Steaoa Dunărei, 1858 (Anul 3, nr. 69-107)
1858-11-22 / nr. 83
STROA DUNAPNGI- 213 iși luă unu biletu la drumul de feru spre a merge la Țarscoie-Selo, și pusă în buzunarul seu scrisoarea ce o adresa Împăratului, și în care elu ăi descoperia totu adevărul. Pe drumu elu întălni pre Cneazul D.... carele vede în toate zilele pre Împăratul lui lucruri foarte mari, și că vrea să-i vorbească în persoană. „Așteaptă în grădină la cazul celu mare, și Împăratul va veni îndată pe acolo. sei, Solovevici se înainti, scoasă pălăriea și înfățoșă Împăratului scrisoarea; însă asta vrea să ți deie o scrisoare. Împăratul se întoarse și întrebă pe tănăru: Ce vroiești? - În interesul patriei îndrăsnescu unu pasu, care poate nu este legiuitu; dar inima mea mă silește; monarhul, voi cetip, dăo adjutantului. - Cu potu da această scrisoare numai Maiestății Voastre; a o da în alte măni ar lost pentru alții. Bine boiți a o primi, căci ea vă descopere uneltirile înaltei comisii. Împăratul aruncă unu pătrunzetoriu asupra tănărului, scrisorea și se dusă mai departe. Solovevici se dusă la Cneazul D, carele nu avu timpu să'l primească, însă apoi ăl chiemă căndu află că elu își dusă scrisoarea Imperatorului și se sili a l liniști despre urmările pasului seu. Tănărul se înturnă la Petersburg, și a doua zi se duse la Secretariul de Statu Butcov, căruia u ăi pare toată întărisul în trăsură cu tănărul și să dusă la Contele Orlof. Mirarea Secretariului de Statutu mare, căndu Contele Orlof săi zisă cu un glasu seriosu: „Astăzi diminiață am primitu o scrisoare autografă de la Împăratul.” și pe urmă întorcănduse cătră tănărul ăi adăogi: „Maiestatea sa, miau ordonatu ca să'ți mulțemescu în numele seu din toată inima, și să'ți spunu că ești unu sufletu nobilu și unu funcționariu credinciosu, Miiastatea Sa au ordonatu apoi ca Întorcănduse acasă, Butcovsăi arată că nu'l mai putea ținea la comitetu, fiindu că eru perdusă încrederea membriloru, dar fiindu că era voința Împăratului, apoi va fi întrebuințatu aiure. Dar Împăratul aflăndu aceste, ordonă ca tănărul să rămăie la comitetu. Însă boierii cei mari au știutu să și ajute. A se împotrivi voinței împăratului era cu neputință, ei dar păstrară pre tănărul trădătoriu la comitetu, însă eru însărcinară cu păstrarea arhivei.” ACTE DE MUEMIE SAU ORGANIZATIUNEA RVINSIRATE GONGANIE. (Urma de la No. 81) Împregiurările politice esteriore au fostu de fire a înlecui Rusiei amestecul în începutu favorabilu în prefacerea starei noastre publice esternă și internă. Cu căderea lui Carolu alu III alu Sveziei Rusia își asigură preponderința sa în marea Baltică. Prin ruperea ecilibrului din partea Nordică a Europei, cumpăna dintre Rusia și Turcia, de la marea Neagră, încă se clătină. Dacă Turcia nu aru cutu, ca mai întotudeauna, interesulu seu, dacă aru fi înțălesu că drumulu ce trebuia să ducă armatele în sinulu seu era căderea lui Carolu alu HII. nu aru fi lăsatu pe acesta să'și consume activitatea sa la titlu Varnița, nu aru fi încheiat pacea de Prutu. Germania era ocupată de vutetulu vinceleloru Putelui Fridericu celu mare alu Prusiei. rea era ocupată în Nordulu Imperiului. Sceptrulu Franției, după o desfășurare nevăzută a puterei sale militare, căzuse în mărndouă revoluciuni era ocupată cu întemeierea Domniei asupra măriloru.. Iaru Rusia, fără frică de molestare na Ludoviciloru guvernați de curtizane. gluera ce văzuse din partea vreunui imperiu, ăși puterile sale spre Marea Neagră și Dunărea, și, în fiecare contractu ce încheia cu D. Portă, nu uita de a stipula în favarea Principateloru condiciuni ce trebuiau să împrospeteze în ochii D. Porți drepturile loru lăsate în uitare. Cu toate aceste, D. Portă, uităndu limbagiulu ținutu la tratatulu de Belgradu înprivința Principateloru, îngădue ciuntirea loru prin deslipirea Bucovinei sub pretecstu de unu drumu din Galiția în Transilvania, prin deslipirea Besarabiei sub pretecstu deo pace vecinică. Și cu toată apăsarea lăuntrică din partea Î. Porți, cu toată călcarea în piciore a condiciunei de apărare a întregimei teritorului nostru, rădicarea lui Teodoru Vladimirescu în contra eteriei dovedia îndestulu că Romănii încă erau credincioșii. Porți. Ce i dreptu în așa împrezjurare, și pentru unu minutul. Poartă ă și adusă aminte de drepturile noastre și lăsă ca domnii să fie fii ai țerei. Românii însă nu știu că a se folosi de astă ocasiune spre a'și da o organisăciune socială și politică ce să fi servitu de leagănu renașterei loru, nu se grăbiră a'și lămuri din nou raportul cu F. Poartă. Evenimintele politice mijlocică căpătarea din măna Rusiei a Reglementului Organicu. Ce'i dreptu, acestu așezămăntu era unu progresu în privința ordinului publicu ce'l precedasă. El însă, pe lăngă defectul că era unu productu streinu, cuprindea în sine defectul principalu că punerea în lucrare a principiiloru lui nu era gărăntuită prin așezăminte conrespunzătoare. Împregiurările anului 184u schimbără năzuința favorabilă a Rusiei pentru drepturile nostre, vădită prin tratatele precedente încheiete cu Î. Poartă. Pe neașteptate Rusia începu a numi principatele Române de țeri întregitore Imperiului Otomanu. Fără îndoială că teoria această nouă, despre dreptățile Moldo-Româniloru, era o necesitate politică, căci ocupa să militărește țerile noastre, și trebuia să justifice o așa ocupare. Imperiulu Otomanu, în locu să vadă în această teorie o curbă a unei ocupăciuni viitore, a unei luări de amanetă ce să garanteze o soluție favorabilă a chestiunei cheiloru Sf. Mormăntu se grăbi a vedea o dovadă de amiciție. Evenimentele posteriore acestei teorii dovediră că Europa trebuia să vină în agiutoriul Turciei spre a deslega nodul ce însuși împletită. Drepturile noastre seculare meritară, din norocire, din partea Europei, o binevoitoare atenciune, crescută fără îndoială prin posiciunea geografică a țerilor nostre, prin domnirea vănei principale a comerțului Europei spre Orientu, crescută pote și prin ideia de putința formărei, la gurile Dunării, a unui Statu neutralu ce să serveze de piatră despărțitoare împărățiiloru ce și zicu ca Eroii din Omeru „iemă ori te iau”. Tratatul de Parisu se încheie și principatele Romăne se iau sub garanția colectivă a puterilor întru căt se află în posăsiunea drepturiloru consfințite prin primitivile tratate. Ori cătu e de timidă redigiarea articulilor 22 pănă la 26 a acestui tratatu, privitore pe principate, totuși acestea nu se voru putea refusa de a recunoaște că prin acestu tratatu viitorul loru s'au asiguratu, că esistința loru politică nu mai poate fi obiectulu unui atentatu politicu. Fără îndoeală ar fi fostu de doritu că acelu tratatu să nu fi cuprinsu în elțermul mai multoru erore istorice. Dar cine altul este culpașu, dacă nu noi ce, în timpu de aprope 25 ani, nu ne-amu silitu de a face cunoscutu Europei drepturile noastre!... În fine Divanele ad-hoc, convocate de D. Poartă în urma delegăciunei conferate de tratatul de Parisu, se adună spre a esprima dorințele țezei în privirea viitorei organisăciunei lăuntrice. Istoria ținăndu în samă auspiciile sub care s'au deschieu acele Divane nu va lipsi de a giudeca după cuviință lucrările loru. Divanul însă de Moldova, spre lauda ea, s'au sflitu mai cu deosebire să constateze drepturile suveranităței noastre esterne, nemicșorată prin legătura neegală încheiată cu . Portă. Destul că aceste Divane, unul în ședința din 71 Octomvrie și altul în aceea de 9 Octomvrie, s'au grăbitu a prochlema mai în unanimitate dorințele, de unirea principateloru în unu singuru statu, a căruia legături cătră Poartă să se lumineză din nou la lumina căpitulăciuneloru, cu unu Domnu streinu, ereditariu, și cu o cameră representativă. Șn actul de convenciune subscrisu în 19 Avgustu au regulatu viitorul nostru raportu cu D. Portă și principiile viitorei noastre organisăciuni. Aceasta este în scurtu desfășurarea politică a principateloru. Agiunși la acestu puntu, ni se deșteaptă fără voe suvenirea formărei statului Belgiei din sec. 1800. În vreme ce revoluciunea din Wuse aruncă scănteia neliniștei în statele megieșite, străbătăndu pănă în Polonia, provincia Belgia, ce forma cu Olanda unu statu sub sceptrulu casei de Nasau-Oronie, nemulțumită de tonulu ce luase Ziarele Ministrului Dreptăței van Maanen, care se interpretau ca dăluștatu administrăciunei neatărnate a Dreptăței, cu ocasiunea representărei Operii „ Muza de Portici ” din 26 Augustu, dădu semnalulu în contraseu, a regelui de Olanda și, după contituirea veniului provizoriu, păși, în ziua de 29. Noemvrie, în congresulu naționalu din Brusela, resculărei regelui și a laregele de Olanda. După aceasta nu tărziu congresulu păși la alegerea șefului statului și, după căderea ei spusă că avea să cu pe acolo cu unul i se închina, și trenu putu stă i zică alta cutu o grozavă faptă, arăte Împăratuparecă trăsnitu, și de cătu: „Ai făte vei căi. Din acesta regu plarea mei în În curăndu Alecsandru se mărgini a pre Maiestatea Acesta fu cu înainte fără re. Atunce și a'mi face din copiii a lua sama la scrisoaPapa, omul au răspunsu Pe urmă se copilul strigă: Voastră această scrisoare. Bine, ceastă cameră să nu ieși.” să elu II. trecetiți ochiuă priiși să răanemorocirea mea fără soserviciu ca unu omu capabilu.” Și ne cunoscdesfășura Sala prochiemarea cădereimiliei Nasau-Oranje de și conferințele de London, din 17, încheiese că Belgia să taie cu lui Gilemu pe tronulu Belgiei, de prin protocolulu facă o armis