Steaua Roşie, octombrie 1985 (Anul 36, nr. 231-257)
1985-10-01 / nr. 231
Ritmul şi calitatea lucrărilor - proba prin lapte a muncii de partid la sate Pentru organizaţiile comunale de partid, pentru toţi comuniştii din unităţile agricole, în această perioadă faptă înseamnă lucrări executate la timp şi fără reproş la calitate, înseamnă ordineşi disciplină, strîngerea și depozitarea fără pierderi a tot ceea ce cîmpul a rodit. în acest amplu efort al oamenilor muncii de la sate, comitetele comunale de partid, membrii acestora trebuie să fie în primele rînduri pentru o bună organizare a muncii în fiecare fermă, pentru folosirea la maximum a tuturor forţelor, a timpului de lucru în aşa fel încît toate lucrările agricole de sezon să se desfăşoare în condiţii optime şi la parametri calitativi superiori. Cum se prezintă lucrurile în comuna Mica? La această întrebare şi la cele ce vor urma ne-a răspuns tovarăşul Vasile Popa, secretar al comitetului comunal de partid. Experienţa atîtor campanii agricole ne-a demonstrat că numai printr-o muncă politică, organizatorică şi educativă temeinic concepută, permanentă, care să aibă în centrul ei angajarea fiecărui membru cooperator, mecanizator şi specialist la susţinerea fiecărei lucrări din campania agricolă se asigură îndeplinrea dezideratului, toată lumea satelor acolo unde este nevoie, toţi cetăţenii localităţii la lucru în cîmp. Evident, aceasta presupune ca noi, activiştii de partid şi de stat din comună, cadrele de conducere din unităţi să ne afirmăm zi de zi spiritul de iniţiativă în mobilizarea şi organizarea cooperatorilor din fiecare fermă pentru a participa activ la toate lucrările din cîmp şi din sectorul zootehnic. — Şi cum acţionează practic cadrele de conducere pentru ca, intr-adevăr, fiecare lucrare să se încadreze în graficele stabilite, să fie efectuată la un nivel calitativ superior? — Oricine şi în orice zi ne-ar controla activitatea, va constatacă dimineaţa de la ora 6 şi pînă seara tîrziu sîntem în cîmp sau în fermele zootehnice, între oameni şi lucrări împreună cu ei. Pentru această campanie comitetul comunal de partid împreună cu conducerile unităţilor au stabilit măsuri riguroase pentru recoltatul tuturor produselor, transportul acestora, pentru însămînţarea suprafeţelor planificate, pentru asigurarea bazei furajere în zootehnie. Pînă acum toate lucrările s-au desfăşurat în ritmul şi la termenele planificate. Membrii comitetului comunal de partid sunt repartizaţi pe ferme şi, împreună cu cadrele de conducere din cele două C.A.P. răspund direct de modul în care se desfăşoară lucrările, de calitatea lor. Aş putea să argumentez cu cifre hectarele de pe care s-a strîns recolta şi cele ce au fost însămînţate. Mai important cred că este de menţionat faptul că oamenii au înţeles, ca de atîtea ori, importanţa participării lor la realizarea lucrărilor din campania agricolă de toamnă. Ei dau dovadă de hărnicie şi răspund prompt la chemarea organismelor de conducere din comună şi din unităţi. Doresc să menţionez că din satele comunei mulţi oameni lucrează în unităţi industriale din Tîrnăveni şi Târgu-Mureş. Sunt navetişti. Zilnic, fiecare dintre ei participă la lucrările agricole acolo unde este solicitat. — Şi, totuşi, ce greutăţi întîmpinaţi în această campanie? — în transportul produselor din unele ferme care se află dincolo de Tîrnava Mică. Un pod este în construcţie, altul în reparaţie. Cu ultimul întîmpinăm greutăți pentru că nu am găsit pînă acum o sonetă cu care să batem pilonii. Avem promisiuni. — Pînă la începutul campaniei nu se puteau face reparaţiile podului? — Am încercat pe toate căile dar n-am reușit. Avem promisiuni că vom primi utilajul de care avem nevoie în următoarele cîteva zile. Materialele sînt pregătite, oameni avem în comună care să lucreze la reparaţii. La cele spuse de tovarăşul Vasile Popa se impune o completare. In această perioadă, comitetul comunal de partid, conducerile unităţilor agricole, comuniştii s-au manifestat şi se manifestă ca autentice nuclee politice în mijlocul tuturor cooperatorilor, desfăşurînd o activitate neobosită, pilduitoare. Şi nu numai în fermele vegetale, ci şi în cele zootehnice, pentru asigurarea şi chiar suplimentarea bazei furajere, pentru repararea și pregătirea cum se cuvine a adăposturilor pentru animale. C. CROITORU Elevi ai Școlii generale din Idrifaia la strânsul fasolei pe ogoarele fermei legumicole din localitate CASTRAVEŢI IU... GARANŢIE Cine cumpără castraveţi cornişon în oţet şi citeşte datele înscrise pe eticheta care delimitează valabilitatea termenului de garanţie pe o perioadă de 36 luni, precis că îşi pierde încrederea în ceea ce priveşte calitatea produselor conservate. De ce, ce anume poate zdruncina neîncrederea cumpărătorului? Răspunsul este simplu: un caz similar celui întâmplat subsemnatului. In data de 24 septembrie am cumpărat castraveţi cornişon în oţet la borcan de la magazinul alimentar situat în faţa întreprinderii de piele şi mănuşi din Angu-Mureş şi am fost neplăcut surprins descoperind că toate borcanele cumpărate erau marcate cu data fabricaţiei de 23 septembrie 1985. Să fie o simplă greşeală a C.T.C.-ului sau o modalitate intrată în obişnuinţa producătorului pentru a prelungi termenul de garanţie? Aşteptăm un răspuns de la Direcţia comercială, de pe etichetă neputînd descifra întreprinderea producătoare. EMIL NASTAIN PLOP! Fiind printre persoanele sinistrate, în anul 1970 m-am mutat în locul în care mă aflu acum. Atunci am primit dispoziţie, de la consiliul popular comunal, să plantez pomi pe marginea trotuarului. Indiferent ce specie. Nu contează! Aşa ni s-a spus. Eu am plantat cinci plopi. Vecinii au plantat şi ei. Dar, fie că i-au distru animalele, fie că i-au rupt chiar ei. Să nu mai măture frunzele. Că aici orice minune ţine trei zile. De controlat, nimeni n-a mai controlat. Acum regret că n-am procedat şi eu ca ei. De ce? Vecinii fac reclamaţii la Consiliul popular Sînpaul. într-o zi vine preşedintele Mateş şi-mi zice: ATITUDINI — Tov. Cerghizan, dumneavoastră să tăiaţi plopii din faţa casei. — Pentru ce? — întreb. — Vecinii dumneavoastră se plâng că fac murdărie. Cad frunzele de pe ei. — Păi, ce să facă? Cad. Dar eu am măturat și pe acolo! — Da. Dar au mai spus că se pun graurii pe ei. Și de acolo zboară la ei pe vie și pe pruni. — Și dacă tai plopii, se așază la ei în palmă? — Nu, tov. Cerghizan! Dar moda cu plopii a trecut. Cum a trecut, cînd toată primăvara ziarul „Steaua roşie“ scria: „Participaţi cu toţii, de la mic la mare, la plantarea cît mai multor copaci pe marginea drumurilor, ■- titru înfrumuseţarea satelor noastre!“ Dacă cineva vine la Sînpaul să întrebe la consiliul popular cîţi copaci au fost plantaţi în 1985 şi undevor, orice gospodar harnic ştie că natura fără verdeaţă e moartă. Eu am îngrijit timp de 15 ani aceşti plopi, ara măturat frunzele, i-am curăţat de crengi uscate uneori cu riscuri. Iar la 15 august a.c., s-a dat cu piciorul în toată truda mea. Cu ce drept şi cine a tras coaja de pe copaci? Vecinii mei ziceau: „Trăsni-l-ar pe ăsta, cu plopi cu tot, că nu mai scăpăm de grauri!“ Dar, întreb eu, oxigenul cine îl produce? Graurii? Dacă se taie plopii şi graurii se aşază pe case, pe toate le stricăm şi mai rău. Să moară, deci, şi graurii în aer. Ba, mai am dovezi şi cu şanţul. Bălteşte apa la mine, la poartă, pentru că ei nu vor să-şi cureţe şanţurile de scurgere. Cînd eu curăţ, strigă la mine: „Nu curăţa, măăă, că după tine şi noi trebuie! Noi vrem iarbă, nu apă!“ La intrarea pe strada Cloşca este un pod înfundat. De ani de zile nu trece apa pe sub el. Dar nimeni nu vede nimic. Eu întreb: dacă preşedintele şi vecinul meu, Şerban Dumitru, au făcut acest lucru, au procedat, oare, bine? IOAN CERGHIZAN satul Chirileu nr. 193 N.R. Dacă se spune că cel care a făcut să crească două fire de iarbă, acolo unde a fost doar finul, a realizat mai mult decit un sistem filozofic speculativ. loan Cerghizan din Chirileu, care a sădit cinci plopi, avea motive suficiente să fie mulţumit de contribuţia lui la sănătatea naturii. După cele întimplate, supărarea lui este întemeiată. Pentru a rămîne într-un domeniu al exemplificărilor servite de înţelepciunea unui popor care a ţinut şi ţine la frumuseţea şi puritatea mediului înconjurător, considerăm necesar ca cei vinovaţi de cele relatate mai ca să fie obligaţi să sădească, în locul fiecărui plop distrus, cite trei copaci! • STEAUA IUTîiP PAI!' 13 „Se treci codrii de aramă..." (Urmare din pag. 1) — Era după război. N-am să uit ce mii-a fost dat să văd ca tînăr inginer silvic. Şi în zona Tulgheşului sau a Borsecului, unde am luat parte la refacerea fondului forestier, şi aici pe Mureş, suprafeţe imense fuseseră devastate Unele purtau urmele incendiilor din timpul războiului. Aveam de trecut mari gregăţi. Cum eram şi tînăr, parcă nu ştiam de unde să încep văzînd jalnica imagine a pădurilor despuiate de bogăţie şi frumuseţe... Am început cu Tulgheşul, în 1948. După ce am ,,îmbrăcat“ la Tulgheş peste 2.000 de hectare cu arborete tinere, în majoritate plantaţii şi semănături directe cu molid, am venit aici la Răstoliţa. Ce să vă spun? La-nceput eram buimăcit. Groaza în faţa munţilor de cenuşă şi trunchiuri carbonizate se continua şi noaptea în somn. Aveam nişte coşmaruri ... Am pornit la muncă. Mai întîi o mină de oameni, apoi toată populaţia din zonă ne-a sărit în ajutor. Am transformat toate aceste văi în plantaţii tinere. Şi iată-le acum! Sunt adevărate păduri, întrebările n-aveau rost. Să-l fi întrebat despre cele mai mari satisfacţii din vreo 40 de ani de silvicultură? Sau ce-ar face dac-ar fi s-o ia de la capăt? Sau dacă s-a gîndit vreodată la bătrîneţe, el care a dăruit atîta viaţă, atîta tinereţe munţilor noştri? La urma urmei, judecind cu dreptate, silvicultorul, săditor şi ocrotitor de păduri, de veşnicie deci, n-are dreptul nici la bătrîneţe şi nici la moarte. Căci îmi spunea tot inginerul loan Jipa, folosind o zicală: „Umbra codrului e şi umbra omului!“ ... M-am uitat din nou la acest om. In ochii săi care aveau ceva din reflexul molizilor, brazilor se aprinseseră licăriri strălucitoare, aburite de emoţia revederii. După cum comunica, de la inimă la inimă, cu pădurea lui şi a noastră, mi se pare el însuşi o flacără verde sub cerul înalt din amiaza toamnei. Transportul mecanizat al lemnului in sectorul Lăpuşna Insămînţarea griului (Urmare din pag. I) recte, ni se spune, nu pot fi realizate decit cu maşini bine puse la punct, echipate şi reglate corespunzător. Această exigenţă nu e impusă de azi sau de ieri Nici un tractorist, ca să nu mai vorbim de cei care îi conduc şi îndrumă, nu ar accepta să scoată din secţie şi să se apuce de lucru cu o maşină nepregătită perfect. Sigur, ne mai spune, la maşini bune avem şi oameni buni şi conştiincioşi. Cerem oamenilor noştri să lucreze aşa cum le cere inginerul, exigenţele acestuia fiind lege pentru toţi. Nu departe de Sărmaşu, Intr-o tarla întinsă, găsim la lucru, organizate în flux, 17 pluguri la arat, 12 agregate la discuit, două la tăvălugii, trei maşini la fertilizat şi trei maşini la semănat. Lîngă toate se află inginerul şef Vasile Dascăl. îi cerem să ne explice cum a obţinut Sărmaşul 4.250 kg grîu la hectar, nu de pe 100 sau 200 de hectare, ci de pe 730. Tehnologia griului este bine pusă la punct, nu am inovat nimic. Lucrul cel mai important pentru specialist, ne spune, este să o aplice exigent, în totalitate şi nu doar în părţile ei esenţiale, obligatoriu în mod diferenţiat, fiindcă nu se găsesc două tarlale cu condiţii identice. Cum anume se va lucra într-o parcelă după porumb, ori după sfeclă, cum şi cu ce unelte se va lucra pe uscat ori pe prea moale, aceasta o hotărăşte inginerul şi nimeni altul. El şi nimeni altcineva decide organizarea formaţiilor de muncă şi fluxul tehnologic, alege maşinile şi agregatele cu care se va lucra. De aici decurge, se înţelege, obligativitatea ca specialistul să fie în cîmp odată cu mecanizatorii, să le arate cum să înceapă lucrul, care sunt pretenţiile şi exigenţele lui privind calitatea. Pe concret, aici vedem că aşa se procedează. Se ară bine, adică la adîncimea cerută, brazdele se răstoarnă bine, nu se fac greşuri, terenul nu are resturi vegetale, toate plugurile au grape. După pluguri au intrat imediat discurile. Ele lucrează greu fiindcă terenul e uscat şi tasat. Nu se realizează, cum se doreşte, o mărunţire corespunzătoare. Inginerul decide să se facă o tăvălugire după care să se discuiască din nou. De data aceasta patul germinativ e bun, se va putea însămînţa la adîncimea dorită, sămînţa se va încorpora bine. — După semănat, după cum vedeţi, se tăvălugeşte din nou. E necesară şi această lucrare fiindcă terenul e proaspăt arat, nu e suficient de tasat, prin ea se mai acoperă şi seminţele neîngropate. O regulă de fier, aici respectată, este ca întreaga cantitate de sămânţă dată să fie şi încorporată, să nu mai rămână la suprafaţă nici un bob. Tot ce rămîne la suprafaţă dispare, lanurile se răresc şi, fără densitate, nu va fi producţie. Interlocutorul ne repetă mereu nevoia şi obligativitatea de a se lucra diferenţiat. Pe parcursul însămînţării a 730 ha de grîu şi 400 ha de orz, zice, întotdeauna apar situaţii particulare pe care inginerul cu ştiinţa şi experienţa lui trebuie să le soluţioneze cum e mai bine pentru producţie, a desea prin lucrări de corecţie. Producţia de grîu stă tot timpul sub semnul calităţii lucrărilor care se fac, excluderii păioaselor din amplasare, respectării amplasării fiecărui soi folosit, fertilizării moderate dar corecte. La C.A.P. Balda, unitate cu 4.240 kg grîu la hectar pe 500 ha, notăm părerea unui mecanizator, Tănase Biro, şeful secţiei de mecanizare. Cultura griului aparţine în întregime mecanizatorilor. Cum lucrăm noi, aşa e şi producţia. Noi lucrăm la nivelul pretenţiilor inginerului şef Cornel Toma, de aceea şi recoltele sînt bune, chiar dacă anul e rău. Tractoriştii care fac arăturile ştiu pînă unde merg exigenţele inginerului, la fel cei care pregătesc patul germinativ şi fac semănatul. De pildă, nici un tractorist nu ar accepta să execute arături într-un teren care nu e bine curăţat de resturi vegetale, nu ar însămînţa într-un teren denivelat şi bolovănos, nu s-ar prezenta în cîmp cu semănători neechipate, nereglate ori defecte. In temă cu cele discutate şi văzute, inginerul şef al CUASC, Gheorghe Urcan adaugă: „Am reuşit, după cum aţi constatat, să imprimăm peste tot în unităţi, atit la specialişti cît şi la mecanizatori, multă exigenţă şi răspundere pentru lucrul bine făcut. Acesta este singurul secret. Am început semănatul griului şi sîntem în permanenţă în cîmp, aici le cerem şi specialiştilor să se afle odată cu mecanizatorii. Noi acordăm specialiştilor toată libertatea de acţiune şi decizie în aplicarea tehnologiilor, fiindcă ei cunosc cel mai bine particularităţile fiecărei situaţii. Ceea ce ne preocupă mult acum este grăbirea recoltărilor, a eliberării terenurilor pentru a le putea ara şi însămînţa fără întîrziere, pentru a nu fi siliţi să nu respectăm amplasarea iniţială.