Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-01-14 / nr. 5
-- -------- sau a scoaleloru care au însuflețitu pe dascalași?. Pentru măndriea Ardealului, osăndis'ar milionașul de Moldoveni a se hrăni de latineasca de bucătărie, ce ne trimete milionașul de Ardeleni ?.. Căndu Moldovenii se voru hotări a vorbi latinește, voru alege altă latinească decătu acea a Ardealului. S'ar osăndi ore milionașul de Moldoveni care de optzăci de ani trăiește de ideile filosofice a le lumei civilisate, a se pune subtu jugul scolasticu a coteriiloru pedantice, ori subtu ce nume romănu să înfățoșează?.. Măndriea, că au conlucratu vr'odată Ardealul la educațiea principaturiloru, trebuie a fi ștearsă din închipuirea romănă; silințile sau ostenelele unoru ficiori a Ardealului, aruncate în ogoarele principaturiloru nu săntu titluri la acea măndrie; fapta ar dovedi mai curăndu, că acei oameni neavăndu cumu întrebuința în Ardealu învățătura loru, s'au îndreptatu în părțile Romăniei, unde puteau fi auziți, înțăleși și întrebuințați. Definirea nu au sepatu jurnaliștii și criticii moldoveni, au sepato sistemele Ardeleniloru, aceste închipuiri singuratice, care în lipsă de realități s'au aruncatu în ideologii. Jurnaliștii moldoveni au strigatu: „Frate Ioane, vorbește să putemu înțelege și noi, poate că vorbiți bine pe la d voastră, scrie să pricepemu și noi bunătățile și frumusețele ce găndiți?..” Jurnaliștii și criticii au zisu: Vă rătăciți, și rătăciți inimele și mințile Romăniloru cu cimilituri fără noimă; nu faceți din nou Trisotinii și Vaciușii veacului al HIC. Și dvoastră respundeți cu o cvestie păcătoasă de persoane și de dascalași, o cvestie de negoțu. Dvoastră ați datu drumul pe calea pedantismului cailoru neînvățați ce iși zicu literaturi de calcă fără frăți peste toate lecsicoanele lumei și peste logică, pentru a îimbogăți sisltemele dvoastre. Dvoastră ați întrodusu în Romănie patosul declamațiiloru reci, argtumentația pentru unu paharu de apă, tomuri pentru discoperirea unei regule de gramatică latină aplicată la gramatica romănă, dvoastră nu mai dați voie să zice mutată, ci pater, dvoastră ați da focu lumei întregi, pentru că lumea nu pricepe frumuseța, practica și patriotismul sistemeloru. De a face din cveștii ca a noastre cvestii de persoane, de a face din aceste persoane fenomene naționale, căndu persoanele ne săntu prietine sau săntu totu dintr'unu satu cu noi, este o slăbiciune cunoscută a coteriiloru politice, științifice și literare. Dar tocmai pentru că toată Romăniea au începutu deodată a fi o cotărie, pedantismul s'au încuibatu intre noi, și ne amu proclamatu toți scriitori mari moraliști, omeni de statu și de capacitate. Moldova se dislinește de această coterie și proclamă doctrina, că dascalașul foncționaru, plătitu sau ne plătitu are a da seamă publicului de știința sa, de invățătura sa și de duhul acestii învățături. Pe parola săteniloru sei nu'l putemu primi de omu mare. Pentru dascalașii și autorii carii Iscălescu, publică și văndu cărți, după censură, vine censura jurnaliștiloru și a criticiloru. Ori ce se publică, gramatică, istorie, manuale, poesie sau filosofie este proprietate nemărginită a criticei, ori de unde vinu, și fără osăbire de laturile unde săntu născuți; jurnaliștii și criticii moldoveni nu voru lipsi a întrebuința dritul loru de proprietate asupra scrieriloru în totă întinderea dritului romanu, care latinește, ca să ne înțăleagă Ardealul, se zice: insprendi et aleprendi. Cu aceasta nu credemu a fi Romăniței, nici carii cearcă neunirea. Naționalitatea și patriotismul nu stau în numele unora și al altora, nu se slăbescu cu critice literare și nu se întărescu cu feticismul persoanelo rusescu critici, adică oameni carii se uită înapoi, să vadă ce au făcutu pedanții, și se uită înainte, să vadă ce voru mai face pedanții, și în care ripă de ridiculu ne voru arunca, fără dînșii Romănica ar fi o adunătură de pedanți de totu soiul ce s'aru socoti oameni mari, carii s'atului în toate zilele la capitolu să se ureze unii pe alții, că au scapatu Romăniea. Se aude Găgăizul gișteloru... dar Camilii nu se zărescu! Corespondentul din Zernești se întreabă, de ce Moldovenii nu se apucu de cei ce șădu de una sută cinci zăci ani în fruntea mesii, sau de fiii lui Serasmu... și s'au apucatu de dascalieșii din Ardealu. Romănii din Zărnești nu știu ce sintu instituțiile țeriloru, pănă acumu ei nu au avutu prileju a se ocupa de aceste cvestii, și credu că se suflă pe ele cumu nu s'ar sufla în borșu.. Nu știuu iubiții noștri frați, că fruntă șiea suptu o numire sau alta e plecarea sufletului ominescu, și că numai nenorocirea posiției frațiloru noștri iau feritu pănă astăzi de fruntășie. Muntenii nu sîntu măndrii de fruntașii loru, Moldovenii și că e unu rodu a vieței politice și comerciale de cinci sute de ani; duhul fruntășiiloru se poate preface, dar fruntășiea nu poate peri de cătu cu societatea, și de aceia amu zisu că Ardealul e închipuire moartă, pentru că au trăitu afară de societate, și s'au luatu în dragoste cu sisteme afară de viață. Dar pre Zerneștenii nu caută astăzi cumu aru rădica și ei o fruntășie să o opuie fruntășiei Unguriloru și fruntășiiloru altoru neamuri; ore ilustrațiile literare de acolo nu facu o fruntășie, ce va rădica fruntășiea socială, ore Zerneștenii nu sintu mindri îngr azăta că cinstescu în preuții loru deșărtăciunele lumești, care nu le dorimu în preoții nostri? Pentru fiii lui Ierasm mărturisimu că este o faptă înțăleaptă a nu se apasa; sîntemu de aceia carii chemămu pentru dinșii îngrijirea, dreptatea și dreptățile toate.. Ori suptu ce chipu și pretecsiu se arată apasarea în lume, totu strămbatate se chiamă; acei carii rădică la sarcinile pțărei trebuie să aibă locul loru la bunuri și la folosuri precumu Romănii se despartu în Romăni ortodocși și în Romăni catolici, voru fi și Romăni Israeliți; și patria va căștiga fiii mai mulți. Esclusia nu are simpatiile nostre, și amu văzutu cu părere de zeu, că, în organisarea unei societăți, pentru îndemnarea și agiutorul învățăturii tinerimei, societatea iși simpatiile numai pentru ce'și dovedescu baștina, păstrează banii și tinerii romăni. Amu fi doritu că agiutorul să se întindă la totu pămînteanul fără osăbire de lege sau de viță. Educațiea, ocrotirea obștească, egalitatea morală și civilă, împărtășirea la toate, ștergu baștina și dau scuitori buni și îndatoriți. Principatele au amulțămi cărmuirilor,loru, că toleranța, giumătate înscrisă în coduri, au fostu întreagă în aplicație; și nemiabia să nu cunoască principul evangelicu al toleranții, A4. r. rămu că Ardelenii emancipați de și să strige răsboiul! Pripeceăii la repfusul rusescu. Poliția nu este lămurită. Înainte de trei săptămăni s'au pornitu din Viena ambasadorul austriacu contele Esterhasi, spre a duce la Petersburgu proposițiile lucrate de cabinetul Austriei și primite de aliații sei de bune. Mari speranțe fură întemeiere asupra acestui pasu hotăritoru al Austriei. Din toate părțile se spunea, că necondiționata primire ale acestoru proposiții s'au făcutu din partea aliațiloru din 2 Dechemvri condiție sine qan non pentru deschiderea preliminariloru de pace., Ei au avutu dreptu să facă pentru ca să atîrne hotărirea resbelului sau a păcei de la soarta acestoru proposiții. Trebuia o primire sau unu refusu din partea cabinetului de Petersburgu, pentrua a da lucruriloru o Dacă Rusi a accepta de a renunța la protectorahotărire într'unu simțu sau In altultul principateloru, de a ceda o parte din Besarabia, de a neutralisa marea Neagră, de a strica porturile sale militare, și într'o zi în decemunu cu puterile europene a se înțălege asupra soartei supușiloru creștini ai Sultanului, atunci noi eramu în ajunul păcei de multu dorite. Dacă însă Rusia refusa primirea macar a unuia din aceste punte, atunci, așa ni se spunea, Austriea impreună cu aliații sei se va ințelege asupra mijloaceloru, spre a sili perusia la primirea pomeninteloru condiții de preliminare a păcei. În acestu casu noi eramu în ajunul resbelului. Într'aceste au trecutu mai multu de douăzeci de zile, de cîndu contele Esterhasi au părăsitu Viena. Îndelungu stătură pe gîndu la Petersburgu pănă hhindu se hotăriră spre a da o declarație. Și cumu sună acea declarație? „Ea este intr'unu spiritu de împăcare și esprimă intenții pacifice, totuși ea nu cuprinde în sine absoluta și pecondiționata primire a proposițiiloru, care singure numai garantuescu pacea. Rusia primește în principu cedarea unei părți din Basarabia, însă Norocire că în Moldova se gă