Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-01-26 / nr. 8
Dmmși GR. Aiesta Ingnait esa in folio magta, soia si sambata. Deressele telegrafise se imragtirghin buletine signogdinage. Abonamensi se faseiinlassi la tote singagiiile, in visingi la somisioneghi. In Vnsoress la libgagui Ioanidi. Argeti și Pagnahiii re pupanpeste franso 3 galieni, si reșii Imni 30 lei. Candalde iissini tiage se rlatesse pnp lep. Santoga gedastiei si a esreditiei este la Tiroggafia și Adolf Vegmann stgada Raspgagi N' 36. Roi 26. Gammșșii 1856. 3 spi ghedastia Ini M. Covașmiseanț. ȘINACI RUPINII, SPERAHII SI SOPENGIMII Iassii 26. Ianpagi. Alabaieri 24 Ianuari, în saloanele princesti Conachi Vogoridi au urmatu o adunare și jucarea loteriei făcută de damele societății noastre în favoarea saraciloru. Deosebite lucruri de mănă și alte obiecte de artă formau mai multu de o sută de loturi. Adunarea au fostu numeroasă și foarte briliantă. Productul loteriei s'au suitu, precumu Dăndu această scurtă relație, noi n'avemu decătu ni se spune la cinci sute galbini, espresii de recunoștință pentru prințesa, care au avutu inițiativa unei asemine generoase idee. Săracii o voru bine-cuvăntau, și împreună cu Dei, și pre toți acei ce au contrebuitu la această petrecere binefăcătoare. Cetitorii nostri voru găsi mai josu o bucată de poesie care cu această ocasie s'au adresatu principesii Vogoridi și pre care noi cu bucurie o primimu în coloanele Stelii. Teaga Comanissa. Buletinul oficialu din București ne au sositu douăzeci zile după publicarea sa. Elu ne aduce știrea că în 2 Ianuari s'au deschisu și acolo Divanul adhoc. Noi ne mărginimu de a publica pentru importenția sa mesagiul Domnului Stăpănitoru, în următoarea cuprindere: Noi Barbu D. Șttirbei cu mila lui Dumnezeu Roman Stăpănitoriu a toată seara Romănească. Cinstitului Divan Obștesc. Chemînd astăzi adunarea Obștescului Divan pentru sesia ordinară a anului 1856, avem mulțumirea a constata o îmbunătățire de obște simțită în pară, în comparație cu starea în care am găsit'o în cele din urmă luni ale anului 1854. Duhurile s'au întors îndeobște la o prețuire mai sănătoasă a poziției și interesurilor Patriei. Nu sîntem la îndoială că astăzi tot Romănul vine-cugetător este deplin încredințat că unirea, buna înțelegere și un concurs sincer și drept din partea fiecăruia sînt condiții neapărate spre a se putea realiza nădejdea de un viitor mai bun, la care țara noastră, atît de cercată în nenorociri, are drept a aspira. Liniștea publică și siguranța din năuntru a cărora păzire am privit-o totdeauna ca cea mai dintîiu a Nostră datorie, a fost din norocire ferită de orice bîntuire, înceta a aduce pentru a lor întemeere toată a Nostră îngrijire și a întrebuința toate mijloacele ce ne sînt prin putință. Noi nu vom Regularea socotelilor pe anul 1854 și cercetarea celor din anul 1855, precum și budgetul de venituri și cheltueli ale Statului pe anul 1856, ce au a se înfățișa Obștescului Divan acum, și care sînt cel mai de căpetenie obiect al atribuțiilor sale, vor da acestei adunări o nouă încredințare despre stăruitoarea Noastră îngrijire, pentru îmbunătățirea stării finanțială. Budgetul înfățișează un eccident de venituri, care, după ce acopere deficitul ce a resultat din trebuințele estraodinare ale anului 1855, lasă un prisos peste de doă milioane și jumătate lei spre întimpinare de cheltueli de asemenea fire pe anul 1856. Divanul obștescu a recunoscut osebitele Noastre îngrijiri și stăruitoarele stredanii ce am pus a întroduce o bună regulă în contabilitate, crește ramurile veniturilor publice, a îmbunătăți pe acelea care ereau slăbite, a cumpăni cheltuelile cu veniturile anuale și a păși spre stingerea datoriei celei din năuntru, care s'ar fi putut răfui toată pînă la sfîrșitul anului 1853, daca atunci n'ar fi venit peste noi grelele evenimente ce neau surprins. În ceea ce privește casele osebitelor așezăminte publice, Obștescul Divan cunoaște însemnătoarele fonduri de reservă ce fiecare din ele au dobîndit de la anul 1849 încoaci. Prin înființarea acestor fonduri și numai am putut apăra Statul de a se împovora cu grele dobînzi, luind vremelnicește cu împrumutare din aceste reserve spre întîmpinarea trebuinților estraordinare, impuse de un șir de împregiurări grele, chît despre datoriea care isvorește din sarcinile puse țării prin ocupațiile ostășești în cei din urmă ani, precum Obștescul Divan a constatat-o pe deplin în sesiea anului trecutu, și în adăstare de a erta împregiurările plata acelei datorii cătră țară, chibzuise prin al său raportu de la 7 Iunie trecutu mijloace de întămpinare. Noi am făcutu toate mișcările putincioase spre a putea agjunge la realizarea acelor mijloace. Inalga Portă, în a sa părintească îngrijire pentru drepturile și interesurile țării noastre, nu putea lipsi de a lua în osebită considerație dreptele cereri ce iam supus în privința mănăstirilor noastre cele închinate la Sfintele Locuri. Avem toată nădejdea că a sa înaltă aprobare în privința acelor cereri nu va întărzia a ni se acorda. Scrisele urmate din parte Ne întru aceasta vor da Obștescului Divan încredințiarea că nimic n'am cruțat spre a dovedi dreptatea și legalitatea cererilor țării. Sloboda esportație deschizănd o mare vănzare a productelor pămăntului nostru, cărora le era drumul închis din evenimentele politice în cure de doi ani, fost o adevărată bine-facere pentru țară, și a însuflețit negoțul, dînd vieață tuturor transacțiilor, și aducănd în toate clasele mijloace înlesnitoare de viețuire. Din nenorocire lipsa de bucate în recolta trecută a pricinuit o scumpete mult simțită pentru obiectele de hrană. Părinteasca Noastră inimă s'a pătruns de durere, și n'am lipsit a întrebuința tot chipul de a veni în agiutorul populațiilor orășane. Aprovizionarea capitalei și a celorlalte orașe s'a asigurat cu prețuri moderate, precăt împregiurările au lutut arta. Desăvărșita desființare a robiei țiganilor consacrată prin dispozițiile regulamentului organic și prin legiuirea din anul 1847, în urmarea cărora s'au și desrobit țiganii Statului și a clerului, agjunsese a fi o trebuință care nu se mai putea amîna. Recomăndăm la a Obștescului Divan seriosă luare aminte proiectul de legiuire chibzuit pentru aceasta de către Sfatul administrativ estraordinar, și nu se îndoimi că va prețui această neapărată și de mare importanță măsură. Trebuința de obște simțită a se pune și țara noastră în stare de a urma impulsii ce se dă în alte părți pentru înființarea de drumuri mari de comunicație, și pentru întreprinderi de folos public, a tras și asupra acestui obiect a Noastră osebită băgare de seamă. Deși cunoaștem că numai restatornicirea păcii, care este o dorință de obște, ar putea erta realizarea acestor întreprinderi, ce sănt destinate a da o nemărginită desvoltare tuturor mijloacelor țării noastre, dar am privit ca o sfăntă datorie a pregăti deocamdată chipul de a întimpina orice amănare și de a înlesni anevoințile. Am dat însărcinare de a se lua înțelegire cu osebitele companii care ar voia întreprinde drumuri de fer în țara Romănească și luminarea cu gaz în capitală, și a se comunica propunerile lor. Obștescul Divan va lua în băgare de seamă trebuința de a acorda cheltuelile trebuincioase pentru studiul pregătitor pe linia drumului de fer ce ar fi a se proiecta, cu care mijloc și numai, guvernul va putea cunoaște pe ce temeiuri să ia o înțelegere definitivă la vremea cuvenită. Convine despre gelosul concurs ce așteptăm de la patriotismul membrilor Obștescului Divan și de la ale D-lor lumini, nu ne rămăne decît să cerem ajutorul lui Dumnezeu ca să binecuvinteze lucrările noastre comune în interesul binelui public. Sesiea Obștescului Divan pentru anul 1856 o declarăm deschisă. (Urmează iscălitura M. sale). Nr. 1, anul 1856, Ianuarie 2. București 19. Ianuari. Asupra propunerii Ministrului din lăuntru de a se înființia o deosăbită secție pentru lucrările ce se atingu de armia austriacă de ocupație, Domnul Știrbei au pusu următoarea resoluție: „Noi cunoaștemu lucrările împovoritoare ale acestii secții, dar precumu aceasta au respunsu la îndatoririle ei în anii 1854, și 1855, totu așa se va putea îndeplini și în anul 1856, fiinducă aceste lucrări s'au