Steaua Roşie, octombrie 1969 (Anul 20, nr. 232-258)

1969-10-18 / nr. 247

*s ! *sIsIK ›s *› s Is II I­­ *V II I Is VIsIsIsIsIsIs ›sIsIsIsIsIsIsIs După cum ne-au povestit lo­calnicii, la originea acestei denu­miri a unei vile sighișorene stă­tea cîndva o idilă legată de lo­calitatea italiană cu același nu­me. In orice caz, VILLAFRANCA DI VERONA e un fermecător o­­rășel, înconjurat de ziduri medie­vale, aflat la numai 15 km de ce­lebra Verona a palatului della Gran Guardia, a mormîntului Ju­­lietei şi a reşedinţei Capuleţilor. In orice caz, „Villafranca“ din Sighişoara este un local de pres­tigiu. Situat la 1 km 200 m distanţă de la centrul oraşului, la altitudinea de 400 m faţă de oraş şi la 800 m de la nivelul mării, la marginea unei păduri, acest restaurant, transformat şi amenajat din anul 1967 în stil rustic, gen cabană, oferă vizitatorilor momente plă­cute de recreaţie şi distracţie, înainte de toate se impresio­nează captivanta panoramă a o­­raşului Sighişoara ce se deschide de pe terasă. Capacitatea de ser­vire este de 72 consumatori în interior şi de 320 în exterior, un­de stau la dispoziţia oaspeţilor o terasă cu umbrele cochete, 7 aşa­­zise „ciuperci“ sau „mini-terase“, urmând ca la primăvară să se mai ridice un pavilion de sticlă şi metal. Interiorul este aranjat cu mult gust. „Decorurile“ sălii îl constituie barul cu perete din piatră cioplită, mobilierul din stejar, confecţionat în stilul se­colului al XVII-lea, pe baza unui studiu efectuat la muzeul din lo­calitate, lampioanele romantice, veveriţa, fazanul şi alţi reprezen­tanţi împăiaţi ai faunei carpati­ne care apar în toate colţurile, precum şi ornamentele de fieră­rie ca „Vînătorul de căprioare, cu săgeata“ şi altele. Şi ca o „carte de vizită“ incon­testabilă mai putem consemna marea afluenţă de vizitatori (în sezonul 1 mai — 15 septembrie, de pildă, s-au desfăcut produse în valoare de 480.000 de lei, nu­mărul vizitatorilor cifrîndu-se la circa 50.000). ... Şi să ni se permită şi o re­marcă critică : am văzut în cele mai diferite locuri panouri şi alte mijloace de popularizare a loca­lului, ceea ce e un fapt foarte lăudabil. Dar ne-a supărat lipsa de consecvenţă în ce priveşte de­numirea lui (uneori figurează „Vilafranca“, alteori „Villa Fran­ca“). Dacă intr-adevăr numele lo­calului se trage de la oraşul a­­mintit din Italia de nord, se cu­vine ca să se scrie peste tot, In­tr-un singur fel: „Villafranca“. STEFAN IZSÁK (Fotografii: C. SZÁSZ). 'S s IN IS *s IN Is *N M­­s * Is *s IN IS \s *s IsIs * N Is IN Is Is \s I:+k pagina 2 steaua roșie ULTIMELE ZILE DIN EPOCA OPTIMA La transportul sfeclei de zahăr (Urmare din pag. 1) a rămas satul fără de oameni? Sau simţind că sunt pre­a mult ajutaţi de organele de partid şi de stat, uită că banii primiţi pentru pro­ducţia valorificată constituie un ve­nit însemnat pentru C.A.P., pentru c­ooperatorii care muncesc. Paguba înregistrată de cooperativele ară­tate mai sus, ca şi de toate cele­lalte care procedează aşa este mult mai mare decit valoarea transpor­tului. Calculele arată că sfecla de za­hăr recoltată şi netransportată la un vagon lăsat neacoperit, zilnic produce pierderi de circa 100 kg de sfeclă şi 15 kg din con­ţinutul de zahăr, iar la cea aco­perită la un vagon se pierd zilnic 85 kg de sfeclă şi 14 kg din con­ţinutul de zahăr. Aceasta înseam­nă că într-o săptămînă la un vagon de sfeclă netransportată se înre­gistrează pierderi de peste 700 kg de sfeclă şi circa 100 kg din cont Jj ţinutul de zahăr. Pierderea este ■ evidentă, puţind fi calculată de orice producător de sfeclă. Intrucît după sfecla de zahăr urmează a se mai însămînţa pe unele suprafeţe grîu, este necesar ca peste tot să fie de urgenţă an­trenate toate forţele pentru a de­servi autocamioanele, pentru ca sfecla să fie operativ transportată­­ de pe cîmp la bazele de recepţie sau la cele două fabrici de zahăr. In felul acesta nu numai că se evită pierderile, dar se folosesc raţional şi autocamioanele puse la dispozi­ţia cooperativelor agricole în acest scop. (Urmare din pag- 1) au rămas să se însăminţeze în 3 zile incă 100 de hectare. Acest lu­cru nu este de loc uşor, dacă avem în vedere că eliberarea terenului se face foarte încet. Nici măcar su­prafeţele ocupate cu trifoi, care în alte unităţi sunt de mult însămîn­­ţate, nu sunt în întregime eliberate. Din cauza dispersării forţelor şi a slabei participări la muncă a mem­brilor cooperatori, se eliberează zil­nic suprafeţe mici. In plus, ele sunt răspîndite, astfel că şi tractoarele sunt nevoite să se deplaseze de mai multe ori pe zi de la o brigadă la alta şi dintr-un capăt de hotar în altul, ceea ce face să se piardă timp preţios. După cum se vede, situaţia nu este de loc mulţumitoa­re. Ne-am fi aşteptat să vedem mă­car dorinţa de a o îndrepta, să ve­dem măsuri mai concrete pentru impulsionarea lucrărilor. Deşi tim­pul este foarte înaintat, n-am întîl­­nit măsuri deosebite. Tovarăşul vi­cepreşedinte Iacob Ogrean, nu face altceva decit să se plîngă că ,nu vin cooperatorii la muncă, dar tot el îi şi scuză găsind pentru aceasta tot felul de motive. La consiliul popu­lar comunal, tovarăşii trimişi de la judeţ să sprijine organizarea muncii din campanie şi mobilizarea cooperatorilor la muncă, discutau şi îşi împărtăşeau nemulţumirea. Acest lucru nu este însă suficient. De mult era timpul să se întreprin­dă şi ceva concret. Culturile barează drumul maşinilor de semănat Micro-foilefon S-a pierdut Mare ţi-e grădina, doamne ! Cea mai concludentă dovadă am avut-o zilele trecute. Un om în toată firea, şi pe deasupra unul cu multă ştiinţă de carte, s-a pierdut, aşa, tam-nesam. Nimeni nu ştie unde şi cum a fost posi­bil. îngrijorarea a cuprins tot sa­tul. II caută peste tot pentru că nu e oricine, acolo un terchea­­berchea, de care să se spună... „pagubă-n ciuperci“. E inginerul Petru Aldea de la cooperativa a­­gricolă din Iclănzel. Cu lipsa lui paguba nu se face în ciuperci, ci un inginer la grîu. Păi, închipuiţi-vă şi dum­neavoastră, ce garanţie de pîine­­ pot avea oamenii pentru la anul, dacă din 670 de hectare cu grîu s-au însămînţat pînă în 16 octom­brie doar 450 ha. Dacă el ar fi fost prezent, cu sfaturile şi cu ştiinţa lui, alta ar fi fost acum situaţia. Zvonuri de tot felul se încru­cişează zilnic prin sat. Unele în­curajatoare, altele dimpotrivă. Şi ca să ne aflăm şi noi în treabă, am zvonit că inginerul a fost ră­pit din pat. De cine credeţi? De Fantomas ! Cum nu toată lumea crede ca mine în ficţiunile cu a­­cest monstru, s-au găsit destui să mă combată, ba chiar să mă con­­strîngă să retractez totul şi încă în scris la gazetă. Aş face şi a­­cest lucru, dar pe ce bază ? „Ci­neva“ l-a auzit pe inginer vor­bind cu „altcineva“ de o nuntă pe la Alba Iulia, a cărei dată ar corespunde cu dispariţia. Unii spun că a avut, tot cam pe a­­tunci, o convorbire telefonică cu Bucureştiul în timpul căreia a fost auzit promiţînd că va fi şi el prezent. Unde şi la ce însă,­­ nimeni nu ştie. Să fie la Bucu-­­ reşti, să fie la Alba Iulia ? Ori­cum, după mine, dacă n-ar fi mî­­na lui Fantomas la mijloc, din 3 octombrie putea să se întoarcă şi de la capătul lumii. Pe jos. Şi totuşi mă, întorc şi, zic­ , — Soţia lui de ce nu este im­pacientată ? Oricare ar fi cauza, oricare ar fi motivele, cei care ştiu şi au putere, sunt rugaţi să-l expedie­ze pe adresa cunoscută, că sun­tem­ în plină campanie şi locul­­ lui e în mijlocul cooperatorilor. M.­Aldeanu Fotocritica de campanie Cooperativa agricolă de producţie din Iernut dispune de mari suprafeţe cu porumb, dar recoltarea şi punerea recoltei la adăpost se desfăşoară lent. Pentru a justifica acest lucru se invocă lipsa braţelor de muncă. Cînd este însă vorba de cositul miriştii de trifoi, unde cosaşilor li se acordă 30 la sută din recolta de fîn, se găsesc după cum se vede în fotografia de mai sus, destui oameni. Nu era oare mai bine să se mecanizeze cositul miriştii de trifoi, iar oamenii să fie folosiţi la lucrări unde forţa manuală nu poate fi înlocuită ? %­­ * Nevinovatul s-a făcut­­ singur vinovat ! (Urmare din pag. 1) De acest act avea nevoie chiar Ivan Odjacov. După părăsirea locului ac­cidentului, fără nici o mustrare de conștiință, Ivan Odjacov, in gara­jul său propriu, a încercat singur să-și repare autovehiculul. I-a pus un far nou, l-a vopsit, dar urmele tot se cunoşteau. Ca atare, i-a fost frică să iasă cu el pe stradă. A ape­lat la un om de meserie. Acesta, cînd s-a prezentat să-i facă repara­ţia, l-a întrebat: — In ce împrejurări v-aţi lovit Volga ? — In piaţă, de căruţa unui ţă­ran. El a fost de vină. — Cereţi mai întîi o dovadă de la miliţie pe baza căreia aş putea să vă repar maşina- Altfel mi-e fri­că, încălcăm legea şi n-o să fie bi­­ne nici pentru mine şi nici pentru dumneavoastră. Fără dovadă n-o repar... In ziua cînd Ivan Odiacov aştep­ta nerăbdător primirea dovezii cu care să-şi poată repara Volga (să șteargă urmele accidentului în ca­re se angajase cu o lună în urmă), ne-am prezentat la el acasă. — De ce ați părăsit locul acci­dentului ? l-am întrebat. — Nu sunt eu omul pe care-1 căutați — a răspuns I. O­, fîstîcin­­du-se. — Avem probe concludente. Re­cunoașteți că e mai bine pentru dv. Accidentul s-a produs nu din vina dv., ci a lui Lakasi Endre, ca­re circula pe partea stingă, fără lumini, în zig-zag-uri şi in stare de ebrietate. Dumneavoastră sînteţi de vină pentru că aţi părăsit, contrar regulilor de circulaţie, locul unde s-a produs accidentul şi în care aţi fost angajat. — Nu cunosc nimic din ceea ce-mi spuneţi. Nu sunt eu vinova­tul­— Unde vă este maşina ? — In garaj. — Hai să confruntăm probele de care dispunem cu „urmele“ de pe autovehiculul dv. In garaj am găsit aruncate în­­tr-un colţ alte cioburi de sticlă, cio­buri din acelaşi far care s-a spart în momentul accidentului. Pus în faţa mai multor probe, Ivan Odja­­cov şi-a recunoscut fapta. Regulamentul de circulaţie (art. 45), prevede că conducătorii auto sunt obligaţi „să oprească imediat cînd sunt angajaţi într-un accident şi să dea concursul ori de cite ori trec pe lingă locul unui accident, în scopul acordării primului ajutor şi transportări persoanelor acciden­tate la cea mai apropiată unitate sanitară; să nu schimbe poziţia au­tovehiculului angajat în accident pînă la sosirea organelor miliţiei şi să asigure păstrarea urmelor la lo­cul accidentului“. Ivan Odjacov a încălcat aceste prevederi. Dacă nu fugea de la locul accidentului în care a fost angajat, ar fi fost absol­vit de orice răspundere, deoarece vinovat a fost Lakasi Endre. Pără­­sind locul accidentului, I. Odjacov va fi deferit justiției. Pentru fapta săvîrşită de el, legea prevede pe­deapsă cu închisoare de la o lună la un an. Din acest caz, conducătorii de au­tovehicule, pietonii pot trage o se­rie de concluzii. Ele se desprind din contextul acestui reportaj. Alte comentarii nu mai facem. Cetăţeni­lor care au contribuit la descoperi­rea infracţiunii săvîrşite de Ivan Odjacov, le aducem mulţumiri. E­­xemplul lor este o dovadă de com­portare civică şi conştientă, umană, de respect faţă de lege. 1 Note Dacă nu vrea şoferul ! Ce ţi-e şi cu taximetrele astea. Cînd ai nevoie mai mare, să dai cu tunul şi nu găseşti măcar u­­nul. Să nu mai vorbim de zilele cînd plouă. Noaptea... nici atît. Dacă din întîmplare găseşti vreu­nul, ţi se oferă o altă „supriză“, bineînţeles, neplăcută. O asemenea surpriză i s-a ofe­rit şi lui Ioan Cordoş din Tg.-Mu­­reş, cartierul Ady F­ndre, bloc 24 apart 42. La gara mare s-a ur­cat în taximetrul cu nr. 1 MS— 938. De acolo s-a deplasat la blo­curile din dreptul restaurantului Litoral, pentru a-şi lua soţia şi apoi să meargă în centrul oraşu­lui. La blocuri a fost nevoie ca şoferul să aştepte citeva minute. Netam-nesam şoferul plictisit poate, a cerut să i se plătească imediat costul transportului şi pasagerul să coboare iute, că de nu... Ioan Cordoş şi-a scos ceasul din buzunar, l-a privit şi apoi l-a rugat pe şofer să mai aştepte trei minute. Acesta n-a vrut... şi pa­ce. S-a repezit şi i-a luat ceasul din mină, zicîndu-i : plăteşti, îţi dau ceasul, dă-te jos că plec. Pa­sagerul l-a invitat pe şofer la în­treprinderea comunală pentru a reclama conducerii comportarea acestuia. Bineînţeles, n-a vrut. Ba mai mult, s-a adresat lui I. Cordoş cu cuvinte injurioase. Vă­­zînd că n-are cu cine discuta, I. Cordoş a plătit costul transportu­lui, şi-a luat ceasul şi a plecat. Urmează acum ca şi conduce­rea întreprinderii comunale să „plătească“ şoferului pentru fap­tele sale. ION PETRESCU FLORI din sere şi de la particulari Cooperativa „Igiena“ din Tirgu- Mureş a preluat în administrare secţia de flori naturale şi artificia­le care funcţionează pe lingă Con­siliul popular municipal. Intre mă­surile importante înscrise pentru deservirea cit mai operativă cu flori alese a populaţiei, cooperativa şi-a propus ca aprovizionarea atît a pieţii cît şi a unităţilor de spe­cialitate să se facă atît din sere, cit şi de la producători particulari. __________ | 1 | Teatru TEATRUL DE STAT din Tg.­­Mureş, secţia română, prezintă azi, la ora 20, „Ulise şi... coinci­denţele", comedie de M. Şepti­­lici şi Gh. Dumbrăveanu.­­* STUDENŢII INSTITUTULUI DE TEATRU din Tg.-Mureş pre­zintă în sala Studio, azi, la ora 20, „Luna dezmoşteniţilor“, pie­să de Eugene O’Neill. Televiziune 15,00 — Fotbal: Dinamo Bu­cureşti —• Universitatea Craiova — transmisiune de la stadionul Dinamo din Capitală; 17,00 — Film serial: „Belle şi Sébastien“; 18,00 — Buletin de ştiri; 18,05 I. Ppodcoing»!«», Tîr^u-I^uveş STR. BOLYAI NR. 36, angajează imediat • SUDORI CALIFICAŢI pentru a obţine autorizaţie specială pentru sudarea şi construirea, montarea şi repararea instalaţiilor mecanice sub presiune şi a instalaţiilor de ridicat. Informaţii suplimentare se pot primi la centrala întreprinde­rii, serviciul personal. Telefon 5941. i RELAŢIA I vinzător - cumpărător i i i i i i i i i 1 I PE PRIMUL PLAN - CERIN­ŢELE CUMPĂRĂTORILOR Nu este cetăţean care măcar o dată pe zi să in­ntre într-o unitate comercială pentru a, cumpăra o pîine, un pachet de ţigări, unt, o pereche de cio­rapi etc., etc. Magazinele din oraşul Tîrgu-Mureş sunt vizita­te zilnic de circa 100.000 de oa­meni. Fiecăruia dintre noi, cînd intrăm într-o unitate comercia­lă ne place să fim servi­t prompt, civilizat. Cumpărătorul își alege mar­fa pe care o dorește. Pentru banii săi, cumpără ce-i place, încearcă un obiect, două, cel de-al treilea îi vine bine, plă­teşte şi pleacă. Cumpărătorul are ultimul cuvint. Ii place, cumpără. Nu-i place, nu cum­pără. Este şi normal. Fiecare cu gustul şi pretenţiile sale. Iţi este mai mare dragul a­­tunci cînd păşeşti pragul unui magazin şi eşti întîmpinat de vînzători cu un cald „bună ziua“, cînd doi-trei dintre aceş­tia ţi se adresează cu cunoscu­tele cuvinte: ce doriţi? Mulţi, chiar foarte mulţi dintre lucră­torii din comerţ au o comportare civilizată faţă de cumpărători. Exemple elocvente şi demne de urmat le constituie lucrăto­rii de la magazinele nr. 4, 24, 32, 137, 152, 155, 200, 224, ges­tionarii Marin Costache, Eu­gen Biro, Dumitru­ Tolocan, Pécsi Pavel, Lukács Viorica, Koncz Karol, Depnor Ana etc., de la O.C.L. produse industria­le, Szabó Iuliu de la magazinul C.L.F. Aleea Carpaţi şi mulţi alţii. Unităţi cu­ deservire exempla­ră, vînzători conştiincioşi, pri­cepuţi, se găsesc în toate loca­lităţile din judeţul nostru. Am stat de vorbă cu mai mulţi cumpărători. Cu toţii s-au declarat mulţumiţi de felul cum sunt serviţi, de tonul cu care vorbesc lucrătorii din unităţile menţionate. Intre cumpărători şi lucrătorii acestor magazine există, dacă se poate spune aşa, o strînsă legătură. — Articolele de galanterie pentru soţul meu nu le cumpăr decit de la magazinul „Adam“, ne spune Tania Mureşan. Ştiţi, este de-a dreptul plăcut să in­tri în această unitate. De fie­care dată o fac cu plăcere. Şirul exemplelor este mult mai mare. CUVlNTUL VINZATORULUI Szabó László, magazinul de confecţii pentru dame nr. 231: — Cu majoritatea clienţilor ne înţelegem de­ minune. La ce­rere, le oferim mărfurile pe care le doresc. Intr-un cuvint, există un raport de reciprocita­te. Satisfacem cerinţele clienţi­lor, iar ei sunt mulţumiţi. Sunt unii însă care atunci cînd îi în­trebăm ce doresc ne răspund, nu e voie să mă uit? Uite domnule! De abia am intrat în magazin şi mă întreabă ce vreau. Vedeţi, aşa înţelegem noi, să existe so­licitudine din partea noastră. Kerestesi Iudita, gestionara magazinului „Femina": — In general ne înţelegem bine cu clienţii. Sînt însă şi excepţii. Nu de puţine ori vin nervoşi în magazin şi chiar a­­tunci cînd este aglomeraţie şi nu-i putem servi imedat, ne a­­meninţă spunînd: „Vă arăt eu vouă“. Ba mai mult, ni se aduc injurii şi suntem­ admonestaţi. In magazinul nostru lucrează numai femei. Trebuie să arăt faptul că, unii clienţi, în spe­cial bărbaţi, ni se adresează şi vorbesc urît cu noi. Nu ne con­vine acest ton. Sunt unităţi, de regulă cele de alimentaţie publică, în care tre­buie să aştepţi zeci de minute pentru ca să fi servit. (Cofetă­ria Rîndunica, braseria Univer­sităţii etc.) Este de la sine înţeles că­­ asemenea situaţii clienţii sunt nemulţumiţi şi se adresea ospătarilor cu un ton mai ridi­cat sau pleacă. Relaţia vînzător-cumpărător trebuie să cunoască o continuă îmbunătăţire. Pentru realizarea acesteia este neapărat nevoie de mai multă solicitudine din partea lucrătorilor din comerţ şi o comportare civilizată, co­respunzătoare a clienţilor. T. TANASESCU I­I 1­1­1 AGENDA SÎMBATA, 18 OCTOMBRIE Cinema TG.-MUREŞ — Arta: La nord prin nord,vest (la orele 10, 15, 18, 21). Progresul: Contesa Ca­sei. (ambele serii). Select: Un­chiul meu. Tineretului: Rio Bra­vo 11,15,17,30, 20. Muncitoresc: Tarzan, omul junglei. Flacăra: Copiii mării. SIGHIŞOARA — Lumina: Soarele vagabonzilor. LUDUŞ — Flacăra: Tinereţe fă­ră bătrîneţe. SĂRMAŞU — Popular: Alexandru cel fericit. REGHIN — Patria : Apele pri­măverii. Victoria: In umbra col­tului. TIRNAVENI — Melodia: Angelica şi sultanul. SOVATA — Doina: Un glonte pentru ge­­neral. SÎNGEORGIU DE PĂDU­RE — Popular: Heroina. FÎN­­TlNELE — Patria: In umbra coltului. MIERCUREA NIRAJU­­LUI — Nirajul. Un om pentru eternitate. — Desene animate. 18,15 — O nouă întâlnire cu tinerii. Bună seara, fete! Bună seara, băieţi ! 19,20 — La volan — emisiune pentru automobilişti; 19,30 — Telejurnalul de seară; 20,00 — Film serial: „Răzbunătorii... Strănutul fatal“; 20,50 — Tele­­enciclo­pedia; 21,50 — Monogra­fii contemporane. Cunoaşteţi o­­raşul? 22,10 — La margine de Bucureşti. Popas muzical la ha­nul „Prahova"; 22,40 — Tele­jurnalul de noapte; 22,55 — Cîn- la formaţia de muzică uşoară „Savoy“; 23,15 — închiderea e­­misiunii programului I. Loto Le tragerea Loto din 17 oc­tombrie a. c. au fost extrase nu­merele: Extragerea I: 52, 78, 90, 41, 33, 89, 68, 5, 63, 22, 62, 60 Fond de premii: 540.896 lei. Extragerea a II-a: 78, 26, 75, 34 Fond de premii: 282.891 lei. întreprinderea de construcţii industriale şi montaje BRAŞOV, STR. CARPAŢILOR NR. 9, angajeazî­ imediat: —­4 electricieni bobinatori (b) categ. IV-Vili, cu salarizarea pe reţea acord, condiţii de cazare optime in cămine şi masa la cantină proprie, contra­ cost. Informaţii suplimentare se primesc la telefon 23582. fix de metde de CORNURI PRODUSE PATISERIE, produse de secfi/Ie d/n S/GH/SOARA, TÎRNÂVEMI și &EGM//V or Tddaăftaec 'ft' I

Next