Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)

1855-10-18 / nr. 8

30 fențională, ne mai lăsăndu nimicu de doritu pentru aceea ficsă, in­­să aplicația ei la Crujurile de­reru prezenta greutăți mari. Ar fi prea lungu a căuta să explicu alte acele greutăți, și în­­cercările prin care au trecutu mintea omenească pănă au agiune la resolvarea problemului. Numai la 1828 s'au văzutu o mașină locomotivă mai perfectă; ea era făcută de unu ingeneru construc­­toru englezu numitu Stefenson, și mergea cu oră pe giu pe aprope de două poste pe oară. Stefenson au făcutu pentru mașina locomotivă totu atăta, cătu au făcutu și Vat pentru acea fiesă, pătemu zice, că de la dăn­­șii încoace nu s'au mai aflatu nimicu, spre perfecționarea acestoru doue mașini, afară numai, că cu desvălirea industriei au trebuitu a se sări și mașinele aceste, și a le face mai puternice. Astăzi drumurile de feru se facu în mai multe chipuri, înse toa­­te se reducu la trei tipuri principale: D. Sistemul de drumu pe traverse, care se alcătuește din doi drugi de feru, numiți raile, pe care mergu roatele, puși peste bu­­tuci de lemnu deacurmezișul numiți traverse, și întreg­ul sistemu este așezatu pe prundu sau nesipu, care dobîndește alte numire de balastu. P.) Railul Brunel, așa numitu de pe numele ingenerului ce­lau aflatu, se alcătuește din drugi de feru de formă deosăbită, puși dealungul unoru grinzi de lempu, ce săntu puse capu la capu In totă întinderea drumului, și întregul sistemu este așezatu pe balastu. III.) se întindu dintr'unu capu al drumului balastu. Railul Barlov, este alcătuitu din doue grinzi de feru, ce la altul și săntu puse pe Între aceste tipuri s'ar pute­numera o mulțime de modificații care nu au altu meritu decicîtu acel al noutăței; de ați fi de me­­seriea mea, ați ști că mai este și unu sistemu numitu Barbero de pe numele aflătoriului pe care'l cunoașteți, dar mă veți erta a nu vă mai da descripția lui, că nu dă speranță de a fi aplicatu. Aceste împărțiri, poartă numai asupra drumului în sine, iar de pe trăsuri și locomotive, drumurile se împartu în mai multe ca­­tegorii. Așa săntu: Sistemul Arno, cărora întorsături săntu tare din locu. Exemplu­­l de feru de la Paris la So (Sseaph). Sistemul atmosfericu, destinatu a merge pe drumuri de feru a­­esemplu, drumul de feru de la Paris la Gengermen, destinatu a trage convoiurile la deal. (Saint-Segmain.) „Că nu costă o linie de feru lungă de atăta?” Intrebare care mi s'au adresatu de nenumărate ori, și la care niciodată nu am pu­­tutu răspunde Începeam și eu ca în Pledarii lui Rasine „înainte de facerea lumii. Eramu pentitu a trece la deluviu, și încheiam fără a zice nimicu lămuritoru. Și în adevăru, nu se poate spune elactu că nu va costa un lucru, fără a spune cumu se cere să fie lucrul acela., Unu drumu de feru pote întimpina în direcțiea sa mai multe sau mai puține riuri, munți sau mlaștini de trecutu; după aceea el poate fi cu o singură cale pe care convoiurile se ducu și se întorcu, sau cu doue; în sfărșitu stațiile lui potu fi monumente pompoase sau numai simple adăpos­­tiri pentru călători, făcute de lemnu. Toate aceste facu că prețul variază nemărginitu dela unul la altul. Mai ferit, este bine a arunca o privire asupra prețuriloru cu care s'au cu ocasiea sed­eseloru armiiloru alliate. Dacă este de crezutu spu­­­­nainte de a enumera elementele cheltueleloru unui drumu de au pusu Reesse d'Oghent cuprinde dintă din Galați cu data din­ării Sepastopolis cumu s'nu 1. Oct. făcutu D. Cuningham, și în despre serbarea acestu orașu, publicămu în estrad­u. Ari consulii aliați, consulul Frantiei D. de Broesard. consulul Angliei consulul sardu să se celebreze unu Te­ de um sele unora și altora, acestu proiectu era în pericolu de a nu se altu feliu, de dhîtu în cercul restrînsu al na­­ționaliloru a lustreleloru bandiere. Erau representa oficiose care se adresau păricălabului, Colonelul Iorgu gan ce voia să deie acestei sdlenități totă strălucirea putin­­ciosă, și se hotări după pilda Iașilor, a da această sa­­tisfacție simpatiiloru populației moldovene. Galații cu populațiea sa cea comercială, înfățișează o­­pinii desbinate în privirea politică. Noi avemu aite Greci carii pănă acumu încă nu credu la luarea Sevastopolii Majoritatea din potrivă prevăzusă, așteptasă, dorită că­­derea acestei cetăți. De aceia gâindirea Deale părcălabu­­lui fu primită cu aplaude. unu Te-deum Însfirșitu eri la 10 ore­, fu căntatu după liturgie, de cătră artiștii teatrului Italianu. Tote auto­­ritățile locale civile și militare în uniformă mare înto­vărășiseră pre Domnii Consuli, musica națională esecuta arii resbelice, și după Te-deum o salvă de artilerie au sa­­lutatu trecerea loru. La patru oare, unu mare banchetu aduna la părcălabul pre Consuli, pre funcționarii consulateloru, mai mulți Francezi, Englezi, Sardi și patru ofițeri Turci. Serbarea au fostu plină de cordialitate. Seara ulița Domnească era illu­­minată cu splendoare; palatul (?) parcalabului mai alesu atrăgea toate ochirile. Unu mare transparentu decoratu u­nus-patru steagurile biruitore purta aceste cuvinte: Glo­­rie armeloru loru. Totă populațiea era în piciore. . Tiamu anunciatu că părcălabul deschisesă o suscrip­­ție pentru răniții din 8 și 9 Sept. la luarea Sevastopo­­li­. Această măsură s'au făcutu generală pentru princi­­­­­patu. Iată te­stul circularei adresată administratoriloru ți­nutali de cătră comisia însărcinată de a aduna banii. „Domnule administratoru: Cu ocasiea luării Sevastopolis, compa­­trioții noștrii dorindu a da o dovadă evidentă a simpatiei ce sim­țescu pentru puterile alliate în marea luptă ce ele au întreprinsu, spre a apăra causa civilisației în generalu și a Orientului în par­­ticularu, s'au deschisu o listă de suscripție în favorea glorioseloru victime rănite în această zi memorabilă. „Sub­ însemnații, însărcinați de a realisa această dorință gene­­rală, au onoare de a vă comunica o listă de suscripție în privirea a­­ceastă, în încredere că patriotismul publicului precumu și m­vna Dvostră voru aduce unu resultatu demnu de gîndirea ce ne au dic­­tatu acestu pasu, într'unu chipu conformu cu mărimea acestui even mintu, care au avutu unu așa mare resunetu în țeara noastră.” (scăliturile lipseschi). D. Iorgu Ghica, părcălabul nostru au sus „Nu știu cumu merge suserințiea în Iași, dar aice, în o­rășelul (?) nostru Galații, noi amu adunatu în cinci 10.000 franci, cinsu pentru 2400 franci, unu necunoscutu pentru­­ D. G. Suța 1200, D. V. Sturza 600. Nu amesteca pre a­­cesta din urmă cu familiea fostului Domnu Sturza, etc. Fostul consul al Franciei din Iași, D. Tastu și cu cregarul intimu al Domnului Moldovei D. Grenier au voitu să se îmbarce în Galați pe hotelul Lordului la Constanti­­nopoli. Comandantul au refuzatu să­ iee, încredințatu ce era că Rușii, ce visitează pasul la trecerea sa înaintea Reniloru și Ismailului, nu se voru stavila de a aresta unu consul al Franciei. Acești Domni au trebuitu să se ducă la Macin, unde aparițiea bandierii francese la catargul cel mare au fostu salutată prin artileriea turcească, și de la Macin pe uscatu la Tulcea, unde Lordului nu avea a se mai teme de Ruși.” vasul făcutu căteva linii din lume. În toplovi urm­ători, ecă (9,360 stănjăni.) Galati, pineti La prețirile săntu pe o poștă Moldovenea­­(pa­cerma.) o lungă corespon­­su­­Nd­ o D. Cnr­­

Next