Steaua Roşie, iulie 1983 (Anul 34, nr. 154-180)

1983-07-16 / nr. 167

PENTRU ADEVĂRURILE PRZERTULUI Fără îndoială, Congresul al IX-lea al Partidului Comu­nist Român, rămîne in istoria poporului român ca unul din evenimentele cele mai memo­rabile de după al doilea răz­boi mondial. Ce-a fost în lite­ratura şi cultura naţională a acestui popor şi a naţionali­tăţilor conlocuitoare, trăind în strînsă frăţietate cu el, pină în preajma acestui eveniment, pe care-l sărbătorim astăzi, cu deplinătatea muncii împlini­te? A fost în primul rînd ne­cesitate şi nu întotdeauna in spiritul cursului firesc, normalităţii şi tradiţiei acestui popor. Dar viaţa, in general? A suferit la fel aceleaşi cu­sururi, chiar dacă astăzi, cînd trăim in legalitatea socialistă şi in democraţia pe care ne-am făurit-o noi înşine, multe din acele etape îşi gă­sesc o explicaţie obiectivă sau umană. Am dorit să constru­im o societate nouă, să oferim lumii prin partidul nostru şi secretarul său general, remar­cabilul internaţionalist, care este Nicolae Ceauşescu, un model de a gîndi şi construi in spiritul gindirii revoluţio­nare a clasei muncitoare, dar respectind cu stricteţe spiri­tul şi litera tradiţiilor acestui popor, culturii sale naţionale, patriotismului şi istoriei sale fireşti, de luptă pentru liber­tate şi democraţie. Este meri­tul incontestabil al Partidului Comunist Român, al tovară­şului Nicolae Ceauşescu, de­ a fi aşezat naţiunea in faţa principalelor sale idealuri, şi a răspunde cu sinceritate şi maturitate revoluţionară la marile cerinţe ale viitorului, pe care prezentul il voieşte generaţiilor care o să urmeze. Astăzi, cultura naţională, ală­turi de cea a naţionalităţilor conlocuitoare, numără în anii care au trecut, pagini memo­rabile. O generaţie nouă a reînnodat tradiţia firească a acestui popor, de la gindirea eroică a lui Bălcescu, Mihai Viteazul, Petöfi­ Sándor, la fiii clasei muncitoare, căzuţi nu o dată pentru adevărurile ine­rentului. Iată de ce cred, că in liniştea şi pacea in care ne­­­lădim viitorul, o piatră fun­damentală, o reprezintă Con­gresul al IX-lea, dar în a­­ceeaşi măsură, etapa revolu­ţionară pe care a deschis-o, a înnoirilor pe toate planurile, ce s-au instaurat in aceşti ani, sunt bunuri ale generaţiei n­oas­­tre, ca moştenire sigură pen­tru România viitoare. ROMULUS GI­GA redactor șef al revistei Vatra 18 ANI DE PREFACERI ÎNNOITOARE IN ŞTIINŢA, CULTURA Şl INVĂŢÎMlNTUL ROMÂNESC CURCUBEUL DE LUMINĂ Dacă ochiul amintirii limpede-i ca o fîntină dacă gem pe culmi, sub roade, în genunchi căzind livezi, dacă declinăm cuvîntul dragoste-n limba română — sint pentru că-ntotdeauna am avut în singe-un crez. Dacă ne mai doare, totuşi, in amurguri tandre, rana capetelor ce căzură de soldaţi şi de voievozi, dacă sufletul lor aspru luminează-n cronici dacă iernile le facem, uneori, să fie roz, dacă fruntea ni-i senină cum senin ne este gindul chiar de-o Spală cîteodată vînturi, viscole şi ploi, dacă ne iubim cu sete strămoşescul dar: pămîntul — sînt pentru că-n neamul nostru n-a fost criză de eroi. Dacă cerul îşi revarsă curcubeul de lumină, dacă slobozim cocorii sub streşini de univers, dacă mai tălăzuieşte griul ca o-ntinsă mare, lină — toate vin sub arcul zării de la al IX-lea Congres. EUGENIU NISTOR 18 ANI DE LA CONGRESUL AL IX-LEA AL P.C.R P­entru toţi comuniştii României, pentru întregul popor, pen­tru întreaga societate românească a anului 1983 rememo­rarea drumului parcurs de la Congresul al IX-lea al partidului prilejuieşte nu numai aprecierea măreţelor înfăptuiri socialiste înregistrate în toate domeniile vieţii politice, economice şi so­­cial-culturale, ci mai ales înţelegerea întregului mecanism poli­tico-economic care a făcut posibile astfel de realizări înnoitoa­re. Este momentul unei priviri retrospective în intimitatea procesului care a dus la configurarea noii istorii, noului destin al României socialiste, este momentul în care a înţelege în pro­funzime şi a acţiona ferm şi conştient pentru înfăptuirea poli­ticii partidului devin atribute firesc necesare ale conştiinţei so­cialiste a maselor. Asemeni tuturor domeniilor vieţii, cultura, ştiinţa şi învă­­ţămîntul românesc au parcurs un timp în care densitatea pre­facerilor, caracterul lor înnoitor revoluţionar, elaborarea lor pe baze ştiinţifice şi ştiinţifica lor aplicare în practică sunt rodul politicii înţelepte a Partidului Comunist Român, a gîndirii re­voluţionare şi proiective a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cîteva gînduri prilejuite de acest eveniment — împlinirea a 18 ani de la Congresul al IX-lea al partidului — inserăm în această pagină, aşternute de oameni a căror activitate este armonios integrată în procesul dezvoltării culturii, artei şi în­­văţămîntului de pe meleagurile mureşene. EPOCA RENAŞTERII SPIRITUALE ROMÂNEŞTI Marcînd, în istoria poporului român, un moment de însemnă­tate epocală, Congresul al IX-lea al P.C.R. constituie şi pe planul vieţii spirituale acel eveniment care a deschis orizonturi noi a­­firmării nestingherite a­­talentu­lui şi forţei de creaţie a maselor largi populare. Afirmînd, cu realism şi curaj, valorile culturale, forumul comu­niştilor români — forumul marii noastre primeniri sociale — a avut menirea de a crea acel me­diu social-politic în care liberta­tea de creaţie să ducă la desco­perirea şi promovarea acelor va­lori, care, pe parcursul unei e­­poci de exemplară efervescenţă şi emulaţie creatoare, au intrat pentru totdeauna în patrimoniul naţional şi universal. Aceşti ani deosebit de fertili şi bogaţi în împliniri stau sub semnul eroismului colectiv al u­­nui popor liber şi stăpîn pe des­tinele sale, hotărît să-şi clădească viforul aşa cum îl doreşte. Sînt ani de glorioasă şi strălu­cită epopee istorică dimensiona­tă în sensul său cel mai pro­fund de o reală renaştere spiri­tuală. Este timpul unor grandi­oase şi durabile înfăptuiri isto­rice, fără precedent. Niciodată, mai convingător şi temeinic decit în epoca pe care pe drept o nu­mim „epoca Ceauşescu“ realita­tea românească nu şi-a găsit o atît de amplă şi profundă expre­sie în artă şi cultură. Instituind o nouă tablă de va­lori caracterizată prin spiritul militant şi revoluţionar, prin ros­turile adinei ale grijii şi respec­tului pentru om, cultivate de principiile şi normele umanismu­lui revoluţionar, perioada inau­gurată de Congresul al IX-lea al partidului a deschis calea ridică­rii la cote valorice superioare a culturii socialiste. Mărturie grăitoare stă, în a­­cest sens, democratismul cultural al societăţii noastre socialiste, care creează cadrul fertil şi sti­mulativ de participare a oameni­lor muncii la creaţia de valori spirituale. Festivalul naţional „Cîntarea României“, manifestare de mare originalitate, conferă universului culturii şi educaţiei socialiste va­lenţe noi, superioare, a căror fi­nalitate fundamentală constă in asigurarea unei calităţi noi şi în domeniul vieţii spirituale. In acest context de efervescen­ţă culturală se înscriu organic frumoasele împliniri ale oameni­lor muncii de pe meleagurile mureşene — români, maghiari, germani — care, întărţiţi în muncă şi viaţă, într-o unitate in­destructibilă în jurul partidului, a secretarului său general, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, contri­buie la ridicarea pe noi şi noi trepte a valorilor civilizaţiei şi culturii socialiste. GIDÓFALVI ILDIKÓ preşedintele Comitetului de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Mureş ÎN NOBILA MISIUNE ÎNCREDINŢATĂ ŞCOLII Perioada care a urmat după cel de-al IX-lea Congres al Par­tidului Comunist Român se în­scrie în istoria ţării ca fiind cea mai fertilă epocă, bogată în îm­pliniri şi înfăptuiri măreţe, re­­prezentînd şi pentru învăţămînt o etapă de adinei şi înnoitoare prefaceri ce se constituie intr-un capitol de seamă al evoluţiei şco­lii româneşti. Marcată de activi­tatea neobosită a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul ge­neral al partidului, de concep­ţia sa profund revoluţionară, de cutezanţa sa, de înflăcăratul său patriotism, perioada la care ne referim a făcut ca şcoala româ­nească să-şi cîştige un prestigiu permanent. Prin dezvoltarea învăţămîntu­­lui preşcolar, prin crearea şcolii de 10 ani, prin perfecţionarea învăţăm­întului liceal şi profesio­nal, ca şi prin înnoirile aduse învăţămîntului superior, s-a for­mat o bază temeinică de instrui­re şi educaţie pentru întreaga na­ţiune. Putem afirma cu deplin temei că sîntem un popor care a făcut din ştiinţa de carte un bun al tuturor, un mijloc de pre­gătire pentru viaţă, pentru parti­ciparea nemijlocită la producţia materială necesară edificării so­cietăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintării României spre comunism. Faptul că sta­tul nostru a creat condiţii dintre cele mai bune pentru ca ştiinţa să fie însuşită la nivelul cuce­ririlor actuale, că elevii dispun de cabinete, laboratoare specia­lizate pe discipline, ateliere in care cunoştinţele dobindesc va­liditatea practicii, a utilităţii so­ciale, înseamnă, intr-adevăr, un climat optim de formare a perso­nalităţii umane în care dispo­nibilităţile, aptitudinile şi voca­ţia capătă împlinirile cele mai înalte. Noua calitate pe care trebuie să o atingă şcoala — In lumina exigenţelor formulate de secre­tarul general al partidului, tova­răşul Nicolae Ceauşescu — impu­ne nu numai continua moderni­zare a conţinutului şi tehnolo­giei didactice, a bazei tehnico­­materiale, ci şi intensificarea e­­forturilor în vederea creşterii ro­lului formativ al şcolii, cultivîn­­du-se în rîndul tinerei generaţii dragostea faţă de patrie, popor şi partid, faţă de realizările Ro­mâniei socialiste. Bilanţul rodnic cu care învăţă­­mîntul mureşean marchează îm­plinirea celor 18 ani de la cel de-al IX-lea Congres al P.C.R., ne mobilizează la o activitate susţinută, intensă, în viitor pen­tru ca hotărîrile Congresului al XII-lea al partidului, Congresu­lui educaţiei şi învăţămîntului, ale Conferinţei Naţionale a P.C.R. să dobîndească o nouă împlinire. Asemeni tuturor educatorilor de pe întreg cuprinsul patriei, simţim din plin grija şi preţui­rea partidului şi ne vom dărui cu pasiune şi abnegaţie pentru realizarea de noi împliniri în ac­tivitatea instructiv-educativă, in misiunea încredinţată şcolii de formare a omului nou, cu o înal­tă conştiinţă şi pregătire, cu o vastă cultură şi puternice trăsă­turi de caracter, devotat cauzei socialismului şi comunismului. ANA CHINEZU inspector şcolar general adjunct STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Sub zodia unui umanism plenar 18 ani de la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, deşi par puţini la nu­măr, definesc, aceşti ani, o nouă istorie a ţării, istoria re­învierii nădejdilor intr-un vii­tor mai luminos, aşa cum şi l-au visat strămoşii, cînd lup­tau pentru o patrie liberă şi prosperă, in care bunăstarea să fie oaspete de fiecare zi al omului pe aceste melea­guri. Aceşti ani au o profun­dă influenţă nu numai asu­pra destinelor ţării, ci şi asu­pra tuturor destinelor ome­neşti. „Cel de-al IX-lea Con­gres al Partidului Comunist Român va rămîne inscris cu litere de aur în istoria Româ­niei“ — aşa a fost prefigurat încă din 1965, de către tova­raşul Nicolae Ceauşescu, ro­lul congresului în devenirea României socialiste. Congresul al IX-lea al par­tidului, ca moment politic fundamental in istoria Româ­niei moderne, legat pentru totdeauna de numele tovară­şului Nicolae Ceauşescu, a im­plantat in conştiinţe, în exis­tenţa noastră economică şi so­cială, un nou înţeles al pro­gresului material şi spiritual, care şi-a arătat adevăratele dimensiuni abia azi, în zilele noastre, cînd totul a devenit şi devine faptă. Noi, cei de azi, din dome­niul artei spectacolului, trebu­ie să dovedim cum cele indi­cate de acest istoric congres, de Congresul al XII-lea al partidului şi de Conferinţa Naţională din decembrie anul trecut au devenit şi devin, prin munca noastră, faptă, sub zodia unui umanism ple­nar, cel al socialismului şi comunismului, cel al unei e­­poci pe drept cuvint numită EPOCA CEAUŞESCU, cu ade­vărat epoca OMULUI. In asemenea condiţii, mun­cind în cadrul unei politici dusă de oameni şi pentru oa­meni, e firesc să se modeleze conştiinţele şi omul. Acest crez­ul slujim şi-l vom sluji mereu noi cei din domeniul artei spectacolului, atunci cînd ne adresăm, prin specificul muncii noastre, oamenilor. ROMEO POJAN directorul Teatrului Naţional O voce distinctă în muzica contemporană românească Chiar şi o sumară retrospectivă poate reliefa amploarea vieţii muzicale româneşti, aşa cui­ s-a conturat ea în aceşti ani de puternică dezvoltare pe toate planurile a societăţii noastre socialiste. Muzica, împreună cu celelalte arte, este tot mai mult solicitată să se înscrie în contemporaneitate, să reflecte uriaşele realizări de muncă ale poporului, să contribuie la modelarea şi umanizarea omului, ca fiinţă socială conştientă de actele sale, de atitudinea sa activă în cele mai diverse împrejurări. Graţie unei reţele de instituţii muzicale — filarmonici, ope­re, teatre muzicale, orchestre şi ansambluri populare etc. cum puţine ţări din lume posedă, România socialistă este astăzi locul unde vocaţia muzicală a poporului se poate împlini pe toate planurile. Interpretarea, acest pilon de bază al unei vieţi muzicale, a atins în ţara noastră cote de valoare internaţională. An de an, soliştii români obţin distincţii la numeroase confruntări muzi­cale internaţionale, fie că este vorba de cei mai tineri, elevi încă, sau de cei aflaţi în pragul consacrării definitive. De alt­fel, succesele muzicii româneşti sunt vizibile nu numai în con­cursuri, ci şi în participarea noastră la viaţa muzicală interna­ţională­ în turneele orchestrelor şi formaţiilor de cameră, ale trupelor de operă, ale soliştilor. Pe de altă parte, creaţia muzicală a crescut şi ea în aceas­tă fertilă perioadă a dezvoltării fără precedent, înscriindu-se ca o voce distinctă în muzica contemporană universală. Multe lucrări ale compozitorilor români au fost apreciate şi încunu­nate cu laurii concursurilor, altele sunt cîntate pe toate meri­dianele. Cine sunt aceşti interpreţi, cine sunt aceşti compozitori? Sunt fiii oamenilor muncii, români şi de alte naţionalităţi, care au condiţii optime de instruire de specialitate, care îşi pot îm­plini vocaţia, talentul, prin munca lor, dar şi prin grija cu care sunt înconjuraţi şi ajutaţi s-o facă. Tîrgu-Mureşul are astăzi o viaţă muzicală pe care nici mă­car nu o putea visa altădată. Peste două sute de concerte sim­fonice, corale, recitaluri etc. într-o stagiune, zeci de concerte educative — şi nu numai în localitate, ci şi în judeţ — contac­tul cu personalităţi interpretative de primă mărime, prezenţa unei pleiade de valoroşi compozitori, un festival muzical care a ajuns la a treisprezecea ediţie, o bogată discografie etc. — aceasta este astăzi imaginea vieţii muzicale tîrgumureşene, pe care o poate invidia orice capitală de pe glob. dr. BI­JOR DANȘOVEAN muzicolog

Next