Steaua Roşie, mai 1970 (Anul 21, nr. 101-126)

1970-05-23 / nr. 119

ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN MUREŞ AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU în zone sinistrate şi ameninţate de inundaţii din judeţele Brăila şi Galaţi ÎN CURSUL ZILEI DE VINERI, 22 MAI A. C. TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, ÎNSOŢIT DE TOVĂRĂŞII EMIL BODNARAŞ, GHEORGHE PANA, GHEORGHE RADULESCU, FLORIAN DANA­­LACHE, DUMITRU POPESCU, A FĂCUT O VIZITA OPERATIVA DE LUCRU ÎN JUDEŢELE BRAILA ŞI GALAŢI, ÎN CARE ÎN ACESTE ZILE AU LOC MARI ACŢIUNI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A INUNDAŢIILOR. Nu a trecut decît o săptămînă de la primele veşti despre inundaţiile abătute asupra unor aşezări ome­neşti — sate şi oraşe — asupra unor cîmpii din Transilvania şi iată că, din nou, continuu, forţele oarbe ale naturii se abat asupra altor şi altor zone geografice, afectînd sate, ogoa­re mănoase şi întreprinderi din par­tea de răsărit a ţării. In vreme ce în localităţile greu lovite de furia revărsărilor Satu Mare, Tg.-Mureş, Dej, Alba Iulia, Mediaş, Sighişoara şi multe altele — oamenii muncii, răspunzînd cu un înalt simţ patrio­tic chemării partidului, vibrantului apel al Biroului Executiv al Consi­liului Naţional al Frontului Unită­ţii Socialiste, depun acum eforturi uriaşe pentru lichidarea efectelor catastrofei, pentru readucerea vieţii, a activităţii economice şi sociale pe făgaşul normal, alte localităţi şi în­­­­tinse suprafeţe agricole sunt lovite de calamitate sau se află în mare pericol de a fi supuse inundaţiilor. Pe tot parcursul drumului stră­bătut cu elicopterul, în judeţele Ilfov, Ialomiţa, Brăila, Galaţi, pri­virea distinge largi suprafeţe culti­vate, acoperite — continuu sau in­termitent — de ape. Chiar şi acolo unde nu s-au revărsat rîuri sau pîraie, apa provenită din marile ploi din ultimele zile bălteşte pe ogoare, în grădini, în sate. După patruzeci de minute de zbor, la orizont se văd coşurile fumegînde ale Combinatului de celuloză şi hîrtie — Chişcani, fabricile şi în­treprinderile din zona industrială a Brăilei aflate în plină activi­tate. Aparatul de zbor se îndreaptă spre Dunăre. De la numai 100 m altitudine, fluviul apare în toată imensitatea sa, se văd apele um­flate, pline de mîl, lingînd cheiul portului Brăila. Elicopterul se în­dreaptă spre est, de-a lungul bra­ţului Măcin, pînă în apropierea oraşului cu acelaşi nume din jude­ţul Tulcea. Peste tot, apele învol­burate ale Dunării s-au întins în lunci din care nu se mai văd de­cît coroanele arborilor şi case invadate sau înconjurate pînă la prispă de ape. Şi totuşi, în acest imens teritoriu lichid, în mijlocul acestei mări miloase, există o uria­şă oază de verdeaţă, netulburată. Insula Mare a Brăilei. Situată între braţul Vîlciu şi al­bia Dunării Vechi, această insulă a apărut pe hartă în 1964. Cunoscu­tă sub numele generic de Balta Brăilei, fosta împărăţie a apelor, cu funduri de bălţi, stufărişuri şi păduri de sălcii, a devenit în ul­timii ani, datorită unor mari efor­turi materiale ale statului nostru, o cîmpie fertilă. O suprafaţă de peste 72 000 hectare a fost pusă la adăpostul unor diguri cu o lungi­me de 156 km. Lungimea canalelor principale, secundare şi terţiare, săpate cu ajutorul mijloacelor mo­derne, totalizează 1400 km. In insulă au fost create 7 siste­me mari de desecare a bălţilor, cu 13 staţii de pompare. In urma desecărilor, a defrişării stufărişu­rilor de pe 22 395 hectare şi săl­ciilor de pe 17 500 hectare, supra­faţa arabilă a ajuns la 56 000 hec­tare. Începînd din 1965, pe pămîn­­turile smulse apelor s-au înfiinţat 40 de ferme agricole, care, anul trecut, de pe 37 000 hectare au ob­ţinut în medie 5144 kg porumb la hectar. Numai cantitatea de boabe livrată peste plan în 1969 însumează 48 236 tone. Totodată, pe teritoriul insulei au fost create ferme de animale cu o capacitate de zeci de mii de capete. Creatorii şi beneficiarii acestor pămînturi noi se află, de mai multe săptămîni, încleştaţi într-o aprigă bătălie cu furia apelor. Ei au ieşit învingători în momentele culmina­ţiei undei de viitură din aprilie, iar acum continuă cu tenacitate să apere acest valoros patrimoniu a­­gricol al ţării. ... Este ora 14. Elicopterul ofi­cial aterizează în insulă, la margi­nea satului Salcia. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi con­ducători de partid şi de stat sunt întîmpinaţi aici de tovarăşii Mihai Gere şi Ion Stănescu, de Mihai Nicolae, prim-secretar al Comite­tului judeţean­­ Brăila al P.C.R., şi de Ioan Teşu, adjunct al mi­nistrului agriculturii şi silvicultu­rii. în faţa unei hărţi a insulei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu este informat în amănunţime despre starea digului care apără incinta. Pînă la această oră, acest zid întă­rit cu pămînt şi fascine a rezistat şi rezistă în faţa viiturilor. O por­ţiune de 3100 m, unde apele au ajuns la 50—60 cm de coronamen­tul digului, este primejduită în a­­ceste momente. O altă zonă, în lungime de 11 000 m, unde viitura se ridică pînă la 60—70 cm de cota digului, este, de asemenea, în pericol. In aces°te locuri se concen­trează acum toate energiile exis­tente în insulă. 3 800 de localnici, ajutaţi de 1 300 de ostaşi, de ma­şini, bacuri şi utilaje grele, 60 000 de saci de pămînt, fascine şi alte materiale de construcţie — imense forţe umane şi materiale sînt a­­runcate în bătălia cu apele. Printr-o contradicţie de care nu­mai natura este în stare, culturile de porumb de pe 35.000 hectare şi de floarea-soarelui, pe 6.000 hecta­re, sînt mai frumoase în acest an ca oricînd. Hotărîţi să apere cu dîrzenie această mare avuţie, locui­torii insulei nu precupeţesc nici un efort, muncind zi şi noapte, pentru ridicarea şi consolidarea digurilor aflate în pericol. Totuşi, pentru ori­ce eventualitate, pentru a elimina orice risc, peste 30.000 de animale au fost evacuate. Este pregătită în amănunţime şi evacuarea populaţiei, în caz de nevoie. Din nou la bordul unui elicopter, uşor de recunoaştere ... Tovarăşul Nicolae Ceauşescu urmăreşte atent lucrările ce se desfăşoară în zona de amonte a incintei, între Salcia şi Măraşu, pe porţiunile de dig unde apele fluviului revin tot mai ame­ninţătoare, atingînd o cotă cu aproa­pe 5 metri mai înaltă decît nivelul mediu. Conducătorul partidului şi statului nostru recomandă să se ia cele mai energice măsuri, să se fo­losească toate forţele, să se facă tot ce e omeneşte posibil pentru ca ape­le să nu treacă, pentru a fi salvate aceste pămînturi care valorează e­­norm pentru economia naţională. Nu se mai urmează cursul sinuos al Dunării Vechi, ci se taie în dia­gonală drum pe direcţia Brăila. Este un spectacol pe cît de contradicto­riu, pe atît de fascinant. Această imensă întindere netedă ca în pal­mă, fostă pînă acum cîţiva ani „Bal­tă“, împărăţie a apelor şi sălciilor plîngătoare, astăzi Insula Mare a Brăilei, este o oază de linişte în care culturile se dezvoltă normal şi oamenii muncesc la cîmp cu calm şi linişte de parcă petecul acesta de pămînt s-ar afla nu înconjurat de apele viforoase şi murdare ale flu­viului, ci la depărtări de zeci şi zeci de kilometri. De la altitudinea joasă la care se zboară, ochiul deosebeşte cu uşurin­ţă culturile de porumb de cele de floarea-soarelui, pe cele de griu, de cele de lucernă. Sunt în plină desfă­şurare lucrările de întreţinere. Oamenii se opresc din lucru pen­tru o clipă şi, cătînd în sus, îndreap­tă spre aparatele de zbor gesturi prieteneşti, flutură batiste. Mulţi din cei de jos ştiu că în trecere se află secretarul general al partidului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, neobosi­tul conducător, care nu pregetă o clipă, care nu precupeţeşte nici un efort pentru a fi acolo unde se ridi­că cele mai grele probleme ale aces­tor zile de aprigă luptă cu stihiile şi unde sfatul şi îndrumarea sa sînt mai mult decît oriunde necesare. Aici, aşadar, digurile, care încing ca o centură Insula, au rezistat şi vor rezista. Aici se va lucra, se va cosi lucerna, va rodi porumbul, floa­rea-soarelui va păta cu galbenul ei auriu vaste întinderi de pămînt, Brăila. Se aterizează pe stadionul nou al oraşului, aflat într-un înain­tat stadiu de construcţie. Mii şi mii de cetăţeni ai Brăilei, aflînd că în oraşul lor — vestitul oraş dunărean azi important centru al industriei constructoare de maşini grele, al industriei hîrtiei şi celulozei, al şan­tierelor, va sosi secretarul general al partidului — i-au ieşit în întîm­­pinare, au venit să-i ureze bun so­sit, să-i asculte îndemnul şi sfatul. Prim-secretarul Comitetului orăşe­nesc de partid, primarul Brăilei, tov. Radu Constantin, adresează to­varăşului Nicolae Ceauşescu, în nu­mele locuitorilor oraşului şi al său personal, calde şi simţite cuvinte de gazdă. Spre Uzina „Progresul“ ... De o parte şi de alta a străzilor, brăilenii, tineri şi vîrstnici, inundă trotuarele, aplaudă cu însufleţire. „Progresul“, una din principalele întreprinderi producătoare de utila­je rutiere şi de construcţii, numără aproape 7.000 de salariaţi — munci­tori, ingineri, tehnicieni, lucrători în aparatul de cercetare şi proiectări, funcţionari. Valoarea producţiei marfă realizată aici într-un an se cifrează la un miliard de lei, sau trei milioane de lei pe zi. Marca „Progresul“ este cunoscută nu nu­mai în ţară ci şi peste hotare, ru­lourile compresoare, concasoarele cu trior, excavatoarele produse aici fiind prezente ca mărfuri de presti­giu în listele de export ale ţării. Itinerarul în uzină trece prin secţiile uzinaj şi montaj. Maşini moderne de mare randament, cu care uzina a fost înzestrată în ul­timii ani, strunjesc, frezează, rabo­­tează piese grele de metal. Se a­­samblează părţi din produsul finit, subansamble, motoare. Inginerul Gheorghe Munteanu, directorul ge­neral al întreprinderii, răspunde la întrebările în legătură cu calita­tea producţiei, cu destinaţia ei. Un număr de 42 compresoare ru­louri, făcînd parte dintr-un lot de 72, sunt gata să iasă pe porţile uzi­nei. Inginerul Gheorghe Munteanu face precizarea că beneficiarul, o firmă străină, satisfăcută de cali­tatea produsului, a adresat uzinei încă o comandă de 108 bucăţi. Pe platforma de încercare a compres­oarelor şi excavatoarelor are loc un schimb de păreri asu­pra calităţii produselor. Se arată că excavatoarele produse în prezent sunt de o concepţie depăşită şi că uzina asimilează acum un tip de excavator modern şi de mai mare capacitate, excavatorul cu acţiona­re hidraulică, ale cărui 5 proto­tipuri sunt în curs de execuţie, ur­­mînd ca în curînd el să intre în producţie de serie. (Continuare în pag. a 3-a) Pentru ajutorarea sinistraţilor şi recuperarea pagubelor materiale • ÎN JUDEŢUL NOSTRU , PESTE 31 MILIOANE LEI DE LA SA­LARIAŢI ŞI ORGANIZAŢIILE DE MASA ŞI OBŞTEŞTI ! IMPORTANTE CANTITAŢI DE CEREALE ŞI PRODUSE ALIMEN­TARE DONATE DE POPULAŢIE In întreaga ţară ia amploare ac­ţiunea vastă de solidaritate umană, civică pentru ajutorarea sinistraţilor şi recuperarea imenselor pagube pricinuite avuţiei patriei de calami­tatea naturală care s-a abătut asu­pra majorităţii judeţelor ţării. In judeţul nostru, puternic afectat de inundaţii, la chemarea partidului au răspuns muncitorii, tehnicienii, inginerii, toţi salariaţii, ţăranii, or­ganizaţiile de masă şi obşteşti. Din datele centralizate la Coman­damentul judeţean rezultă că pînă la 22 mai, salariaţii din judeţ s-au oferit ca, donînd din salariul lor o zi, două, în fiecare lună pînă la sfîr­­şitul anului, sau chiar salariul pe o lună întreagă, să contribuie la aju­torarea sinistraţilor şi recuperarea pagubelor cu suma de 30.700.000 lei pînă la sfîrşitul anului. Organizaţiile de masă şi obşteşti, de asemenea, au oferit 600.000 lei. In întreg judeţul continuă acţiu­nea de donare a unor importante cantităţi de cereale şi alte produse alimentare, precum şi obiecte de îm­brăcăminte şi încălţăminte. Din da­tele centralizate la Comandamentul judeţean rezultă că pînă la 21 mai populaţia din judeţ a donat pentru ajutorarea sinistraţilor 19.000 kg de griu, 26.000 kg de porumb, 6.000 kg de cartofi, 1.000 kg de făină de grîu, 52.000 de ouă, 3.800 kg de lapte şi produse lactate, precum şi impor­tante cantităţi de alte produse. De asemenea, la centrele organizate în acest scop s-au adunat 4.400 pe­rechi de încălţăminte pentru băr­baţi, femei şi copii, precum şi 23.754 diferite obiecte de îmbrăcăminte. ADUNAREA POPULARĂ DE LA CHEŢANI Din ape şi ruine, comuna va renaşte mai frumoasă Vineri, 22 mai. Comuna Cheţani, una din localităţile judeţului greu lovite de dezastrul inundaţiilor, ne apare tăcută, închisă în propriile-i răni şi suferinţe. Vizităm uliţele din partea dinspre Mureş. Peisajul este dezolant. La tot pasul ne apar rui­ne. Zidurile caselor au fost frînte de furia apelor, iar acoperişurile s-au prăvălit peste bunurile agonisite o viaţă întreagă de oamenii care le-au locuit. Apele s-au retras, dar au lăsat răni dureroase pe chipul altădată frumos al satului. Fugiţi din calea puhoiului dezlănţuit, oamenii s-au întors la casele lor. Nu le-au mai găsit cu florile în pridvor aşa cum le lăsaseră. Nu le-au mai găsit nici­cum. Doar zidurile pleşuve, un stîlp de poartă, ori un pă­­tuţ de copil le spune că aici a fost casa lor, cuibul în care s-a în­firipat dragostea, în care s-au ţesut visurile. Acum totul este ruină. Şi casa, şi masa, şi patul odihnitor. Numai iubirile şi visările n-au pu­tut să fie clintite, înghiţite de urgie şi năpastă. Oamenii au rămas în picioare, drepţi şi tari, dîrji în sufe­rinţe şi în hotărîrea de a-şi reclădi căminele, de a readuce liniştea şi frumuseţile pierdute peste noapte. In tăcerea cu care lucrează la de­molări ori îşi aleg bruma ce le-a mai rămas, citesc bărbăţie, curaj şi o nestrămutată voinţă de a nu se lăsa copleşiţi de tristeţe, de a birui răul prin muncă şi bunătate. Cînd se apropie seara, oamenii la­să tîrnăcoapele, cazmalele şi lopeţi­­le, să se odihnească. Cu toţii se îndreaptă spre şcoală. Aici şi-au dat întîlnire toţi sinistraţii, toţi locuito­rii comunei cu tovarăşul Nicolae Vereş, prim-secretar al Comitetului judeţean Mureş al P.C.R. O întîlnire de lucru în care avea să se stabi­lească în amănunt tot ce trebuie în­treprins pentru a şterge grabnic şi definitiv năpasta ce s-a abătut asu­pra oamenilor. Discuţiile asupra măsurilor de re­facere au început la primărie cu conducătorii satului. Au continuat apoi în faţa ruinelor de pe uliţele inundate de ape, a noului loc ales pentru amplasarea şi reconstruirea caselor distruse ori grav avariate. Sfatul a continuat apoi cu toţi să­tenii, în curtea şcolii. Un sfat al ho­­tărîrii de a pune umărul cu mic şi mare la renaşterea unei comune şi mai frumoase de cum a fost. Rînd pe rînd oamenii îşi deapănă amintirile zilelor de groază şi dis­trugere pe care le-au trăit, faptele de ajutor şi îmbărbătare ce le-a venit de peste tot, de pe uscat, de pe întinsele ape şi din aer. In ace­le clipe grele, alături de cei năpăs­tuiţi s-a aflat tot satul, mecanizato­rii, ostaşii armatei noastre, munci­torii de la Cîmpia Turzii şi Turda, cooperatorii din Hădăreni şi Grin­­deni. — Lupta a fost înverşunată, dar am învins, spune cooperatorul Ioan Puiac. Ne-am pierdut căminele. Re­colta de pe sute de hectare a fost dusă de ape. Am plătit scump dar nu cu vieţi omeneşti. Tot satul este în picioare la reconstrucţie, dîrz şi neclintit ca întotdeauna. — Nenorocirea nu ne-a copleşit, a spus tovarăşul Iacob Catav­ăn, directorul şcolii. Uniţi în puterile noastre şi cu sprijinul neprecupeţit al partidului şi statului, al tuturor fiilor patriei, vom redobîndi tot ce am pierdut. — Am trăit cripe grele, povesteş­te şi cooperatorul Vasile Dan. In su­fletele noastre am rămas însă tari. Clipă de clipă am simţit bătînd pen­tru noi inimile celor care se luptau să ne salveze viaţa şi bunurile, să ne aducă mîncare şi apă, o haină uscată şi caldă. Acum că trăim cu toţii, mulţumim partidului care ne-a ajutat şi ne angajăm să ne su­flecăm mînecile pentru ca prin tru­dă să facem iar la loc tot ce am pierdut. O caldă emoţie şi înflăcărare au cuprins vorbele bătrînului în­văţător Ioan Puiac. — Comuna Cheţani, a spus el, stă în picioare de 550 de ani. Nimic n-a putut-o clinti. Nici această ur­gie, cea mai mare din cîte s-au a­­bătut peste noi, nu ne-a frînt. Nu ne-a frînt pentru că aici trăiesc oa­meni cu iubire de ţară, cu dragoste faţă de partid. Cei care îşi iubesc ţara nu au a se teme de nimic. Ci­tim ziarele, ascultăm radioul şi a­­flăm clipă de clipă că toată ţara es­te alături de noi. — In doinele noastre, am clntat apa lină a Mureşului, a spus Gheor­ghe Şerban, primarul comunei. Pen­tru o clipă însă am blestemat-o a­­marnic. Va veni însă ziua cînd vom reface tot ce ne-a stricat şi vom cînta iar apa Mureşului care va astîmpăra setea pămîntului şi va face să rodească cîmpul. A luat apoi cu­vîntul tovarăşul Nicolae Vereş, prim-secretar al Co­mitetului judeţean de partid. Vorbi­torul a înfăţişat sătenilor calamită­ţile distrugătoare care s-au abătut asupra oraşelor şi satelor, asupra populaţiei din judeţul nostru. Ele sunt impresionante şi vor fi cu­ greu refăcute. Ne-a rămas însă puterea de muncă, unitatea de nezdruncinat care ne vor ajuta să biruim greută­ţile. Conducerea partidului şi statu­lui, tovarăşul Nicolae Ceauşescu MELIAN BÂLDEANU (Continuare în pag. a 3-a) Şedinţa Biroului Comitetului judeţean de partid Mureş şi a Comitetului executiv­­ al Consiliului popular judeţean Alăturîndu-se amplei mişcări de solidaritate umană şi civică a poporului din întreaga ţară — ex­presie a înaltelor sentimente de patriotism — membrii Biroului Co­mitetului judeţean de partid Mu­reş, ai Comitetului executiv al Con­siliului popular judeţean au hotă­­rît, într-o şedinţă extraordinară, să-şi ofere salariul pe o lună pen­tru fondul de ajutorare a sinis­traţilor. Distrugeri şi pagube uriaşe în agricultura judeţului • IN UNITĂŢILE AGRICOLE SOCIALISTE PESTE 58.000 HA SUPRAFEŢE INUNDATE • CUL­TURI DE PE 25.000 HA CALAMITATE TOTAL • 562 HA VIE, 455 HA LIVEZI, 27 GRAJDURI DIS­TRUSE SAU DEGRADATE • PIERDERI DE ANIMALE: 517 BOVINE, 370 PORCINE, 1.827 OI ŞI PESTE 25.000 PĂSĂRI. Dezastruoasele distrugeri provocate în agricul­tura judeţului, atît în unităţile unde au fost inun­date suprafeţe întinse cît şi în zonele unde au por­nit dealurile şi pîraiele, reprezintă un greu tribut dat furiei apelor şi alunecărilor de teren. Pe mari întinderi unde, pînă mai ieri unduiau lanuri verzi de grîu, unde semănăturile de porumb, legume și alte culturi se ridicau din pămînt pen­tru o nouă recoltă, a rămas acum marele dezastru al apelor revărsate. Dealurile pornite au adus cu ele spre vale vii înfrunzite și livezi în plină floare. Au fost devastate zeci de construcţii gospodăreşti, sere şi răsadniţe, au fost deteriorate numeroase maşini şi unelte agricole. S-au pierdut mii de pă­sări şi animale, bunuri în valoare de zeci de mi­lioane s-au făcut una cu pămîntul După estimările de pînă acum în unităţile agri­cole socialiste au fost inundate peste 52.000 ha te­renuri agricole din cele mai fertile, situate în lun­cile rîurilor. Pînă ieri mai existau circa 14.000 ha de pe care încă nu s-a retras apa. Din suprafaţa agricolă inundată se apreciază că au fost compro­mise total culturile de pe circa 25.000 de ha (20.600 ha în C.A.P., 4.700 ha în I.A.S.). Numai în coope­rativele agricole au fost distruse de apă peste 4.300 ha cu grîu, orz și ovăz, aproape 2.500 ha cu porumb, 3.140 ha cu sfeclă de zahăr și 880 ha cu cartofi. In grădinile de legume au fost duse sau distruse de ape culturile de pe 815 ha (645 în C.A.P. şi 170 în I.A.S.), 10 ha solarii, 6 corpuri de seră, zeci de mii mp de răsadniţe cu răsaduri cu tot şi 208 ha cu căpşuni. Prin masivele alunecări de dealuri, nemaipo­menite pînă acum, s-au degradat 562 ha plantaţii viticole şi 455 ha livezi pentru care s-au investit zeci de milioane de lei. La aceste pagube se mai adaugă peste 30 ha pepiniere vitipomicole distruse din cauza revărsării apelor. Sute de ha de teren, pe unde şi-au croit Mu­reşul sau Tîrnavele noile albii distrugătoare au fost scoase pe mai mulţi ani din circuitul agricol, trans­­formîndu-se în adevărate cariere de pietriş şi ni­sip. Pierderi însemnate s-au produs şi în sectorul creşterii animalelor. In unităţile socialiste au fost degradate sau distruse 38 grajduri, numeroase ma­gazii şi remize ce totalizează o suprafaţă de peste 20.000 mp. In întreprinderile de stat au pierit su­focate sau mînate de ape 300 bovine şi 23.000 pă­sări, iar cooperativele agricole au pierdut 217 tau­rine, 370 porci, 1.827 oi şi peste 2.000 de păsări. Bilanţul provizoriu întocmit pe baza datelor trimise de unităţi arată că pagubele aduse agricul­turii judeţului sunt deocamdată greu de estimat va­loric. In orice caz ele sunt mari, cifrîndu-se la sute de milioane de lei. Se consideră că cele mai mari daune s-au produs în I.A.S. Seuca, C.A.P. Cipău, Agrişteu, Cuci, Cheţani, Chibed şi în multe altele de pe văile Mureşului şi Tîrnavelor. In faţa acestor calamităţi, fără precedent, mun­citorii din întreprinderile agricole de stat, coopera­torii, întreaga ţărănime a judeţului nu descurajea­ză. Toate eforturile, dîrzenia şi tăria lucrătorilor de pe ogoare sunt îndreptate acum spre evacuarea ape­lor, reînsămînţarea suprafeţelor calamitate, buna îngrijire a culturilor şi animalelor, spre refacerea şi reconstrucţia obiectivelor dărîmate. In ajutorul lor vine statul, unităţile agricole din judeţele ne­­calamitate prin acordarea de seminţe, îngrăşămin­te, maşini şi materiale de construcţie. Astfel, uni­tăţilor agricole din judeţ li s-a pus la dispoziţie sute de tone de seminţe din hibrizii de porumb cei mai timpurii, 3.000 de tone îngrăşăminte azotoase. In afară de parcul de maşini şi tractoare existent în judeţ vor sosi în curînd din alte părţi ale ţării, 80 grape uşoare cu discuri, 50 semănători SPC-6, 5 maşini de plantat răsaduri şi alte utilaje pentru evacuarea apelor şi refacerea obiectivelor distruse. TRAIAN GABOR Cămin-şcoală * pentru copiii familiilor sinistrate Ieri la prinz, tovarăşul Vasile Opreapopa, preşedintele Uniunii judeţene a cooperativelor de con­sum, ne-a comunicat că pentru a veni în sprijinul familiilor grav afectate de inundaţii, Biroul execu­tiv al U.J.C.C., cu aprobarea con­ducerii CENTROCOOP, a hotărît ca şcoala de cooperaţie de la Tîr­­năveni să fie destinată pentru o lună, două, cazării şi instruirii co­piilor de vîrstă şcolară a familii­lor rămase fără adăpost, şi în pri­mul rînd a celor din Cuci, Che­ţani, Luduş şi altele. Aici vor fi cazaţi 300 de copii. Cu toate greutăţile provocate de calamitatea naturală, prin distruge­rea unui mare volum de produse şi chiar unităţi, Uniunea judeţea­nă asigură, din fondurile proprii ale organizaţiilor cooperatiste, în­treţinerea gratuită a acestor copii. Cu sprijinul Inspectoratului şcolar, se asigură continuarea studiilor. Această măsură este luată în in­teresul părinţilor, pentru a-şi pu­tea continua activitatea de re­construire a locuinţelor dărîmate sau avariate de inundaţii. O dată cu destinarea clădirii res­pective pentru cazarea şi instrui­rea copiilor famiilor sinistrate, e­­levii şcolii de cooperaţie vor pleca în practică la unităţile cooperatis­te pentru a asigura buna deservire a populaţiei. Paralel cu măsurile menite a a­­sigura aprovizionarea populaţiei cu produse alimentare şi industriale, cu materiale de construcţie. Con­siliul de conducere al Uniunii ju­deţene a cooperativelor de consum va întreprinde şi alte măsuri pen­tru ajutorarea cetăţenilor care au suferit de pe urma calamităţii na­turale.

Next