Steaua Roşie, noiembrie 1970 (Anul 21, nr. 257-281)

1970-11-22 / nr. 275

într-o instituţie cultural-ştiinţifică de prestigiu Erdélyi Ştefan. Biblioteca Te­leki-Bolyai este cunoscută de un public numeros datorită valori­lor cultural-ştiinţifice, manuscri­selor vechi, tipăriturilor rare şi obiectelor cu caracter muzeal pe care le păstrează. Activitatea bi­bliotecarilor este cunoscută însă doar vag sau aproape de loc. In acest context iată doar cîteva din cele mai importante atribuţii pe care le au salariaţii instituţiei: păstrarea şi prelucrarea fonduri­lor, achiziţionarea continuă a unor manuscrise şi tipărituri ra­re, deservirea competentă a citi­torilor şi vizitatorilor din ţară şi din străinătate, întocmirea unor bibliografii, elaborarea unor stu­dii şi articole şi multe altele. Balázs Lajos: îmbogăţirea bi­bliotecii cu noi valori ne preocu­pă în mod constant. Achiziţionăm în primul rînd rarităţi , cărţi, manuscrise care ne interesează sau, datorită vechimii lor, sau numărului redus de volume afla­te în colecţiile bibliotecilor. De­sigur, o atenţie deosebită acor­dăm achiziţionării de cărţi şi ti­părituri vechi româneşti. Iată că­­,de­ta­­dicl achiziţiile noastre: tipă­­­rituri vechi din secolul al XVI-lea etc., Ceaslovul tipărit la Iaşi în 1777, un alt Ceaslov (ma­nuscris) din secolul al XVII-lea. Ana Letiţia Cernei: Serviciul de documentare şi bibliografie are ca sarcină de căpetenie de­servirea conştiincioasă, compe­tentă a cititorilor, ceea ce e o operaţie cu multe implicaţii, da­că avem în vedere faptul că a­­vem de-a face cu oameni de ştiinţă, cercetători, cadre didac­tice din învăţămîntul superior şi mediu etc. întocmirea bibliografiilor e o altă sarcină importantă de-a noastră. Printre altele, am întoc­mit o bibliografie de proporţii, solicitată de Biblioteca Acade­miei R.S.R. Este vorba despre bi­bliografia retrospectivă româ­nească, care de fapt se va anexa la celebra bibliografie a lui I. Vianu — V. Hodoş. In fondu­rile noastre noi am depistat în acest scop circa 2.100 de cărţi a­­părute pe cuprinsul ţării noastre între anii 1831—1918. S-a întocmit, de asemenea, o bibliografie a tipăriturilor apă­rute în tipografiile oraşului Tg.­­Mureş, începînd cu prima tipări­tură locală (178­1). Urmează a fi elaborate, în con­tinuare, bibliografia tuturor arti­colelor apărute în presă, referi­toare la mişcarea muncitorească de pe Valea Mureşului (1848— 1944), cea a cărţilor şi articolelor privind activitatea celor doi mari matematicieni: Farkas şi János Bolyai etc., etc. De asemenea, serviciul nostru întocmeşte cu regularitate bibliografii solicitate de instituţii ştiinţifice şi cerce­tători­ din ţară şi din străinătate. Un exemplu elocvent îl consti­tuie în acest sens faptul că Insti­tutul de proiectare pentru îmbu­nătăţiri funciare din Timişoara ne-a solicitat date hidrologice, geodezice etc., referitoare la ma­rile calamităţi provocate în tre­cut de rîul Mureş. Merită să amintim ghidul Bi­bliotecii Teleki-Bolyai, redactat în 6 limbi, într-o execuţie grafi­­­­că impunătoare, precum şi cata­logul incunabulelor existente la biblioteca Teleki-Bolyai şi muni­cipală, cuprinzînd în total des­crierea a 70 de incunabule. Balázs Lajos: Bibliotecarii lu­crează și la elaborarea unor lu­crări. Este în curs întocmirea unei ample monografii a Biblio­tecii Teleki-Bolyai. După mai bi­ne de un an de muncă intensă, a fost întocmit unul dintre cele trei capitole ale acestei lucrări şi a­­nume, cel referitor la fondul Bo­lyai. Erdélyi Ştefan: Schiţînd fără e­­xagerare ceea ce trebuie să fa­cem, în concordanţă cu atribu­ţiile pe care le are o bibliotecă ştiinţifică publică de profilul Bi­bliotecii Teleki-Bolyai, care în­deplineşte şi funcţii proprii mu­zeelor, toate acestea la un loc presupun că aruncă o lumină cu totul aparte asupra a ceea ce se cunoaşte şi ceea ce se vede, res­pectiv ceea ce se face (dar nu prea se cunoaşte) în această bi­bliotecă. Aş mai vrea să subliniez că munca bibliotecarului e o profe­siune care în cadrul diviziunii sociale a muncii îşi are locul şi rostul bine determinat. Această­­profesiune nu­ poate fi practicată, bineînţeles, în mod accidental. i se cere un specialist, cu pregătire superioară, cu temeinice cunoş­tinţe de limbi străine, un om în­treg. Atit însuşirea tainelor muncii bibliotecăreşti, cît şi cunoaşterea fondurilor complexe de manu­scrise şi tipărituri cer ani de zile. Fără această experienţă — care se cîştigă după ani îndelungaţi de trudă — bibliotecarul nu poa­te face faţă cerinţelor actuale impuse de activitatea unei insti­tuţii cultural-ştiinţifice de presti­giu. Articol realizat de ŞTEFAN IZSÁK O temă neobişnuită , dezbătută de oameni pasionaţi. Ne-am deplasat de atîtea ori la Biblio­teca Teleki-Bolyai din Tg.-Mureş, unde se păs­trează un tezaur practic inexplorabil, spre a înfă­ţişa cite ceva din el cititorilor noştri. De data aceasta însă obiectul investigaţiei noastre a fost cu totul altul: munca bibliotecarilor, a acelor entuziaşti care îşi petrec o mare parte din viaţă printre zidurile seculare, consacrîndu-şi timpul u­­nei activităţi multilaterale, despre care ne-au vor­bit: Erdélyi Ştefan, director; Ana Letiţia Cernei, şeful serviciului de documentare şi bibliografie şi Balázs Lajos, şeful serviciului de păstrare şi com­pletare a fondurilor. Cerc vicios Convocat in faţa tribunalului din Feldkirch, la 50 km de la do­miciliul său, pentru a răspunde la acuzaţia de furt de autoturisme, un tînăr austriac, pe nume Hebert Stock, a pierdut trenul. Spre a ajunge la timp in faţa instanţei, acuzatul nu a găsit decit o sin­gură soluţie: să fure o altă ma­şină. Sorţii însă nu i-au surîs nici de astă dată: el a căzut în mîi­­nile poliţiştilor în compania căro­ra a ajuns în sfîrşit în faţa instan­ţei. Cu întîrziere. Ca urmare, el a fost amendat... pentru întîrziere. Asupra furtului celor două au­toturisme, se va reveni. Dacă va mai pierde trenul și cu proxima ocazie, afacerea va mai dura . . cine știe cit timp. Umorin.I Ifu( V — De ce nu — Un alergător folosește pistolul de start? e cam... tare de ureche I ., „Campionul" REPORTERUL : — Am auzit, tovarășe antrenor, că aveți o nouă metodă de antrenament, foarte eficace I ... (desene de: R. MORARI) Simfoniile lui Beethoven în România între anii 1843 şi 1870, în diferite oraşe din România au fost executate, în primă audi­ţie, toate simfoniile lui Ludwig van Beethoven, cu excepţia celei de-a X-a, prezentată pen­tru prima oară în 1912, cu pu­ţin după ce a fost descoperită, in acelaşi an. Un număr de simfonii be­­ethoveniene, ca de pildă, ce­lebra simfonie a VI-a, au fost prezentate în România cu mult înainte de Italia, Franţa sau alte ţări europene vecine cu cea a acestui titan al muzicii. » Un adolescent român operat de profesorul BARNARD Marele cotidian „Die Bürger", din Capetown a scos o ediţie specială intitulată:­­ „Inter­venţie de urgenţă pe cordul unui tînăr român”. In numărul respectiv se comentează pe larg lupta îndîrjită cu moartea, ca­re a durat 8 ore la spitalul Groote Schuur, condus de ce­lebrul profesor Christian Bar­nard. Pregătirile în vederea a­­cestei operaţii au pus din nou în lumină gradul de dificultate al intervenţiei, ceea ce reiese, printre altele, şi din faptul că, sîngele care prezenta un pro­centaj de coagulare de 96, a fost în întregime înlocuit cu plasmă. In cursul acestei inter­venţii chirurgicale extrem de dificile, partea dreaptă a inimii lui Horia Sămărghitan a fost reconstituită, prin introducerea a doi pereţi de masă plastică între auriculul drept, la fel ca între cele două ventricule, sal­­vîndu-se astfel viaţa tînărului Horia. Horia Sămărghitan, în vîrstă de 16 ani, locuieşte la Brăila. El primeşte numeroase scrisori din toate colţurile ţării, din partea unor prieteni anonimi, care îi urează sănătate şi suc­cese la învăţătură. La honcănitul cerbilor In primele zile de octombrie s-a lăsat o ră­coare înviorătoare. Am ieşit cu un prieten, într-o după-masă, la Poiana lui Rusu, de sub piscul Ţi­­bleş, din munţii Gurghiului. Prin rarişte se aflau trei locuri de întîlnire a cerbilor cu ciutele. Şi iată că, dincolo în rarişte, stâpin peste un pilc de vreo cinci ciute, am zărit un cerb tînăr, nu prea voinic. Purta coarne cu zece clenciuri lungi, frumos arcuite. Stăteam nemişcaţi, ascunşi. Vîntul bătea po­tolit, spre noi. Cerbul mugea înteţit, se frămînta şi păzea ciutele ca nu cumva să se răzleţească vreuna. înainte de a slobozi mugetul, tropâia, „dansa" pe loc cu picioarele din faţă, apoi înda­tă se lăsa în genunchi şi scormonea pămintul cu coarnele. Părea un „cavaler" tinăr, isteţ, dar în­­gimfat. Dar iată că deodată s-a ivit pe culmea din­spre Poiana Iadului un alt „cavaler". A slobozit un semnal de bătaie şi s-a năpustit asupra pri­mului. Lupta a fost scurtă. „Cavalerul" străin era mult prea voinic ca să-i fi putut face faţă „ti­­nărul". După cîteva goane şi buşeli, bietul nostru „cavaler“ a îngenuncheat, dar acum nu un gest de „dans", ci in ruşinea înfrîngerii. A sărit apoi iute în picioare și a luat-o la fugă. Dădea tricoale în jurul pilcului de ciute, stă­­pinit acum de veneticul mai puternic, își plîngea dorul sterp, mugea, era strașnic ocupat cu ciu­tele. Iar mai încolo, micul „cavaler" slobozi citeva mugete mai timid și mai milos, mai duios, apoi a plecat. Ieşim din ascunziş cu paşi înceţi, ne apro­piem de pilcul ciutelor. învingătorul, deodată îşi ridică capul. O clipă stătu încremenit, apoi lan­să un mic semnal, după care dispăru împreună cu ciutele. RATZ ZOLTÁN Un ceramist de talent L-am intîlnit la Sovata. Venea aproape în fiecare dimineaţă în piaţa staţiunii. îşi înşira pe o masă canceele din ceramică. Un zîmbet deschis îi lumina faţa cînd vedea că turiştii îi admiră şi-i pre­ţuiesc ceramica. Originar din Corund, Simo Ber­talan este cel mai cunoscut ce­ramist de prin partea locului. In­­trebîndu-l cine l-a iniţiat în acest meşteşug, n-a putut să rostească vreun nume. Cîntecul roţii olaru­lui, virtuozitatea lui le-a deprins singur, de cînd avea 7 ani. Mai tîrziu, soţia sa Reghina a devenit principala şi singura asociată. Re­ghina este creatoarea desenelor care sunt apoi încredinţate lutului, prin folosirea tehnicii tradiţionale a ceramicii smălţuite. Murmurul undelor Sovatei a­­cofiipaVíííi^á *'*tr&fia acestui artist popular iar ulcioarele, farfuriile, vazele de flori, ceainicele şi ce­lelalte se zămislesc în dinamica creaţiei, ilustrată simbolic prin sa­rabanda flăcărilor ce ard lutul. Am găsit printre modelele lui Si­mo Bertalan, care îşi semnează lu­crările, datîndu-le, din respect pen­tru propria sa muncă, desene tradi­ţionale, florale sau geometrice, precum şi moderne produse ale fanteziei sale, unul, a cărui vechi­me, după părerea specialiştilor, este de 300 de ani. Meşterul popular cunoaşte şi perpetuează conştient vechile valori tradiţionale Am întîlnit, de asemenea, printre cancee, una de o formă deose­bită, cu mai multe guri. La cu­riozitatea mea, meşterul Simo mi-a povestit că este folosit la nuntă. Există în aceste locuri, un obicei plin de haz, care face parte din ritualul nunţii. Mireasa este invi­tată să bea dintr-un canceu cu mai multe guri şi dacă nu ştie care este cea potrivită, se păcă­leşte, căci vinul curge pe-alături. Iar cei prezenţi, mirele şi prietenii săi, se amuză. Anul acesta, printre cei care au avut de suferit pierderi imense de pe urma calamităţilor a fost şi Simo Bertalan Apele învolbu­rate ale Sovatei, i-au distrus munca, valorînd peste 12.000 lei, po­do­în­ale Tragica întîmplare mi-a fost vestită de bătrin cu tristeţe, minată însă de un surîs al vingătorului. Căci meşterul, cărui creaţii smălţuite, împodobite cu albastrul cobaltului, cu verdele cîmpurilor roditoare sau cu bru­nul al cărui luciu îl dă oxidul nu­mit „litarga", a participat la nu­meroase expoziţii, se pregăteşte şi acum pentru viitoarea bienală. Din 1957, cind expune prima dată la Bucureşti, apoi de-a lungul ani­lor la Cluj şi Tg.-Mureş, strădania creatoare, fantezia şi talentul i-au fost răsplătite prin 9 diplome. A­­nul trecut, în 1969, a luat premiul I pe ţară, la expoziţia de la Bu­cureşti. Acestea sim­­t " toT "ofttop* preţioase cărţi de vizită, care se alătură numelui incrusterLin—ce­­ramică, expresie a pasiunii cu care se naşte arta sa. VICTORIA SIMIONESCU Pe piaţa mondială Produsele Fa­bricii de sticlărie „Bucureşti", ale Complexului de sticlărie şi faian­ţă din Sighişoara, ca şi ale altor moderne între­prinderi se bucu­ră de bune apre­cieri pe piaţa mondială. In pre­zent, ele sunt soli­citate de firme din peste 20 de ţări, printre care Austria, Anglia Australia, R.F. a Germaniei, S.U.A. Numai în primele zece luni ale aces­tui an au fost în­cheiate contracte a căror valoare este cu 40 la sută mai mare decît în anul trecut In vederea dez­voltării acestei ramuri, în viitorul cincinal se vor construi șase noi fabrici de sticlă­rie, două de por­ţelan şi una de faianţă. Prin in­trarea în funcţiu­ne a acestor uni­tăţi volumul pro­ducţiei de sticlă­rie va spori de circa două ori, volumul obiecte­lor de porţelan pentru menaj de 3.5 ori, iar al ce­lor de faianţă de 1.8 ori. STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Noutăţi filatelice Sunt îndeobşte cunoscute ac­ţiunile întreprinse de ţara noas­tră în favoarea întăririi şi ex­tinderii colaborării culturale şi economice între ţările Europei. Filatelia română a consacrat acestei probleme deosebit de importante, o emisie compusă din două valori (40 de bani şi 1,50 lei). Fără îndoială că filateliştii care se interesează şi de nu­mismatică, îşi vor procura emi­siunile recente ale Poştelor Ro­mâne, care reproduc cîteva mo­nede din cele mai reprezenta­tive care au circulat pe terito­riul României, între secolul V î.e.n. şi secolul al XVIII-lea e.n. Aceste mărci reprezintă: o drah­mă din Histria —­ cea mai veche monedă cunoscută pe teritoriul ţării; o didrahmă geto­­dacă; un sesterţiu al împăra­tului Traian; un ducat al lui Mircea cel Bătrîn etc. Merită o atenţie deosebită şi emisia recentă care are ca su­biect rasele de cai cele mai răspîndite în ţara noastră. Cele şase valori ale seriei reprezintă „pur sîngele arab", frecvent mai ales prin părţile Mangaliei şi prin Simbăta de Jos; „trot­­terul american" (răspîndit pe la Ruşeţu, Bonţida etc); „ghidra­­nul", folosit şi la tracţiune u­­şoară; „huţul", renumit pentru rezistenţa lui; „pur sîngele de galop" şi „lipiţanul", acest cal maiestuos, utilizat atît ca ani­mal de tracţiune, cît şi în şcolile de dresaj. „EMINESCIANA ORIZONTAL : 1. Poezie scrisă în 1878, străbătută de melan­colia omului însingurat. 2. Neîntrecutul povestitor, în bojdeuca căruia și-a petrecut multe seri marele E­minescu. — Tăietură în trunchiul unui copac. 3. „O..versuri scrise în 1879, în care poetul evocă anii copilăriei. — Apă curgătoare. — Pană de des­­picat lemn. 4. Om bătrîn (reg.). — O jumătate de agrafă ! 5. Haine. — Cunoscută grădină ieşeană, care adăpostește și azi teiul lui Eminescu. 6. Sau. — Model, şablon. 7. Cea mai mare arteră a corpu­lui. — Primitiv, sălbatic. 8. Farsă inversată. — Sca­bie. 9. Conjuncţie latină. — Specie de moluscă (pl.). 10. Repaus iniţial! — Oraş în care Eminescu a activat un timp ca director al Bibliotecii centrale. — Con trunchiat ! 11. Poezie datînd din 1876, care reflectă acordul total dintre poet şi natură. — Poe­zie postumă, care imortalizează un fermecător tablou de pe lac. 12. Elevi. — Zăpadă. VERTICAL : 1. Epistolă literară ridicată de Eminescu aproa­pe de limitele perfecţiunii.. — Loc pentru ştam­pilă. 2. Cureluşă de meşină. — Tron ciuntit ! — Emoţie artistică. 3. O oferă Luceafărul în schimbul unei „ore de iubire". — Poem de dragoste scris în 1872, în al cărui final ..junele-iubit" e comparat cu „un brad putrezit / Pe trunchi de granit, pe ruine / bătrîne. 4. Pasăre de curte. — Gazetă politică bu­­cureşteană în a cărei redacţie Eminescu a lucrat timp de 6 ani. 5. însuşirea de a fi unic. — Notă muzicală. 6. Rege! — Acareturi (reg.). — Mijloc de molie ! 7. Rîu în­ Elveţia. — Animator al vieţii tea­trale româneşti, în trupa căruia a fost şi Eminescu sufleur pină în 1868. 8. Provocat. — Academia de Ştiinţe Economice. 9. Avantaj la cărţi. — Program de activitate. — Fiu la arabi. 10. Posesivă. — Cap fără cap ! — Poezie scrisă în 1876, pătrunsă de du­rerea viselor zbuciumate. — Diftong latin. 11. Capo­doperă eminesciană ce exaltă ideea artei militante. — Versuri „în metru antic", scrise în 1883. 12. Mo­rocănos. — Poet român de orientare realist-critică. EUGEN IGNAT 44 12)3_7"5-* FI ii9 ß__ tí ‘t'.' 1ÉÜ4 N c m 5r A\__#9□□ (h I { n m ii IZ

Next