum i sar fi oprit un os în gît. _ Va mulțumesc cu respect, domnule doctor... Atunci..., dacă-mi permiteţi, eu mă retrag ... In ce privește restul... — Fii liniştit, amice. Am să fac totul ce-mi stă în putință pentru acest tînăr ... — Evident! Am înțeles, să trăiţi... se aplecă din nou. Am onoare să vă salut... și se pregătea să plece, dar Moldovan îl opri: — Scuzați, dar unde vă găsesc dacă voi avea nevoie de dumneavoastră? Bătrînul se însenină: — Strada Pîrîului nr. 104. Caută-l numai pe bătrînul David — și închise uşa după el. Au rămas deci în doi. — Ei... ? Vă rog, cit se poate de scurt — spuse avocatul. — Am moștenit o casă la țară și sora mea, care stă în ea, la sfatul soțului ei, vrea să mă lipsească de partea mea, spunînd că deoarece ea l-a întreţinut pe bătrînul pînă la moarte, moștenirea i se cuvine în întregime. Cu toate că ... — Atîta-i tot? — Atâta! Avocatta aprinse o țigară de foi. — Și unde se judecă procesul? Tînărul numi un orășel din apropiere. — In regulă. Mă voi ocupa de cazul dumitale. Vino seara între 6 și 7 în biroul colectiv de avocaţi. Acolo vom discuta totul pe-ndelete. Vei ciştiga procesul cu certitudine. — Sinteţi sigur? — Fără îndoială. — Și decît mă va costa, domnule? Avocatul îl lovi din nou pe umăr. — Nu te speria. Cît valorează moștenirea aceea? — Păi... cred că... vreo... douăzeci de mii de lei. — Ştii ce? îmi dai cinci mii, și-ţi rezolv totul. Vizitatorul îşi drese vocea. — E foarte mult, domnule doctor! Sînt om sărac... Avocatul îl întrerupse enervat: — Vezi, dragule. Eu n-am timp să mă tocmesc cu dumneata. Iţi mărturisesc însă că din aceşti bani, prea puţini îmi rămîn mie. Roţile trebuie unse. Da ... unse, şi încă bine — accentuă din nou, apăsînd ultimul cuvînt. Mai gîndeşte-te şi treci către seară pe la mine. Iar acum, scuză-mă, mă grăbesc. La revedere ! Moldovan aşteptă pînă cînd Vida dispăru la colţul străzii. Se grăbi apoi la hotel. Peste o oră, apăru in arhivele tribunalului un bătrîn, cu părul alb, gîrbovit, purtînd pe nas niște ochelari vechi, cu ramă neagră, groasă. Numai privirea-i era aceeași cu cea a procurorului inspector Moldovan. „Bătrînul“ frunzări minuţios, pină dupămasă tîrziu, filele dosarelor indicate în scrisoarea anonimă, conţinînd documentele referitoare la toate procesele în care doctorul Vida reprezenta vreuna din părţi. Era frînt de oboseală, dar nu-i părea de loc rău. In toate procesele studiate, partea reprezentată de dr. Vida era cîştigătoare, iar preşedintele completului de judecată era totdeauna una şi aceeaşi persoană. Intrucît legalitatea sentinţelor era discutabilă în fiecare caz, se putea conclude că autorul scrisorii anonime avea dreptate. Dar cine ar putea fi? Şi ce legătură avea Savu cu toate acestea? Şi de ce a trebuit să moară? A luat hotărirea ca, a doua zi să-l caute pe conducătorul anchetei oficiale a cazului Savu, pe Moga, fostul său coleg de facultate. (Va urma) ff 7V TOCMEALA (Ilustraţie de GH. OLARIU) ! ! Un pianist şi un artist autentic (Urmare din pag. 1) fost trimis pentru studii la Moscova unde a făcut doi ani de preconservator, iar din anul 1963 se numără printre studenţii acestui conservator, unde studiază şi in prezent. A participat la trei concursuri internaţionale şi anume: în 1965, la concursul „Ludwig van Beethoven“ de la Viena, unde a ocupat locul V, în 1966, la concursul „Van Cliburn“ din Fort Worth din Texas şi un an mai tîrziu la concursul „George Enescu“ din Bucureşti, unde a obţinut, la ambele, premiul întîi. In urma acestora, datorită prestigiului cîştigat, a dat apoi o serie de concerte în Statele Unite şi în Europa, unde a făcut din nou cunoscută dovada înaltelor sale calităţi. — Intrucît aţi avut posibilitatea să participaţi la mai multe concursuri internaţionale, cum apreciaţi pe cel de la Bucureşti, care a avuit loc in toamna anului trecut şi ce semnificaţie are pentru dv. premiul pe care l-aţi obţinut aici? — Concursul şi Festivalul „George Enescu“ e o manifestare de o deosebită importanţă pentru ridicarea orizontului cultural-muzical al publicului nostru şi a măiestriei interpretative a tinerilor muzicieni. El oferă posibilitatea afirmării a numeroşi tineri instrumentişti sau solişti vocali, care bat la porţile consacrării, intrucît concursul nu e numai un examen în faţa unui juriu exigent, ci şi în faţa unui public nu mai puţin exigent, care te urmăreşte apoi şi îţi apreciază evoluţia. Pentru mine acest premiu are o semnificaţie cu totul aparte, întrucit l-am obţinut în ţara mea, în ţara în care m-am născut şi pe care am reprezentat-o. — Consideraţi acest concurs mai greu decit altele la care aţi participat? — Concursul „George Enescu" e un examen foarte serios pentru fiecare candidat, întrucît, cu toate că programul său e ceva mai restrîns, e de o mare diversitate de stiluri. Şi aceasta e marea sa dificultate. Am fost foarte plăcut surprins de înalta sa valoare artistică şi de numărul mare de participanţi. Rezultatul a fost, după cum ştiţi, că la pian a trebuit să se acorde două locuri întîi. Ce păcat însă că acest concurs are loc o dată la trei ani şi nu există şi unul pe plan naţional. Avem mulţi tineri interpreţi foarte dotaţi, care dacă n-au trecut printr-un concurs, dacă nu şi-au format un nume, nu sunt promovaţi. — La ce concurs veţi participa în viitorul apropiat? — In luna septembrie voi fi prezent împreună cu violonista Mariana Sîrbu la un concurs de muzică de cameră ce va avea loc la München. — Care credeţi că este condiţia afirmării unui tînăr muzician? — Talentul şi munca. Fără ele nu este posibil nimic. Astăzi însă, cînd concursurile au devenit o modă, fără acestea e greu săţi faci un nume, să te poţi lansa. Cunosc mulţi tineri artişti care nu au talentul de a şti să participe la un concurs — care, să nu mai vorbim, au şi o latură de loc neglijabilă de subiectivism şi care nu totdeauna acordă premii celor mai valoroşi — şi în acest caz nu au decit să aştepte cine ştie ce împrejurări favorabile pentru a deveni cunoscuţi. Singurul remediu îl văd în promovarea lor cu mai multă încredere de către filarmonicile din ţară. — Ce proiecte aveţi? — Să-mi termin studiile şi apoi o serie de turnee, prin anii 1969—70 în Statele Unite, Cuba, ţările scandinave şi alte ţări. Intenţionez să-mi îmbogăţesc repertoriul cu toate concertele pentru pian de Beethoven, cu cel de Schuman, cu cel pentru două piane de Mozart etc. Proiecte, după cum vedeți, am multe. înalta răspundere a noilor organe de stat comunale IUrmare difi pag. i fost „lăsată" în afara circuitului agricol". LEGATURI DIRECTE, OPERATIVE In condiţiile actuale cînd Bandul are 13 sate, cu mii de locuitori, contactul cu cetăţenii, rezolvarea cererilor şi propunerilor acestora presupune metode de muncă mai operative şi eficace. Tocmai de aceea ne-am interesat cit de trainică şi cum se realizează sudura dintre comitetul executiv al consiliului popular comunal şi locuitori, cit de receptiv şi sensibil este comitetul executiv faţă de opinia publică, de cerinţele locale, cum se străduieşte să le rezolve operativ şi principial. Răspunsul la aceste probleme l-am primit de la TRAIAN FEIER, secretarul comitetului executiv: „Rezolvarea cererilor şi propunerilor cetăţenilor presupune operativitate, mult discernămînt. Comuna noastră se întinde pe o suprafaţă foarte mare. Distanţele de la centru spre unele sate sînt mari.Toate acestea au împus noi forme în munca de rezolvare a petiţiilor cetăţenilor. In ce constau acestea? Pe baza unui grafic, în cinci zile din săptămînă, prin rotaţie, primarul şi eu ne deplasăm în satele Mădăraş, Fînaţe şi Oroi. Oamenii din aceste localităţi şi cei din alte sate din apropiere cunosc programul nostru de lucru. In timpul deplasărilor în localităţile amintite se ivesc şi trebuie rezolvate pe loc diverse probleme. Cele care nu necesită o discuţie prealabilă în comitetul executiv le rezolvăm pe loc, consultîndu-ne, cînd e cazul, cu deputaţi şi preşedinţi de C.A.P. Altele, cum ar fi cereri pentru construcţii de case, adăugiri de camere la vechile construcţii etc., se discută în comitetul executiv care hotărăşte modul cum trebuie rezolvată o cerere sau alta. Şi intr-un caz şi în altul se urmăreşte ca, pe cit posibil, oamenii să primească la petiţiile lor răspunsuri prompte şi operative". Alţi interlocutori: OLGA ROMAN, membru în comitetul executiv, IOAN TAUŞANCE şi LUDOVIC KOVÁCS, vicepreşedinţi ai comitetului executiv s-au referit la alte aspecte ale muncii consiliului popular comunal. Ei au subliniat faptul că trebuie urgentate şi dacă se poate devansate lucrările de reparaţie şi curăţenie a şcolilor, să se urmărească mai mult ca în anii precedenţi nivelul calitativ al acestor lucrări. Există o serie de lipsuri în aprovizionarea populaţiei cu mărfuri. Cooperativa de consum din Band tărăgănează uneori rezolvarea unor cereri din partea cetăţenilor din diferite sate. Chiar în Band se întîmplă ca o jumătate de zi şi uneori o zi întreagă să nu găseşti pîine în magazinele alimenare, la bufete etc. O CONSTATARE Este cunoscut faptul că elaborarea unor hotărîri, a unor planuri de muncă care să răspundă cerinţelor economice şi socialgospodăreşti nu numai că nu exclude, dar presupune schimbul de opinii, de păreri, confruntarea experienţei, lupta făţişă dintre vechi şi nou. E firesc să se întîmple aşa. La consiliul popular comunal din Band lucrurile se petrec uneori şi astfel: munca colectivă este înţeleasă în sensul că unul (secretarul) sau doi oameni alcătuiesc proiectul de hotărîri, iar comitetul executiv îl aprobă ulterior prin vot. Oare votul in sine are aceeaşi „greutate", aceeaşi eficienţă ca şi munca colectivă? Practic s-a constatat că nu! Tocmai de aceea sugerăm comitetului executiv ca hotărârile, planurile de muncă să reprezinte emanaţia dezbaterilor largi, principiale şi temeinice, fără a cădea pe panta discuţiilor sterile, transformînd consultarea oamenilor în discuţii nesfîrşite; acestea trebuie să fie concrete, operative, la obiect, eficace şi constructive. STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Un erou român în Rezistenţa franceză IOSIF CLISCI Acum un sfert de veac, în anul unor mari cotituri în desfăşurarea celui de al doilea război mondial, la 2 iulie 1943, cădea eroic pe cîmpul de luptă al Rezistenţei antifasciste din Franţa, un neînfricat luptător pentru libertatea şi independenţa poporului nostru, comunistul Iosif Clisei. Născut la 12 noiembrie 1961 în casa unui modest funcţionar, Iosif Clisei a păşit pe calea luptei revoluţionare încă din anii liceului, cînd a fost primit în rîndurile Uniunii Tineretului Comunist. După absolvirea liceului se înscrie şi devine student al Politehnicii din Bucureşti. Continuîndu-şi cu aceeaşi ardoare activitatea sa revoluţionară îşi aduce o contribuţie importantă la întărirea legăturilor uteciştilor cu masa studenţească, cu diferite grupări democratice ale studenţilor, mobilizîndu-i în lupta împotriva politicii de fascizare a ţării, pentru drepturi şi libertăţi democratice. In anul 1940, cînd poporul francez s-a ridicat împotriva cotropitorilor hitlerişti prin organizarea mişcării de rezistenţă, chemarea la luptă a Partidului Comunist Francez a avut un puternic ecou şi în rîndurile organizaţiei comuniste a coloniei române din Paris, unde se găsea şi Iosif Clisei. Animaţi de un profund sentiment internaţionalist, o dată cu iniţierea primelor acţiuni de luptă împotriva ocupanţilor, numeroşi patrioţi români printre care comuniştii Iosif Clisei, Nicolae Cristea, Andrei Sas Dragoş, Iosif Boczor (Wolf Francisc), Călin Ion, Lazăr Alexandru şi alţii, s-au încadrat printre primii în formaţiunile de luptă armată. In anul 1941 a fost înfiinţat primul detaşament românesc F.T.P. din regiunea pariziană, condus de Nicolae Cristea, iar după moartea acestuia, de Iosif Clisei. Mai tîrziu, pe măsură ce acţiunile de luptă împotriva ocupanţilor şi colaboraţioniştilor se diversificau, a fost înfiinţat în aceeaşi regiune, un nou detaşament românesc, un detaşament special pentru distrugerea transporturilor militare ale naziştilor germani. Intre cele mai importante acţiuni de luptă ale patrioţilor români contra hitleriştilor se numără acţiunea curajoasă din 2 iulie 1943 a lui Iosif Clisei, ş£cest erou, a cărui viaţă şi luptă a fost un exemplu strălucitor al . ful detașamentulurt rominesc Murajuk*,- «toegatm F.T.P. (franctirori și partizani).* depage qc w . ^ . ... ' . . n înbrerni Ha i H an Im i I a Da*caruia Comitetul militar național al F.T.P.F. i-a consacrat manifestul „Unul contra o sută“. In acea zi, intr-un cartier al Parisului, o echipă de patrioţi români înfăptuiesc sub conducerea lui Iosif Clisei unul din cele mai minunate acte de eroism, a IOAN CHIOREAN cercetător ştiinţific tacind şi nimicind cu grenade un detaşament al inamicului aflat intr-un autobuz care circula între Porte de Clichy şi Hôpital Beaujou. Dar, printr-o coincidenţă neprevăzută, echipa în retragere se izbeşte de o subunitate germană, care întîmplător la acea oră se afla pe o stradă apropiată şi care interveni la auzul împuşcăturilor şi exploziilor de grenade. Deşi surprinsă, echipa română se angajă din nou în luptă şi după numai două grenade aruncate cu precizie asupra noului detaşament, se replic, reluîndu-şi retragerea. Rănit fiind de un glonte la picior, Iosif Clisei le ordonă tovarăşilor săi, veniţi în grabă să-l ajute, să se retragă imediat, întrucît oprirea ar fi constituit un mare pericol, riscînd ca toţi să cadă în ghearele Gestapoului. Rămas singur, continuă şi mai aprig lupta, atrăgîndu-şi inamicul pe o stradă opusă. Sîngerind abundent, intră pe poarta primei case din rue Aubrevoir şi se baricadă într-o pivniţă. Din subsolul acestei clădiri, Iosif Clisei a dus timp de cîteva ore o luptă înverşunată cu 100 de SS-işti veniţi din Paris, omorînd mai mulţi dintre ei. Abia după amiază, cînd lui Clisei i s-au terminat cartuşele, hitleriştii reuşesc să pătrundă în pivniţă şi să scoată cadavrul său ciuruit de gloanţe. Partidul Comunist Francez, poporul francez, acordă o înaltă preţuire a portului pe care l-au adus patrioţii români la mişcarea de Rezistenţă din Franţa. La 7 iulie 1945 — cu prilejul primei comemorări a morţii lui Iosif Clisei, şeful detaşamentului românesc F.T.P. — a fost aşezată o placă de marmură pe casa din rue Aubrevoir nr. 2 din oraşul suburban Clichy, unde, singur, timp de cîteva ore a dus o luptă inegală cu duşmanul şi a murit ca un erou. După ce a evocat în faţa mulţimii adunate, in culorile cele mai vii dramatismul faptelor sale eroice, primarul adjunct al oraşului Clichy a spus: „Onoare lui Iosif Clisei care a murit pentru Franţa, pentru libertate. Onoare curajosului popor român al cărui fiu a fost Clisei". Generaţiile noastre îşi vor aduce aminte întotdeauna de adar înflăcărat de idealurile Partidului Comunist Român, ale poporului nostru, el s-a angajat în marea mişcare de Rezistență din Franţa, împotriva aceluiași duşman — fascismul german. ★ Plusuri şi minusuri la începutul secerişului (Urmare din pag. I) La C.A.P. din Văleni, citeva echipe de cosaşi pregăteau căile de acces în lanuri pentru combinele care urmează să recolteze 50 ha cu orz şi 140 de ha cu griu. Conducerea cooperativei „speră“ să nu întîmpine greutăţi la seceriş. Noi nu sintem însă convinşi. In primul rînd pentru că, deşi combinele sînt gata să Intre în lan, nu se ştie încă cine sînt oamenii care le vor deservi. Apoi, pentru recoltarea manuală rămîne încă o suprafaţă destul de mare, dar nici aici nu se cunosc ce forţe vor fi folosite, cum vor fi organizate şi cum vor fi retribuiţi secerătorii. Cam prea multe necunoscute acum cînd lanurile pot cere în fiece zi declanşarea tuturor forţelor la strîngerea recoltei. Nu putem încheia aceste însemnări fără a semnala că sînt încă locuri unde se preferă munca manuală în timp ce combinele stau. Fără îndoială că graba cu care se cere adunată recolta solicită folosirea din plin şi a muncii manuale. Nu vedem însă justificată ţinerea combinelor pe „tuşă“, atunci cînd ar putea să lucreze în condiţii bune şi cu randament sporit. La C.A.P. din Deal erau deja secerate manual 70 de hectare de orz şi 5 hectare cu grîu, la Crăieşti 50 de ha, la Cucerdea 50 ha etc. Dacă în aceste suprafeţe ar fi intrat combinele, recolta ar fi acum în magazie şi nu pe cîmp, în clăi, unde mai pot suferi stricăciuni şi pierderi. Am consemnat doar cîteva plusuri şi minusuri din acest început de campanie la strângerea recoltei. Am făcut-o cu convingerea că factorii interesaţi vor lua măsuri pentru înlăturarea neajunsurilor, asigurând de la început un ritm susţinut la strîngerea recoltei şi evitarea oricărei risipe.