Steaua Roşie, august 1970 (Anul 21, nr. 179-203)

1970-08-02 / nr. 180

Ciobanii din Călimani La apusul soarelui am ajuns la Cura Topliciorii din valea Voivodesii. Mai sus, la vreo 300 m se văd cabanele forestiere, unde planificasem să înnoptăm. La cabană seara . . . nopţile de vară dăruiesc înălţimilor dimensiuni noi, aspecte uluitoa­re. Măreţia piscurilor, puritatea văzduhurilor ţintuite de stele, pitorescul văilor ce apar sub spuma razelor de lună, vasti­tatea depresiunii, pacea pădu­rilor adormite şi dulcea gilcea­­vă a piratelor ... toate acestea ne-au apărut intr-o imagine pe care nu o poţi întilni decit numai aici, la munte. — Bună seara bade — îl salutăm pe baciu — n-aveţi ne­voie de ajutor la muls? — glumeam. — Ba da, poate la mămă­ligă cu urdă dulce — ne răs­punde „moşu", strîngindu-ne miinile prietenos: Sar­ea Vasile din comuna Dumbrava. Bine aţi venit la noi, să ne facem poze cu turma. ,,Bine bade, miine vom face la lumina zilei", apoi am ieşit cu baciul la ţarcuri, să asistăm şi noi la mulsul oilor. — Trei sute patruzeci şi două — nu ne lipseşte nici una — spunea un cioban tinăr şi voinic, feciorul baciului. — No, atunci puteţi dormi liniştiţi — spuneam. Da, dacă ne lasă „Moş Martin“. Vine ursu, aproape in fiecare noap­te"• el este vrednicul nostru „paznic la oi" — spunea zim­­bind. Văd că aveţi o lanternă grozavă, iar nu altceva. Trebuie să-i facem o primire călduroa­să asta-noapte lui ,,Moş Mar­tin". Ne am aşezat in jurul focu­lui. Ni s-a oferit şi nouă mămâ­­liguţa caldă cu urdă dulce; am mincat pe săturate. Ne am aşezat intre ţarcuri şi pădure, sub un molid bătrin, singuratic, şi ne-am învelit cu şubele­. Dulăii se aciuau in jurul nostru. Cei patru flăcăi ciobani au adormit îndată. Ce mai nervi trebuie să aibă flăcăii ăştia, ce curajoşi sunt, ei ştiu că vine ursul la oi şi totuşi dorm liniştiţi ! Deodată, dulăii începuseră să se mişte... dinspre Dealul Alb din pădure parcă se auzea ce­va, un zgomot neobişnuit, par­că sosea ceva greoi din flancul drept. Şi deodată la un semnal al dulăului ,,Vizir" dinii se dez­­lănţuiră intr-un „concert" de noapte internă ce nu o poţi uita niciodată. Şi iată şi cio­banii s-au trezit şi fug după dini. Feciorul baciului mi-a ce­rut „farul" şi fugeam şi noi încolo. Deodată in lumina pu­ternică se mişcă ceva mare şi greoi, înconjurat de dulăi. II vedem pe „Moş Martin" cum dădea minios din cap şi ,­la­bă", dar stătea pe loc. Era pur şi simplu blocat de dini. Toţi ciobanii strigau cit îi ţinea gura. „Moş Martin" a trecut înceti­şor la mişcări defensive, apoi s-a retras in pădure, minios, con­­statind că iar va trebui să se culce nemincat, deşi nu i-ar fi stricat o „fripturică de oaie", o „pastramă o la natur". S-au reîntors și ciobanii cu clinii și parcă nu s-ar fi intimplat nimic deosebit s-au culcat din nou. RATZ ZOLTÁN Monumente celebre de arhitectură PALATUL WESTMINSTER Palatul Westminster, inceput în anul 1097 de regele William II Ru­fus, pe ruinele unui edificiu mai vechi, existent chiar și în timpul lui Canute (1016—1035), a servit ca reşedinţă regilor Angliei pină în anul 1547, cînd a devenit sediul permanent al Camerei Comunelor. Vechiul Parlament funcţionase alături de palat, în Westminster Hall, faimoasă între clădirile pro­fane ale goticii engleze şi înscrisă in rîndul capodoperelor dulgheriei stilului amintit, datorită şarpantei cu arce de lemn realizate cu mul­tă iscusinţă, într-o tehnică nova­toare şi în forme surprinzător de variate. Sălile mai importante erau incă din secolul al Xlll-lea ornate cu picturi murale figurative, unele din ele reprezentînd chiar teme is­­torice. Pînă in 1834, cînd a izbucnit incendiul care l-a mistuit, aici s-au desfăşurat evenimente cu adinei semnificaţii pentru istoria Angliei. După dezastrul amintit, Sir Char­les Barry şi Pugin încep în 1848 să construiască pe vechiul amplasa­ment un nou edificiu adaptat sco­purilor parlamentului. Uriaşul edificiu întins de-a lun­gul Tamisei, pe distanţa a 275 m, este marcat de la nord la est cu mai multe turnuri de înălţimi dife­rite: Turnul Orologiului, Turnul Sf. Ştefan (97 m), Turnul Central (91 m) şi Turnul Victoria (103 m). Tur­nul Orologiului, cunoscut sub de­numirea „Big-Ben" (marele Benja­min), dată după numele construc­torului său de statură uriaşă, Sir Benjamin Hali, conţine circa 13 tone mecanisme. Faţada orientată spre Tamisa, patinată de vreme, prezintă o or­namentaţie bogată, alcătuită din arce ogivale care se întretaie, dînd o adevărată dantelărie în piatră, din statuile regilor englezi şi din cele ale unor personalităţi ilustre consemnate de istoria universală: Oliver Cromwell, George Canning, Abraham Lincoln şi alţii. In exterior s-a amenajat un mic parc, al cărui paviment gazonat este agremen­tat prin lucrarea monumentală ,,Les bourgeois de Calais", operă a sculptorului francez Auguste Rodin. Interiorul, cu 100 de scări și 1.100 de camere legate între ele prin co­ridoare ce însumează peste 3 km lungime, este divizat în saloane și săli luxos decorate, cele mai re­marcabile fiind Camera Lorzilor și Camera Comunelor. Westminsterul, terminat în 1868, reprezintă cea mai importantă creație a curentului neo-gotic din epoca romantică, fiind, totodată,și un admirabil model pentru multe clădiri din Europa. AL. BAUER __ c­lJD­­D ZD JO ZZ Z=3 fcr „FAMILIE IDEALĂ" DISPUTĂ PENTRU VOLAN Casca curativă Aplicarea cuceririlor tehnologice cosmice în medicină a fost promovată, în primul rînd, prin noua metodă a adaptării lor siste­matice la obiectivele strict terestre. Un exemplu il oferă valorifi­carea căştii purtate de astronauţii programului „Gemini“. Institu­tul medical al Universităţii din Wisconsin a ajuns în stadiul final al adaptării acestei căşti in scopul administrării unor mijloace res­piratorii curative în îngrijirea copiilor, in practica de pînă acum, copilul suferind de afecţiuni respiratorii era aşezat într-un fel de cort, umplut cu gaze curative. Folosirea respirometrului din casca astronautului in locul cortului permite copilului o considerabilă li­bertate de mișcare și, totodată, inhalarea gazelor curative fără ex­punerea întregului corp. „TELEMEDI Printre numeroasele dispozitive biomedicale, concepute iniţial pentru zborurile cosmice, se numără şi „Telemedic" proiectat in cadrul firmei „United Aircraft Corporation“. Acesta transmite tele­fonic datele electrocardiogramei, servind la supravegherea unor foşti pacienţi cardiaci, care se află acasă, în clinică, sau sub con­trolul medicului. Agregatul, acţionat de o baterie, cuprinde un emiţător şi un receptor, amîndouă avînd dimensiunile unui ceas deşteptător. Pentru transmiterea telefonică a datelor nu este ne­voie de o instalaţie specială. Cadranul solar de la Histria Primul orologiu ştiinţific ates­tat, datind din prima jumătate a secolului II î.e.n., fu descope­rit la Roma. Orologii similare există şi pe teritoriul patriei noastre, anume în vechile cetăţi gr­eceşti Histria şi Tomis, de pe malul Pontului Euxin. Recent, la Histria, în incinta sacră a cetăţii, o echipă de arheologi a descope­rit un interesant cadran solar, datind de la finele secolului al IV-lea sau începutul secolului al III-lea î.e.n., adică cu un secol şi jumătate mai vechi decit cel de la Roma. De o precizie rar întilnită, ca­dranul de la Histria indică nu numai orele, ci şi lunile şi înce­putul anotimpurilor, la fel ca şi creşterea duratei zilelor înce­­pînd cu echinoxul de primăvară şi micşorarea lor, cu începere de la solstiţiul de iarnă. O prioasă colecţie de figurine Doctorul Pom­piliu Tudoran din Bucureşti dispune de o intere­santă colecţie de figurine din argilă colorată. Inspirîndu-se în general din literatură, şi în par­ticular din teatru, el modelează în orele sale libere tot felul de personaje născute în imaginaţia scriitorilor celebri, aşa cum şi le-a închipuit în cursul lecturii operelor lor. Majoritatea acestei galerii se compune din persona­je inspirate din povestirile lui Ion Creangă, din teatrul lui Vasile Alecsandri sau din cel al lui Ion Luca Caragiale. Pentru cei ce cunosc operele respective, sculpturile în minia­tură ale doctorului Tudoran con­stituie o lume plină de originali­tate. — însemnări de călătorie — Ne aflăm aşadar la Guadala­jara, oraş cu sute de mii de adepţi ai jocului cu balonul ro­­tund care, pînă la această dată nu ştiau prea multe despre Ro­mânia dar care au devenit prie­teni nu numai ai lotului nostru naţional, dar şi ai ţării noastre, ai poporului român. Acest oraş curat, bine gospo­dărit, avînd o populaţie de două milioane locuitori, cu construcţii monumentale, parcuri cu vege­taţie tropicală, creează o impresie puternică. Noianul de autovehi­cule nu este dirijat de agenţi de circulaţie or semafoare, această operaţie rămînind pe seama şo­ferilor, foarte atenţi şi precauţi Autobuzele n-au staţii fixe, ele putînd fi oprite la orice colţ de stradă, printr-un gest simplu. Şi printre Jaguari, Forduri şi Mer­­cedesuri, adesea apare pe străzi cîte un cowboy, pe un cal semeţ ţinuta pe care o ştim din filme, cu obişnuitul colţ pe coap­să şi cu pălăria „sombrero“ pe cap. în circulaţia extrem de mare, toată lumea e disciplinată, pietonii la fel ca şi conducătorii auto. Şi acum, cîteva cuvinte despre oameni. Am participat la vizita­rea unor uzine, organizată de ziarişti. M-a surprins înainte de toate amabilitatea oamenilor. După primul meci susţinut de selecţionata României, prestigiul băieţilor noştri a crescut şi mai mult. Iată-ne acum în sfîrşit pe sta­dionul pe care s-a disputat me­ciul cu prestigioasa selecţionată a Angliei. Stadionul Jalisco e situat cale de o oră şi ju­mătate de centrul oraşului. In faţa autobuzului nostru gonea maşina serviciului de circulaţie, prevăzută cu sirenă, asigurîndu­­ne libera trecere pe tot traseul. Ajungînd la destinaţie, pri­veam cu uimire stadionul, o con­­strucţie ultramodernă, splendi­dă. Tribunele sînt dispuse în trei etaje, prevăzute cu loji co­mode, frumos ornate, cu flori şi podoabe. In sfîrşit, a sosit momentul mult aşteptat. Selecţionata Angli­ei şi a noastră, atunci încă a­­proape necunoscută, au apărut pe gazon, în acompaniamentul unui marş. Pronosticul aproape al între­gului public era o victorie cate­gorică a englezilor. Noi însă, adică grupul nostru restrîns de români, puneam mari speranţe în formaţia noastră tinără, pa­sionată, capabilă de fapte mari. Nu ne-am înşelat. Băieţii noştri nu numai că s-au afirmat ca adversari demni ai britanicilor, ci puneau chiar, tot timpul, re­zultatul sub semnul întrebării. Mai mult. Dacă de la început ar fi sesizat posibilităţile create de nervozitatea englezilor şi acordau o mai mare atenţie jocului ofen­siv, după părerea mea, puteau să cîştige partida. Singurul gol care a adus vic­­toria Angliei s-a datorat unei întimplări. La Guadalajara, aflată la mii de kilometri depărtare de noi, miile de suporteri încurajau cu vigoare echipa noastră, care prin jocul frumos, prin spiritul ei combativ, a cucerit simpatia şi ataşamentul publicului. Jocul echipei noastre a meritat pe deplin recunoştinţa publicului. In persoana lui Nunweiller am avut şi noi un „Bobby Charl­ton“ al nostru, care dirija cu măiestrie jocul formaţiei Româ­niei. Pasele noastre erau precise şi faimoasa echipă a Angliei n-a fost în stare să combată tactica noastră. Fotbaliştii britanici nu s-au bucurat de simpatia publi­cului mexican. Cred că la­sta a contribuit şi comportarea conducătorilor delegaţiei engleze, care au manifestat multă răceală şi rigiditate faţă de gazde, au refuzat autobuzele comode ofe­rite de acestea, s-au distanţat de oamenii simpli, n-au acordat in­terviuri presei etc. Şi astfel, in ciuda victoriei­­Angliei, după meci publicul i-a luat pe umăr pe componenţii se­lecţionatei noastre, aclamîndu-i. In faţa hotelului pe frontispiciul căruia flutura tricolorul nostru, mulţimea defila cu pancarte pe care figurau cuvintele „Vivat Român­ia!“. După ultimul meci, la aeropor­tul situat la 40 de km de oraş, au venit peste două mii de local­nici spre a saluta cu căldură formaţia României şi a ne ura Drum bun!“. (rtvHAre BDE (Va urma) In ToTografie: UN­­GRUP DE SUPORTERI IN TRIBUNELE DE LA GUADALAJARA. Manuscrisul lui HEMINGWAY In luna septembrie se va edita în S.U.A. nuvela „Islands in the stream“ (,,Insule în curent“) a scriitorului Ernst Hemingway. O­­riginalul nuvelei a fost găsit în­tre documentele rămase după moartea scriitorului. Se pare că această nuvelă a fost scrisă prin 1950. Manuscrisul original a fost respectat întocmai, cu excepția unor mici corectări de punctua­ție, autorizate de văduva scriito­rului. Systq Lock „Să ne veselim... pulin“ ORIZONTAL: 1. Ne provoacă rîsul. — A zîmbi. 2. Creator de idile. — Voie bună. 3. E comic. — Vesel în ... plăcintă. 4. Stă pe casă. — Lea­gă vorbele. . — întreprinderea regională de transporturi auto. 5. Toc gol! — Sucit. — Curge! Așa-i spuneau amicii marelui Caragiale. — Se mută cu cortul. 7. Nota redacţiei— Poftă de joc. — Se bagă la apă (pi­)­ 8. în­semn. — Unul din părinţi. — Nu face nimic. 9. Vorbe bune de circumstanţă. — Nu vede. —­­Cuib! 10. Sentiment lăudabil. — Inimă de fată! — Sunt răpi­toare. 11. Se închină eroilor. — Comici de circ. 12. A te distra (fig.). — înfăţişare caricaturală. VERTICAL: 1. Actor ... de comedie (în fond e tragic!) — Merge cu satira. 2. Roman tematic de Victor Hugo (3 cuv). 3. Orăşel în Etiopia — Omul care n-a rîs niciodată... pe ecran. 4. Te iau in rîs. — Rea ! 5. Petrecere cu lăutari (pl.). — Pn jumătate de ceas! 6. Fără gălăgie! — în­cepe carnavalul! — Unul din ăia... 7. Nu prea unde... — Cunoscut comic italian. 8. Are o clanță.. — Prinde raci. — Vis fără miez! 9. Spectacol de estradă. — O glumă apreciată. 10. Se face de ris. — Veselie. — Prietenul lui Tibisir. 11. Cîn­­tec, joc și voie bună (pt.). 12. Pare! — O companie plăcută. Dicţionar: INC. MOFA. LIR. NICOLAE MIJA 6. 5. (DEZLEGAREA CUVINTELOR ÎNCRUCIŞATE VA APARE IN NUMĂRUL NOSTRU DE MARŢI, 4 AUGUST).

Next