Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)
1855-11-26 / nr. 25
. Asestșațe nangie si in folio mastia, soia se sambata Deressele telegrafise se imragn rghin bstetine stgnoghinaghe. Abonamentști se lase infami la tote Pngărgiile, in tinșptiști la soși sionegi. Vaosogessi la libgagșioanidi. Luni 28. Noemnti Rapuică reșii Iși este inmatate valbeni in Iassi, eag in rgovinsie, franso 25 lei Candalde invsiintiateserliatesse 30ragale. Santoga gedastiei si a esreditiei este In Tirovgafia Eganseso - Co mana, Rlepgaghi Ne 36. opt seupstinșii Al. Cogimisganț. - sămbni vusiti, sușunți un tpiuimți J.. 1855. ariziițielot legiuire este ofisiale. Buletinul oficialu publică următoarul actu: Departamentul din lăuntru. „Întămplările timpurilor trecute și ispita au datu destule dovezi că ori căt de înbelșugată ar fi fostu recolta din lăuntrulu țerei, p'au pututu înlătura de pretutindine, nevoea de păne și chiaru în cei mai roditori ani, clasa lucrătorilor de pămăntu, ca niște necunoscători mijloacelor de asigurare, au simțitu aseminea lipsă. Guvernul dar după așa datorie au chibzuitu și statornicitu înadinsu pentru siguripeirea comunităților sătene la vreme de nepoe cu anuale depozituri de păne, a căriea aplicație și ezecutare s'au încredințatu autorităților ținutale. După toate stăruințile însă și sistimaticile îndreptări ce s'au făcutu acestei legiuiri repetuită la tot prilejul, nici pănă astăzi macar au izbutitu la scopul menirei ei. Găsindusă pe la mai multe locuri nedeplinită după cuviință și pe aiurea mai lăsată în părăsire, ba încă unii din proprietari în protiva însărcinării și a încredirei ce li se dă prin acel așăzemăntu, s'au intinsu a lua rezerva locuitorilor. Iar la cercetările ce s'au făcutu în aseminea cazuri, dregătorii ținuturilor au cercatu a se desvinovăți aruncăndu vina asupra Privighitorilor de ocoale, și aceștia asupra predecesorilor lor sau cu alte protecste ce și puteau atuncea în pripă închipui. „Deci Departamentul dorindu a videa realizată în toată a ei cuprindere această de mare interesu dispoziție și a înăbuși cuvintele cu care funcționarii subalterni obicinuitu să servescu în mutarea vinovăției și a răspunderei de la unul la altul, poruncește aceiteprăznicii, ca de acum înainte toate memuarele ce se vor da, de starea țarinilor de rezervă, sau cătimea depoziturilor să fie ecracte și după pozitive lămuriri ca să numai figureză magazalele și ecstractele rezervei numai dreptu formă. „Ca fiecare Privighitoriu căndu se demisionează pe lăngă tractarea arhivei și a altor socotele, să fie datoria a da acelui ce'l înlocuește de îndată pe samă în spețieal și toate depoziturile săteștii țarinile de rezervă, dacă nar fi adunată recolta din trănsele, și apoi după aseminea primire el și chizășul său va rămăne răspunzătoriu fără aparare la orice lipsă sar descoperi în magazale, sau în aplicația legiuirei avăndu îngrijire Isprăvniciile căndu se va pune în „Buletinul Oficialu în N. 29 cuprinde o circulară a Deserviciu pre unu Privighitoriu a cuprinde închizășiea ce va lua de la dănsulu și cazul acesta. Ori cine va cuteza a se atinge de rezervă prin ori care chipu se va pildui ca pe unu călcătoriu de lege și răpitoriu dreptului streinu. Însuși leprăvniciea nu va pute slobozi locuitorilor unu grăunte macar mai înainte de deplinirea formalitățiloru prevăzute la §. 11 de așezămăntu și încuviințarea Departamentului. „Însfărșitului Dregătoriulu fiindu datoriu a se conforma cu înțelesul uitatei legiuiri și a privighea ei strictă ținere în aplicație rămăne și răspunzătoriu de adreptul cătră Cărmuire pentru ori ce abatere sar preleji din partea subalternilor ei, sau a sa neîngrijire personală, fără a i se lua în considerație vreunu cuvăntu de scutire. Zimbrul adaoge la această circulară următoarele observații: parlamentului din Lăuntru sub N. 22.265 adresată tuturoru Administrațiilor țărei atingătoare de deșteptarea tuturoru Privighitorilor de Ocoale la îndatoririle și respunderea ce iar privi pentru ținerea în bună stare a magazilelor de rezervă. Circulara această nu disleagă în parte cimilitura ce mi o pusesă cu cățiva ani în urmă unu Mazilu de la Drincea, care'mi cerea să'i spunu care ar fi cauza că se deșartă coșerele de rezervă cu zi și de noapte, fără vreunu ordinu de al Administrației, încăt ele se asamănă cu vasele desfundate ale Danaidelor ce erau osindite să toarne necontenitu apă în ele spre a le umple. Era de crezutu că abuzul acestu vătămătoriu comunităților setene va trage mai de aproape luare aminte a Guvernului. Dorimu ca măsura aceasta să'și aibă în totul aplicația ei, căci numai atuncea magazinele de rezervă vor agiunge scopul cel salutaru al meniareirror C toată paza lor de Iassu 28 Noemuhti. Nu numai Moldova este în luptă pentru averile Mănăstiriloru. Sardinia se află în același casu, și fiindu că guvernul piemontesu au mersu și mai departe încă de citu guvernul moldovenescu, apoi și călugărimea romano-catolică au împinsu lucrurile și mai susu de citu călugărimea greco-catolică. Papa au escomuniatu pre guvernul Sardiniei și pre toți acei ce au luatu parte la luarea averiloru mănăstirești! Afuriseniea papei însă n'au opritu pre regele și pre guvernul Piemontului, de a merge înainte cu aceiași monă și patriotismu, cu care din începutu au pășitu spre soluție a acestei chestii, care au și contențtu de a fi una în Francia, într'o mare parte a Germaniei, și chiar în Spania etc. Această ascurisenie asemine n'au opritu pre clerul francesu,care prin adevărata sa pietate, prin inteligința sa, prin luminile sale este în capul catolicității,de a primi pre regele Victoru-Emanoil cu cele mai mari preveninți. Pe toată linia de la Marsilia la Paris episcopii orașeloru, și parohii comuneloru rurale din care au trecutu regele, iau eșitu întru întimpinare, în depline veșminte, cu prapuri și cu diintări. La Lion, cardinalul Ronald au prănzitu cu regele, și în toată convorbirea dreptu apreciatoru a calitățiloru celui mai bravu și mai liberalu din suveranii Italiei. Primirea ce de cătră clerul parisianu s'au făcutu regelui n'au fostu mai puținu entusiastă. Această purtare a clerului galicanu este cea mai mare și mai nimerită protestație în contra fulgeriloru Vaticanului, care de multu au contențtu de a mai fi în s'au arătatu