Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-05-23 / nr. 40
Iș uniul ese de doei pe cembriănăi Merturei și Sămiulta. atovottini Prenumerațiunea se face în Siriu la fgeditura foiei; pe afraa 40. il drenumerațiunei gentru . Sibiu este pe anu 7. 6l. m.e,iar pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr- Pentru celelalte părți ale TT Preșacicoțte, șu bani gana, prin opadeș uneori rriniite, adresate către agi Gubt a smiuiza. Vo5 Cipua maiu 15a.ransilvanii și pentru proviniiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu A4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirulu cu slove mici. șobpolvati Menemu” ememrucăiue pore: 30 Maiu. Monitorele de eriecree Cututi plecarea principelui Mencicof nu se poate ușioru crede, că după .. țiunea lui diplomatică voru urma vrijmășie. v u. figiuiie” a primitu articululu 129 alegele Clali la mierii IȘIDPP Ar țile esu măiesttriele cele frumóse. (Capetu.) peli mijloculu văcului alu 12 lea se afla la colonia în floau uculă de pictură germană. De azi înainte germanii se siliră a fi de propășire în acestă arte frumosă; încă cu o toturi acute la atăta perfecțiune ca italienii. Noțiunile de viță slapuntă încă se vedu a fi miți o rază de lumină de la Constantinopole, cu care era legate în privința religiunei. În veaculu alu 11 și 12 se afla între ruși ii colea căte unu istoricu și postu populare, însă incursiunile cele dese ale oardeloru asiatice pe deo parte, iar pe de alta despotiesmulu celu prosu, care a domnitu dea pururea în sinulu aceloru popre, a egănsu cu încetulu și adea șică rușină, ce se rătăci prin acele cămpie selbatice. Petru celu mare, fundătorele autocrației rusești, se sili din tote poterile a întroduce înțețele sele comercialu și industria, cu care acaziune se părea că și șiințele voru lug o spurătărire, ele însă fiindu peste plante furte plăpânde, cărora nu le priește într'unu pământu rece și grățiosu, se necară îndată după a loru străplăntare, neputânduse împăca cu spiritulu despotismului ce domnește acolo. Căntecele naționali rueelui, după cum aburămu norocire a le cunoște din propria nostră eeperiință, au ca la tăte ponarele întă netultivate, eunu caractere tristu, melancolicu, apăsătoriu seau cu totulu Jo- viale și territoriu peste tote marginile bunei prviințe Dela revoluțiunea franțoziloru încoace se începe o nouă eră atătu în stințe cătu și în ariile cele frumoase pe la tte poporele cultivate. Silința cea mare a franțoziloru de a'și văzu în totu loculu de împreună cu limba și gustulu loru în ceea ce privește la șiințe și ariile cele frumose, a produsu o reacțiune înfricoșată în totă Germanii, carii mai nainte începuseră a'și înzestrița limba cu cuvinte franțeze, acum conduși de unii Lesingu, Clopstocu, Herderu, nu pregetară a o curăți de străinisme. În scurtu după atestia ese pe tapetu principele poețiloru germani faimosulu Goete, care dede o nouă direcțiune întregei poesii germane în toți ramii ei. Deodată dar șticupă elu asudă în acestu cămpu măritu multu plăcutulu Șileru, Jeanu Paulu ș. a. în cătu potemu zice, că poesia germană subt Goete și Șileru a ajunsu la epoca sea de auru. perimul acesta a făcutu mare mișcare și între poeți frunteși, căndu massele seu glotele de poporu se redică pencluzor libertății m și sprijinirea causei naționali, cine aru poate porti, ca poeții să remănă cu mănele în sine? Aceștia le descriseră libertatea cu colorii cei mai vii, aceștia tli însuflețiră a merge cu peptulu deschisu în contra baterieloru de tunuri și a nu le păsa de mire, cum o face acesta autorele cunoscutei „Marsileze. Totu pe acestu timpu esă la medanii și autorele căntecului „Cai ira, ”de împreună cu Veganger, G. Sand ș.a. După exemplulu acestora pășescu și italianii în frunte cu Avieri, Cesaroti, Pindemonte, Joscolo și alții carii împlură pepturile popireloru de nește speranțe vie pentru patriă și rațiune. Totu acesta o fate și în Epglitera unu V. Scotu, viton și Silele. Cu unu cuvântu poeții din periodulu acesta dovedescu învederatu la lume, căcei știu căuta și de politică iar nu numai de frunză verde, și că versurile loru au contribuitu fîrte multu la reportarea cului gruman, la recăștigarea libertatei și a „geneniluu- naționali, dederă ei însuși artele vuviințiose. Nemicu era mai oirescu, de cătu ca poesiele copuilari, eșite în primăveara revoluțiunei, să'și croiască și altele musicali totu așia sgomotose și cu caractere fulminante și străbătătoriu cum era și țesetura loru. Adeseori poeții în foculu fantasiei loru își durere numai, că acestu șiritu sgomotosu ce a întratu atunci în musică, domnește și păpă astăzi celu puținu la nemți, unde căndu asculți la o fetiță, ce ți căntă la claviru au la pianoforte și vezi că i se mai despică peptulu celu și plăpându, nu ți trece din capudeea, că oranțozii seu muscalii nu voru fi pe la pirtă, și că ea vrea ore și cumva te aduce în estasu, ca să ți reîncinți ețada cea ruținită, în vreme ce noi ne aflămu în epoca patei , salei M. Într'un timpu, căndu spiritele omeneși se îtrecu într sine întru a dărâma și a trage gipsu totu ce este amticu' și obsoletu, fără a se precugeta de ceea ce pruti a se pune și zeciuui în locu, pu e mirare, dacă arhitectura în aceetă curiere de timpu p'a fostu în etare a scote la lumină opuri muărețe și încăntătorie, în că numai că este dreptă înfruntarea ce se face astăzi arhitecțiloru, că ei nu mai știu clădi biserice și turnuri grandinee, de cătu numai case private, umbie, gumuri de aert și elmine de bursă. I. Sculptura și pictura, cu toate aceste împrejjurări, au luatu o înaintare în bucurătoriă mai alesu de căndu au îndeputu a celăți pintre tote clasele poporului. La a loru propămire a conducu mulcu și invențiunile cele mai noue, cum este dagerotinulu cu reformele lui, zugrăvirea în grijă seu vitru ș. a. Mai multu însă de cătu toate o ajută spiritulu, ce domnește astăzi pentru formarea și naintarea de asociațiuni și reuniuni literarie și prtietice, cu esposițiunile cele mărețe, cum fu de esemplu cea abia Londona din anii trecuți și cum va fi cea din estimiu la America, ca să tăcemu despre cele perdurătorie, de care se făcurt mai în fiecare căpitale a Europei celei cultivate. Prin aceste așezăminte arătu de corespunzătorie cu spiritulu soclului în care viețuimu, artiștii nu numai ci și ieu îndemnu nou de a se perfecționa în ariile lru, lele sele cele crunte, ci totu odată își vedu resplătite și osteniiar lumea nainteză în gustu și în cultură, desbrăcăndu prejudițele cele ruginite și moștenite din seculii cei plini de varvarismu și de necioplire. Aceste ariii doritu ale aduce deocamdată la cunoștința poporului nostru în privința arțiloru seu măiestrieloru celoru frumoase, cu scopul ca mai tărziu să putemu vorbi despre una căte una, cu aplicare la gradulu culturei, în care se află elu, și să'i chiămămu cu folosu luarea aminte asupra cultivărei acestora frumoase producte ale minței omenești. Deci încheiemu cu încredințarea, că peste puținu ne vomu înplini promisiunea după a noastră mărginită putință. Monahia Austriacă. Transilvania, Siriiiu 21 Maiu. De eri au încetatu activitatea comandei militare a țerei și sa întroduc acea noă subt numire de „Comanda seu