Steaua Roşie, mai 1985 (Anul 36, nr. 102-127)

1985-05-01 / nr. 102

PRIMĂVARA VICTORIEI E aproape un veac de cînd la noi, la români, se sărbătoreşte 1 Mai. Sărbătorim în această zi harnica şi truditoarea muncitori­me, forţa de primă linie în tot ce s-a clădit pe pămîntul scump al patriei, în tot ce se clădeşte acum şi în viitor. Şi, odată cu ea, îi sărbătorim pe ţărani, pe cei ce produc pîinea, îi sărbăto­rim pe cărturari, cu un cuvînt pe toţi fiii României care au înălţat-o şi o înalţă spre noi şi măreţe glorii. In acest an ziua Intîiului de Mai se leagă în memoria noas­tră, a tuturor, de evenimentele Unor primăveri care, aici, pe pla­iuri străbune, au avut o rezonan­ţă de dimensiuni epocale, cu ur­mări care au ridicat prestigiul şi măreţia neamului românesc în istoria universală. Se împlinesc la 9 Mai patru decenii de la vic­toria asupra fascismului şi, tot atunci, sărbătorim Ziua indepen­denţei de stat a României. In a­­cea primăvară a anului 1877, cînd România a hotărît să intre în luptă, cînd ea şi-a proclamat independenţa, iar apoi a ţinut ca prin sîngele fiilor ei să şi-o consfinţească, ea a urmat un proces firesc, s-a supus de fapt unei necesităţi logice impuse de stadiul de evoluţie pe care-1 a­­tinsese. Independenţa, visul scump al tuturor românilor, no­bila şi permanenta aspiraţie a poporului nostru, ideal născut în cugete şi inimi şi purtat viu de-a lungul secolelor, a fost în­trupată în faptă pe cîmpurile de bătălie, la Plevna şi Rahova, la Smîrdan şi Griviţa, cu enorme sacrificii. Bărbăţia şi curajul po­porului român s-au arătat atunci, în 1877, a fi vrednice de cel mai profund omagiu, aşa cum fuse­seră în toate clipele de grea în­cercare, în momentele decisive ale istoriei neamului. întreg po­porul a făcut cu dărnicie jertfe de bunuri materiale şi de sînge pentru sfînta cauză a indepen­denţei ţării, pentru numele şi renumele ei. In numele independenţei pa­triei a fost înfăptuită în august 1944 insurecţia naţională armată antifascistă şi antiimperialistă. Odată cu declanşarea ei şi intra­rea României în război împotri­va Germaniei naziste, toate re­sursele umane şi materiale ale ţării au fost concentrate pentru sprijinirea luptei de eliberare a întregului teritoriu naţional şi participarea, în continuare, la războiul antihitlerist, pînă la în­cheierea sa victorioasă. La fel ca în alte momente grele pentru salvgardarea patriei, pentru apă­rarea independenţei şi suverani­tăţii ei, oştirea română, în lupta sa s-a bucurat de concursul şi sacrificiile tuturor fiilor patriei, întreaga populaţie, de la munci­torul din mină, din uzină, de la sonde, pînă la ţăranul care-şi lu­cra ogorul, de la intelectualul cu­fundat între cărţi sau vorbind la catedră, pînă la femeia-mamă, soră, logodnică, soţie, de la tînă­rul abia ieşit din adolescenţă pî­nă la vârstnicul albit de scurge­rea anilor — şi-a concentrat şi a depus mari eforturi pentru sus­ţinerea armatei, asigurării sale cu hrană, muniţii şi tehnică de luptă, îndemnul partidului comu­nist adresat poporului român de a face „Totul pentru front, totul pentru victorie“ devenise cuvîn­­tul de ordine căruia i s-au ra­liat toate forţele naţionale pa­triotice din România. Consensul general­ naţional pentru sprijini­rea fără rezerve a războiului s-a reflectat­­în marile fapte de ar­me ale ostaşilor români, înfrăţiţi în luptă cu ostaşii sovietici, cu cei ai coaliţiei antifasciste, după eliberarea părţii de nord-vest a Transilvaniei, ostaşii români au participat cu grele jertfe de sîn­ge la eliberarea Ungariei, Ceho­slovaciei, a Austriei întîmpinînd măreaţa zi a Victoriei la porţile Vienei şi Pragăi. Această zi a victoriei o vom sărbători la 9 Mai cu mîndria că ideile poporu­lui nostru, care dau sens exis­tenţei lui, ideile muncii paşnice, ale independenţei, suveranităţii, colaborării universale îşi fac drum larg în lume şi biruie prin politica de pace a României so­cialiste. C. CROITORU Însămînţări de plante medicinale Ferma de plante medicinale a cooperativei agricole din Iernut, se întinde pe 60 ha. Aici, prin grija ing. Rodica Mocioni, a me­canizatorilor, au fost însămînţate în epoca optimă peste 40 ha cu mac. De asemenea, la timpul po­trivit se fac şi lucrările de între­ţinere şi la cultura chimionului care este în anul doi de produc­ţie. Colectivul fermei este preo­cupat ca în acest an să obţină o producţie sporită atît la cultura macului cit şi a chimionului. Lucrătorii ogoarelor mureşe­ne sărbătoresc ziua de 1 Mai, Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc,­in Condi­ţiile angajării plenare în ob­ţinerea unor producţii record. Printr-o activitate plină de dăruire şi răspundere, depusă zilnic la rădăcina plantelor, ei demonstrează şi la acest înce­put de mai, aşa cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu, faptul că recolta şi bunăsta­rea depind de om, de munca omului, că pămîntul, indife­rent de felul lui, poate pro­duce mai mult dacă este lu­crat şi îngrijit cu dragoste, în libertate şi pace. E drept, aşa cum afirmau şi gospodarii sa­telor, că anotimpul de des­chidere spre vegetaţia acestui an este sinuos şi capricios, dar cu fiecare faptă de mun­că, pe timp frumos sau ploaie, uneori şi noaptea, culturile se rînduiesc după drumul fertil al tractoarelor, plantele încep să capete puteri, griul întru­pează forma boabelor din ro­tundul plinii. Orele de muncă ale mecanizatorilor şi coope­ratorilor măsoară precis tim­pul viitoarelor holde, expri­­mînd bogăţia lor prin defini­rea cea mai simplă şi cea mai caldă a eroismului. Pentru rodul bogat al pă­­mîntului şi in această primă­vară au ieşit pe ogoarele ju­deţului mii de tractoare, agre­gate de pregătire şi fertilizare a solului, maşini de semănat şi erbicidat, o întreagă „ar­mată“ mecanizată de mecani­zatori, cooperatori şi specia­lişti temeinic instruiţi şi pre­gătiţi, dotaţi cu tot ce trebuie pentru a ieşi biruitori din marea „bătălie“ ce se duce a­­cum neîntrerupt pe ogoare, zi şi noapte, pentru recolte tot mai mari. Cu toate condiţiile grele de muncă ale acestei primăveri întirziate, mecani­zatorii mureşeni din coopera­tivele agricole şi întreprinde­rile agricole de stat au pus in sol sămînţa culturilor de primăvară pe multe zeci de mii de hectare din cele peste 104.000 ha planificate. Au fost semănate in condiţii optime de timp şi calitate sfecla de zahăr, mazărea, ovăzul, inul, cartofii, plantele furajere şi apele, iar acum se acţionează cu toate forţele pentru grăbi­rea încheierii însămînţării ce­lor 52.000 ha planificate cu porumb şi erbicidării păioase­­lor pe întreaga suprafaţă de 73.500 hectare, pentru a pune baze temenice de producţie tuturor acestor culturi. Coo­peratorii au început de cu­­rînd lucrul la întreţinerea culturilor. Toate acestea sunt fapte care cinstesc Intîiul de Mai, pe cei ce trudesc şi con­struiesc prezentul şi viitorul agriculturii noastre socialiste. Pe aceşti oameni, cu dra­goste de glie, îi ştim şi îi tre­dem mereu in ale lor zilnice treburi şi griji, pentru că tru­da pămintului naşte grija ro­dului aşteptat, naşte speranţe şi teama de a nu-l pierde. A­­ceastă nelinişte continuă o ci­tim pe chipul a mii şi mii de oameni care muncesc şi-şi duc rostul in sat. Intre ei se află mecanizatorii din Şăulia şi Nazna, din Chef­ani şi Răzoa­re, din Sărmaşu şi Gorneşti, din Tîrnăveni şi Iernut, din Sălcud şi Balda, din alte şi al­te comune şi sate tot mai în­floritoare situate pe văile Comlodului, Mureşului şi Tîr­­navelor. Mecanizatorii Teodor Price, Augustin Togorean şi Vasile Roşea conduşi de ingi­nerul şef Ioan Scaiu de la CAP Răzoare, loan Moga — şeful secţiei de mecanizare din Tîrnăveni, Ştefan Roman — şeful secţiei de mecanizare din Nazna, Biro Tanase — şe­ful secţiei de mecanizare din Balda, mecanizatorii loan Su­­ciu, Petru Puiac şi Gheorghe Bucur, îndrumaţi de inginerul şef Emil Marian de la Che­ţani, mecanizatorii aflaţi sub „comanda“ inginerului şef Györfi Mihai de la Cuci, sau a inginerului şef Vasile Das­căl de la Sărmaşu sunt cîţiva din cei mulţi care au muncit din greu în această primăva­ră, pe care ziua de 1 Mai îi găseşte la datorie pe marele cîmp unde se înfige mirabila sămînţă. Tot aici remarcăm activitatea din fermele IAS Sîncrai, Seuca, Z­au, Albeşti şi altele, consacrată obţinerii unor producţii record. Pentru acest ţel acţionează şefii de ferma Vasile Ignat de la Sîn­­paul, Vasile Popa — Cheţani, loan Vădărău — Ungheni, Schauer loan — Albeşti, me­canizatorii loan Ursuţ — de la Zau, Kovács Emeric şi loan Murar — Acăţari şi mulţi al­ţii. Eforturile lor se vor ma­terializa, prin aplicarea în continuare a tuturor măsuri­lor stabilite, în obţinerea unor producţii record pe multe mii de hectare de grîu, porumb, sfeclă, legume, cartofi de toamnă şi altele, urmînd ca la nivelul judeţului, conform angajamentului asumat, să se depăşească producţiile plani­ficate cu 5.000 tone de orz, 30.000 tone de sfeclă de zahăr, 5.000 tone de cartofi, 2.000 to­ne de legume, toate contri­buind în egală măsură la spo­rirea veniturilor lor, la bună­starea tuturor. V. ORZA Oameni cu dragoste de glie ZIUA MUNCII E „UNU MAI“, e marea sărbătoare, Un evantai de flori, albastru cer, E ,ZIUA MUNCII“, este ziua-n care­ , In pacea lumii cred, visez şi sper. Cînd arborînd drapele tricolore Şi roşii, peste ţara — şantier, Uniţi prin fapte, cîntece şi hore! In pacea lumii cred, visez şi sper. Cînd codrii despletindu-se în vînturi Din aspre vremi de viscole şi ger Şi-n seve urcă din străvehi pămînturi; In pacea lum­ii cred, visez şi sper. Internaţionala zi ne face Mai solidar al muncii braţ de fier. Părtaş la acest front unit de pace; In pacea lumii cred, visez şi sper. Prin vrerea noastră-n veci nestrămutată E „UNU­MAI“ un nou avînt, prosper. E ziua cînd, mai mult ca niciodată. In pacea lumii cred, visez și sper. CORNELIU ANCA * STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Marea demonstraţie populară de la 1 Mai 1939, cea mai mare manifestaţie care a avut loc în acel an în Europa împo­triva hitlerismului, a fost o încununare a luptelor de clasă din acea perioadă, demonstrînd hotărîrea oamenilor muncii, a întregului nostru popor de a se opune cu fermitate fascismului, de a asigura libertatea şi integritatea patriei. Un rol hotărîtor în pregătirea şi desfăşurarea marii de­monstraţii antifasciste şi antirăzboinice din Capitală l-a avut tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In munca de mare răspundere, încredinţată atunci de partid, militantul comunist, marele fiu al poporului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a afirmat ca un­ revoluţionar patriot care luptă cu întreaga fiinţă pentru liber­tatea poporului şi a patriei. Angajare, dăruire, răspundere şi a muncii... Cultul muncii se înscrie ca o trăsătură definito­rie a profilului moral al poporu­lui nostru, care a dat noţiunii de muncă înţelesurile cele mai nobi­le şi mai profund umane în în­treaga sa creaţie materială şi spirituală. Omul harnic, modest, vrednic, întreprinzător şi iscusit reprezintă un ideal moral înalt şi statornic al poporului român. împreună cu întreaga ţară, me­leagurile mureşene s-au racordat puternic, amplu şi fructuos la ritmurile dezvoltării socialiste, oamenii fiind aceia care au dat şi dau contur faptic programelor iniţiate de partid. Cu cîteva din­tre preocupările actuale, din cele de perspectivă, ce vizează noi şi noi împliniri, vom lua cunoştinţă în rindurile următoare. — Rezultatele obţinute, an de an, de colectivul unităţii noastre, reflectă convingător responsabili­tatea muncitorească în spiritul căreia se acţionează — ne relata tovarăşul ing. Ştefan Gede, di­rectorul întreprinderii „Prodcom­plex“ din Tirgu-Mureş. După cum ştiţi, am avut ceva rămîneri în urmă, dar printr-o amplă mo­bilizare, prin concentrarea efor­turilor, mare parte din ele au fost recuperate. O sarcină prio­ritară a noastră o constituie ex­portul, pentru onorarea căruia nu precupețim nici un efort. In pri­mul trimestru, acest indicator a fost depășit cu 1,7 milioane lei, la care se adaugă încă 500.000 lei în luna aprilie. Este,, cred, un fapt care vorbeşte de la sine des­pre dăruirea în muncă a lucrăto­rilor noştri. Şi aş mai adăuga ce­va: în primele 4 luni, am reali­zat pentru export 11 produse noi şi reproiectate. — Zilei muncii i-au dedicat faptele lor de muncă şi locuito­rii comunei noastre — sublinia tovarăşul Gheorghe Şutea, secre­tarul comitetului comunal de par­tid, primarul comunei Albeşti. Pe mulţi ziua muncii ,,i-a prins" pe cîmp, acolo unde se hotărăşte soarta viitoarelor recolte Dar aş dori să mă refer cu prioritate la un alt fapt: la modul în care ce­tăţenii acţionează în vederea rea­lizării programului local de auto­­aprovizionare şi autoconciliere. Mobilizaţi de deputaţi, ei dove­desc deosebită receptivitate la hotărîrile luate, în această pri­­vinţă, în sesiunile consiliului popular comunal, la transpune­rea lor în practică. La carnea de taurine, la laptele de vacă şi de oaie, la carnea de pasăre, la le­gume şi cartofi cifrele nu numai că sunt îndeplinite, la contrac­tări, dar unele sunt depăşite. Ex­perienţa dobîndită anii trecuţi dovedeşte că ne asigurăm nu nu­mai produse pentru consumul propriu, ci şi substanţiale canti­tăţi pe care le predăm la fondul centralizat al statului Zaharie Drăghici. Boroş Geza, Teofil Su­­ciu, Gheorghe Ionuş, Ion Moraru, Valeria Cîmpean, Emil Cristea, Victoria Dănilă, Szapanyos Béla, Kocsis Béla se dovedesc foarte harnici, fiind în fruntea acţiunii de contractare şi de predare la fondul statului. Suntem­ conştienţi că încă nu am făcut totul în a­­ceastă privinţă, dar agenda noas­tră de lucru va avea continuu în­scrisă pe ea o asemenea urgenţă din planul economic anual. La Combinatul chimic „Azomu­­reş" din Tirgu-Mureş am stat de vorbă cu ing. Goldner Wilhelm, șeful atelierului electro: — Și în atelierul nostru, ca de altfel în întregul combinat, oa­menii întîmpină ziua de 1 Mai MIHAI BOC Al (Continuare în pag. a 4-a)

Next