Steaua Roşie, iulie 1979 (Anul 31, nr. 154-179)
1979-07-01 / nr. 154
ENERGETICA VIITORULUI REZERVELE TERREI • Criza de energie şi materii prime, un fenomen supus cercetării ştiinţifice • Bilanţul resurselor existente la ora actuală In lume • Cit consumă omenirea • Avem suficient uraniu! • Raportul unui grup de experţi ai OJI.• Un fenomen acut — criza de energie şi materii prime — confruntă astăzi întreaga omenire. Devenite certitudini, îndoielile de ieri sunt reflectate de tot mai numeroase și alarmante statistici, pe baza cărora specialiștii încearcă să contureze scenarii ale viitorului imediat. Frecvent apare întrebarea : omenirea dispune de rezerve suficiente pentru a-şi asigura supravieţuirea in condiţiile unui consum energetic cerut de civilizaţia actuală, ca şi de cea a mileniului m al erei noastre? Răspunsurile sunt diferite, în formulări de la cele extrem de pesimiste, pînă la optimismul exagerat dar toate subliniază complexitatea situaţiei şi alarma justificată de şocul energetic, faptul că aşa-zişii combustibili clasici, destul de curund vor aparţine trecutului istoric al civilizaţiei umane. In faţa acestui dramatic fenomen mondial, pentru stăvilirea căruia au fost puse în mişcare importante forţe ştiinţifice, tehnice, organizatorice, ne putem gândi dacă civilizaţia secolului XX este capabilă să menţină pe traiectorii neîntrerupte progresul. Sau care este bilanţul real al resurselor energetice existente la ora actuală în lume şi al resurselor de energie de care va putea dispune omenirea în anii ce vin? Analizînd această problemă, un grup de experţi internaţionali, lucrînd sub egida O.N.U., a publicat un document raport, potrivit căruia, la actualul ritm de consum, rezervele de combustibil clasic, evaluate pe baza unor date certe (incluzind doar cărbunii superiori), ajung doar pentru 156 de ani (în condiţiile evoluţiei normale a tehnicii de extracţie). Jumătate din rezervele de combustibili care se consumă prin ardere sunt huila şi turba, o cincime petrolul şi gazele naturale, iar peste un sfert şisturile şi nisipurile bituminoase. Rezervele totale de cărbune pot fi evaluate cu destulă precizie — afirmă autorii raportului — la 10,8 milioane de milioane de tone, avînd un conţinut energetic de 300.000 terajouli & joule = 1 Watt/sec.; 1 tera- Joule —1 trilion de jouli). Calculul este destul de optimist, cu atît mai mult cu cît nu s-au estimat rezervele posibile din zonele suboceanice şi polare. Cu alte cuvinte, planeta înmagazinează în ea cel puţin de 16 ori mai multă energie decit fusese estimată ea în cantitatea de cărbune posibilă de recuperat din sol, cu tehnologia actuală şi la un preţ rezonabil. Capitolul „Hidrocarburi“ al raportului admite ca exploatabile rezerve de 91 miliarde tone de petrol şi 52,5 milioane de milioane mc de gaze naturale cantităţi capabile să acopere actualul ritm de producţie industrială 37—38 de ani. „Este posibil ca noi rezerve să fie puse în evidenţă, subliniază raportul, dar acestea nu vor putea satisface timp prea îndelungat consumul mereu crescînd“. In ce priveşte petrolul extras din şisturi bituminoase, raportul arată că asemenea zăcăminte pot da cel mult o cantitate totală mondială de 250 miliarde tone de ţiţei în sfîrşit, grupul de experţi se ocupă de resursele de uraniu ale Pămîrrtuluî, afirmînd că acestea, deşi considerate uriaşe, sînt deocamdată destul de costisitoare la actualul nivel tehnic de extracţie. Numai un milion de tone poate fi acum exploatat în mod economic. Potenţialul energetic furnizat de această cantitate de uraniu ar fi de 824 terajouri, adică aproximativ a 7-a parte din energia furnizată de rezervele mondiale de petrol şi gaze naturale confirmate. ..Fără îndoială, conchide raportul, la prezentul sau mai cu seamă la viitorul ritm de consum prevăzut, rezervele mondiale de uraniu se vor epuiza tot atît de repede ca şi cele de petrol şi gaze, dacă nu se vor intensifica procesul de perfecţionare a tehnicilor de extracţie şi de utilizare a combustibililor nucleari“. Sigur, de pe acum se întrevăd posibilităţile certe ale unor tehnologii perfecţionate, capabile să pună mai bine în valoare atît combustibilii clasici, cît şi uraniul. Există promisiuni încurajatoare şi asupra utilizării unor noi resurse, cum ar fi biomasa, biogazul, energiile solară, eoliană, a mareelor, geotermică, precum şi a resurselor hidroelectrice. Aceste cercetări şi aplicaţii practice dau nu numai speranţe, dar şi încredere In geniul ştiinţific şi tehnic al omenirii, capabil să depăşească într-un viitor foarte apropiat actuala criză energetică. VIOARA NR. 2 S-A ÎNAPOIAT ACASĂ Acolo unde lemnul se preface-n cîntec, se păstrează la loc de cinste unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale fabricate la poalele Gurghiului. Intr-o vitrină specială e aşezată vioara nr. 2, făurită de mîini meştere, acum 28 de ani. Ea are acustică foarte bună şi-şi menţine intactă ştampila şi numărul de ordine. Vioara a fost pînă în prezent în posesia unui amator din Bucureşti. Făurarii viorilor, mandolinelor, chitarelor, balalabelor, au ajuns în aceşti ani denşi în înfăptuiri la impresionante cifre. Cintecul muncii şi creaţiei lor răsună pe sute de scene ale festivalului naţional „Cîntarea României“, ca şi în numeroase alte săli de concerte ale Europei şi Japoniei. Azi, cînd consemnăm reîntoarcerea în întreprinderea de prelucrarea lemnului din Reghin, a exemplarului nr. 2, ne facem plăcuta datorie de a releva că meșterii de aici au fabricat deja vioara cu numărul 155.000 GH. BARBULESCU ANUL INTERNATIONAL AL COPILULUI VACANTA Odată am Întrebat un copil: ce este vacanţa? „Zile cînd mă pot juca şi pot învăţa ce-am învăţat la şcoală“. Cum? „La şcoaînvăţ din carte, in vacanţă făţ istoria, geografia, botanica, logia pe viu. Avem mai mult , fie să citim cărţi, să facem exHursii, să vizităm întreprinderi, să ne intîlnim cu oamenii mari de la care aflăm lucruri interesante“. „In vacanţă învăţ ce-am învăţat la şcoală“. Iată o posibilă definiţie a vacanţei dată de un copil început de iulie. Pionierii numără deja două săptămîni de vacanţă. Elevii din Hodac se întâlnesc cu reprezentanţi de frunte ai sportului, curioşi să afle de succesele sportului românesc pe plan european şi mondial. Pionierii Şcolii generale nr. 2 din Tîrnăveni organizează un spectacol din cîntecele şi dansurile popoarelor, spectacol urmat de proiecţii de filme alese pentru copii. „Zîmbetul senin şi pacea copiilor“ — se intitulează acţiunea lor. La Aţintiş este organizat un concurs de artă plastică „Copiii lumii doresc pacea“. La Ideciu- Băi, se află satul de vacanţă al pionierilor din Reghin. Programul de vară al copiilor aflaţi aici este bogat ilustrat prin concursuri, spectacole, dezbateri pe teme de educaţie patriotică. Vacanţă pilină în conţinut, vacanţă cu vreme frumoasă. Copiii se amuză, copiii se joacă, învaţă să fie copii, să se bucure şi să preţuiască anii scumpi şi frumoşi ai copilăriei lor fericite. VIORICA MANTA-BARU Timpul probabil. Pătrunderea unor mase de aer maritime determină o vreme călduroasă şi In general instabilă. Cerul va fi variabil temporar noros. Vor cădea averse de ploaie însoţite de descărcări electrice. Vîntul va sufla moderat din sectorul vestic. Temperaturile maxime vor oscila Intre 26—28 grade, iar miximele intre 13—16 grade. Noi oficii P.T.T.R. la sate In cadrul acţiunii de înfiinţare de noi oficii P.T.T.R. cu centrale telefonice in toate satele reşedinţă de comună, la 28 iunie a. c în comuna ogra s-a dat in folosinţă un modem astfel de oficiu, dotat cu o centrală telefonică cu 130 de abonaţi si cu condiţii de extindere pină la 200 de abonaţi. La 30 iunie s-a dat in folosinţă un nou oficiu P.T.T.R. in comuna Solovăstru, acesta avind o centrală telefonică cu 90 de abonaţi şi cu perspective pină la 200 abonaţi. Acceleratul Tîrgu Mureş — Mangalia începînd cu data de 1 iulie, se pune în circulaţie trenul accelerat 446 pe ruta Tg.-Mureş — Mangalia. Pleacă din Tg.-Mureş la ora 16,55, avind sosirea la Mangalia, în ziua următoare, la ora 5,50. De la Mangalia pleacă la Or 12 şi soseşte la Tg.Mureş noaptea, la ora 1,14. Agenţia de voiaj C.F.R. din Tg.-Mureş vinde bilete pentru acest accelerat cu 10 zile anticipat pentru dus şi cu 30 de zile pentru înapoierea de la Mangalia la Tg.-Mureş. • STEAUA p votkA 3 Cu prilejul Zilei învăţătorului Ieri, in sala Teatrului Naţional din Tg.-Mureş, a avut loc adunarea festivă prilejuită de Ziua învăţătorului. Au participat reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, cadre didactice din învăţămintul preşcolar, de la şcolile generale şi de la liceele de specialitate din municipiu, invitaţi. Adunarea a fost deschisă de Ioan Stoica, inspector şcolar general, care, în numele Inspectoratului şcolar judeţean, a adresat un călduros salut participanţilor la adunare şi a felicitat pe toţi slujitorii şcolii din judeţe români, maghiari, germani, pentru rezultatele deosebite obţinute in anul şcolar 1978—1979 în formarea şi educarea tinerei generaţii In cuvîntul său, tovarăşul Ironim Buda, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, a relevat importantele succese la care şcolile din municipiu întîmpină cea de-a XXXV-a aniversare a eliberării patriei de sub dominaţia fascistă şi cel de-al XII-lea Congres al partidului pe linie de invăţămînt, dotare materială şi a strinsei legături dintre invăţămînt şi producţie. A luat cuvîntul, apoi, un mare număr de cadre didactice, după care a urmat un moment deosebit de emoţionant, salutul adresat participanţilor la adunare de către o delegaţie a Organizaţiei pionierilor şi şoimilor patriei din municipiu. In încheiere, într-o atmosferă însufleţită, de puternic entuziasm, cadrele didactice din Tg.-Mureş au adresat o telegramă Comitetului Central al partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului. A urmat apoi un reuşit program artistic prezentat de formaţiile artistice ale cadrelor didactice şi elevilor. Adunări asemănătoare au avut loc și în alte localități ale județului. La kilometrul 210 Din norii ameninţători, buluciţi dinspre culmile Călimanilor spre Răstoliţa şi Lunca Bradului, au început să se scuture, la început printre fulgere, tunete şi trăsnete, cîţiva stropi mari, apoi o perdea grea de ploaie adunîndu-se în pîraiele repezi de munte s-a năpustit vijelios spre albia pirîului Pescoasa, măturînd totul în cale. Lemne. Bolovani. Crengi. Toate în torentul vălătucindu-se spre podul de la kilometrul 210, transformat într-un fel de „dop“. Singurul drum liber al apei rămînea linia de cale ferată. Piatra de sub traverse este spălată rapid de şuvoiul năvalnic, liniile rămînind suspendate, apoi acoperite cu un strat de pămînt de 40 de cm peste coroana şinei. Un pericol. Era aşteptat un tren. Alarmă. Circulaţia pe linia C.F.R. este închisă. Clipe de cumpănă. Era nevoie de mina oamenilor. De cît mai mulţi oameni. Urgent! Se apelează la locuitorii comunei Răstoliţa. O chemare din cele care primesc o altă rezonanţă faţă de cele obişnuite, ceva ieşit din comun a străbătut localitatea montană. Treizeci de oameni, aceiaşi minunaţi oameni care într-o iarnă trecută au fost primii, cînd un tren prins intre căderi abundente de zăpadă a fost imobilizat între staţiile Răstoliţa şi Bistra Mureşului, făcînd ca într-o oră să fie redeschisă circulaţia, dintre cei care nu fug de greu, au sărit toţi ca unul. Treizeci de oameni, printre care Mihai Trupa, Portik Mihail, Ionaş Cosma, Ördög Ladislau, Paul Ciorbă, Szász Attila, Constantin Oprică, muncitorii din satul Iod, conduşi de primarul Alexandru Movilă, de Viorel Gabor, şeful postului de miliţie, şi Toader REPORTAJUL NOSTRU Matei, şeful sectorului I.F.E.T., arătau unul din chipurile frumoase ale întrajutorării, aşezind într-o aură de lumină şi modestie noţiunea cu sens indubitabil pentru ei — responsabilitatea. Solidari în bucurie, solidari în muncă, treizeci de oameni devin o forţă in mişcare, completînd o biografie colectivă, grăind multe despre muncă, despre suflet. Și despre răspunderea personală și colectivă pe care fiecare ne-o asumăm. Un gest semnificativ despre ceea ce se intîmplă dincolo de „ograda noastră", despre mina întinsă, despre omul săritor la nevoie, gest cu rădăcini pierdute prin vreme, la neamul nostru. In spirala conştiinţei există un loc de lumină, unde cuvintele sunt totdeauna prea sărace, un loc cu fapte şi lucrurile necompartimentate în formulele „Asta nu mă priveşte“, „Asta nu-i treaba mea“. Era o problemă a tuturor, care trebuia rezolvată tocmai atunci cînd timpul nu-ţi mai este aliat. In cît timp s-a rezolvat ? — îl întrebăm pe tovarăşul Iustin Cenan, revizor cu siguranţa circulaţiei în cadrul Regionalei C.F.R. Braşov. „Poate în 4—5 ore. Nu mai era timp de privit la ceasuri!“. Cîţi oare din călătorii aşezaţi comod pe banchetele vagoanelor primului tren trecut după acele ore de muncă au privit, intr-o străfulgerare de lumina, feţele obosite de efort ale celor care le-au dat cale liberă? Pe chipuri li se citea o mare satisfacţie. Ca o împlinire. Ca o bucurie a muncii, a omului venit în miez de noapte să se alăture umărului ceferiştilor într-un moment de cumpănă, aici la kilometrul 210. Şi n-o fac pentru prima oară ! lazAr !Adariu Desene de B. MIRCEA (dreapta) şi ,ŞT. BOROS-TETY (stingă)