Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-07-10 / nr. 44
șin----------------Sterva Dumărgeei ere de neioghire vertemăni, Mantia, Lola si Sambăta. Deressele teleggafse se imragta rgin baletine sa pochinate. Abonamentul se lase din Lnnsi la tute Căgaghiile, in tincișri la somisionegi. In Vnongeosi Ia PGugagni Ioanidi, - Rrevtini Incmebcoguiși re vin pun pute de pger ganeni, si reșii sunt 30 lei, rostaranso. - Pandai de inusivillage se „besse șin sen. - Administratia si esreditia sunt în dosul Aspdemiei in spitele gherou, Agofesogni și Sipmati - Ssighle sompnispte pnongmin nau berghiimessu, Se gîndii pntoghin! prunele sen va gemenea sfiniș numai Cedasniei. ANUI P. Deresul Telegrafed. Fe Focșeni!”, Pulișoare dimineață, sosită în Iași la 10 - Contele Coronini astăzi sosește în Focșeni. D baronu Teleiand va sosi mine. Amăndoi acești personagi trecu la Iași. PRINCIPATELE. ACTE OFICIALE. Gazeta de Moldavia prin unu Suplementu estaordinaru din 7 Iuli, publică următoarele acte, pre care le lăsăm apreciației nepărtinitoarei istorii: „secrETARIATUL DE Stat A MoLDOVEI Prin împărtășirea din 7 Iulie 1856 sub No. 2376 aduce la cunoștința publică Adresa Ed. S. Marelui Vornic TEODOR BALII dinpreună cu depeșa Vizibală pentru rănduirea Ecselenției Sale de Caimacan, precum și osăbita depeșă telegrafică din preună cu Giurnalul încheiet de Consiliul Administrativ Estraordinar pentru tradarea Cărmuirei în minele Ecselenției Sale.” Depeșe Telegrafice I. Prezentată la Constantinopoli în 2 (14) Iulie 1856 la 6 oare 20 minute după amendză-zdzvi. Sosită în Iași la 7 (19) Iulie 1856 la 7 oare 10 min. înainte de ameadză-zdzi. Constantinopoli 2 (14) Iulie. MARILE VIZIR CĂTRĂ PRINȚUL GRIGORIE GHICA Iona țărei polcovei în iași: „mlaistatel sa mperiilă sultanul, găsind de cuviință de a vă dissercina de Guvernul Moldovei, au numit pe D. Vornicul Toderiță Balș în înșine înșinie de Caimacan de Domnie a Moldovei; tărziet veți căpăta a mea depeșă oficioală, însă îndată ce veți priimi aceasta, fără preget veți încredința frățele Guvernului.” I. Prezentată la Constantinopoli în 2 (14) Iulie 1856, 6 oare 30 minute după amează-dzin. Sosită în Iași la 7 (19) Iulie 1856, 7 oare 28 min. înainte de amează-zzi. MARELE VIZIR I le vorb. teoror balș, în ași Constantinopoli 2 (14) Iulie. „Maestatea Sa Imperială Sultanul, judecănd de cuviință de a vă numi Caimacan a Domniei Moldovei și a dizsercina pe Prințul Grigorie Ghica de funcțiile de Domnitor, eu l'am încunoștiințat prin telegraf de a încredința fără preget în minele voastre frățele Administrației. Ne întărziet veți căpăta depeșa mea oficială și firmanul de investitură” JURNAL. Încheiat în Seana Estraordinară a Consiliului Administrativ la 7 Iulie 1856, prin asistența următorilor membri: „D-lor Ministrul din Năuntru Logor, St. Catargiu, Ministrul Finanțelor Vornic. P. Mavroeni, Secretariul Statului L. S. Beizade I. Ghica, Ministru Lucrărilor Publice Vorn. C. Negre, Directorul Departamentului Dreptăței Vorc. A. Pano, Sfatul Administrativ Estraordinar în urmarea autorizației ce au avut de la Înălțimea Sa Domnul Ghica, după trădarea Ocărmuirei în măinele Statului, pentru a despecetlui orice depeșă sau act oficial ce s'ar întămpla a se priimi pe numile Înălțimei Sale în lipsă, au despecetluit depeșa telegraftică adresată Înălțimei Sale sub No. 1262/ ur. La cetirea ei în seamă, luănduse încredințare că ace depeșă adresată din partea strălucirei sale Marelui Vizir Înașei Porți cuprinde că, Maestatea Sa Imperială Sultanul, găsind cu cale de a dispovora pe Înălțimea Sa de cărmuirea Moldovei, au numit pe D-lui Vorn. Teodor Balș, în calitate de Caimacan a Principatului Moldovei pentru care va priimi în curănd depeșă oficială, iar îndată după priimirea acestiea se încredințeză fără întărziere frănile administrației. Tot odată Sfatul priimind și adresa Ecselenției Sale Caimacanului cu data de astădzi, însoțită de copia depeșei ce și Ecselenția Sa au prii vlit sub No.1”70. ..v.. totu în aseminea cuprindere de la Strălucirea Sa Marele Vizir, încheie că puterea ocărmuitoare încredințată lui prin înaltul Ofis No. 41 contenește, și dar să vor înainti următoarele lucrări: a) Toate mădulările Sfatului încorpore vor păși de îndată la locuința Ecserenției Sale Domnului Caimacan spre ai trăda frănile Guvernului. b) Copie de pe ambele depemne precum și pe acest Giurnal să vor publica spre obșteasca știință, și s) Spre regula osăbitelor Departamente și să va trimete copie de pe Giurnal numai. Secretariatul de Stat va aduce grabnic întru împlinire dispozițiile decretate.” IAȘI, 10 IULI. Prin însuși traducerea testuală a articolului din Jurnalul de Constantinopoli, cetitorii nostri se pot convinge de teoriile care astăzi se predică de presa Constantinopolitană în privința principateloru, teosantemu departe de a le uii pre care noi atribui, cumu sprijină presa europeanăaltoru organe oficiale, de cătu singurullui Noghes, teorii, însă, care nu sprijină mai puținu de cătu că: 1. Principatele n'au avutu tratate cu Înalta Porta, ci simple hatihumaiume, date de biruitoru biruițiloru, de stăpănitoru supușiloru. 2. Principatele sântu provincii nemijlocite ale imperiului Otomanu întocmai ca Albania, Bosnia, Bagdadul, etc. 3. Turcia are asupra principatelor„ dritu de ”suveranitate, dar nu de simplă „suzeranitate. 4. Pretenția principateloru la ”autonomie," la o ocărmuire neatărnată de sine (seltb-foregnment) or căndu Turcia voia, „fiecare dată unu nou „firmanu imperialu împunea condițiile de „administrație ce Suveranul le judeca de „cuviință! În conta unoru teorii atătu de false, atătu de contrare istoriei, dritului ginteloru, și drituriloru principateloru”, recunoscute formalu prin protocoalele conferințiloru de la Parisu, și prin din 30 Mart care le încheie, totă presa eurotratatul peană, adecă, englesă, francesă, belgică, rusească, germană, și chiar o parte din acea austriacă au protestatu. Zimbrul, pe lăngă întimpinările sale, au reprodusu și refutațiile „Presii" și a jurnalului Imperiului, Le Bais, foie semi-oficială a guvernămăntului francesu. Singurul jurnalu Moldovinescu, ”Nepărtinitorul” au remasu mutu; și cu toate aceste elu în programul seu au zisu că: „Susțănăndu autonomia patriei și privilegiile asigurate nouă prin scumpul sănge a străbuniloru, etc, etc.” În fața unei tăceri sistematice, atătu de semnificativă, n'avemu dar dreptate de a mai repeta că această foaie este organisată numai în privire de interese trecătoare, personale, și mai alesu străine, dar nu ca să apere autonomie a țerii, căci nici odată n'au avutu ocasie mai bună, datorie mai lăntă, de a rădica glasul în favoarea libertățiloru și a drituriloru Romăniloru, de cătu în momentul de față, căndu aceste, cu atăta nesfieată, ni se contestează în capitala Puterii Suzerane? Țeara, unită sau neunită, este totu țeARA, noastră. Fie ca principatele sau să nu se întrunească, totu patriea să se unească autonomiea loru totu este celu mai scumpu din driturile noastre, căștigate, cumu zice singuru Nepărtinitorul, de cătră strămoșii noștri, prin șiroaie de sănge. Prin urmare, în privirea întrunirii principateloru sub o singură domnie, totuși aru trebui să fim uniți căndu se atinge de celu mai mare și mai scumpu bunu (sommpm bonim) al nației, "autonomia noastră” În unu asemine momentu, înaintea unoru teorii atătu de perfide, și unoru amenințeri atătu de îngrijitoare, a tăcel, căndu însuși presa străină au rădicatu glasul spre a protesta, este a nu fi jurnalu romănescu, sau chiar moldovenescu, este a nu fi Nepărtinitoru””; este a fi numai unu organu cu desăvărșire părtinitoru, dedatu intereseloru străine, unu instrumentu al împilărei și al subjugării patriei ! Istorica va ave greutate a înțălege că, în o asemine mare crisă, s'au găsitu omeni ce se zicu Romăni, fii ai Moldaviei, carii nu numai stau indiferenți, dar încă contribuează la isbutirea unui planu menitu de a sfășia driturile mamei-țeri, și de a pregăti fere urmașiloru noștri! Or că tu au voitu să ne sparie Gazetele de Viena, spuindune în toate zilele că întrunirea Principateloru au remasu rosu, avemu semne bune că cestrea aceasta vitală a țeriloru noastre stă încă neclătită pe temeliele pe care au pus'o concare ne face a cregresul de Parisu. Cuvăntul de așa este că jurnalele de Viena n'au înce este fără temeiu, căci chiar desbinați