Steaua Roşie, decembrie 1968 (Anul 19, nr. 286-312)
1968-12-01 / nr. 286
despre Unire ALBA-IULIA (număr special, apărut la 1 decembrie 1918): „Voinţa naţională, care cu atîta putere ţîşneşte astăzi în toate păturile sociale, in cele de sus ca şi în cele de jos — ba poate în cele de jos mai mult ca în cele de sus — este chemată să arate că ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pe o clipă, noi am înfăptuit-o pe o veşnicie. Cînd un neam întreg gîndeşte un singur gînd şi inimile a milioane de oameni palpită într-o singură simţire, mai există oare puterea omenească să le poată sta împotrivă?“ ROMÂNUL — Arad (4 decembrie 1918): „Ziua aceasta rămîne de acum pină la sfirşitul veacurilor, zi memorabilă in istoria neamului românesc căci în această zi s-a desăvirşit unitatea statală ...“. DACIA — Bucureşti (6 decembrie 1918): „Voinţa unanimă care a biruit la Alba-Iulia a zguduit şi dărîmat ultimul hotar, ultima graniţă în care îndelungata tiranie a istoriei a sfîrtecat veacuri de-a rîndul fiinţa neamului românesc“. TRANSILVANIA — Braşov (1 decembrie 1918): „De aici înainte românimea ardeleană nu va mai fi o navă minată de valuri şi ameninţată în fiecare clipă, împreună cu fraţii din celelalte ţinuturi în care ne-a sădit marele Traian, ea va forma o ţară puternică dornică să ţină piept cu toate valurile şi cu toate furtunile". STEAGUL — Bucureşti (8 decembrie 1918): „De peste munţi ne-a venit vestea cea mare, vestea Unirii... Evenimentul este cu mult mai mare decit ni-i putem închipui noi, cei care-l trăim“. TELEGRAFUL ROMAN — Sibiu (6 decembrie 1918): „Poporul din Ardeal, Banat, vechea Crişană şi Maramureş a intrat în Alba- Iulia stăpînit de conştiinţa vie a realizării statului naţional român. De la opincă pină la vlădică, el a fost minat de gîndul mare să dea făptură veşnică visului care i-a robit de veacuri sufletul.‘Căci nu există astăzi român în largile hotare ale pămîntului care să nu fie copleşit de marea voinţă de a fi unit cu toţi fraţii sub o singură stăpinire naţională". UNIVERSUL — Bucureşti (6 decembrie 1918): „In sunetele clopotelor Mitropoliei întemeiată de marele Mihai Viteazul, în Alba- Iulia s-a încheiat marele act istoric al neamului românesc întreg .. . *. UNIREA — Blaj (7 decembrie 1918): „Adunarea de la Alba-Iulia s-a desfăşurat in cadre atît de impunătoare şi de grandioase cum puţine poate să arate istoria popoarelor. Românii au dovedit şi de data aceasta, cu prisosinţă, că sînt un corp matur şi disciplinat. Ei au fost stăpîniţi de un singur gînd: unitatea statului românesc“. GAZETA MESERIAŞILOR — Bucureşti (6 decembrie 1918). „Acum, după Alba-Iulia, principiul naţionalităţilor a devenit o realitate (...) toate popoarele din Europa care erau sub stăpinirea unor puteri mari s-au alipit la mamele lor de la sinul cărora au fost smulse şi ţinute sub tiranie sute de ani“. SCHASZBURGER ZEITUNG — Sighişoara (30 noiembrie 1918): „Vechea cetate Alba-Carolina va fi martoră ridicării impetuoase a unui popor viguros, trezit la libertate (...) pe pămîntul clasic al Apullum-ului, al cetăţii lui Traian“. OPINIA — Iaşi (11 decembrie 1918): „Actul Unirii de la Alba- Iulia depăşeşte în importanţă tot ce viaţa românească a cunoscut în cursul răstimpurilor. Unirea mult visată constituie astăzi un fapt îndeplinit“. »H IWaort. m» ‘rnmirrm *<*» **■ ADEVERVI - vsx feft iJÎSSUdr u i*»<-*r* ímUMdt wmm mm ,»*«<1, 30% V» Í Către poporul muncitor român! . d' r3**.» ta Aa» u -Tcvariţ)1 Frăţiori ^'«***'~ . „ concreaul partidului. Dflf* ttM !* »* »it *v6* «WAV * - i «c, X«J • -v• ·4»* ii« ® a * 9tZ£*~fa• » Ar.or/Ă x- jrcrtd ți« «S fc Si ka V fzx* wafWtf/ttL - -di-t XX-SA ta ««io** ' ,/t *· v*r*',Jt x*-» lezsft* ':•” Wt» Vi»Jxo*~ firnox» a.t\ «y VfxiA Mox'+'ic •, v ;· -««• «»A* Jx kXxtUyM tdxZ ar» tj» t M*· ' *«■ vs· н ar« fy VSM<« SxtcDA'+'ic. ** « Í M r arele act istoric al unini Transilvaniei cu România, înscris cu litere de aur în analele patriei, este încununarea unui proces istoric îndelungat, expresia unei năzuinţe de veacuri a poporului român. In toamna anului 1918, în condiţiile dezmembrării monarhiei habsburgice, popoarele asupate in cadrul acestui imperiu s-au ridicat la luptă, făurindu-şi sau reîntregindu-şi statele naţionale. In acest şuvoi general al revoluţiilor burghezo-democratice în plină desfăşurare, în lupta împotriva războiului imperialist, în lupta pentru drepturi democratice, pentru pămînt şi libertate — cind masele populare, indiferent de naţionalitate, au făcut front comun — lupta românilor din Transilvania pentru eliberarea de sub jugul asupririi naţionale şi unirea lor cu patria mamă a izbucnit cu o forţă deosebită. Dind glas aspiraţiei noastre de libertate şi indedpendenţă, lupta poporului româna devenit un important capitol constitutiv din lupta tuturor naţiunilor oprimate din fostul imeriu habsburgic, din lupta popoarelor de pe continentul european. Sărbătorind unirea de la Alba Iulia, sărbătorim unul dintre cele mai importante din istoria nostru, sărbătorim strămoşeşti, transmise din generaţie in generaţie, sărbătorim împlinirea celui mai scump ideal al maselor largi populare , formarea statului naţional unitar român. Documentele şi imaginile de faţă reprezintă cîteva din etajele parcurse de lupta poporului român pentru realizarea actului istoric de la Alba-Iulia. evenimente eroică a poporului virtuţile Semicentenarul Unirii Transilvaniei cu România DOCUMENTE SI IMAGINI ALBA-IULIA, 1 DECEMBRIE 1918. GÎNDURI PENTRU UNIRE (Urmare din pag. 1) Deşi realizată de muncitori, ţărani şi cărturari înaintaţi şi din voinţa poporului, vîrfurile burgheziei şi moşierimii reacţionare au făcut totul ca să innăbuşe mişcarea revoluţionară şi să ştirbească drepturile consfinţite in Declaraţia de la Alba-Iulia. Au reuşit insă doar vremelnic, căci voinţa poporului n-au putut s-o înfrîngă. El avea acum o călăuză sigură şi încercată. Partidul Comunist Român-Lumina lui 23 August 1944 şi transformările revoluţionare care au urmat au spulberat norul greu al suferinţelor, iar razele lui ne-au condus la făurirea Republicii Socialiste România Pentru ceea ce au luptat strămoşii noştri, pentru ceea ce şi-au jertfit viaţa şi energia îşi găseşte o vie realizare, pe o superioară treaptă, in orinduirea noastră socialistă-Unirea Transilvaniei cu România, acest mare act istoric din viaţa poporului nostru, iar după trei decenii. Eliberarea patriei noastre şi construirea socialismului, reprezintă fundamentul pe care se bizuie unitatea naţiunii noastre socialiste de azi, unitate la baza căreia stă frăţia de nezdruncinat între poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. De aceea, azi, la marea Aniversare, prilej de evocare a tradiţiilor luptelor revoluţionare comune, duse de strămoşii noştri români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, închin aceste rînduri LOR şi UNIRII STEAUA ROŞIE PAGINA mssusgsmmm „PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE“ „DREPTUL NAŢIUNII ROMÂNE DE A FI LIBERATA, ÎI RECUNOAŞTE LUMEA ÎNTREAGA... LIBERTATEA ACESTEI NAŢIUNI ÎNSEAMNĂ: — UNIREA EI (A TRANSILVANIEI — N. N.) CU ŢARA ROMÂNEASCA“. Extras din Discursul rostit de VASILE GOLDIŞ la Adunarea de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 (I. Georgescu, George Pop de Băseşti, Oradea, 1935, p. 178). „VREM SA ZDROBIM LANŢURILE ROBIEI NOASTRE PRIN REALIZAREA MARELUI VIS AL LUI MIHAI VITEAZUI • UNIREA TUTUROR CELOR DE O LIMBA SI DE O LEGE, INTR UN SINGUR ŞI NEDESPĂRŢIT STAT ROMÂNESC“. Extras din cuvintarea lui GEORGE POP DE BĂSEŞTI la Adunarea de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 (I. Georgescu, George Pop de Băseşti, Oradea, 1935, p. 173). „MOŞII ŞI PĂRINŢII NE-AU LASAT CA O SCUMPA MOŞTENIRE NĂDEJDEA EI, IAR FRAŢII SI FIII NOŞTRI, SINGERIND CHIAR PE CÎMPURILE DE LUPTA, UNDE I-AU MINAT STAPÂNITORUL STRĂIN, RÎVNEAU LA ÎNFĂPTUIREA ACESTUI VIS DULCE“. SILVIU DRAGOMIR. „Sărbătoarea de la BăLgrad“ în zeta poporului“ 1 decembrie 1918. „Ga- PROCLAMAŢIA DE LA DARNITA I PRIMA DECLARAŢIE OFICIALA DE UNIRE CU ROMÂNIA A PROVINCIILOR LOCUITE DE ROMÂNI DIN IMPERIUL AUSTROUNGAR. Î [n decembrie 1916, din rîndul foştilor prizonieri romîni din armata austro-ungară — concentraţi în lagărul de la Darniţa de lingă Kiev — ia fiinţă, satisfăcîndu-li-se astfel cererea, un corp de voluntari. Nerăbdători să participe activ la desfăşurarea marelui proces istoric ce se apropia cu paşi repezi de împlinirea, realizarea, înfăptuirea statului naţional, prin „unirea intr-un stat liber cu fraţii din România", voluntarii români de la Darniţa adresează la 26 aprilie 1917 — în numele a 13.000 prizonieri români din Rusia — o Proclamaţie-Manifest tuturor guvernelor, tuturor popoarelor şi presei, vestind lumii întregi voinţa lor hotărîtă de a lupta pentru unirea cu România a teritoriilor locuite de românii din monarhia austro-ungară. „Noi, corpul voluntarilor armatei române, ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi de naţiune română de pe teritoriul Monarhiei austro-ungare, foşti prizonieri în Rusia, cu jertfa vieţii noastre suntem gata să intrăm in luptă pentru împlinireaidealului nostru de a uni tot poporul, tot teritoriul românesc din Monarhia austro-ungară în una şi nedespărţită Românie liberă şi independentă (...). Astăzi, cînd noi românii — ca şi celelalte neamuri subjugate — ne-am convins definitiv că nouă, ca români nu ne mai e posibilă existenţa în cadrele statului austro-ungar, noi care în limbă, în cultură, în structura socială şi în întreaga noastră fiinţă etnică şi politică formăm un trup unic şi nedespărţit cu toate celelalte părţi constitutive ale naţiunii române, cerem cu voinţă nestrămutată încorporarea noastră la România liberă, pentru a forma împreună cu ea un singur stat naţional românesc, pe care o vem zid, pe bazele celei mai înaintate derpocraţii. • Pentru acest ideal ne punem în cumpănă tot ce avem, viaţa şiaverea noastră, femeile şi copiii noştri, viaţa şi fericirea urmaşilor noştri. Şi nu ne vom opri, pînă ce nu vom învinge ori vom pieri“. Delegaţii judeţului nostru la Adunarea de la Alba Iulta Adunarea de la Alba-Iulia, care a proclamat unirea Transilvaniei cu România, a reunit 1.228 de delegaţi aleşi în circumscripţiile electorale din toate judeţele Transilvaniei, dintre care 150 de delegaţi ai social-democraţiei române, reprezentând 60.000 de muncitori organizaţi. Din judeţul nostru au fost aleşi şi au participat la lucrările Adunării Naţionale următorii delegaţi: 1. Cercul Acăţari: Augustin Nilca, Alexandru Barda, Dorift Şuteu, Ioan Botoş, Ioan Urgan. 2. Cercul Gorneşti: Victor Mora, Vasile B. Munteanu, Alexandru Pop, Nicolau Feier, Ioan Banciu. 3. Cercul I. Tîrgu-Mureş: Dr. Aurel Baciu, Dr. Titu Rusu, Ioan Viciu, Dumitru Holom, Ştefan Buzan. 4. Cercul 11. Tîrgu-Mureş: Ioan Roman, George Chinezu, Dumitru Buja, Ştefan Togănel, Sava Husariu. 5. Cercul Miercurea-Nirajului: Alexandru Gligor, loan Iacob, loan Oltean, I. George, I. Ilie, Alexandru Moldovan, Ştefan Lorinţ, loan Oltean. 6. Cercul Reghin: Dr. loan Harsa, Dr. Liviu Tilea, Alexandru Cadar, Dr. Teodor Popescu, loan Duma, George Panga, Constantin Precup, Emil Ştefănuţiu, Ioan Pop, Nicolau Poparu, Emil Andreşan, Octavian Manu, Toader Haneş. Din partea „Societăţii culturale a meseriaşilor români“ din Reghin a fost ales ca delegat meseriaşul Mihail Bucur. Din partea reuniunilor învăţâtoreşti: Ioan Suciu, Ioan Fleşeriu, Ioan Roman. Din partea reuniunii femeilor române din Reghin participă ca delegat Dr. E. Truţia. Cercul Sighişoara (judeţul Tîrnava-Mare): Dr. Toma Cornea, Dr. Ioan Ioanoviciu, Vasile Udrea, George Colceriu, Onoriu Sasu. Cercul Tîrnăveni (judeţul Tirnava-Mică): Dr. Romul Boilă, Ioan Munteanu, Vasile Smighelschi, Dr. loan Bian, loan Radeş, Zaharie Las, Dr. Eugen Bianu, Alexandru Dănilă, Victor Barna, Nicolae Toldea, loan Ignat, loan Bogdan, Ilie Şerban, Ilie Bogdan, loan Baba, Cercul Luduş (judeţul Turda- Arieş): Dr. Vasile Cerghizan, Dr. loan Oltean, Vasile Morariu, Nicolae Vulcu, Dumitru Iclănzan, Mihail Moldovan, Octavian Bugner, Ioan Coman, Remus Brustur, Ioan Rus. Intre membrii „Marelui sfat naţional" — care îndeplinea rolul unui parlament autonom — au fost aleşi în Adunarea de la Alba lulia, la 1 decembrie 1918, şi reprezentanţi ai judeţului nostru. Dr. Ioan Harşia şi Dr. Iosif (Teodor?) Popescu, Emil Cormoş Alexandrescu, din Sighişoara (judeţul Tîrnava-Mare) Dr. Toma Cornea, Dr. Ioan Oltean (Luduş — judeţul Turda-Arieş). Aceşti delegaţi, precum şi aproape toţi intelectualii şi fruntaşii satelor româneşti, exprimînd dorinţa maselor populare din judeţul nostru, partcipă cu însufleţire la marea şi istorica adunare de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 , care a consfinţit unirea Transilvaniei cu celelalte provincii româneşti, încheind astfel procesul de desăvîrșire al statului, formarea României unite. * * utm w ' -X 4-r .-■bvaţ. V«*/ V'Tw ta»' \ yi»wte • % ** 's&C, __ ,_, j*** *•t a***. J* ,A. A f Djt/iuJ -*-**'■« Li ^ ^ t Facsimil reprezentind un raport al Consiliului Român din Reghin către Consiliul Naţional Român Central din Arad. Recunoasteri REPUBLICA FRANCEZA MINISTERUL AFACERILOR STREINE Paris, 12 octombrie 1918. Domnilor, „îmi va fi plăcut să intru in relaţii cu Consiliul Naţional al Unităţii Române, a cărui constituire a fost hotărită de Adunarea generală a Românilor, şi care a oferit prezidenţia d-lui Take Ionescu, ai cărui vice-preşedinţi aţi fost aleşi d-voastră, întrunirea în acest Consiliu a personalităţilor eminente din România şi a reprezentanţilor cei mai autorizaţi ai populaţiilor române, care sunt încă separate de patria-mamă, ne înfăţişează o icoană credincioasă a adunărilor române din viitor. Ieşit din aspiraţiile seculare spre libertate şi spre unirea tuturor ţărilor române, el va fi interpretul lor cel mai autorizat. In momentul cînd victoriile armatelor aliate anunţă triumful apropiat al principiilor de justiţie, care vor asigura libertatea şi recunoaşterea României, aceia care ca d-voastră n-au disperat niciodată, şi aceia care vin mereu în număr tot mai mare să se înroleze pentru a lupta alături de noi, făcînd să fluture din nou pe cimpurile de bătaie culorile naţionale ale ţărilor române, vor prepara împreună cu noi într-o colaborare credincioasă, un viitor, din care, cele două ţări ale noastre vor ieşi mai strins unite prin încercările comune, care vor fi cimentat simpatiile lor tradiţionale şi vor fi realizat vechile lor afinităţi. Pentru această menire care corespunde perfect sentimentelor guvernului Republicii, Consiliul Naţional al Unităţii Române poate să conteze pe întregul meu concurs. Primiţi, Domnii mei, asigurările consideraţiunii mele celei mai distinse". S. PICHON 1918, noiembrie 11. RECUNOAŞTEREA DE CĂTRE GUVERNUL MARII BRITANII A CONSILIULUI UNITĂŢII ROMÂNE. Scumpe Domnule Take Ionescu, Cu mare plăcere am primit scrisoarea dvoastră de la 15 octombrie prin care mă informaţi de constituirea sub prezidenţia d-voastră, a Consiliului Naţional al Unităţii Române. Nici nu mai e nevoie să vă asigur că voi avea o extremă plăcere de a intra in relaţii cu o organizaţie reprezentind atît de exact opinia română şi constituită sub prezidenţia unui om care n-a pierdut niciodată credinţa în triumful final al justelor aspiraţii ale poporului român. Vă rog, prin urmare, să transmiteţi Consiliului expresia întregii mele simpatii către dînsul, în scopul liberării şi restaurării care i se oferă, asigurindu-l de cooperaţia mea cordială şi de sprijinul meu, pentru a dezvolta relaţii de călduroasă amiciţie a Marii Britanii cu România, ale cărei sforţări şi suferinţe pentru cauza comună sunt atit de profund apreciate în această ţară. Al d-voastră foarte sincer, ARTHUR JAMES BALFOUR (George Moroianu, Luptele de emancipare ale românilor din Ardeal în lumină europeană, Buc., 1929, pp. 55, 61, 70—71), 1918, noiembrie 5. COMUNICATUL MINISTRULUI DE EXTERNE AMERICAN PRIN CARE ASIGURĂ ROMÂNIA DE SPRIJINUL SĂU Guvernul Statelor Unite a avut necontenit în vedere viitoarea fericire şi integritatea României ca ţară liberă şi independentă şi încă înainte de a exista starea de război între Statele Unite şi Austro-Ungaria, preşedintele a trimis regelui României un mesagiu de simpatie şi apreciere. De atunci încoace, împrejurările s-au mai schimbat şi prin urmare preşedintele doreşte să vă informeze că guvernul Statelor Unite nu pierde din vedere aspiraţiunile neamului românesc, atît dinafară cit şi dinăuntrul graniţelor regatului. A fost mărturie la luptele, suferinţele şi jertfele aduse de acest neam pentru desrobirea sa de duşmani şi apăsători. Guvernul Statelor Unite simpatizează adine cu spiritul de unitate statală şi cu aspiraţiunile românilor de pretutindeni şi nu va neglija să-şi întrebuinţeze la timpul potrivit influenţa sa, ca justele drepturi politice şi teritoriale ale neamului românesc să fie obţinute şi asigurate faţă de orice năvălire străină ... (Vasile Stoica, In America pentru cauza românească, Bucureşti, Tip. Universul, 1926, p. 51). Pagină alcătuită de IOAN CHIOREAN cercetător ştiinţific