Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)

1856-01-01 / nr. 1

l­ ŭ­­­­ cotro au provenitu, au găsitu în noi unu pa­­negiristu neînțeresatu, și dinpotrivă tă­­măiea noastră n'au arsu nici odată pentru ce­­le unite și necuviinciose! Noă ne place a crede că pre mulți amu măngăiatu și iam întăritu, conviențiile no­­stre s'au făcutu a­le multora, și în aces­­ste singure trii luni, opinia noastră n'au re­­masu fără a fi ascultată de mai multe ori. Putemu daru a ne făli, că pre toți amicii că mulți amici vechi ni-i amu păstratu, și noi amu căștigatu! Publicul poate recuno­­ște de pe acumu, dacă de la ivirea Stelii jurnalismul romănescu, luăndu unu prisonu mai mare, au făcutu unu pasu înainte, sau dacă au remasu totu în vechiul hogașu. Totu elu va aprecia, dacă foaia nostră au contre­­buitu sau ba la întemeiarea și în principate a unei opinii publice, care după espresia unui mare imperatoru este singura putere, ce în sfărșitu căștigă cea de pe urmă vic­­torie! Mai trebuie dar să facemu unu nou pro­­gramu? Politica noastră poate să fie alta de d­îtu politica seculară a Romăniloru : „Autonomiea și unirea principateloru.” Să dobîndimu aceste, să le avemu în principii și în faptă, și atunce toate celelalte re­­forme, condiții neapărate ale progresului, ne voru veni de la sine, căci atunce dritul fiecăruia va fi întemeiatu pe dreptatea tu­­turora. Aceste zicăndule, mai avemu trebuință a adăogi că, ce avemu voimu a păstra, și ce­­ pănă acumu, va nu avemu încă, voimu a dobindi? Acolo de inima noastră au postu remănea și iu viitoru. Credință în sprijinul lui Dumnezeu, căci unde binecuvintarea ceriului lipsește, în zădaru omenii se ostinescu. Credință cătră patriea noastră, care sin­­gură ne poate păstra cetățeni. Dragoste și dreptate cătră compatrioții nostri. Să respectămu pre făcătorii de bine ai nației, să apărămu pre cei împilați, să rădicămu pre cei căzuți, să luminămu pre cei rătăciți! Legalitatea în sfărșitu să ne povățuea­­scă în tote. Romăni este totu legea la una ca și religia. Legalitatea dară să fie stepa care să lucească orizonul nostru, care pre Romăni să­ i după la limanul min­­ca tuirii și a fericirii intocma Stepa din Vetleemu, care pre Magi iau dusu penerale, la leagănul lui Hristos! Credință să avemu în aceste principii, fie­­care - în sfera sa, în măsura puteriloru sa­­le- să contribueze la triumanl loru. έna­­inte de a ne răzima pe alții, să ne răzi­­mămi pe poi inșune. Nu acela ce'și îngro­­pă talantul, ci acela ce'l intrebuințează se­­­ respliătește de Dumnezeescul Stăpănu, celu ce stă pe locu, in curăndu remăne în urmă­ puterea. Aceste să ne fie cuvintul și și pe anul viitoru! Chitu pentru noi carii amu luatu misiea de a rădica steagul unirii principateloru, cu o­­casiea anului nou, noi nu dorimu nimică în nartene, de chitu triumful acestei vii și mintuitore dorinți a Romăniloru,­și spri­­jinul și bunăvoința cetitoriloru Stelii­ Vesagabia. M. Cogălniceanu. În numerul trecutu amu arătatu că par­­tea din Besarabia, ce Austriea pretinde de la Rusiea de a o ceda, în interesul liberii navigații a Dunării, ar fi o linie dreaptă de la Hotin pănă la lacul Sasicului. Cu chipul acesta Rusiea ar ceda jumătate din Besa­­rabia, adecă toată partea din­coace de Bicu, cu cetatea Hotinului, Foleștii, Renii, Chilia, Bugiac.­­ O corespondință însă din Berlin cu data din Ismailul, și mai totu vechiul 25 Dechemvri, publicată de Gazeta Dunărea, care 'și au însușitu privilegiul de a patro­­na toate noutățile defavorabile principate­­loru, vine acumu și sprijină că: „această parte de pămiîntu nu va urma a se înapoi Porții, (adecă principateloru) dar va deveni preșcumu unu pămîntu neutru, pe care ma­­rele puteri în comunitate voru statornici a­­șezemintele loru „sanitare.”­­Atita ne ar mai trebui­ să ne fie însă ergatu a face o întrebare Dunării, în contra a ce boră voru avea a fi aceste așeze­­minte sanitare? Căci ciuma de multu nu există,­­ și aceasta totu Dunărea mati înainte singură au afirmatu­­ spre a mai fi trebuință de carantine atitu in Be­­sarabia ca și la Sulina. Nu cumva dar Dunărea ar voi ca să se ție Besarabia și mai alesu cetatea Hotinul. Spre a se rădica în ea carantine în contra bolii romănești? Transilvania. După ce în unul din Numerile trecute amu publicatu circulara ministrului de comerțu din ei, și prin urmare desființarea corporații­ Viena pentru libertatea industri­­loru, noi amu făcutu întrebarea: „Ce voru zice pre despre aceasta breslele săsești din Brașovu?” Noi nu ne amu înșelatu, și astă dată ca totu­deauna ele s'au arătatu retrograde, fiindu la monopolu ca la viața loru. Iată ce cetimu în Dunărea: „Nică­­ire cu mai mare nerăbdare nu se așteaptă industriei, ca în legea pentru liberarea Transilvaniei. Dar această nerăbdare se întemeiază pe niște așteptări cu totul o­­puse. În timpu căndu partizanii propășirei industriei așteaptă de la această legiuire depărtarea acelora de pe urmă rămășițe ale sistemului corporațiiloru și restatornicirea liberii concurenți in comerțiu și industrie, apărătorii monopolului­­de carii din neno­­rocire facu parte unu număru forte însem­­natu din meserianșii noștri, - se leagănă cu speranța, că această lege va rechiema la piață vechele restricții ale corporațiiloru, și va restatornici statul cro de mai ina­­inte. Acesti ritori ai ruginii, se razămă încă și necontenitu pe meritele bresleloru în înflorirea meseriiloru în Transilvaniea; și nu gîndescu că aceste merite singure nu potu forma o judecată asupra valorei ale- Și­nansa germană *) și au dobănditu merite pentru înflorirea comerțiului germanu; cu toate a­­solute­a acestoru instituții, ceste nu trebuie a ne opri, de a nu măr­­turisi, că fiindu că comerțiul ei nu era na­­ționalu, și că ea nu avea înaintea ochi­­loru sei de dhtu uru profitu privatu - ea nu numai n'au încuragiatu, ba chiar nici au cunoscutu naturala desvoltare a agricultu­­rii de privire naționalu-economicu meritul Han­­rei și a industriei în patrie, punctul sef nu poate să fie necontestabilu, totu­­­­și fi­­indu că în noua legiuire despre industrie nu se atinge de foloase în parte, ci de folo­­sul în totul, și nu se privește ca are cățiva puțini să'și desfacă manufactele cu prețuri­­le cele mai mari prin putință,­­ fiindu că afară de ei nimine nu trebuie a le pregă­­ti - dar din potrivă pentru ca producțiea în statu să căștige celu mai înaltu gradu, atîtu al cantității cătu și al calității, e­­ste cu neputință ca această lege să pro­­voace unu monopolu al corporațiiloru, care tocma această producție ar faceo cu nepu­­tință.­­ Oprirea de a se întroduce pei ne­­dubite în Transilvaniea din principate s'au rădicatu acumu pentru totu­deauna, fiindu că ministeriul de comerțu au încuviințatu a­­cumu cererea făcută în mai multe rănduri de cătră camera de comerțiu și de indu­­strie din Brașovu, adecă de a se curăți perle prin afumare cu pucioasă.” Transia. Paris, 29 Dechemvrie - Astăzi s'au cele­­bratu splane la întrare în Parte a gardiei imperiale și a patru regimente de infan­­terie care s'au Minimatu dim Crămu o ne­­numerată mulțime de penulti-care la însuși întrarea reginei de An'n­a­t'au fostu așa de mare- s'au aflatu față pe bulevardele decorate sărbătorește. Mulțimea sta în­­desată, încătu se părea că omenii erau li­­piți cu capetele unul de altul, iar casele erau, după adevăratul simțu al cuvăntului, acoperi omeni. Garnisoana Parisului și garda formau spal­rul, venite din Crămu au luatu posiție pe la 10 ore pe piața Bastiliei. Imperatorul au eșu­a pe la 11 ore din Truilerii, și încungiuratu de unu stab strălucitu s'au pornitu peste bule­­varde cătră piața Bastiliei. Marșa ai deschisu regimentul giziloru, după carii veniau Comisii Imperatoriului. După stadiul Imperatorului urma suta­ gardă și mai la urmă regimen­­te Chiurasieri de gardă. Lăngă colonă­i față cu trupele din Crămu, au fostu po­­stați elevii scolei politecnice și a scolei ”) În seculul de mijlocu mai multe orașe, pre­­cumu Hamburga, Brema ș a. s'au fostu unitu Intr'o legătură politică și comercială, numită Hansa.­­ R. St. De aceia spre pinele patriei, cirea napnei, să licrămu­ iite „cu D­umnezeu să spre feri­­șergemu iia­­și cu țeira nostră.” - tîtu ca și acela al corporațiiloru. Trupele l,

Next