Steaua Roşie, martie 1970 (Anul 21, nr. 49-74)

1970-03-28 / nr. 72

Stimaţi tovarăşi, Din însărcinarea guvernului, am deosebita cinste de a înfăţişa înal­tei noastre Adunări activitatea in­ternaţională desfăşurată de statul­­ român în anul 1969. Politica externă a ţării noastre se dezvoltă în unitate dialectică, in ar­monie deplină cu politica internă, servind edificării societăţii socialis­te multilateral dezvoltate. Succesele importante obţinute de poporul ro­mân în făurirea vieţii sale noi, în înaintarea continuă pe calea pro­gresului şi civilizaţiei, reprezintă o contribuţie de seamă la cauza con­solidării socialismului, la creşterea prestigiului şi forţei sale de atrac­ţie. In spiritul politicii consecvente a partidului şi statului de profundă responsabilitate pentru destinele poporului român, pentru viitorul o­­menirii, ţara noastră şi-a adus con­tribuţia la promovarea relaţiilor de colaborare între toate statele, in vederea soluţionării problemelor majore ale vieţii internaţionale, sta­tornicirii păcii şi securităţii în Eu­ropa şi în întreaga lume. Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român, înscris în viaţa poporului ca un eveniment de im­portanţă istorică, a dat o inaltă a­­preciere politicii externe a parti­dului şi guvernului nostru, a stabi­lit obiectivele şi liniile ei direc­toare, întreaga activitate a guvernului român de înfăptuire a politicii ex­terne s-a desfăşurat sub îndruma­rea permanentă a conducerii de partid şi de­­stat, nemijlocit a tova­răşului Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia. Considerînd că normalizarea rea­lă a vieţii internaţionale, consolida­rea păcii şi securităţii reclamă dez­voltarea­­şi întărirea legăturilor bil­laterale, România a acţionat şi ac­ţionează cu perseverenţă în vede­rea amplificării relaţiilor cu statele din întreaga lume. In anul 1969, ţara noastră a stabilit relaţii diplo­matice cu Guvernul Revoluţionar Provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud, cu Bolivia, Ciad, Niger, Malayezia, Uganda şi Noua Zee­­landă. România întreţine astăzi re­laţii diplomatice şi consulare cu 95 de state. La baza relaţiilor cu toate sta­tele, România aşează principiile­­ care capătă o importanţă sporită in viaţa internaţională şi o ade­ziune tot mai largă din partea po­poarelor , ale respectării inde­pendenţei şi suveranităţii naţiona­le, egalităţii în drepturi, avantaju­lui reciproc, neamestecului în tre­burile interne, dreptului fiecărui stat de a hotărî de sine stătător asupra politicii sale interne şi ex­terne. Aşezind neabătut prietenia, a­­lianţa frăţească şi colaborarea multilaterală cu toate ţările socia­liste în centrul politicii sale exter­ne, România a desfăşurat o acti­vitate intensă de adincire şi extin­dere a relaţiilor politice, economi­ce, cultural-ştiinţifice cu statele so­cialiste. In acest cadru se înscriu întîlni­­rile tovarăşilor Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer cu tovară­şii Leonid Brejnev şi Alexei Kosî­­ghin, cu tovarăşii Wladyslaw Go­­mulka, Marian Spychalski şi Josef Cyrankiewicz. De asemenea, au a­­vut loc două întîlniri între tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, precum şi întrevederi între preşedintele Consiliului de Miniş­tri al Republicii Socialiste România şi preşedintele Vecei Executive Fe­derale a Republicii Socialiste Fe­derative Iugoslavia. S-au realizat, totodată, contacte şi convorbiri, la diferite niveluri, cu R.P. Bulgaria, R.S. Cehoslovacă, R.D. Germană, R.P. Ungară. Relaţiile ţării noastre cu R.P. Al­bania au evoluat într-un spirit de înţelegere reciprocă, existînd posi­bilităţi pentru extinderea lor in vii­tor. Intîlnirile şi discuţiile purtate au condus la adîncirea colaborării, au pus în evidenţă noi posibilităţi de extindere a relaţiilor bilaterale, în avantajul tuturor părţilor, au prile­juit schimburi utile de vederi asu­pra problemelor care interesează statele socialiste europene, au con­stituit o contribuţie de preţ la întă­rirea unităţii lor, la promovarea cauzei socialismului, păcii şi cola­borării dintre popoare. S-au dezvoltat legăturile de cola­borare dintre Republica Socialis­tă România şi Republica Populară Chineză. In toamna anului trecut au avut loc la Pekin convorbiri ale tovarăşului Ion Gheorghe Maurer cu tovarăşul Ciu En-lai şi cu alţi conducători din R.P. Chineză, in probleme privind construcţia socia­listă in cele două ţări, dezvoltarea relaţiilor bilaterale, situaţia interna­ţională. Relaţiile ţării noastre cu R.D. Vietnam şi Frontul Naţional de Eli­berare din Vietnamul de Sud s-au desfăşurat pe fondul sprijinului multilateral acordat de poporul ro­mân eroicului popor vietnamez în lupta sa dreaptă împotriva agresiu­nii americane. Au evoluat pozitiv raporturile Ro­mâniei cu R.P. Mongolă şi R.P.D. Coreeană. Relaţiile cu Republica Cuba s-au dezvoltat pe multiple planuri. Preocupat de perfecţionarea con­tinuă a cadrului juridic în care se desfăşoară relaţiile cu statele so­cialiste, guvernul român a proce­dat la încheierea a 75 de noi in­strumente de colaborare şi coope­rare, în cele mai variate domenii de activitate. România îşi aduce contribuţia activă la extinderea colaborării şi cooperării economice în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Re­ciproc, al cărui membru este. Ea îşi intensifică, în acelaşi timp, schim­burile comerciale, colaborarea şi cooperarea în domeniul economic cu toate ţările socialiste. Ţara noastră îşi dezvoltă relaţii­le de colaborare, pe plan militar, cu statele participante la Tratatul de la Varşovia, din care face par­te fiind gata să lupte alături de armatele prietene în cazul unei a­­gresiuni dezlănţuite în Europa de forţele imperialiste, împotriva unui stat membru al acestui Tratat. Tot­odată, România lărgeşte colabora­rea cu armatele tuturor statelor socialiste. In cursul anului 1969, delegaţii de partid şi de stat, conduse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, au luat parte la sesiunea specială a C.A.E.R., la consfătuirea Comitetu­lui Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Var­şovia, precum şi la întîlnirea de la Moscova, din luna decembrie, a conducătorilor de partid şi de stat din R. P. Bulgaria, R. S. Ceho­slovacă, R. D. Germană, R. P. Po­lonă, R. S. România, R. P. Ungară şi U.R.S.S. Aceste întîlniri, precum şi cele­lalte reuniuni ale ţărilor socialiste la care România a luat parte, au dovedit că atunci cînd problemele sînt abordate în spirit principial şi tovărăşesc, de stimă mutuală şi re­ceptivitate faţă de opiniile şi in­teresele fiecărui stat, este posi­bil să se stabilească înţelegeri ac­ceptabile pentru toate părţile, şi — în acest fel — să se aducă o contribuţie importantă la ridicarea colaborării reciproce pe o treaptă superioară, la întărirea solidarită­ţii dintre ţările socialiste. Este ferma noastră convingere că, edificîndu-şi relaţiile lor reci­proce pe principiile marxism-leni­­inismului şi internaţionalismului so­cialist, întrajutorării tovărăşeşti, pe normele relaţiilor dintre statele so­cialiste, depăşind dificultăţile ac­tuale, ţările socialiste — unite prin comunitate de orinduire, de ideolo­gie şi de ţeluri — pot oferi tuturor popoarelor u­i model de înţelegere şi cooperare multilaterală, pot e­­xercita o influenţă favorabilă şi tot mai puternică asupra evoluţiei re­laţiilor internaţionale şi dezvoltării lumii contemporane. Pornind de la interesele vitale ale poporului nostru de la intere­sele generale ale socialismului, guvernul român este hotărît să fa­că şi în viitor tot ce depinde de el pentru intensificarea colaborării frăţeşti cu toate ţării­ socialiste. In condiţiile existenţei de state cu orînduiri social-politice diferite, unica soluţie raţională de organi­zare a vieţii internaţionale, cores­punzătoare aspiraţiilor de progres şi prosperitate ale popoarelor, este colaborarea între toate ţările lumii, convieţuirea lor paşnică, întemeia­tă pe respectul principiilor funda­mentale, unanim recunoscute, ale dreptului internaţional. Creşterea potenţialului economic şi îmbogăţirea patrimoniului cultu­ral al ţării noastre în contextul u­­nei lumi caracterizate prin pătrun­derea masivă a ştiinţei şi tehnicii în toate sferele activităţii umane şi prin accentuarea diviziunii interna­ţionale a muncii fac nu numai po­sibile dar şi obiectiv necesare dez­voltarea relaţiilor României cu toa­te statele lumii şi participarea sa activă la amplificarea necontenită a schimburilor de valori materiale şi spirituale. Guvernul român a acţionat pen­tru lărgirea contactelor politice, a schimburilor economice, tehnico­­ştiinţifice şi culturale cu toate sta­tele, manifestînd preocupare de a asigura consistenţă şi stabilitate raporturilor externe ale ţării noas­tre, pe baze reciproc avantajoase. In anul precedent au fost înche­iate 76 de noi înţelegeri, acorduri şi convenţii de colaborare în dife­rite domenii, cu state avînd altă o­­rinduire social-politică. Au avut loc contacte, schimburi de vizite, convorbiri cu şefi de sta­te şi de guverne, cu personalităţi politice marcante dintr-un număr mare de ţări. Preşedintele Consi­liului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a vizitat Turcia, Iranul ş, India, şi a primit vizitele preşe­dintelui Statelor Unite ale Americii, preşedintelui Austriei şi preşedin­telui Finlandei. Preşedintele Consiliului de Mi­niştri, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, a efectuat vizite în Anglia şi Belgia şi a primit pe şefii guver­nelor din Olanda, Suedia şi Repu­blica Populară Congo. Vizitele menţionate precum şi contactele la alte niveluri s-au în­cheiat cu rezultate pozitive con­crete, care au determinat amplifi­carea relaţiilor bilaterale, intensifi­carea colaborării în diferite dome­nii. Ele au prilejuit schimburi utile de păreri asupra unor probleme internaţionale importante, au con­tribuit la mai buna cunoaştere a poziţiilor şi punctelor de vedere, la îmbunătăţirea climatului politic ge­neral. Ca ţară europeană, vital intere­sată în pacea şi securitatea conti­nentului, România promovează o politică de largă cooperare cu toa­te statele din Europa. Ne este plăcut să constatăm că relaţiile politice, economice, tehni­­co-ştiinţifice şi culturale dintre Ro­mânia şi Franţa cunosc o continuă dezvoltare. Intîlnirile dintre şefii celor două state au constituit şi vor constitui momente importante ale acestei evoluţii. Apreciem că sunt create toate condiţiile ca ra­porturile tradiţionale româno-fran­­ceze să se amplifice necontenit, în interesul ambelor popoare, al des­tinderii şi înţelegerii internaţio­nale. Se intensifică relaţiile României cu R. F. a Germaniei, Italia, Elve­ţia, ţările nordice şi cu alte state din Europa. Legăturile ţării noastre cu Tur­cia cunosc o dezvoltare ascenden­tă. Este aşteptată cu satisfacţie a­­propiata vizită în ţara noastră a preşedintelui Cevdet Sunay, care, fără îndoială, la fel ca şi vizita e­­fectuată în Turcia de preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, va contribui la lărgirea colaborării multilaterale dintre cele două ţări. In anul 1969 au continuat să se dezvolte relaţiile României cu ţările din alte continente. S-au lărgit şi au perspective bu­ne relaţiile României cu ţările din America Latină, au fost încheiate noi acorduri de colaborare econo­mică şi tehnico-ştiinţifică, s-au în­fiinţat comisii guvernamentale şi au fost angajate acţiuni de coope­rare pe termen lung cu Chile, Co­lumbia şi Venezuela, inclusiv crea­rea de societăţi mixte pentru ex­ploatări miniere şi petroliere. Intensificarea legăturilor reciproc avantajoase cu statele din Asia şi Africa constituie o preocupare con­stantă a guvernului român. Au e­­voluat favorabil relaţiile României cu Japonia, s-au dezvoltat legătu­rile cu Pakistanul, s-au înregistrat progrese în raporturile cu ţările din Oceania. In Africa, au fost în­tărite contactele cu Republica De­mocratică Congo, Nigeria, Tanza­nia, Zambia şi cu alte ţări. Po­porul nostru, care a cunoscut el însuşi vicisitudinile dominaţiei stră­ine, nutreşte o puternică simpatie faţă de eforturile popoarelor din aceste continente, consacrate pro­gresului şi bunăstării, consolidării independenţei lor economice şi politice. In cadrul acestei politici, Româ­nia sprijină cu hotărîre aspiraţiile popoarelor arabe pentru dezvolta­rea lor independentă, democratică, pe calea progresului economic şi social. Guvernul român a acordat întot­deauna atenţie dezvoltării relaţiilor cu ţările arabe. După cum se ştie, în cursul anului trecut, în raportu­rile României cu unele state arabe au intervenit momente nedorite, care după părerea noastră, au fost generate de faptul că nu a fost pe deplin înţeleasă poziţia ţă­rii noastre care acţionează consec­vent pentru promovarea relaţiilor cu toate statele lumii. Eforturile făcute de guvernul ro­mân pentru depăşirea acestor mo­mente au găsit ecou favorabil din partea statelor arabe şi au dus la obţinerea de rezultate pozitive. Noi considerăm că în prezent există posibilităţi pentru normalizarea de­plină a relaţiilor cu toate ţările a­­rabe şi dezvoltarea acestora în in­teresul poporului român şi al po­poarelor arabe, al cauzei păcii. In ceea ce îl priveşte, guvernul român este hotărît să facă în acest sens tot ce depinde de el pentru întări­­rea prieteniei dintre poporul ro­mân şi popoarele arabe. Tovarăşi deputaţi, înfăptuirea securităţii europene reprezintă una din preocupările majore, constante, ale Partidului Comunist Român şi statului nos­tru. Pacea şi securitatea în Europa constituie, de multă vreme, o ce­rinţă de prim ordin a tuturor po­poarelor continentului. Pentru po­porul român, care a avut de sufe­rit imense pierderi umane şi mate­riale în cele două războaie mon­diale, realizarea securităţii în Eu­ropa este o chestiune vitală, o condiţie de cea mai mare impor­tanţă a desfăşurării muncii sale paşnice, consacrate construirii so­cietăţii socialiste multilateral dez­voltate. In ultimul timp, se conturează condiţiii favorabile, care fac posi­­bilă aducerea problemelor secu­rităţii europene din sfera dezidera­telor şi declaraţiilor de intenţii în sfera acţiunilor practice. Este o realitate că în Europa se dezvoltă un proces de normalizare a raporturilor interstatale, de apro­piere între popoare, de rezolvare a problemelor în suspensie prin mij­loace paşnice. Cercuri guverna­mentale, personalităţi politice in­fluente dintr-un număr tot mai ma­re de ţări europene manifestă in­teres pentru slăbirea încordării, pentru înlăturarea barierelor ridi­cate în faţa colaborării, pentru identificarea căilor de instaurare în Europa a unui climat de destin­dere, pace şi bună-vecinătate. In cursul ultimelor luni au avut loc contacte şi convorbiri politice între reprezentanţi ai guvernelor Uniunii Sovietice şi Republicii Fe­derale a Germaniei, ai guvernelor Poloniei şi R. F. a Germaniei, iar, recent, s-a realizat prima întîlnire dintre preşedintele Consiliului de Miniştri al R. D. Germane, Willi Stoph, şi cancelarul federal al R.F.G., Willy Brandt, stabilindu-se, totodată, organizarea unei noi în­trevederi la acelaşi nivel. Guvernul român, care se pronunţă cu con­secvenţă pentru rezolvarea tuturor problemelor internaţionale pe ca­lea contactelor şi negocierilor, sa­lută aceste convorbiri. Ne expri­măm speranţa că ele vor duce la rezultate pozitive, pe linia norma­lizării relaţiilor intereuropene, recu­noaşterii şi respectării frontierelor existente in Europa — inclusiv a graniţei Oder—Neisse şi a frontie­rei dintre cele două state germa­ne — a recunoaşterii R. D. Ger­mane potrivit normelor dreptului internaţional, asigurîndu-se parti­ciparea celor două state germane, în condiţii de egalitate cu celelal­te state, la dezbaterea şi rezolva­rea problemelor europene şi mon­diale. Factor activ al acestui proces înnoitor în viaţa politică a conti­nentului nostru, România a militat, prin toate acţiunile pe care le-a întreprins, pentru edificarea secu­rităţii europene pe un sistem de angajamente clare, lipsite de orice echivoc, asumate de toate statele, indiferent de potenţialul lor eco­nomic, militar, uman, precum şi de măsuri concrete care să genereze încredere, certitudine deplină pen­tru fiecare stat în ceea ce priveşte securitatea sa, integritatea terito­rială, garanţia că se află la adă­post de orice primejdie de agre­siune sau de alte acte de folosire a forţei sau de ameninţare cu for­ţa. înfăptuirea securităţii în Europa reclamă din partea tuturor ţărilor continentului eforturi stăruitoare, multiforme şi convergente, o politi­că activă de dezvoltare a legături­lor reciproce. Apreciind că securi­tatea europeană presupune o re­ţea tot mai densă de relaţii bi şi multilaterale între ţările continen­tului, menite să slujească progre­sului lor economic şi social, guver­nul român acţionează pentru dez­voltarea largă a raporturilor politi­ce, economice, tehnico-ştiinţifice intereuropene, pentru aşezarea lor fermă pe principiile unanim recu­noscute ale legalităţii şi eticii in­ternaţionale. Pornind de la ideile cuprinse in Declaraţia de la Bucureşti, adop­tată în anul 1966 de statele par­ticipante la Tratatul de la Varşo­via, prin care au fost formulate importante propuneri privind întă­rirea securităţii şi colaborării în Europa, inclusiv iniţiativa convocă­rii unei conferinţe general-europe­­ne, România şi-a adus contribuţia activă, alături de alte ţări socialis­te, la elaborarea Apelului de la Budapesta şi a documentelor Con­sfătuirii de la Praga a miniştrilor afacerilor externe, precum şi la al­te acţiuni comune menite să con­tribuie la instaurarea securităţii în Europa. Guvernul român consideră că propunerile formulate în docu­mentele adoptate la aceste întîl­niri reprezintă o bază realistă pen­tru pregătirea şi desfăşurarea con­ferinţei statelor din Europa. El în­ţelege, totodată, să dea dovadă de receptivitate faţă de orice pro­puneri constructive cu privire la stabilirea ordinei de zi, precum şi la alte aspecte pe care le compor­tă organizarea conferinţei. Este profunda convingere a gu­vernului român că securitatea eu­ropeană nu poate fi decît opera comună a tuturor statelor conti­nentului, că de statornicirea ei tre­buie să beneficieze în condiţii de deplină egalitate, toate ţările din Europa. In acest spirit, guvernul român militează pentru ca la înfăptuirea securităţii europene, inclusiv la pregătirea şi convocarea conferin­ţei, să participe direct toate sta­tele din Europa, fără discriminări şi excepţii, precum şi alte state in­teresate. In concepţia noastră, pregătirea conferinţei nu trebuie limitată la un grup restrîns de sta­te sau cantonată în tiparele rela­ţiilor de la bloc la bloc, ci, dimpo­trivă, este necesar ca acest proces să ducă la depăşirea actualei di­vizări a continentului în grupări militare opuse, la instaurarea unui climat de încredere şi înţelegere între toate statele europene. Acţiunile întreprinse de ţara noastră, vizitele şi intîlnirile la ni­vel înalt, contactele permanente la alte niveluri cu ţările europene, schimburile utile de păreri efectua­te cu aceste prilejuri au permis desprinderea unor aprecieri şi concluzii care converg spre de­monstrarea importanţei şi actuali­tăţii canalizării preocupărilor gene­rale pe făgaşul realizărilor prac­tice, concrete. Problemele numeroase şi dificile care s-au acumulat în Europa nu sunt, desigur, susceptibile a fi so­luţionate într-o singură etapă, rea­lizarea securităţii pe continent constituind un proces de durată. O primă conferinţă ar putea con­tribui la statornicirea unei atmos­fere de încredere între statele eu­ropene, la crearea condiţiilor priel­nice abordării graduale şi soluţio­nării treptate, de la simplu la com­plex, a problemelor în suspensie. România manifestă o preocupa­re permanentă pentru instaurarea in zona Balcanilor a unui climat de încredere, bună-vecinătate şi cooperare fructuoasă. Este îndeobşte cunoscut că în trecut Balcanii erau consideraţi ,,butoiul cu pulbere al Europei", aria de confruntare a unor inte­rese străine de aspiraţiile de prie­tenie şi colaborare paşnică ale popoarelor din regiune. Vechea metodă a puterilor imperialiste de a învrăjbi popoarele pentru a le putea domina, facilitată de politi­ca cercurilor reacţionare interne, care s-au făcut instrumentul ma­nevrelor imperialiste, a afectat timp de mai mulţi ani relaţiile in­­terbalcanice. Guvernul român consideră că trebuie depuse toate eforturile pentru ca, trăgînd învăţămintele necesare din experienţa istorică şi acţionînd în consonanţă cu in­teresele vitale ale popoarelor din Balcani, să se ajungă la statorni­cirea în zonă a unor relaţii cu a­­devărat normale, bazate pe prin­cipiile bunei-vecinătăţi. Această preocupare este ilustrată de efor­turile consecvente ale ţării noastre de a dezvolta relaţiile politice, e­­conomice, culturale cu toate state­le din regiune, de iniţiativele vi­­zînd colaborarea balcanică multi­laterală, de propunerile guvernu­lui român din 1957 şi 1959 privind transformarea Balcanilor într-o zo­nă a păcii, lipsită de arme nu­cleare, propuneri care îşi păstrea­ză deplina lor actualitate. Avem convingerea că există con­diţii pentru îmbunătăţirea rapor­turilor reciproce între statele din Balcani, pentru dezvoltarea cola­borării paşnice multilaterale prin contribuţia activă a tuturor ţărilor din această zonă, corespunzător intereselor popoarelor balcanice, cauzei păcii şi securităţii în Euro­pa şi în lume. După cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ,,ţara noastră va face totul, şi în viitor, pentru a-şi aduce întreaga contribuţie la asigurarea unui climat de pace şi securitate în Europa şi în lume, îşi va consacra eforturile promo­vării susţinute a colaborării şi coo­perării internaţionale în interesul civilizaţiei mondiale, al progresului tuturor popoarelor şi întregii uma­nităţi". Stimaţi tovarăşi, Ţara noastră atribuie o deosebi­tă însemnătate înfăptuirii dezarmă­rii generale şi, în primul rind, a dezarmării nucleare. De cea mai mare importanţă în această direc­ţie sunt interzicerea folosirii arme­lor nucleare, încetarea experienţe­lor cu asemenea arme în mediul subteran, crearea de zone denu­­clearizate prin acorduri internaţio­nale însoţite de garanţii adecvate, încetarea producţiei, reducerea şi lichidarea stocurilor de arme nu­cleare şi a mijloacelor de transpor­tare a lor la ţintă. Ca stat membru al Comitetului pentru dezarmare de la Geneva, România a militat neabătut, îm­preună cu alte ţări socialiste, cu celelalte ţări iubitoare de pace, pentru adoptarea şi înfăptuirea u­­nor măsuri concrete de dezarmare, menite să ducă la reducerea trep­tată şi, în cele din urmă, la elimi­narea definitivă a armelor şi a for­ţei armate din sfera relaţiilor inter­naţionale. înfăptuirea unor măsuri eficien­te de dezarmare apare, după pă­rerea noastră, cu atît mai necesa­ră, cu cît cursa înarmărilor acuză proporţii tot mai îngrijorătoare — fabricarea de noi tipuri de arme şi mijloace de luptă nucleare şi con­venţionale continuă — iar negocie­rile asupra dezarmării nu înregis­trează decît rezultate modeste. Po­vara înarmărilor apasă din ce în ce mai greu asupra nivelului de trai al popoarelor, pune în primej­die pacea şi securitatea internaţio­nală, ameninţă omul şi opera sa, creată cu trudă, ca rezultat al stră­daniilor multor generaţii. Armele continuă să fie folosite de cercuri­le imperialiste, reacţionare ca in­strumente ale politicii de forţă îm­potriva libertăţii şi independenţei popoarelor. Această situaţie impu­ne ca toate statele să participe ac­tiv, să depună eforturi sporite în realizarea de măsuri practice de încetare a cursei înarmărilor şi de dezarmare. Guvernul Republicii Socialiste România consideră că numai dez­armarea generală constituie calea radicală pentru rezolvarea integra­lă a problemelor deosebit de gra­ve pe care le generează şi le între­ţine cursa înarmărilor, pentru pa­cea şi securitatea tuturor popoare­lor. Acordurile încheiate pînă în prezent cu privire la acţiunile co­laterale dezarmării, cum este Tra­tatul de neproliferare a armelor nucleare, ratificat recent de ţara noastră, deşi vizează limitarea dez­voltării înarmării atomice, nu pre­văd măsuri practice de oprire a producerii, de lichidare a stocurilor de arme nucleare, nu prezintă ga­ranţia că arma nucleară nu va fi folosită intr-un eventual război. Pătrunsă de răspunderea care incumbă tuturor statelor pentru vii­torul omenirii, țara noastră a pre­zentat, la actuala sesiune a Comi­tetului pentru dezarmare de la Ge­neva, propuneri de înfăptuire a unor măsuri concrete pe calea dez­armării. După cum vă este cunos­cut, tovarăşi deputaţi, propunerile noastre au în vedere îngheţarea şi reducerea bugetelor militare ale tu­turor statelor; asumarea, printr-un document internaţional cu forţă o­­bligatorie şi vocaţie universală, a unor angajamente ferme de ne­­recurgere la forţă sau la amenin­ţarea cu folosirea forţei, de ne­amestec, sub orice formă şi în nici o împrejurare, în treburile interne ale altor state; renunţarea la efec­tuarea de manevre militare pe teri­toriul altor state; interzicerea creă­rii de noi baze militare şi a ampla­sării de noi arme nucleare pe te­ritorii străine, măsuri de lichidare a bazelor militare străine; crearea de zone denuclearizate în diferite părţi ale lumii, inclusiv în regiunea Bal­canilor; elaborarea unui program de acţiuni şi măsuri al deceniului dezarmării; asigurarea unui cadru adecvat participării la dezbaterile comitetului a tuturor statelor care doresc să-şi exprime poziţia în le­­gătură cu problemele dezarmării, intensificarea ritmului negocierilor şi îmbunătăţirea activităţii, struc­turii şi formelor de lucru ale co­mitetului. Convins că, prin eforturile tutu­ror statelor iubitoare de pace, ale tuturor popoarelor, se poate ajun­ge la transpunerea in practică a cerinţei de importanţă vitală pe care o reprezintă dezarmarea ge­nerală şi, în primul rînd, interzice­rea şi lichidarea armelor nucleare, guvernul român va milita şi în vii­tor, cu toată hotărîrea, pentru în­făptuirea acestui deziderat major al omenirii. Tovarăşi deputaţi, O trăsătură caracteristică a vieţii politice contemporane este creşte­rea aportului tuturor statelor la so­luţionarea problemelor internaţio­nale. Fireşte, înţelegem răspunde­rea deosebită pe care ţările mari o au pe arena mondială în rezol­varea problemelor ce confruntă o­­menirea. Este însă un fapt de ne­contestat că astăzi problemele ma­jore ale lumii pot fi soluţionate nu­mai în condiţiile participării şi con­jugării eforturilor tuturor statelor, mari sau mici. In epoca actuală, fiecare stat, fiecare naţiune poartă răspunderi pentru statornicirea u­­nui climat de destindere, încredere şi cooperare între popoare, pentru promovarea unor raporturi elibe­rate de spectrul forţei, pentru reglementarea litigiilor pe calea tratativelor. . Dind glas sentimentelor unani­me ale poporului român, guvernul se pronunță pentru încetarea ne­­întîrziată a războiului din Vietnam, retragerea trupelor Statelor Unite ale Americii din Vietnamul de sud, curmarea oricărui amestec în tre­burile interne ale poporului vietna­mez. Pentru soluţionarea paşnică a conflictului din Vietnam, conside­răm că este, de asemenea, necesar să se asigure formarea unui gu­vern de coaliţie care să permită dezvoltarea democratică, indepen­dentă a Vietnamului de sud. Gu­vernul român ţine să afirme şi cu acest prilej că ţara noastră va a­­corda şi în viitor întregul său spri­jin material, politic şi moral eroi­cului popor vietnamez în lupta dreaptă pentru apărarea fiinţei sa­le naţionale. Provoacă îngrijorare apariţia u­­nor noi elemente de încordare în regiunea Asiei de sud-est, intensi­ficarea bombardamentelor ameri­cane asupra teritoriului Laosului, precum şi situaţia creată în Cam­­bodgia ca urmare a recentei lovi­turi de stat; ele complică şi agra­vează situaţia din zonă, aducînd prejudicii mişcării de eliberare a popoarelor, luptei lor pentru apă­rarea libertăţii şi independenţei naţionale. Guvernul român a apreciat în repetate rinduri că perpetuarea şi agravarea încordării în Orientul A­­propiat afectează negativ situaţia internaţională, menţin un serios fo­car de război, generează nelinişte şi îngrijorare. Evoluţia evenimente­lor din această zonă pune în evi­denţă faptul că intensificarea osti­lităţilor militare şi represiunile, din orice parte ar veni ele, agravează încordarea şi îndepărtează per­spectivele soluţionării conflictului, împiedică dezvoltarea liberă şi in­dependentă a popoarelor respecti­ve. Asemenea acţiuni nu pot fi de­cît în avantajul cercurilor imperia­liste, interesate în menţinerea şi consolidarea poziţiilor lor in aceas­tă parte a lumii. In acest spirit, gu­vernul român a exprimat dezapro­barea sa faţă de atacul aerian israelian asupra unor obiective civile din R.A.U. şi provocarea de victime in rîndul populaţiei. România consideră că rezoluţia Consiliului de Securitate din no­iembrie 1967, oferă o bază raţională pentru rezolvarea paşni­că a situaţiei din Orientul Apro­piat. Ea se pronunţă pentru retra­gerea trupelor israeliene din teri­toriile arabe ocupate, respectarea dreptului la existenţă independentă şi integritate teritorială a fiecărui stat din această regiune, pentru rezolvarea problemei refugiaţilor palestinieni, potrivit intereselor lor legitime. Pe agenda vieţii internaţionale stăruie sarcina lichidării definitive a colonialismului şi neocolonialis­­mului. Poporul român urmăreşte cu simpatie şi sprijină activ procesul ireversibil de eliberare a popoare­lor de sub dominaţia imperialistă, de consolidare a independenţei lor politice şi economice. România condamnă discriminarea rasială practicată în Africa de Sud şi spri­jină lupta dreaptă de eliberare a popoarelor din Angola, Mozambic, Namibia şi din alte teritorii aflate încă sub asuprire colonială. Soli­dar cu poporul Zimbabwe, guvernul român condamnă cu hotărîre actul ilegal al proclamării de către auto­rităţile rasiste de la Salysburi a aşa-numitei „Republici Rhodesia" şi a declarat că nu o recunoaşte. România va milita şi în viitor pentru afirmarea şi promovarea ne­abătută a dreptului inalienabil şi imprescriptibil al popoarelor de a-şi hotărî singure soarta, căile de dezvoltare economică Şi socială, DISBIUt DI SIAFIA cu privire la activitatea internaţională a Republicii Socialiste România In anal llll prezentată de tovarăşul CORNELIU MANESCU, ministrul afacerilor externe

Next