Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)

1855-10-27 / nr. 12

- Diplos­ ­­­­­temul Iassi 27 Ost. În patru zile orașele libere ale Moldaviei, începăndu cu Iașii, au a­păși la întrebuințarea unui mare dritu: în această zi cetățenii nobili și neguțitori săntu chiemați de a'și alege consiliurile municipale, înființate pentru a ad­­ministra și a apăra trebile și interesele orașeloru.. A­­cestu dritu este cel de pe urmă pre care din toate dritu­­rile electorale ni lau păstratu fatala convenție de Balta- Liman.­­ai Reglementul organicu, de machiavelicu ditide et „Am avutu ocasie, buințile poporului (?) etc. „---- - și dreptu țelu imrega, au avutu sis­­și inamovibilitatea în progresii, totuși în unele articole enuncia niște prințipii, care, după nemerita espresie a lui Sent-Marc-Girardin, lear crede cineva că face parte din decretele nemuritoare ale Adu­nării Constituante din timpul marei revoluții fran­­cese; principii însă pre care alte articole cu o trăsătură de pană le reducu la nula.­­ zice D. Sent-Marc- Girardin) de a ceti instrucțiile ce guvernul rusescu trimetia Domnului de reglementeloru organice ale Minciachi, și care fură masa ambelerui principate. Aceste instrucții săntu foarte frumoa­­se; cetindule, adesa credeam a ceti unele din acele mari și solanele raporturi ce făcea la Adunarea Constituantă les Dpront, les Laiit-TapPendal, les Talergtand, les Vagnace.””) Sintu aceleși idei, aceleși priviri, și it miram de a ce­­ti în Iași și in București niște instrucții refigiate în San- Petersburgu pentru reforma Valahiei și a Moldaviei, și de a crede că cetiam o lucrare franceză. Așa aceste instrucții reclamă: Despărțirea puterii judecătorești, de puterea adminis­­trativă. O codică de procedură, tribunaluri sătești sau de pace, inamovibilitatea judecătorilori, regulată, intabularea acteloru și a contracteloru, inte­­meiarea registreloru stării civile (Migricile.) M­enirea a unei părți a averiloru mănăstirești la tre­­să ajungă a fi numai o literă moartă; și de ce Să­limu siliți a recunoaște că în aceasta vina este numai a nostră, căci nici miniștrii din Petersburgu nici consulii din Iași și București, nu știmu că vre odată să fi înm­uritu asupra alegeriloru municipale. Asemine este de positiva nostră cunoștință, că guvernul de astăzi mai multu de cătu odată au doritu să vadă în capul municipalitățiloru bărbați lu­­minați, integri, neatărnați, apărători serioși ai averii și a intereseloru comunitățiloru. Nepăsarea noastră pentru viața municipală, care în tim­­purile trecute au fostu atătu de puternică în principate- Căm­­pulungul muntenescu și Cămpulungul moldovenescu, Tighe­­marture republicile și comunile libere de Birlad, ciul și păn și astăzi Vrancea -această nepăsare este venit ndi neînțeleasă și nepardonabilă. Cumu putemu noi a pre­­tinde autonomiea națională, căndu singuri noi părăsimu au­­tonomiea municipală, pre care nimene nu ne o atacă. Ce­­remu adunarea generală, și singuri noi ne retragemu de la adunările municipale. Ne arătămu în diferenți pentru binele, pentru interesele, pentru prosperitatea orașului în care săntem­ născuți, în care avemu domiciliul nostru, în care acțiea nostră se mișcă, și pretindemu a avea simți, capacitate și căldură pentru interesele mai largi, adecă a­le țerii. Aceasta este o anomalie mai multu de cătu prea de esplicatu. În ori­ce seară sintu interese generale și interese lo­­cale; cele dintăi săntu ale Statului, cele al doile săntu a­le Comunei, fie orașu, fie satu. Aceste interese, pănă căndu forma guvernamentală nu va veni într'o perspecție Este dar de interesul și al Statului, și neajunsă încă în vre o țeară, ori cătu de inaintată, adesa vina în colisie, al Comunei, ca și unul, și alta să aibă în capul loru băr­­bați demni, intelegrnți, și pătrunși de datoriile misiei loru. În timpurile de față, activitatea pieții municipale este cea mai mare dovadă că viața publică merge spre pro­­pășire. Pentru noi, pentilu din Orientu, viața municinplă are unu indoitu interesul întăi postre naționale, ca la tote populațiile creștine a­le o­­rientului. Al doile imprejurările grave în care ne aflămu ear­etar­ea D. Sent-Mart-Pirardin au uitatu a cita și instituirea municialitățiloru, măcaru că aceste de și nu cu același nume, însă ca șontezi și pârgari ai tărguriloru, sau ca neguțitoriloru păminteni. N au dreptate agricoli Adecă instituțiile postre civile, judiciare și adminie­­strării de a sprijini că populațiea romăneas­căa ob­­tretive, u ce păstrămu de la Adunarea Constituantă. daviei se împarte în boiari și în țerani; de mijlocu nu există nici de cumu.­­ Departamentul dreptăței au adoptatu o măsură care va înlătura mai multe prelungiri și necuviinți în proce­­dura comisiiloru locale. În viitoru la ori­ce lucrare locală, la care ar face parte și unu peometru, acesta va fi îndatoritu a alătura la ad­a casului unu planu pe unu mastabu potrivitu cu formatul actei și sub a sa iscăli­­tură și a comisiei lucrătoare. Plata planului va fi în so­­coteala părței în favoarea căriea, comisiea se rănduețe.­­ Secretariatul de statu publică că prin oficiea sub No. 3531 adresată redacției Buletinului, spre a publica prescurtarea din închierea consiliului administrativu estra­­ordinaru, atingătore de contrăbandă, s­au prileju­u o gre­­șală în alcătuirea cuvinteloru următoare: „Spre împe­­decarea în viitoru a putinței de a se mai face contra­­face următoarea bandă de resbelu.” La care acumu se rectificație: „Spre împedecarea putinței de a se face con­­trabandă de resbelu.” Jude­care a orașeloru, sau ca Eritropi­a obștiiloru, esistau de sute de ani în principate. Care princinu mai frumosu, în adevăru poate fi de cătu acel cuprinsu în Anecsa NP a reglementului organicu? Guvernul luăndu în primvire că privigherea asupra a totu ceea ce se atinge de fericirea unui orașu, nu poate fi mai bine încredin­­țată de cătu acelora carii căștigă mai cu deosevire folosurile din elu, și dorindu de a da atitu orașului lașii cătu­ni celor­­lante orașe a principatului care nu sănt proprietate particulară o nouă dovadă s'au hărăzitu de a dărui loru dritul îngrijirei sale ocărmuirei intereseloru loru prin sfaturi mu­­nic­ipale, alcătuite de mădulări alese dintre lăcuitorii însuși a a­­celoru orașe, păstrănduși guvernul dritul și să nu întoarcă spre de a privighia țările fiește căriea municipalitate să împlinească a loru folosu particularu unu dritu care nu fi cîtu pentru binele obștescu. Pentru ce însă acestu frumosu și socotitu a le măntuitoru „a o jurisprudență ficsă și cei părintești, au ca mădu­­a loru dagorie, este o condiție a esistenții *) Sopuenigu de vornțes et Gempdes tom 2. H ”e) Depunați ai adunării constituante din timpul marei revoluții

Next