Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)
1855-10-20 / nr. 9
ățișau fregatelencă din 15 Oct. desbarcaseră la 4500 metre în sudul pinei, și au înaintatu tiraiiorii pănă la 400 metre de sării. Aceste manevre îndrăsnețe și fruntea măreață ce înnostre ce detunau din toată artileriea ora, au avutu unu efectu hotăritoru. La o oară 35 minute, însemnăndu că fortul Chimburnului nu mai împușca, măcar că tăriile nordului urmau încă a se servi de mortierele poru, admiralul Lione și eu amu socotitu că se cuvinta de respecta curagiul braviloru soldați ce-i combăteam. Noi ar amu datu semnalul de a conteni focul, și amu arburatu pavilionul de parlamentaru, trimețăndu la ferma o îmarcație franceză și alta englesă. Tăriile au acceptatu capitulațiea. Garnisoana au eșuu din piață cu onorele resbelului, și s'au datu prisonieră. Trupele noastre ocupă toate tăriile rusești. Capitulația stipula că piața ne va fi dată în starea în care se găsia. Noi întrămu dar în stăpănirea provișiiloru și munițiiloru inimicului. Admiralul Lions și eu trimetemu pre chirurgii ambeloru escadre ca să caute pre răniții rusești în numeru de 80 aproape. Numerul prinșiloru este de la 1200 pănă la 1500. Noi avemu a întemeia aice o sdravănă așezare. San- Petersburg. Singura chestie ce aice trece din gură în gură este: Părăsivemu partea nordică a Sevastopolii, sau trebuie să ne silimu să o apărămu toată iarna? Nu lipsescu glasuri care sfătuescu o retragere a tuturoru puteriloru noastre din Crimu, și o cu atăta mai puternică statornicire la Perecopu., Rusiea pănă acumu au părăsitu în mai multe dăți Crimul spre a'l redobindi mai tărziu cu atăta mai siguru. De altă parte simțimintul militărescu se revoltează în contra părăsirei unei posiții așa de întărită, precumu este Severnaia de la Savastopoli, cu atăta mai multu că ea neliniștește cu desăvărșire stăpănirea părții sudice de cătră aliați. Tăriile de la Nordu atărnă însă nu de la bravura apărătorilorusei, ci de la putința de a transporta la ele proviziile trebuitore. Prin această privire au o preponderință atăta noastră, încătu nici unu omu cu minte nu va flotă aliații în de mare asupra putea socoti de lașitate sau de părăsire de orice speranță, dacă armiea noastră ar lăsa pe unu timpu primul, spre al domina de la Perecopu cu atăta mai mare siguranție., Această corespondință reprodusă de gazeta Crucei, acăriea simpatii pentru Rusiea, și relațiile cu persoanele cele mai însemnate din Petersburgu săntu cunoscute, este mai multu de cătu unu semnu, că de pe acumu în lagărul rusescu se ghindește la părăsirea Crimeii. Totu acestu jurnalu zice, spre mirarea noastră, căci nici odată n'au vorbitu atătu de francu chiar la luarea Sevastopoli: „Mai multe nenorociri au lovitu în săptămăna aceasta pre armiea rusească. Dintăi atacul de cavalerie dinaintea Eupatoriei, care deși în privirea resbelului în generalu nu are consecvenții mari, dar pentru Ruși se arată forte neplăcutu. Douăsprezecescadroane franceze, a cărora putere laolaltă negreșitu că nu se suia la mai multu de 1200 de cai, au biruitu unu regimentu de Ulani care cu greu era mai puținu slabu, și căruia era încă adăogită o baterie de cavalerie. Dupre raportul ceva nelămuritu al Monitorului, amu trebui să credemu la o surprisă, care însă are puțină probabilitate, dacă în adevăru erau așezați și Căzaci, precumu anume rostește acestu raportu. Prin raportul rusescu, starea lucruriloru se întunecă mai multu de cătu se lămurește; și prin împrejurarea că tunurile erau deshămate și deslipite de avantrenele loru au pututu a se produce crederea la o surprisă în poliție. După aceea au venitu și luarea Chimburnului, și dacă vițetul nu ne înșală și a Colacolului, care piață în totu felul nu va putea a se apăra multu, pentru că această cetate este mai slabă de cătu cea dintăi. Neașteptată însă întămplarea nu este, căci de îndată ce aliații au hotăritu atacul ambeleru cetăți, era de prevăzutu că o armadă (flotă înarmată) ca acea a loru va reduce în curăndu acele tării. Mai greu este de ași forma o idee despre consecuințile acestui evenemîntu. Căci dacă corăbii de resbelu înarmate și foarte încărcate potu a lui Bugul pănă la Nicolaief, sau Niprul pănă la Cherson, aceasta nu este încă cunoscutu, și nici lesne de crezutu, prin urmare de avantagiul dobînditu nu s'ar putea folosi aliații de cătu prin operații pe uscatu. Și primindu că Occidentalii au luatu cu sine un numeru potrivitu de oști, în asemine casu le remănu deschise doue drumuri. Ori ei voru înainti în contra Nicolaietului-care mai alesu este înteresantu pentru Englezi - și ce este mai bine dealungul malului stingu al Bugului, anume de la Stanislav care este depărtatu numai cu ceva șepte mile de Nicolaief, așa încătu corpul de operație își poate trage după sine provisiile trebuitore. Purcegăndu de la Ociacos, marșa ar fi ceva mai lungă, însă în asemine casu Ciprul va trebui a fi trecutu în fața prozivnicului, o intreprindere care ori și că nu este grea de operatu. Ori aliații voru cerca, folosinduse de Chinburnu ca de o bază, de a intreprinde ceva în contra liniei de comunicație a armiei rusești din peninsula taurică. Dacă aceasta ar isbuti, adecă că principele Gorciacos prin îngrijirea despre provisii, să fie silitu de a părăsi Crimea, atunce campania anului acestuia s'ar încheia orecum, macar că este prea adeveratu că Crimea nu este încă Rusiea. Dar noi ne îndoimu de putința isbutirei, și pentru aceia și despre putința operației mai alesu. Între Chimburnu și între țălul Perecopu, este o depărtare de aprole triizeci de mile, o întindere foarte puținu împopulată, pe care o armie negreșitu că nu se va putea hrăni de cătu prin transporturi trase după dînsa. Ori chîitu de numeroasă însă să fie flota aliațiloru, totu naște întrebarea dacă ea nu va avea trebuință ca să aibă cu sine nu numai proviziile de hrană pentru 25 păn la 30.000 de oameni douăsprezece zile de marșă, dar încă și trăsurile și caii trebuitori pentru căratul loru. Armia engleză în Criina, dupre asigurarea cea mai nouă a corespondenților de acolo, se compune din 27.000 oameni de infanterie, 3.500 cavalerie, și 9000 oameni de artilerie, în total 39.500 oșteni.Gazeta Crucii. - Gazetei Crucii se scrie: Toage suposițiile presii că Imperatorul de la Nicolaif are a se duce la Crima săntu încă timpurii. Noi nu ne îndoimu cu Maiestatea sa va merge și acolo, dar timpul purcederii sale nu va putea fi de cătu tărziu, fiindu că aice se pretinde că M. S. are intenția mai înainte, de a inspecta toate trupele care săntu menite gentru teatrul resbelului și care vinu prin Nicolaiea: mai îndeosebi Imperatorul voește a se ocupa cu Miliția Imperiului, din care mai multe drușine au și ajunsu în Nicolaief, și celelalte se și află în marșă spre acestu orașu. Pe lăngă aceasta se vorbește aice că Maiestatea sa se va pune singuru în capul armiei sale, pe timpu de cel puținu