Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-06-12 / nr. 32
gă canalia să ne see pe dinainte,” iar interesele altora: „acumu nelu venitu timpul să dămu în capu ciocoiloru.” Prin auțările acestea de patimi înjosite credu unii oameni a pute ademeni pe cei lesne-crezători și a forma partide care să representeze interesele țerii! Neguțitorul, meserieașul, țeranul -acea mare mulțime care închiagă toată națiea, aceea care cuprinde în sine nouăzeci și nouă de părți din trănsa, și care și ea trebuie să fi avăndu interese asupra cărora va fi întrebată de astă dată, pănă astăzi nu știe nemicu despre cele ce se petrecu; nimene nu iau spusu o vorbă macar că ar trebui să se gătească și ea cu unu respunsu demnu de dănsa la ziua cea mare căndu va fi întrebată. În fața acestei stări de lucruri, noi mai întrebămu încă odată, care săntu interesele și care săntu clasele societății ce au a fi representate? și respundemu, că bazele societății săntu proprietatea și familia, și că nici o societate nu poate înainta fără inteligență și muncă. Iată, deci, interesele și clasele care trebuie să fie representate: De la celu întăiu proprietariu pănă la celu de pe urmă țeranu. Interesele în parte potu să nu fie aceleși, înse interesul tutuloru este totu același, interesul tutuloru este să aibă o țeară puternică, unu guvernu statornicu și bine organisatu, o lege pentru toți deopotrivă. Prin o asemenea punere la cale, proprietariului se va înzeci prețul proprietății, neguțitorului i se va asigura, și prin urmare i se va însuși, valora capitalului, muncitoriul va pute stringe ceva din agonisiga sudoriloru sale ca să poată și elu ajunge la unu capitalu sau proprietate oarecare, într'unu cuvăntu, toți se voru folosi căndu va prospera toată țeara. Dar o asemenea fericire ea nu o va pute dobăndi decătu atunci căndu și unii și alții voru pune la o parte prevențiile ce le au, și voru căta cu toții să puie măna la această mare lucrare națională. Oameniloru inteligenți și cu inimă romănă, din toate clasele fără deosebire, aceasta de a lumina, a le este păstrată sarcina și onoarea deștepta și a îmbărbăta pe fiecare la datorința sa, așa ca, la momentul cuvenitu, să potă fi o rostire de dorinți unanime și adevăratu naționale. Să nu ne înșelămu asupra stărei nostre de acumu, de astă dată, pote singura dată de câteva zeci de ani încoace, p'o să fie vorba de partide; avemu să dămu o probă mare lumii despre ceea ce săntemu, și să'i arătămu ceea ce putemu fi; toteau să se petreacă sub ochii comisariloru puteriloru aliate. Acumu, sau vomu face ca firmanele pentru conchiemarea divanuriloru, ocupațiea străină, ba chiar și comisiea trimisă de cătră puteri să fie cea de pe urmă, care va mai veni să se amesteci în trebile țeriloru nostre și noi vomu deveni o nație; sau că vomu fi schumbați cu totul rămăindu desbinați precumu săntemu fără de a mai pute să nre rădicămu poate nici odată. Epitropia Seminariei din Socola, ne poftește să împărtășimu cetitoriloru noștri următoarea invitație: Făcănduse pregătirile cuvenite pentru ținerea ecsameniloru publice în seminarie, pe semestrul de vară a anului 1856, Epitropia aceasta publică ținerea acestoru ecsamene, de la 18 arentei luni, pănă la 27, în toate zilele dimineața de la 9 ceasuri pănă la unul după amiază-zi, afară de Duminică, spre știința doritoriloru de a se încredința despre progresul învățăturiloru în acestu institutu. Din corespondința Taimeului extragemu următoarele: „BUCUREȘITI 1u Maiu. „Se pare a nu mai fi îndoială că pe la sfărșitul lunei acesteia generalul Coronini, cu stabul seu, și cu o mare parte din oștile de ocupație voru să iasă din principate, fiindu că purcederea loru, ce era să fie pe la giumătatea lunii lui Iuni, este acumu de pripă. Într'amăndoue principatele nu va mai rămăne apoi decătu unu corpu de oștire în sumă de 20.000 de oamini în totul, cu pedestrime cu călărime. Rămășița aceasta de ocupare nu se știe anume căndu va înceta, înse lumea zice, și trupele însuși se adeverescu, că numai păn' la Septemvri voru mai șede în țeară. - Subt ce cuvăntu, oare, este să mai remăie peste vară suma de 20.000 de oșteni de ocupare asupra unei țeri pentru apărarea căreia șederea loru este învederatu și cu totul netrebuinciosă? Or care să fie vorbele de spaimă ce s'au pututu socoti de folosu a se răsaire sau în Viena, adevărul e că nu este mai multă ușurință de a se turbura pacea în principate, dacă se vor aduce Austriacii, de cătu de a se face tumulturi în Londra dacă Guarda regenesă s'ar retrage din parcuri și s'ar împrăște prin țeapoate să fie ferberea de ră. O ferbere bucurie. Nimica n'ar fi mai potrivitu de a face ca provinciile romăne să se arunce în brațele Rusiei, decătu de a mai prelungi ocupația austriacă. Păn'acumu săntemu aice în cea mai adăncă neștiință asupra celoru mai însemnătore lucruri, precumu bunăoară, asupra pericolului cătu va ține comisiea specială pentru reorganisarea provinciiloru, asupra compunerei Divanuriloru ad hoc, și asupra firei guvernului ce este a se așăza după închierea aniloru domnitoriului de acumu care tote aceste săntu cestii ale zilei; puțini voru a străbate de pe acumu vreunul din aceste subjete ce se paru învăluite de greutăți. În cătu se atinge de comisie, s'au înțelesu acumu că ea nu va întra în lucrările ei pănă ce trupele austriace nu se voru duce din țeară, și lordul Palmereton respiratu au întăritu credința generală întru aceasta.Nimene nu stă la îndoială că cu cătu mai curăndu își va începe comierea lucrările sale, cu atătu va fi mai bine. Trebuie să se puie capătu odată la starea această de lucruri ce este atătu de neașezată și periculosă. Din tote părțile se arată dorința nerăbdătoare de a se întruni comisarii mai curăndu. . Șederea trupeloru austriace ar fi ca o împedegare a reorganisărei politice a principatelor, fără mai multă întărziere. Despre șederea trupeloru aliate în Turci ea se poate zice că cele șese luni stipulate acumu nu sântu unu timpu pre îndelungatu în cursul căruia o parte de oștire caută să stee în Turcia pentru a împedeca tulburările și conflitele ce aru isbucni cu putere îndată ce ar înceta ocuparea. Însă, încă nu privește principatele, trebuie să o zi cu de mai multe ori, nici umbra unei asemine necesități nu există. Stările de giosu ale poporului voru să fie pre mulțămite, dacănduse Austriacii, pentru ca ele să mai găndească a'și bate capul cu politica -ele nici odată nu 'și au bătutu premultu capul cu aceasta,și acei ce aru pute întărăta poporul de giosu n'au nici decătu cugete resvrătitoare, ci credu că voru dobăndi reformele dorigte prin mijloace pacifice și cu agiutorul comisiei,căci nu puțini dintr'înșii se razămă, precumu vădu, cu cea mai mare încredere în stăruințele lordului Stratford în favorul loru. O mare norocire se socoate aice, și cu totu cuvăntul, că s'au lăsatu ca firmanele convocărei Divanuriloru ad hoc să se facă cu bună priimirea ambasadoriloru de la Constantinopoli, carii, de bună samă, voru căuta, precumu s'au rostitu lordul Clarendon, ”ca ele să fie așa formulate încătu să se esecute deplinu articlul din tratatu ce ho„," Cum” zărește compunerea aceloru adunăr punerea aceloru Divanuri este îmnpresurată cu o mulțime de greutăți. Dacă Divanurile au să constitueze, întru adevăru ”representația cea mai deplină a intereseloru tuturoru claseloru societăței, apoi mare privighiere și prevedere trebuie pentru ca ele să nu fie pline de omenii cărmuirei și de alți partizani ai sistemului de față. În faptă, modul alegerei membrilor a unoru asemine Divanuri, pentru ca aceste să fie scutite de orice înmurire, este greutatea cea mai mare ce va întimpina și Porta și ambasadorii. Poporimea principateloru se poate dispărți în trei neguțitorimea (cea mai clase - boierii sau nobilimare mea, apoi parte compusă de străini și în șitu țeranii -carii, în faptă, săntu robi (șerbi), de nobilime cere oreși care respirare. Numirea Trebuie să se facă o deosebire între boierii cei mari, de cătră carii trebuie a fi alesu Domnitoriul, și carii au monopolul posturiloru celoru mari ale statului, și între grămada boieriloru de rangu mai piosu a cărora pobleță este cumpărată cu bani sau căștigată pentru scopuri politice. Plebeianul ce au agonisitu ou păndi sfăr