Steaua Roşie, august 1968 (Anul 19, nr. 181-207)

1968-08-01 / nr. 181

VIAŢA DE PARTID Ridicarea Mulul muncii de partid - condiţie esenţiala a dezvoltării comunelor si satelor Constituite nu de mult, comi­tetele comunale de partid au menirea ca în noile condiţii de organizare administrativ-terito­­riale a ţării, să-şi aducă un a­­port substanţial la realizarea sarcinilor stabilite de partid şi guvern privind dezvoltarea mul­tilaterală, economică şi social­­culturală a comunelor noastre. Aceasta înseamnă că ele, prin posibilităţile de care dispun, prin atragerea unui activ larg în jurul lor, prin sprijinirea şi în­drumarea organizaţiilor de par­tid din subordine să studieze şi să găsească cele mai potrivite soluţii pentru rezolvarea multi­plelor probleme ce le stau în faţă. Aceasta presupune, înainte de toate, ridicarea nivelului calita­tiv al întregii munci de partid, de la organizaţia de bază şi pînă la comitetul comunal de partid, întărirea răspunderii personale şi colective a tuturor comunişti­lor pentru soarta comunei, si­tuarea lor mereu în fruntea tu­turor acţiunilor, mobilizarea, prin forţa exemplului personal a tuturor oamenilor muncii la realizarea sarcinilor economice şi de interes obştesc. Trebuie să constatăm de la bun început că în perioada re­lativ scurtă de cînd au fost con­stituite, cele mai multe comite­te comunale de partid din jude­ţul nostru au reuşit să se orien­teze bine în noile condiţii, să stabilească în planurile lor de muncă urmărirea şi rezolvarea problemelor majore care stau în faţa lor şi a comunelor res­pective, să îndrume comitetele de partid din C.A.P. şi organiza­ţiile de bază în aşa fel ca întrea­ga lor activitate politică şi orga­nizatorică să fie subordonată realizării sarcinilor actuale reie­şite din hotărîrile partidului şi guvernului. Constituite în plină vară, res­pectiv in luna iunie a. c., comi­tetele comunale de partid şi-au fixat, firesc, in planurile lor de acţiune, probleme privind cam­pania agricolă de vară , recol­tări, întreţinerea culturilor, stringerea şi depozitarea furaje­lor etc. Pornind de la aceste o­­biective urgente înscrise pe a­­genda lor zilnică, comitetele co­munale de partid, în majoritatea lor, au reuşit să imprime şi or­ganizaţiilor de partid din subor­dine şi în special celor din agri­cultură, un stil de muncă sănă­tos, operativ, în sensul ca în­treaga lor activitate să fie axată pe realizarea acestor sarcini de o deosebită importanţă pentru soarta recoltei, pentru dezvolta­rea şi consolidarea unităţilor a­­gricole. Majoritatea organizaţiilor de bază aparţinătoare comitetului comunal de partid Rîciu, de pildă, îşi desfăşoară activitatea pe bază de planuri de muncă şi, sprijinite îndeaproape de comi­tetul comunal, reuşesc să anali­zeze şi să rezolve cele mai im­portante sarcini ce stau în faţa lor. Astfel, organizaţia de bază din brigada a 6-a zootehnică din C.A.P. Bîciu a analizat organi­zarea muncii în sectorul zooteh­nic în perioada de vară, realiza­rea planului producţiei de lapte şi a sporului în greutate a ani­malelor, adoptînd măsuri cores­punzătoare, iar altele, precum şi comitetele de partid din C.A.P., au analizat alte probleme ce privesc desfăşurarea campaniei agricole de vară. In consecinţă, C.A.P. Bîciu a obţinut rezultate bune atit în ce priveşte recolta­rea şi treieratul griului cît şi recoltarea şi depozitarea cores­punzătoare a furajelor necesare animalelor. Ca­ urmare a unei juste orien­tări în soluţionarea problemelor curente, rezultate bune a obţi­nut şi organizaţia comunală de partid Neaua. Şi aici comitetul comunal de partid a orientat bi­ne comitetele de partid din C.A.P. şi organizaţiile de bază din brigăzi ceea ce a făcut, ca pe­ baza unor analize, să se ia măsurile cele mai potrivite care au dus la efectuarea lucrărilor de întreţinere a culturilor prăşi­­toare la timp şi în condiţii bune, la recoltarea şi depozitarea plantelor furajere şi a fîneţelor. Este un fapt pozitiv că, preo­­cupîndu-se de problemele eco­nomice de sezon, comitetele co­munale de partid au avut în a­­tenţie în această perioadă pro­bleme privind educarea partini­că a membrilor de partid, întă­rirea rîndurilor de organizaţie, desfăşurarea muncii politice de masă, în special prin căminele culturale, popularizind ultimele documente de partid şi de stat în faţa oamenilor muncii etc. Astfel de exemple se găsesc la comitetele comunale de partid din Adămuş, Zau de Cîmpie, Fintînele, ş. a. Cu alte cuvinte, se poate spune că chiar dacă a trecut o perioadă relativ scurtă de la constituirea lor, comitete­le comunale de partid se dove­desc a fi ceea ce trebuie de fapt să fie­­ factori mobiliza­tori şi dinamizatori ai întregii vieţi economice şi social-cultu­­rale ce se desfăşoară pe raza co­munelor, străduindu-se şi reu­şind în general să îmbine armo­nios sarcinile curente cu cele de perspectivă. . Dacă aceasta este situaţia în cele mai multe comitete comu­nale de partid, cum spuneam mai sus, trebuie să arătăm însă că altele, e drept, puţine la nu­măr, nu au reuşit încă să se a­­dapteze noilor condiţii de mun­că, să-şi ancoreze — ca să spu­nem aşa — activitatea în reali­tăţile satului. Comitetul de partid al comu­nei Nadeş, de pildă, deşi încă de la constituire a cuprins în planurile sale de muncă cele mai importante probleme, de­­terminînd ca la rindul lor, cele două comitete de partid din ce­le două C.A.P. să facă acelaşi lucru, n-a reuşit încă să antre­neze toate organizaţiile de ba­ză şi nici chiar comitetele de partid din C.A.P. la o muncă operativă şi eficientă, la urmă­rirea atentă, perseverentă a rea­lizării obiectivelor cuprinse în planurile de muncă. O asemenea problemă era de exemplu situa­ţia nesatisfăcătoare din sectorul zootehnic, dar care n-a fost a­­nalizată decît în ultimul timp Este pozitiv totuşi faptul că mulţi dintre comuniştii din C.A.P. Nadeş, printre care Vasi­le Coldea, Ecaterina Binder, Sil­via Deneş ş. a., au criticat as­pru la ultima şedinţă comitetul de partid din C.A.P. şi consiliul de conducere pentru lipsurile manifestate în acest sector ară­­tînd că nerealizarea planului la producţia de lapte, de pildă, se datoreşte unor cauze subiective şi anume, slabei îngrijiri a vaci­lor, risipei de furaje, neglijării recoltării şi depozitării furajelor, marii fluctuaţii a mulgătorilor etc. La C.A.P. Ţigmandru, de pe raza aceluiaşi comitet comunal de partid, comuniştii Ioan Piri, Ştefan Olteanu, Iuliu Ciotloş, brigadierul zootehnic Andrei Helch ş. a. au criticat de aseme­nea poziţia nesănătoasă a unor membri ai consiliului de condu­cere care au propus desfiinţa­rea sectorului ovin şi reducerea numărului de vaci motivînd că nerealizarea producţiei în secto­rul zootehnic s-ar datora, chi­purile, efectivelor mari de ani­male şi nu unor cauze subiecti­ve care puteau fi remediate pe plan local. Şi aceasta, în condi­ţiile în care 60 la sută din veni­turile C.A.P. provin tocmai din acest sector. E o situaţie ana­cronică dar de care organizaţia de partid s-a sesizat numai în ultimul timp. Este adevărat că în urma a­­cestor şedinţe de analiză temei­nică a situaţiei economice şi fi­nanciare a celor două C.A.P. s-au găsit şi soluţiile care să în­drepte lucrurile în bine, să ga­ranteze înlăturarea lipsurilor, întrebarea se pune însă, de ce numai în ultimul timp şi numai la intervenţia colectivului Comi­tetului judeţean de partid care a controlat şi analizat activitatea organizaţiei comunale de par­tid ? Fireşte, o parte din cauzele unor astfel de stări de lucruri care se mai găsesc şi la alte co­mitete comunale de partid şi nu numai la cel din Nadeş, se datoresc în primul rînd faptului că acestea, fiind relativ noi, n-au reuşit încă să se orienteze nici ele şi nici să îndrume şi să conducă activitatea de ansam­blu a organizaţiilor de partid de ,pe raza comunei, să fructifice cu maximum de eficienţă întrea­ga forţă şi capacitate a organi­zaţiei de partid, să selecteze şi să rezolve cele mai importante probleme de care depinde bunul mers intr-un sector sau altul. Problema se pune de aceea, ca in viitor, noile organe de partid comunale, prin activul lor, prin organizaţiile de bază, să studie­ze situaţia la fiecare loc de muncă, să manifeste receptivi­tate faţă de tot ce apare nou, de importanţa sarcinilor, să se consulte cu comuniştii şi cu ma­sa celorlalţi oameni ai muncii fără de partid, să dovedească solicitudine faţă de cerinţele obştei, să dovedească spirit de discernămînt în conducerea po­litică, economică şi social-cul­­turală a comunei. De curînd, chiar pentru a "ve­­ni în sprijinul lor, Comitetul ju­deţean de partid a trimis co­lective de îndrumare şi control la comune care au analizat mun­ca de partid în toate componen­tele ei şi au stabilit măsurile ce trebuie întreprinse în viitor. Trebuie doar ca organele comu­nale de partid să privească foar­te serios observaţiile acestor colective, îndrumările şi ajuto­rul lor, să se străduiască să a­­plice măsurile propuse, cu alte cuvinte, să ridice nivelul între­gii munci de partid, de la orga­nizaţia de bază la comitetul co­munal — condiţie principală în dezvoltarea multilaterală a co­munelor, în realizarea sarcinilor ce le revin în etapa actuală. ION SIMA Primul pas în producţie (Urmare din pag. 1) lor, aspecte din tainele şi fru­museţea muncii. Au fost asi­guraţi de toţi participanţii că in însuşirea meseriei vor pri­mi tot sprijinul cadrelor din atelier, a organizaţiilor de partid şi de masă, a conduce­rii administrative. Sunt emo­ţionante şi pline de semnifi­caţii cuvintele muncitorului fruntaş Eugen Kelemen: „muncitorii vă primesc cu braţele deschise, iar voi să i priviţi pe cei din atelier ca pe nişte vechi prieteni, să a­­pelaţi la ei cu toată încrede­rea pentru a vă destăinui toate tainele meseriei“. Aceste cuvinte de încredere şi apreciere pentru viitorii specialişti au avut şi vor a­­vea rezonanţe multiple în formarea personalităţii lor. Prin cuvîntul de mulţumire a tînărului Dionisie Pal­ei s-au angajat să devină demni de încrederea exprimată. Iată un bun de preţ pentru celelalte întreprinderi care se cere însușit. Satul Sîntu a fost electrificat In viaţa ţăranilor cooperatori din satul Sîntu, ziua de 25 iulie 1968 marchează un eveniment de mare însemnătate. Incepînd din această zi, lămpile cu petrol pentru sînteni au devenit inuti­le. Locul lor a fost luat de be­cul electric. Introducerea curentului elec­tric va aduce schimbări radica­le în viaţa sîntenilor. Aparatul cinematografic, televizorul, fri­giderul, fierul de călcat electric sunt numai cîteva din mijloace­­le moderne pe care le vor putea olosi pentru ridicarea nivelului lor de cultură şi civilizaţie. prof. GHEORGHE LUPEI POP VASILE, Tg. Mureş. Du­rata concediului dv. de odihnă pe anul de muncă în curs, este de 18 zile lucrătoare, în cursul anului calendaristic, împlinind 11 ani vechime în muncă. Dacă cursurile de învăţămînt superior le-aţi urmat cu scoatere din producţie, atunci şi această pe­rioadă vi se socoteşte ca vechi­me în muncă. In acest caz, con­cediul dv. după 11 + 5=16 ani, va fi de 19 zile lucrătoare. POP PETRU, Reghin. Din si­tuaţia relatată de dv. rezultă că între anii 1947—1950 aţi încheiat un contract de ucenicie şi fără să-l fi executat aţi intrat în cooperativa „Fierari-rotari“ din Reghin. Mai tîrziu, aţi fost în­corporat fără să fi obţinut ac­tul de calificare. Menţionăm că în această situaţie, acum după 18 ani, nu mai există nici o po­sibilitate legală pentru obţinerea certificatului de calificare pe pe­rioada respectivă. POPESCU ELENA. Sighişoara. Repausul săptămînal şi repau­sul în zilele de sărbători legale, sunt drepturi consacrate prin Constituţie şi Codul muncii. Ca atare nici un conducător de unitate nu poate prevala pe vreun muncitor de aceste drep­turi. Sunt însă şi cazuri speciale (foc continuu, lucru în tură etc.), în care, salariatul poate fi obligat să muncească şi în zile de sărbători legale şi de repaus săptămînal. In aceste cazuri în­să, conducătorul unităţii este o­­bligat de lege, ca în următoarele două săptămîni să acorde zile libere pentru salariaţii în cauză. Orice alte concesii contravin scopului urmărit de legiuitor şi sunt dăunătoare societăţii noas­tre socialiste. Deci trebuie com­bătute de către comitetele sin­dicatelor. DRAGHICI BĂDIŢA CONSTAN­TIN, Tîrnăveni. Dacă unitatea unde lucraţi refuză să vă acorde drepturile de concediu cuvenit, cereţi concursul comitetului sin­dicatului sau al organelor juris­dicţiei muncii din unitate. HAŢEGAN SIMION, Luduş. Se consideră vechime neîntre­ruptă în muncă şi atunci cînd salariatul demisionează din mo­tive speciale prevăzute în art. 133 1 pct. 1, litera C din Codul muncii. Situaţia relatată de dv. în cerere însă, nu poate fi înca­drată în aceste motive speciale. Abaterea săvîrşită de un sala­riat prin părăsirea locului de muncă, fără expirarea termenu­lui de preaviz, prevăzut în Co­dul muncii, poate fi sancţionată de conducerea întreprinderii — după caz — și cu desfacerea con­tractului de muncă din vina sa­lariatului. OLAH ȘTEFAN consilier juridic COPIII DIN CARTIER (Foto: I. MARX) Eroi ai luptei pentru libertatea poporului, pentru socialism ELENA PAVEL (Sîrbu) (25 de ani de la moarte) Printre mulţi alţii, care au în­scris una din cele mai glorioase pagini din istoria poporului nostru, a Partidului Comunist şi a patriei se numără şi Elena Pavel (Sîrbu), luptătoare neîn­fricată pentru libertatea poporu­lui român, pentru socialism. Născută în familia unui învă­ţător nevoiaş, cu vederi înainta­te, ea străbate cu mari greutăţi anii liceului, reuşind să ajungă totuşi, în ciuda tuturor obstaco­lelor ridicate în faţa copiilor să­raci de către regimul burghezo­­moşieresc, pe băncile Universi­tăţii din Iaşi, la facultatea de medicină. Sînt anii grei, tulburi, cînd pe plan extern, fascismul german ameninţa pacea Europei şi a lu­mii, cînd în ţară se intensifica mişcarea fascistă legionară, cînd bandele de asasini îmbrăcaţi în cămăşi verzi devastează sediile organizaţiilor muncitoreşti, a­­tentează la viaţa oamenilor cu vederi progresiste, democrate. In aceşti ani studenta Elena Pavel intră în rîndurile Uniunii Tineretului Comunist, ia parte activă, în rîndul studenţimii de­mocrate, la lupta împotriva le­gionarilor, pentru apărarea drep­turilor studenţeşti şi în primul rînd, pentru dreptul la învăţă­tură a studenţilor săraci, se ri­dică împotriva războiului crimi­nal pe care clica fascistă anto­­nesciană l-a dezlănţuit, din ordi­nul lui Hitler, împotriva Uniunii Sovietice. Eliberată din închi­soarea de la Dumbrăveni, Elena Pavel se avîntă în luptă cu şi mai multă hotărîre, sprijină, a­­lături de tovarăşii,ei de luptă, din toate puterile ajutorarea luptătorilor comunişti şi anti­fascişti întemniţaţi. Pentru meritele ei deosebite în lupta împotriva fascismului şi războiului, pentru libertatea şi fericirea poporului, Elena Pavel este primită în rîndurile Parti­dului Comunist Român. In a­­ceastă calitate activează în orga­nizaţia de partid a Capitalei, în­deplineşte cu înaltul simţ de răspundere al comunistului, toa­te sarcinile încredinţate de partid, luptă din răsputeri pen­tru sabotarea şi distrugerea ma­şinii de război fasciste, pentru ridicarea forţelor patriotice anti­fasciste la luptă pentru răstur­narea guvernanţilor trădători. In toamna anului 1942 este din nou arestată, schingiuită şi torturată în mod barbar de că­tre organele de siguranţă ale re­gimului militaro-fascist anto­­nescian. In faţa călăilor, luptă­­toarea comunistă Elena Pavel are o atitudine demnă, curajoa­să, îşi apără crezul comunist chiar cu preţul vieţii sale. Justi­ţia fascistă o condamnă la 25 de ani muncă silnică şi, în vara a­­nului 1943, ajunge la o închi­soare din Ploieşti. Aici, la Plo­ieşti, în 1943, cu un an înainte de a-şi vedea încununată lupta sa eroică, Elena Pavel moare în flăcările incendiului provocat de prăbuşirea unui avion american peste închisoarea în care era deţinută. Astfel este curmată, la numai 27 de ani, în ziua de 1 august 1943 viaţa aceleia care a fost şi rămîne în istoria şi conştiinţa poporului nostru, Elena Pavel, luptătoare comunistă neînfrica­tă pentru libertatea poporului, pentru socialism, viaţa aceleia care şi-a înscris numele în rîn­dul eroilor care au dat suprema jertfă pentru viitorul fericit al patriei. I. S. Castraveţii au ajuns în iesle autorecepţia şi să depună fac­­tura-talon în contul C.L.F. Dacă nici după 24 de ore marfa nu se ridică, cooperativa are drep­tul să o valorifice după posibi­lităţi, C.L.F. suportînd diferenţa de preţ în vigoare la data sta­bilită prin grafic. In cazul de faţă, paguba la Gorneşti se ridi­că la cîteva mii şi chiar zeci de mii de lei. Şi această sumă con­siderăm că nu va fi pusă în seama C.L.F. şi a persoanelor care se fac vinovate pentru ne­­ridicarea legumelor. Dar neglijenţa de la Gorneşti faţă de respectarea graficelor de livrare nu este unicul caz. Inginerul C.A.P. din Ideciu de Jos ne informează că de trei săptămîni încoace nici în aceas­tă unitate nu se respectă grafi­cele de livrare a legumelor. Du­pă zile de aşteptare, cooperativa a fost nevoită să transporte, cu mijloace proprii, la Reghin ro­şiile, varza şi dovleceii. Dar ase­menea lucru nu e posibil tot timpul şi mai ales în plină cam­panie de seceriş, cînd şi aşa duc lipsă de mijloace de transport. Aşa se face că nici după zeci de telefoane, C­.F. Reghin nu s-a prezentat să ridice 2.000 kg de varză, care după 4 zile de la re­coltare s-a veştejit în cîmp. Şi acest lucru în condiţiile în care cerinţele de varză pe pieţele ju­deţului sau ale Capitalei sunt destul de mari în această pe­rioadă. Un merceolog de la C­L.F. Tg.-Mureş ne spunea zi­lele trecute că dacă ştia că la Ideciu există varză, trimitea ur­gent un autocamion să o ridice. Oare asemenea mutaţii nu pot fi dirijate prin întreprinderea judeţeană de legume şi fructe, care răspunde de activitatea tu­turor centrelor. După părerea noastră nu este lipsită de răs­pundere pentru nerespectarea graficelor de livrare nici condu­cerea acestei întreprinderi. In această perioadă cînd există o abundenţă de legume se cere mai mult simţ gospodăresc, mai multă operativitate pentru ca legumele să ajungă proaspe­te la consumatori. E păcat să se deprecieze sau să se valorifi­ce neeconomicos legume pentru care s-a depus atîta muncă vie şi materializată. . Cînd şchioapătă activitatea intr-un sector sau altul, se mai obişnuieşte şi acum să se spună că se munceşte ea la aprozar. Considerăm că noilor unităţi de valorificare a legumelor şi fruc­telor nu li se mai pot atribui asemenea epitete. Cu o singură condiţie însă — să dovedească contrariul. T. GAVRILESCU Cooperativa agricolă din Gor­­neşti n-a cultivat niciodată cas­traveţi furajeri. De un asemenea nutreţ nici nu se pomeneşte în balanţele furajere. Totuşi ani­malele unităţii sus-amintite au consumat săptămînile trecute nu mai puţin de 15.000 kg de castraveţi. Cauza? Centrul de legume şi fructe din Reghin n-a binevoit să ridice produsele con­form graficelor stabilite de co­mun acord. La data de 27 iulie mai erau la grădina cooperativei alte peste 2.000 kg castraveţi, re­coltaţi cu 5 zile în urmă dar ne­ridicaţi. Iată principala cauză pentru care găsim în magazine aproape numai castraveţi veşte­jiţi. Oricum de voie de nevoie, ce ajunge în unităţile de desfa­cere se valorifică. Se pune însă întrebarea cine suportă pagube­le provenite din deprecierea pro­duselor ca urmare a neridicării la timp sau de loc a legumelor ? Cooperativa agricolă, nu. Ea a produs legumele, le-a recoltat și conform clauzelor contractuale, după trecerea a 60 de minute de la data stabilită în grafic pen­tru ridicare, are dreptul să facă Dupamijoc anemic A.S.A. — Industria Sîrmei 2-1 Ieri, pe stadionul din Tg.-Mu­­reş A.S.A. a jucat un nou meci de antrenament, în compania formaţiei divizionare B Indus­tria Sîrmei din Cîmpia Turzii. Suporterii tîrgumureşeni după evoluţia de duminică a echipei lor, se aşteptau la un joc de ca­litate. Din păcate, ei au rămas deziluzionaţi, după scurgerea ce­lor 90 de minute. A.S.A. a pres­tat un joc anemic. Explicaţia acestei evoluţii mediocre e greu de găsit. Se pare că unii jucă­tori şi-au subapreciat adversa­rul, fără nici un temei. Sperăm că lecţia de ieri va fi folositoare pentru antrenorii şi jucătorii formaţiei tîrgumureşe­­ne, îndemnîndu-i să ia toate mă­surile, în timpul scurt pînă la începerea campionatului, în ve­derea eliminării deficienţelor ce se manifestă încă în pregătirea echipei. Golurile au fost marcate de Szilagyi şi Mureşan pentru A.S.A. respectiv Şardi pentru Indus­tria Sârmei. Aportul zooteh (Urmare din pag. 1) doar parţial aspectele şi urmă­rile negative în cazul cînd re­producţia nu este bine condusă, vom analiza situaţia cooperati­vei agricole Sînpaul, care are un sector zootehnic bine dezvoltat. Făcînd un calcul împreună cu medicul veterinar din această unitate, a rezultat că intervalul între două fătări în anul 1967, la cele aproape 400 vaci, a fost de 14,4 luni. Prin depăşirea cu mult a ciclului normal al repro­ducţiei rezultă o pierdere de 58 viţei şi circa 1.240 hl lapte, ceea ce valoric este egal cu peste 223.000 lei. La aceste aspecte ne­gative ale reproducţiei, ce se răsfrîng asupra situaţiei econo­mice, trebuie neapărat adăuga­te şi cele privind îmbunătăţirea calitativă a animalelor. In cadrul măsurilor de îmbu­nătăţire a efectivelor, a creşte­rii potenţialului de producţie a acestora, o mare însemnătate a­re alegerea şi creşterea tineretu- lui destinat prăsilei. In unele cooperative ca de exemplu Mi­­treşti, Gorneşti, Reghin, Rîciu, viţelele ce urmează a intra în turma de bază sunt alese în funcţie de calităţile părinţilor şi supuse unor îngrijiri şi furajări speciale. Asemenea măsuri asi­gură ca în cîţiva ani să se for­meze loturi de vaci cu o origi­ne cunoscută, cu un potenţial biologic şi productiv sporit. Rău este însă că asemenea mă­suri nu s-au introdus în toate cooperativele agricole din judeţ. Se întîmplă şi în prezent ca ti­neretul femei să fie prost îngri­jit, trecut prin 1­2 carenţe ali­mentare, să nu aibă origine cu­noscută. In asemenea condiţii nu e de mirare că brigadierii, preşedinţii şi chiar unii specia­lişti din C.A.P. se întreabă, de ce la prima fătare junincile nu asigură nici laptele necesar creş­terii viţelului. Poate unii din cei chemaţi să rezolve asemenea probleme nu au încercat să fa­că calcule economice, din care să rezulte ce înseamnă pentru cooperativa agricolă trecerea la turma de bază a unei juninci, de la care se mulg 3,4 1 lapte, în comparaţie cu una care dă 10­­ lapte. Dintr-un asemenea cal­cul, făcut pentru 8 lactaţii, re­zultă că de la o vacă cu origine cunoscută, care s-a bucurat de toate îngrijirile în perioada de creştere, se vor obţine în plus circa 10.000­­ lapte, cantitate ce poate fi multiplicată cu numă­rul de vaci existente în coope­rativă. Analiza situaţiei zootehniei în sectorul cooperatist din judeţ ne obligă să facem cîteva refe­riri şi asupra producţiei acestui sector, ceea ce de fapt repre­zintă scopul creşterii animale­lor. Cooperativele agricole au vîndut statului în prima jumă­tate a anului 3.550 tone carne, 136.408 hl lapte de vacă, 123.000 kg lînă. Majoritatea cooperati­velor agricole obţin rezultate bune în creşterea şi îngrăşarea tineretului bovin pentru carne. Cooperative ca Boiu, Găieşti, A­­luniş, Rîciu, Luduş şi altele au valorificat între 50—100 bovine tinere în majoritate la export, obţinînd importante venituri băneşti. Multe cooperative au rezultate bune şi la producţia de lapte, care în prezent este principalul produs al sectorului zootehnic. Pe primul loc se si­tuează cooperativa agricolă Brîncoveneşti, care pe primele 6 luni a obţinut 1.287­­ lapte de la fiecare vacă furajată, urmată de Nazna cu 1.190 1, Gorneşti cu 1.174 1. Aceste producţii le con­siderăm bune, deşi sunt mult in­ferioare celor obţinute în între­prinderile agricole de stat. Producţia de lapte obţinută în prima jumătate a anului de cooperativele agricole, la nivel de judeţ, este de numai 681­­ pe vacă furajată, o producţie foarte scăzută şi în acelaşi timp sub cea realizată în aceeaşi pe­rioadă a anului trecut cu 177­1. Producţia mică de lapte obţinu­tă de majoritatea cooperative­lor agricole se datoreşte lipsei de preocupare faţă de acest sec­tor a unor consilii de conduce­re, a specialiştilor, re­controlului şi îndrumării insuficiente din partea unor comitete de partid privind îngrijirea animalelor, a­­sigurarea condiţiilor corespun­zătoare de cazare şi furajare. Numai aşa se pot explica feno­mene ca cele din Călugăreni, unde, pe primele 6 luni, s-au muls în medie de la o vacă fu­rajată numai 266 1 lapte, ceea ce este egal cu o producţie zil­nică de 1,4 1. Situaţii similare sunt şi la Hodoşa cu 284 1 pe vacă furajată, Păingeni 310 1, Bărboşi 330 1, Sîngeorgiu de Pă­dure 377 1 şi altele. Situaţia zoo­tehniei din aceste unităţi şi din altele, unde animalele consumă mai mult decît produc, trebuie să dea serios de gîndit consilii­lor de conducere şi specialişti­lor. Este necesar ca în toate uni­tăţile agricole, sub directa în­drumare a comitetelor de par­tid, să se analizeze situaţia sec­torului creșterii animalelor, să se stabilească măsuri pentru realizarea integrală a indicatori­lor de plan din acest sector im­portant al economiei.

Next