Steaua Roşie, iunie 1982 (Anul 34, nr. 127-152)

1982-06-22 / nr. 145

La Universitatea politică şi de conducere Temele se studiază în strînsă legătură cu realităţile economice din întreprinderi . Printre multiplele forme ale Invăţămintului politico-ideologic, universitatea politică şi de con­ducere se distinge prin rolul ei determinant in ridicarea nive­lului de pregătire a cadrelor de partid, de stat şi din economie, din instituţiile de învăţămînt şi din alte domenii, astfel incit ele să fie in măsură a-şi îndeplini îndatoririle cu o tot mai mare eficienţă socială. Urmărind des­făşurarea activităţii în acest sens în municipiul Sighişoara, desprindem, în primul rind, din gama variată a modalităţilor u­­tilizate de comitetul municipal de partid, de cabinetul său pen­tru activitatea ideologică şi po­­litico-educativă în vederea creş­terii eficienţei studiului in ca­drul universităţii politice şi de conducere, invitarea la dezba­terea temelor economice în co­lectivele catedrelor a unor cadre de conducere din întreprinderi, informarea operativă şi dezbate­rea unor noi documente de par­tid şi de stat nou apărute şi co­relarea lor cu sarcinile econo­­mico-sociale actuale şi de per­spectivă, întîlnirile periodice ale membrilor biroului comitetului municipal cu cursanţii pentru a răspunde la întrebări, participa­rea cursanţilor universităţii la unele plenare şi acţiuni­­ ale co­mitetelor de partid din unităţile economice unde lucrează etc. Din discuţiile purtate cu pro­fesorul Zaharie Ticuşan, direc­torul cabinetului municipal, a reieşit, de asemenea, preocupa­rea permanentă, dar cu atît mai accentuată acum, cînd au loc dezbateri pe marginea expunerii secretarului general al partidu­lui la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. la grupele I, II şi III şi susţinerea unei lucrări de absol­vire (examen) de către cursanţii din grupele IV — una la între­prinderea de sticlărie şi faianţă şi una la întreprinderea „Nico­vala“, pentru accentuarea carac­terului activ, participativ al dez­baterilor, pentru înlăturarea u­­nor neajunsuri constatate în cursul anului de studiu. Să vedem însă cum a acţio­nat şi acţionează cabinetul mu­nicipal de partid, lectorii grupe­lor, organizaţiile de partid din întreprinderi pentru ca stadiul in această formă a învăţămîntu­­lui politico-ideologic să slujeas­că nu numai­ ridicării nivelului de pregătire politico-ideologică a participanţilor, ci şi soluţionării celor mai importante probleme ale muncii şi vieţii colectivelor, perfecţionării muncii şi produc­ţiei în întreprinderi, ridicării gradului său de eficienţă. In toa­te grupele, dezbaterea temelor cu profil economic s-a desfăşu­rat şi se desfăşoară, de regulă, pe baza unor studii şi investi­gaţii efectuate în unităţi. Mai mult, în grupele universităţii din întreprinderi s-a instituit şi se practică metoda ca majoritatea cursanţilor să-şi aleagă din timp un subiect pe care să-l ur­mărească vreme mai îndelunga­tă, întocmind pe baza observaţii­lor făcute un referat pe margi­nea căruia se poartă dezbateri. Cu o pregnanţă mai mare, pro­blemele economice sunt abordate — teoretic şi practic — în lu­crările pe care le susţin cursan­ţii din grupele IV, adică cei ca­re termină universitatea politi­că şi de conducere. Cei peste 50 de cursanţi din cele trei grupe de la întreprinderea de sticlărie şi faianţă şi una de la între­prinderea „Nicovala“, în lucră­rile lor de absolvire a univer­sităţii sunt cuprinse studii, ana­lize şi propuneri în privinţa re­ducerii consumului de materii pri­ne şi materiale, căi şi mijloa­ce de economisire a combustibi­lului şi energiei electrice, resur­se şi posibilităţi pentru creşterea productivităţii muncii, valorifi­carea materialelor refolosibile, integrarea în producţie şi per­fecţionarea tinerilor muncitori, creşterea nivelului calitativ al produselor etc. Iată cîteva pro­bleme ce au stat în atenţia lec­torilor şi cursanţilor din gru­pele terminale, atît în timpul anului de studiu cît şi în susţi­nerea examenului de absolvire a universităţii. Din aspectele relevate mai înainte reiese că, în întreg ci­clul, cursanţii universităţii poli­tice şi de conducere din muni­cipiul Sighişoara se preocupă de pregătirea lor teoretică şi, în a­­celaşi timp, contribuie la rezol­varea unor probleme practice — economice, sociale şi de altă na­tură — din întreprinderile unde lucrează. Şi, ceea ce trebuie menţionat, este faptul că majo­ritatea cursanţilor sprijină orga­nizaţiile de partid din care fac parte în tot ce întreprind pe tă­­râm politic, economic şi social­­cultural. C. CROITORU Pasiune şi autogospodărire Intr-o duminică, Alexandru Negoiescu din Tîrgu Mureş, str. Avram Iancu nr. 14, ne-a invi­tat la adunarea generală a Aso­ciaţiei centrale specializate în creşterea păsărilor de curte, fi­liala Mureş. „Trebuie să fie popularizate preocupările noas­tre. Sunt convins că se pot face lucruri minunate în ceea ce pri­veşte creşterea păsărilor în gos­podăriile populaţiei. Noi îmbi­năm o pasiune cu autoaprovi­­zionarea“. Pe lingă membrii asociaţiei au mai participat: dr. Ştefan Pier­sic, delegatul Asociaţiei centra­le din Bucureşti, ing. Solyom Petru, director la D.G.A.I.A. Mu­reş, şi ing. Ovidiu Sava, şeful fermei avicole. Din raportul de activitate al asociaţiei a reieşit că Asociaţia crescătorilor de păsări din judeţul Mureş vine în întîmpinarea hotărîrii condu­cerii superioare de partid şi de stat, a indicaţiilor secretarului general al partidului, privind autoaprovizionarea şi autogospo­­dărirea populaţiei cu produse a­­groalimentare. Cu acest prilej a fost subliniat şi sprijinul de ca­re s-au bucurat din partea orga­nelor judeţene de partid şi din partea D.G.A.I.A. Mureş. Asocia­ţia cuprinde 9 cercuri şi 84 de membri, care cresc 3.500 păsări de curte, din 34 de rase. In 1981, pe lingă acoperirea nevoi­lor proprii, membrii asociaţiei au predat cooperaţiei de consum 12.722 ouă. Asociaţia îşi propune pe viitor să înfiinţeze cercuri in mediul rural, în localităţile mici şi în şcoli, unde să extindă creşterea gîştelor, raţelor, curcilor şi bi­bilicilor. Se are în vedere întoc­mirea unor studii de producere a furajelor la nivelul fiecărui cerc, prin punerea în valoare a terenurilor neproductive. Varga Vilmos, un pasionat crescător de păsări din Tîrgu Mureş, ne-a declarat că ar fi dispus să crească pînă la 500 păsări, cu condiţia să i se asi­gure furaje, sau teren pentru producerea furajelor, ouăle şi carnea urmînd să le contracteze cu un restaurant, sau cu o can­tină. Tovarăşul ing. Solyom Pe­tru, director in D.G­.I.A. Mu­reş, a făcut precizările necesa­re legate de unele probleme de strictă specialitate în ceea ce priveşte fondul genetic, indicînd ca o preocupare pentru toţi membrii asociaţiei, creşterea a­­celor rase de păsări care sunt rentabile din punct de vedere economic, pentru ouă şi carne. In ceea ce priveşte furajele, a dat asigurări că D.G.A.I.A. Mu­reş va sprijini pe crescătorii de păsări, acordîndu-le terenuri care din diferite motive nu sunt lucrate, terenuri în pantă şi in­travilan, care trebuie redate cir­cuitului agricol, membrii asocia­ţiei urmînd să încheie contrac­te pe 3—5 ani. De asemenea, a lansat ideea unei asocieri între membrii aso­ciaţiei şi unităţi de stat, în sen­sul că unităţile de stat oferă ma­terial biologic şi furaje, iar membrii asociaţiei au obligaţia de a produce carne şi ouă la un preţ de cost mai scăzut decît unitățile de stat. ing. VASILE BOTA Cronica cenaclului literar „Liviu Rebreanu“ La 20 iunie a avut loc şedinţa cenaclului „Liviu Rebreanu“. Poeziile, „Nu-i clipa“, „La ki­lometrul 0“ şi „Fapt divers“, au deschis şedinţa, constituind sa­lutul prietenesc, adresat de poe­tul Mihai Păuliuc din Oneşti, cenaclului nostru. Proza citită de Al. Munteanu, „Calul lui Ilie“, însăilată molcom, a fost ca o romanţă, şoptită în seara amintirilor, la gura sobei. Elevul Cătălin Neghină, poet, compozitor şi interpret, a reali­zat un „intermezzo“ sui-generis, între proză şi poezie. Poeziile prezentate în conti­nuare de Mariana Ploeşteanu, au incitat la aprofundarea ro­lului pe care îl joacă în viaţa cotidiană cuvintul ca semn al gîndirii, ca un pod peste ape, ca semn al unirii, ca metodă lo­gică de acumulare. „Cuvîntul“, „Semne“ şi „Meditaţie“, consti­tuie doar trei exemple de poe­zie, prin care sunt relevate în­trebări şi răspunsuri, ale omului zilelor noastre, implicat direct în procesul de cunoaştere. Au participat la discuţii Gheorghe Bărbulescu, invitatul cenaclului, Vasile Suciu, Vale­rul Niţu, C-tin Basov, Octavia Nuţiu, Rodica Puia, Ioan Ol­tean, Ioan Nistor şi Cornelia Pa­­naitiu, care a închis şedinţa cu poeziile „Cobzele“, „Aştept“ şi „Tăcere“. IOAN TIGHILIU N­O­T­E De gustibus ...! Tricoul are o mare priză in rîndul tinerilor. Doar că nu ne este la îndemînă pentru că acum, în vară, cu greu poate fi găsit în ma­gazinele specializate. In schimb, tricouri găseşti pe tarabele din pieţele de zi aparţinînd micilor meseriaşi. Deosebirile între tri­courile ce se vînd la magazine­le de stat şi cele ale „particula­rilor“ sînt de preţ şi de gust. Dacă de la stat poţi cumpă­ra un asemenea articol cu 25—35 lei, la piaţă, preţul lor este de 50—60 lei. Şi asta pen­tru că „particularilor“ le-a ve­nit ideea să imprime pe tricouri chipurile unor actori de vază, mărci de ţigări străine, făcînd reclamă occidentalilor cu multă rîvnă. Lipsite de gust aceste imprimeuri nu fac decît să po­lueze esteticul vestimentaţiei. Mi-au rămas în minte vorbele unei femei aflate în faţa u­­nei astfel de tarabe. De ce Olivia Newton John, sau de ce Marlboro?, Noi nu avem artiştii noştri, nu avem ţigările noas­tre? ... Desigur, nu pentru asta ple­dăm, nu dorim să purtăm tri­couri, bluze, cămăşi imprimate cu chipuri de actori de-ai noş­tri, cu mărcile noastre de ţigări. Nu pledăm decît pentru produ­se simple, frumoase, aşa cum le-au conceput creatorii, care să se găsească în magazinele noas­tre. V. M. BAKO • STEAUA ROSIE PAGINA 3 ..zilele muzicale tîrgu­mureşene Muzică de camera cu interpreţi tîrgumureşeni Consemnînd două concerte de muzică de cameră avem prilejul de a sublinia încă o dată con­tribuţia remarcabilă a Filarmo­nicii tîrgumureşene la această ediţie a festivalului, căci Cvinte­tul de alămuri, percuţionistul Kovács Ioan sau Cvartetul de coarde „Eufonia“ ar putea evo­lua in orice împrejurare, oriun­de, de la egal la egal cu forma­ţii sau solişti contemporani. Se face multă muzică bună la Tîrgu Mureş şi se face nu doar oca­zional, ci permanent şi cu pa­siune, aşa cum ne-au dovedit-o interpreţii concertelor de sîmbă­­tă seara şi duminică dimineaţa (19—20 iunie a.c.). Cvintetul de alămuri — com­pus din Sárosi Péter şi Szabó Sándor, trompetă, Ioan Bican, corn, Molnár Géza, trombon şi Sebastian Puşcaş, tubă — a op­tat de data aceasta pentru un program preclasic, cu piese de J. Staden, G. Gabrielli, A. Hol­­born, H. Purcell şi S. Scheidt, dominate, in general, de concep­tul armonic, care le-a permis interpreţilor etalarea unei sono­rităţi echilibrate, printr-un bun acordaj şi prin efect dinamic­abil conduse şi motivate stilis­tic. Organistul Kozma Mátyás a interpretat o Nocturnă în tran­scripţia proprie după Dinu Li­­patti şi Variaţiuni Bach de Teré­­nyi Ede, un ciclu amplu, de factură modernă, care reia într-o viziune contemporană tradiţia inaugura­tă de însuşi J. S. Bach de a scrie o temă din sunetele repre­zentate de cele patru litere ale numelui său: si bemol-la-do-si becar. Sarcină dificilă pentru in­terpret, care a ştiut să găsească acele combinaţii timbrale care să facă­ interesantă fiecare sec­ţiune a acestui ciclu de varia­ţiuni. O prestaţie de excepţie a fost cea a percuţionistului Kovács­­loan, care a mînuit un aparat orchestral uriaş, cu o excepţio­nală capacitate de a-i conferi fluenţă şi atributele propriu-zise ale muzicii. Cvartetul de coarde „Eufonia“ (Ágoston Péter şi Gergely Lász­ló, vioară, Tóth Lajos, violă şi Kozma Péter, violoncel), forma­ţie mult prea cunoscută ca să-i mai trasăm din nou „portretul“, a prezentat trei lucrări care, chiar dacă au fost scrise în e­­poci diferite, au avut comună o tentă romantică: Cvartetul nr. 2 de Kozma Géza, scris în 1936, Cvartetul în Mi bemol major de Franz Berwald (1796—1868), com­pozitor suedez şi Cvintetul în Do major op. 163 — cu preţio­sul concurs al violoncelistului clujean Valentin Arcu —, capo­doperă a întregii muzici de ca­meră, nu numai a lui Schubert. BUJOR DANŞOREAN Plantele medicinale ,recoltate corect şi la timp Izvor al terapeuticii moderne, fitoterapia sau tratamentul afec­ţiunilor cu extracte din plante­le medicinale, constituie o preo­cupare a omului dintotdeauna. El a folosit plantele empiric, dar astăzi se utilizează metode mo­derne pentru prepararea a peste 50 la sută din produsele farma­ceutice, din plante. Suntem în plin sezon de recol­tare, care va ţine pînă toamna târziu, dar trebuie acţionat la timp şi corect, pentru noi şi în cantităţi cît mai mari pentru centrele de recoltare, spre a fi prelucrate şi a le regăsi în far­macii bine dozate şi mai eficace. Poporul nostru, strămoşii noştri, ca şi alte popoare, cunoaşte din cele mai vechi timpuri acţiunea tămăduitoare a plantelor, aşa cum menţionează medicul grec Dioscoride despre daci, încă din secolul I i.e.n. Dar iată cîteva reguli elementare de recoltare, uscare şi păstrare. Momentul cel mai potrivit al recoltării este timpul frumos, în­sorit, fără umezeală, în coşuri de nuiele, nu în saci şi plase, unde se încing, se brunifică. Uscarea se realizează pe cale naturală, la umbră, iar la soare (cele cu florile albe), in locuri uscate, aerisite (în podurile ca­selor, diferite șoproane, remize, nu în camere de locuit). Păstra­rea se face în pungi de hirtie. Primăvara se recoltează rizo­­mii, bulbii, tuberculii, diferite rădăcini iar apoi frunzele, flori­le, plante întregi, iar tîrziu la sfîrşitul verii sau toamna — fructele şi seminţele. între cele mai importante plante medicinale se numără: Muşeţelul (romaniţa, moruna, kamilla, kamille) care se recol­tează în perioada înfloririi (VI— IX). Este dezinfectant şi calmant pentru stomac. Teiul (Nagy levelű­ hars, Som­merlinde). Se culeg florile (VI— VII), fiind un bun sudorific, în tuse, răceli. Socul (Fekete bodza, Holuur­der). Recoltăm florile în timpul înfloririi (V—VI), pentru răceli şi gripă, deoarece înlesneşte transpiraţia; Afinul (Fekete áfonya, Heidel­beere), de la care culegem frun­zele şi fructele, în timpul în­floririi (V—VI) şi după coacere pentru ceaiuri în diabet şi boli de stomac sau pentru diaree (fructele). Coada şoricelului (Közönséges cickfark, Schafgarbe) înfloreşte vara. Toată planta este utilă, fă­ră rădăcină sau tulpini lemnoa­se, pentru boli de stomac, ca pu­ternic antiseptic. Coada racului (Libapimpa, Gänsefingerkraut) cu tulpini tî­­rîtoare, crește pe nisipuri, pe marginea apelor, a șanțurilor. Se recoltează rozeta de frunze în în timpul înfloririi (V—VIII), fiind antidiareice. Păducelul (gheorghinar, mără­cine alb, Csere­galagonya, Weiss­­dorn), de la care se culeg flori­le şi fructele (IV—V), şi se fo­losesc în afecţiuni cardiace de natură nervoasă. Sunătoarea (pojarniţă, Közön­séges orbáncfű, Johaniskraut). Are flori galbene-aurii în număr de 5 petale, în vîrful tulpinii şi ale ramurilor, creşte prin fineţe, pe marginea drumurilor şi a pădurilor. Se culeg părţile în­florite 20—30 cm, cu frunze şi ramuri, în timpul înfloririi, fă­ră tulpini lemnoase şi flori bru­ne. Este foarte utilă în boli de ficat şi stomac. Cicoarea (Mezei katăng, Weg­warte), se recoltează planta în­treagă în perioada înfloririi (VI—IX), pentru boli de ficat şi stomac. Coada calului (Mezei zsurló, Schachtelhalm). Tulpinile sale de vară (VII—IX), sterile, de 5—6 cm de la suprafaţa pămîn­­tului au proprietăţi diuretice. Ele au 20—50 cm, sînt brăzdate de 6—19 coaste aspre şi au no­duri cu guleraşe de solzi şi ra­muri subţiri ce-i dau aspect de brăduleţ. Aceste ramuri au 4 muchii, specific plantei medici­nale, nu ca alte plante* de acest fel. Mai menţionăm: cornul seca­rei, fragul, macul de cîmp, mu­rul, păpădia, pelinul, smeurul, sulfina, traista ciobanului, cim­brişorul, brusturele, ciuboţica cucului, coada vacii, chimionul, ceapa ciorii, feriga, iarba gîşte­lor, dediţeii, limba oii, măsela­­riţa, mătrăguna, pecetea lui So­lomon, patlagina, ochiul boului, pirul, rostopasca,­ saschiul, stîn­­jenelul, sulfina, troscotul, urzica, viscul, volbura şi multe altele. Este bine să cerem sfatul me­dicului înainte de administrare! Să folosim din plin această mare bogăţie, atît de utilă, a patriei noastre. prof. OLIVIU MARCU

Next