Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-11-18 / nr. 91
Nu este partită în Europa afară de cea dosită și abstractă rusescu însemnele de pe casa consulare și după de au încredina republicanismului, carea nu aru fi luatu parte de conpătimire la sortea familiei orleane. Ludovicu Filipu, zică ori ce voru vrea contrarii, și inimicii lui, a fostu unu făcătoriu de bine pentru Franția, unu Monarhu, care în decursulu timpului de 18 ani alu regenției sele a adusu desvoltarea din lentru a imperiului seu la unu gradu arăta plinu de viață, încătu celelalte epoce de mai nainte nu lu potu arăta. Insolența petulante, prin carea s'a săvărșitu într'unu momentu nevighiatu surparea tronului din Iuliu, și nepilduita temeritate, prin carea clasa cetățeniloru din Parisu a părăsitu pe căruntulu loru Monarhu, pe bine făcătoriulu loru celu mai mare, a fostu culpa tragică a revoluțiunei din Fevruariu, carea în urmările ei nu'și resbuă numai de Franția, ci a înveninatu totu, ce a venitu cu dănsa în contactu. Aceasta este o temă lungă și adăncă cu înfiorări pline de misticismu. Căci în adeveru mai săntu tragedie de ale sorții, mari și înspăimăntătoarie, poeții însă ai noștrii săntu slabi și miserabili! Destronisații Orleaniști și șai nainte destronizații Burboni cu a loru istoricește mai înalte pretensiuni își stau și în ecsilu vrăjmășește către olaltă. Unu principiu îi desperția, și o damă, carea în tăria caracterului s'a arătatu ca unu bărbatu în cea mai mare ispită, a ținutu flamura în susu. Nu va fi unu capu neiteresante pentru scriitorii de Istoria timpului nostru, a descrie catingana aceasta fusiune, ce s'a săvărșitu între amăndoue familie. Pentru noi este destulu lucrulu săvărșitu, ca să privimu cu încordate interese asupra urmăriloru acestui evinementu, mări voru fi mizlocitu și nemizlocitu. Mizlocitu. Fiindu că în preschiatei oposițiuni a legitimiștiloru și orleaniștiloru, carii în acesta desbinare erau neputințioși pune sfărșitu. Înpreunarea face tăriă este o devisă vechiă, și ce ori în simplătatea sea nu se vedea pre primejdiosu pote fi astăzi întru totimea tăriei sele de cea mai mare însămnătate, și deacă nu astăzi totuși măne, mai tărziu oarecăndu! Însă și nemijlocitu. Faptulu fusiunei va esercea asupra ținerei lui Ludvicu Napoleone în politica sea din lontru și din afară negreșitu cea mai mare influință. Aceste urse luămu în vedere aceasta pentru noi mai aproape, politica dîn afară a capului de statu, și fusiunea poate avea urmare a o înfricoșa. Pănă acuma nu s'a făcutu nimicu din partea poteriloru nordice, ca să se pună ceva în drumu pusețiunei lui Ludovico Napoleone mi poterei lui. Ba din contra acesta fu recunoscută și atunci, căndu elu ceru și proba cevași cam țărișură, recunoșterea titlului de imperatu. Acuma însă noi nu știmu, ore este numai o iotă adeveratu despre acea, cum că influința împeratului Nicolau asupra Contelui de Lambordu aru fi oblitu calea spre fusiune. Destulu că se povestește, și aceasta istoriă negreșita se va lua în băgare de seamă și în Fonteneble. Apoi fie ea adeverată sau neadeverată totuși ea se va lua la curtea lui Ludovico Napoleone ca o parolă asupra demonstrațiuniloru resboioase ale Franției, și se poate, că să va lua în considerațiune, și voru încărni, cu atăta mai multu, cu că tu prin fusiune se atinge simpatia familiiloru a casei regești din Anglia, și alianța anglo-franțuzescă poate suferi din partea aceasta o cutreerare. Însă mai este oare ce cu putință, nitațiunea în tulerii, și disposițiunea pacinică a stăpănirei franțuzești o pote întorce spre resboiu. Nu este fără putință că să va juca cuitu, seu duplu, și față cu întăritulu legitimismu, se va întări și. „întorcănduse la tradițiunile înperăției din tăie! Noi cugetămu că aici zace unu pericolu mare pentru pacea europeni! În toată întămplarea episodu din Froidorfu și Direncrutu este unu evinementu cumpănitoriu și pentru viitoriulu celu mai de aproape, și cu ateptare încordată privimu înaintea șiriloru din Parisu despre impresiunea, ce a făcutu acestu evinementu acolo. Din belgratu se scrie, cum că Pașa de acolo aru fi căpătatu inviațiune a protesta asupra petrecerei consulelui rusescu în Belgradu. În urmarea acestui protestu a luatu consulele generale ÎAmntămplări de zi, tatu sudiții sei protecțiunei Austriace, s'a dusu la Semlinu, ca să așepte acolo inviațiune mai departe. În privința acesta se scrie din Semlinu, cum că Pașa din Beltradu a vrutu să bombardese cetatea, și așia au alergatu consulele generale Austriacu D. Radosavlevcici ca să desmănte pe Pașa dela aceasta intențiune dăndu totu de odată și consulelui Rusescu svatu să se retragă cam deodată la Semlinu., Fiindu că în Serbia săntu doue partite, asta se poate ușoru întămpla, ca între națiunea sărbescă să se nască certă, și atunci aru fi silită o potere mare a întreveni acolo. Belgradulu este în pace. Maiestatea Sea împeratulu a bine voitu a aplacida înpărțirea Transilvaniei în 10 cercuri, și adecă: a Sibiiului, Brașovului, Odorheiului, M. Oșorheiului, Bistriței, Dejiului, Clujului, S. Șomleului, belgradului și alu Orăției. În fiește din nuS'a hotărătu definitiva cum că principele Știrbeiu nu va merge la Parisu, ci va petrece iarna în Viena. Feciorulu lui însă principele Gheorghiu poate că va merge la Franția. Amăndoi principii Ghica și Șirbeiu trăescu foarte amirabile și și schimbă adeseori vizitele. După date oficiase resultatulu venituriloru și cheltueliloru poștali și telegrafice în Monarhia Austriacă a fostu în luna lui Septemv. a. t. următoriu: S'au datu 3145,582 scrisori marcate, și 441618 nemarcate, 4279 depeșe de statu, și 9114 private. Venituri poștale arată următoariele cifre 794,900 fl. venitulu telegrafiloru 53,692 f. Cheltuelile pentru poștă se urcă la 696000 fl. pentru telegrafu la 42847 d. și așta rămăne căștiga curata dela poștă 98900 f. iară dela telegrafi 1845 34. Din porunca Maiestății Sele a împeratului se va înființa pentru confesiunea greco-resăritenă în țara unu consistoriu episcopescu. În unele cercuri ale galiției și Bucovinei erăși a izbucnitu ciuma viteloru. Ambasadorele rusescu în Parisul. Chiselet a primitu spinețiunea de vănătoare a împeratului Franției la Fonteneble, și de aci concheie diplomația, că relațiunile prietinești între Rusia și Franția nu săntu stricate. În Serbia se înpartu artie în care între altele se zice: Voi Sărbiloru pregătiți vă pentru unu viitoriu mare. Țarulu este măntuirea noastră. Nobilele sănge alu Sărbiloru celoru căzuți la Cosova strigă cu o mie de glasuri la ceriu resplătire. Turcii au locu destulu pentru cruzimea sea în Asia. Noi vechii și dreptu credințioșii creștini amu fostu scoși cu poterea de mohamedani din ale noastre drepte posesiuni, acuma a venitu timpulu resplătirei. Să ne adunămu la chiămarea Țarului, care ne'a scăpatu din multe nevoi. În contrastu cu acestă limbă a Sărbiloru cercuiese în Bosnia următoria adresă a populațiunei creștine de acolo: Regele din Moscva cere dela înălțatulu nostru , mai multe lucruri, care acesta nu le pote da nici întru'un modu. Toatte raialele și toți ceialalți turci săntu de părerea îngeratului loru. Noi mulțemimu lui Dumnezeu și marelui nostru înperatu, cum că arătu străbunii noștrii cătu și noi înșine amu vezutu lumina în în provinciele otomanice înperătești, că amu trăitu în pace și cu securitate (?), și că nouă ne este concesă o desvoltare mai liberă a relațiuniloru noastre religioase și naționali decătu la străbunii noștrii. În considerațiunea acestora vremu noi clară și a muri în aceste împărătești provincie, și a nu ne despărți nici întru'un modu de sultanulu, seu să ne lăsămu înpinși din pămănturile noastre. Ba noi ne rugămu din inimă lui Dumnezeu, ca să ne țină pre înălțatulu nostru împeratu, și să ne lase a fi raialele lui pănă la moarte. (Mai că nu e de crezutu). Aceasta adresă precum și cele mai multe a stors'o dela creșini vezirulu Rușid pașa, de aceea și sună așia frumosu. Consiliulu în ministeriulu din afară de cabinetu a ținutu în 19 a lunei acestei în Londonu 3 oare întregi. Maiestatea sea înperatululu a ordinatu crearea de 10 sghipendie căte cu 300 f. m. c. pentru proconsirea profesoriloru gimnasiali în limba germană și italiană. În Badenu s'a escalu o diferință între guberniu și arhiepiscopulu din Fraiburgu, în urma cărei acestu de pre urmă a escomunicatu mai multe persone. Jesuițiloru din Fraiburgu s'a poruncitu ca în 10 zile să eoo din cetate și din pămăntulu badenezu. Contele de Isenburgu care a bătutu pe ministrulu Hasenflugu a nebunitu. Fusiunea poate înălța imitele orașe se voru așeza oficiolate cercuali.