Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)
1855-10-27 / nr. 12
- Diplos temul Iassi 27 Ost. În patru zile orașele libere ale Moldaviei, începăndu cu Iașii, au apăși la întrebuințarea unui mare dritu: în această zi cetățenii nobili și neguțitori săntu chiemați de a'și alege consiliurile municipale, înființate pentru a administra și a apăra trebile și interesele orașeloru.. Acestu dritu este cel de pe urmă pre care din toate driturile electorale ni lau păstratu fatala convenție de Balta- Liman.ai Reglementul organicu, de machiavelicu ditide et „Am avutu ocasie, buințile poporului (?) etc. „---- - și dreptu țelu imrega, au avutu sisși inamovibilitatea în progresii, totuși în unele articole enuncia niște prințipii, care, după nemerita espresie a lui Sent-Marc-Girardin, lear crede cineva că face parte din decretele nemuritoare ale Adunării Constituante din timpul marei revoluții francese; principii însă pre care alte articole cu o trăsătură de pană le reducu la nula. zice D. Sent-Marc- Girardin) de a ceti instrucțiile ce guvernul rusescu trimetia Domnului de reglementeloru organice ale Minciachi, și care fură masa ambelerui principate. Aceste instrucții săntu foarte frumoase; cetindule, adesa credeam a ceti unele din acele mari și solanele raporturi ce făcea la Adunarea Constituantă les Dpront, les Laiit-TapPendal, les Talergtand, les Vagnace.””) Sintu aceleși idei, aceleși priviri, și it miram de a ceti în Iași și in București niște instrucții refigiate în San- Petersburgu pentru reforma Valahiei și a Moldaviei, și de a crede că cetiam o lucrare franceză. Așa aceste instrucții reclamă: Despărțirea puterii judecătorești, de puterea administrativă. O codică de procedură, tribunaluri sătești sau de pace, inamovibilitatea judecătorilori, regulată, intabularea acteloru și a contracteloru, intemeiarea registreloru stării civile (Migricile.) Menirea a unei părți a averiloru mănăstirești la tresă ajungă a fi numai o literă moartă; și de ce Sălimu siliți a recunoaște că în aceasta vina este numai a nostră, căci nici miniștrii din Petersburgu nici consulii din Iași și București, nu știmu că vre odată să fi înmuritu asupra alegeriloru municipale. Asemine este de positiva nostră cunoștință, că guvernul de astăzi mai multu de cătu odată au doritu să vadă în capul municipalitățiloru bărbați luminați, integri, neatărnați, apărători serioși ai averii și a intereseloru comunitățiloru. Nepăsarea noastră pentru viața municipală, care în timpurile trecute au fostu atătu de puternică în principate- Cămpulungul muntenescu și Cămpulungul moldovenescu, Tighemarture republicile și comunile libere de Birlad, ciul și păn și astăzi Vrancea -această nepăsare este venit ndi neînțeleasă și nepardonabilă. Cumu putemu noi a pretinde autonomiea națională, căndu singuri noi părăsimu autonomiea municipală, pre care nimene nu ne o atacă. Ceremu adunarea generală, și singuri noi ne retragemu de la adunările municipale. Ne arătămu în diferenți pentru binele, pentru interesele, pentru prosperitatea orașului în care săntem născuți, în care avemu domiciliul nostru, în care acțiea nostră se mișcă, și pretindemu a avea simți, capacitate și căldură pentru interesele mai largi, adecă ale țerii. Aceasta este o anomalie mai multu de cătu prea de esplicatu. În orice seară sintu interese generale și interese locale; cele dintăi săntu ale Statului, cele al doile săntu ale Comunei, fie orașu, fie satu. Aceste interese, pănă căndu forma guvernamentală nu va veni într'o perspecție Este dar de interesul și al Statului, și neajunsă încă în vre o țeară, ori cătu de inaintată, adesa vina în colisie, al Comunei, ca și unul, și alta să aibă în capul loru bărbați demni, intelegrnți, și pătrunși de datoriile misiei loru. În timpurile de față, activitatea pieții municipale este cea mai mare dovadă că viața publică merge spre propășire. Pentru noi, pentilu din Orientu, viața municinplă are unu indoitu interesul întăi postre naționale, ca la tote populațiile creștine ale orientului. Al doile imprejurările grave în care ne aflămu earetarea D. Sent-Mart-Pirardin au uitatu a cita și instituirea municialitățiloru, măcaru că aceste de și nu cu același nume, însă ca șontezi și pârgari ai tărguriloru, sau ca neguțitoriloru păminteni. N au dreptate agricoli Adecă instituțiile postre civile, judiciare și adminiestrării de a sprijini că populațiea romăneascăa obtretive, u ce păstrămu de la Adunarea Constituantă. daviei se împarte în boiari și în țerani; de mijlocu nu există nici de cumu. Departamentul dreptăței au adoptatu o măsură care va înlătura mai multe prelungiri și necuviinți în procedura comisiiloru locale. În viitoru la orice lucrare locală, la care ar face parte și unu peometru, acesta va fi îndatoritu a alătura la ada casului unu planu pe unu mastabu potrivitu cu formatul actei și sub a sa iscălitură și a comisiei lucrătoare. Plata planului va fi în socoteala părței în favoarea căriea, comisiea se rănduețe. Secretariatul de statu publică că prin oficiea sub No. 3531 adresată redacției Buletinului, spre a publica prescurtarea din închierea consiliului administrativu estraordinaru, atingătore de contrăbandă, sau prilejuu o greșală în alcătuirea cuvinteloru următoare: „Spre împedecarea în viitoru a putinței de a se mai face contraface următoarea bandă de resbelu.” La care acumu se rectificație: „Spre împedecarea putinței de a se face contrabandă de resbelu.” Judecare a orașeloru, sau ca Eritropia obștiiloru, esistau de sute de ani în principate. Care princinu mai frumosu, în adevăru poate fi de cătu acel cuprinsu în Anecsa NP a reglementului organicu? Guvernul luăndu în primvire că privigherea asupra a totu ceea ce se atinge de fericirea unui orașu, nu poate fi mai bine încredințată de cătu acelora carii căștigă mai cu deosevire folosurile din elu, și dorindu de a da atitu orașului lașii cătuni celorlante orașe a principatului care nu sănt proprietate particulară o nouă dovadă s'au hărăzitu de a dărui loru dritul îngrijirei sale ocărmuirei intereseloru loru prin sfaturi municipale, alcătuite de mădulări alese dintre lăcuitorii însuși a aceloru orașe, păstrănduși guvernul dritul și să nu întoarcă spre de a privighia țările fiește căriea municipalitate să împlinească a loru folosu particularu unu dritu care nu fi cîtu pentru binele obștescu. Pentru ce însă acestu frumosu și socotitu a le măntuitoru „a o jurisprudență ficsă și cei părintești, au ca mădua loru dagorie, este o condiție a esistenții *) Sopuenigu de vornțes et Gempdes tom 2. H ”e) Depunați ai adunării constituante din timpul marei revoluții