Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-02-14 / nr. 15
DPmmși P. Asesti Pngnalș esa in folio magtia, ioia si simbata Deressele teleggafise se imragtprghin baletine sigaogdinate. Abonamenși se fase inlassi la tote Pibgăgiite; in inpingi la somisioneghi. In Vnepgessti Ia Pobgagți Ioanidi. MJAPUMAI Reăetiși Pngnalțiți re pnp anp este fgranso 3 galreni, si reșii lani 30 lei. Candul de vis si intipge se rlatesse pap lep. Santoga gedastiei si a esreditiei este la Tiroggafia in Adolf Wegmann strada Raspgagi N' 36. LILĂ-„ egteer ȘMAII RȘSNICI, SPPPAHI SI COPPACIMII spghdastia Sși M. Covașiseanț. Insusii 14 GRhehlypaghi. Știri directe de la Constantinopoli. ne anunță că chestia principateloru s'au hotăritu De acumu este a se hotări și la Paris. ACO.10. Întărzierea ce ni s'au causatu din partea censurii ne au pusu în neputință de a împărți D. D. abonați Numerul Stelii ce trebuia să easă Sămbătă. Neamu văzutu dar siliți de a'l întruni cu acela de astăzi Marți. Totu odată, asigurăndunise că așezemîntul presii va avea în curăndu a se pregăti, noi venimu a ruga pre cetitorii Stelii ca pănă atunce să aibă o deosăbită indulgință, și să nu pretindă de la noi mai multu de chitu le putemu da. Încredințați că întocmai cu rostirea Înaltului ofisui, „libertatea presii este singurul mijlocu de a „forma opiniea publică într'o țeară care „este pe calea progresului, și chiar de a „înforma adeseori pe guvernu despre trebuințile nației, noi sîntemu hotăriți a îndoi moderație a noastră, și chiar, cumu amuzice, a ne anula, numai și numai, spre a nu rădica greutăți făr de timpu, voindu a coopera prectigu cu putință la mai curănda aplicație a frumosului și adevăratului principu cuprinsu în decretul din 21 Ianuari. Săntem siguri că publicul ne va ținea seamă de moderația noastră. red. Stelii. Mestoneș Zimbgăi și Zimbrul din 11 Fevruari reproducăndu articolul nostru despre autonomie a principateloru sprijine: 1. Că tratatul ce se citează ca închiatu de Logofătul Tăutul cu Înalta Porta ar fi înaltă cuprindere cu multu mai favoritoare Moldaviei, decătu acelu reprodusu de noi. 2. Că acestu tratatu reprodusu în foiletonul Zimbrului N. 1 al anului contenuu se află trecutu și la cota 349 a Arhivei Romănești Tom. P. 3. Că noi amu resturnatu timpurile, puindu tratatul închiatu în suta a peptesprezecea în locul celui de la 1511, tipăritu chiar în Arhiva noastră. 4. În sfărșitu că spre a ne încredinția de această smintă, n'avemu decătu să cetimu încă odată intregul articolu din Arhivă, al lui Neculai Costin, trataturile vechice au avutu Moldova cu Poarta, și atunce în curăndu vomu rectifica o așa greșeală, ca să nu se aducă confusie. Aceste săntu cuvintele Zimbrului.Ne pare reu, foarte reu (și fiecare cetitoru va înțelege pentru ce) că Zimbrul ne sireițte,mai alesu acumu, să întrămu în discuție cu elu despre mai multa sau mai puțina autenticitate a testului tratatului închiatu de cătră Moldova cu Înalta Portă. Numai dar fără de voia noastră, săntemu siliți a'i respunde; respunsul nostru însă va fi cătu se poate mai mărginitu, și numai spre a dovedi că nu noi, amu voitu a aduce în confusie pre cetitori; și dar zicemu: 1. Că chestia nu este de a cita pre tratatul cu cuprinderea cea mai folositoare Moldaviei, ci pre acela a căruia cuprindere este cea mai autentică, lăsăndu a zice că noi nu știmu că testul citatu de Zimbru să aibă grantap fond, o așa de mare deosebire, sau că ar fi celu mai folositoru. Dovadă articolul zece din elu. 2. În adevăru tratatul reprodusu de foiletonul Zimbrului N. 1. anul trecutu este scosu din Arhiva Romănească Tom. P. pat. 349. Însă prin aceasta nu va să zică că acelu tratatu s'au sprijinitu de cătră noi ca celu autenticu. Din potrivă urmărdu consiliului datu de Zimbru, noi amu cetitu totu articolul din Arhivă, și amu găsitu observația ce noi amu făcutu subtu însuși acelu tecstu pag. 351; adecă: Tratatul închiatu la 1512 (sau mai bine zicăndu 1511) între înalta Poartă Otomană și Moldova, care în anii trecuți s'au publicatu în Lopgghieg Fransais și în alte jurnaluri străine, precumu și în Gazeta de Transilvaniea, s'au scosu din niște fragmente istorice de care s'au pomenitu în Arhiva Romănească Tom 1, pag. 103, scrise de cătră șambelanul Balș, ce zice că au luatu copie a acelui tratatu din arhivele Varșoviei, în vreme căndu se afla pe lăngă Stanislav Poniatowechi, celu de pe urmă rigă al Poloniei.” 3. Prin urmare de atunce amu făcutu reservele noastre. Căndu dar amu fostu chiemați de a cita, deadreptul noi, testul tratatului, negreșitu că amu trebuitu să alegemu pre acela care ni se părea mai autenticu. 4. Causa pentru care n'amu datu preferința tecstului citatu de N. Costin, o găsimu în însuși articolul pre care Zimbrul ne au îndemnatu să'l mai recetimu. Iată ce zice N. Costin, pag. 351, a Arhivei: „Aceste „ponturi au fostu foarte păzite pănă în vremea vestitului Craiu Leșescu Ioan Sobiețschi, carele la anul 1685 întorcănduse de „la o bătălie ce avusese cu Tătarii, și tre căndu prin Iași, au cerutu să le vază, și „aprinsu fiindu de o ură nespusă ce avea să se „asupra Turciloru, au poruncitu ce „arză, în mijlocul tărgului, zicăndu, cumu „că Moldova nu va avea mai multu trebuință „de acestu hatișerifu bunu de nimică, prin „resboaele ce căștiga creștinii asupra Turciloru, și cum că Leșii era prea de adelănșii” !Și ca dovadă că C. N. Costin p au avutu înaintea ochiloru „șcevaoi 171 ltrA sei acelu hatișerif, este că totu elu în Notă adauge: Acestu hatișerif de ar fi cu putință Moldovii a cerceta condicile Porții Turcești, l'ar găsi neapăratu. 5. Așadar N. Costin singuru recunoscăndu că elu n'au avutu dinaintea ochiloru sei hatișeriful arsu de Sobiețul în piața publică, și chiar adnotațiile sale puse lăngă fiecare puntu dovedindu că elu întemeinduse pe esperiința istoriei s'au încercatu numai de a reconstitua unu tec stu artificialu, noi întocmai cumu au făcutu și Colson, și Neigfebațeg, și articolul publicatu în Wanderer din anul trecutu, dacă principatele au dicta de a fi representate la conferințe, amu trebuitu să alergămu la isvore mai sigure, spre a găsi testul celu adevăratu al tratatului? Și care isvoare au pututu fi mai sigure, după Arhiva Turciei, de cătu arhivele Poloniei, țeara cea mai interesată pe atunce de a cunoște legăturile Moldaviei închiate cu Înalta Poartă? Sprijinimu dar cu atăta mai multu, că tratatul publicatu de noi este celu mai autenticu, cu citu teistul seu este în mare acordu cu toți analiștii Unguri, Poloni și însuși Turci. Această întimpinare ne vedemu silitu de dovadă de a o face, nu ca să facemu o falsă erudiție, ci numai ca să nu lăsămu