Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-07-01 / nr. 51

Telegrafulu ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe afla­­tă la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Sibiiu 1.iuliu 1853. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu­l. fl. m. c.; iar pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. iar pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu slove mici. N2 51 F . diulu i. Nr1 ă Depeșe telegrafice. Odesa 24 ILm­. c. v. Pregătirile militari se continue. Tăl­­macii fostei ambasade rusești în Constantinopole au mersu la cvartirulu de căpetenie pentru servițiu. Cernovița 4 Iuliu. Eri la 9 ore dimineța au începutu a întra rușii din alți patrulea corpu subt generalele Danenbergu în Moldavia. O proclamațiune a principelui Gorciacos a dec­laratu scopulu ocupațiunei și starea mai departe a oblăduirei țerei de pănă acuma. Constantinopole 27 Iuniu. Privința spre pace este pre­­valente. Austria, Franția și Anglia pășescu ca mijlocitorie; cererile rusești să se fie primitu de poartă după cuprinsu iară­nu și după formă. Învhierea cu formarea unui legionu de străini nu s'a primitu de Divanu. Londonu­l Juliu. Morning Herald înștiițeză că s'aru fi născutu în cabinetu o ceartă pentru întrebarea turcească, și con­­tele Aberdeen aru fi vrutu să fie din elu, însă certa aru fi așezată. Berlinu­l Iuliu. Eri s'a deschisu conferințele generali ale reuniunei de vămi prin ministrulu de finanțiă, care astăzi a pre­­șezutu. Brusela 711. Independința belgică înștiințeză, că marți s'aru fi aflatu unu complotu seriosu alu anarhiștiloru în Parisu. Scutari 29 Iuniu. Întroducerea conscripțiunei în Monte­­negro a au­tatu băgarea de semă a deregătorieloru turcești, care au trimisu tunuri și trupe la graniță. Parisu­l Iuliu. Poliția a prinsu în mijloculu mulțimei de omeni la întrarea operei comice, care iarăși s'a deschisu, și în care a luatu parte împĕratulu și împĕrătesa, doăsprezece indi­­vide armate cu pistoale și pumnarie, care se țineau nainte de so­­țietatea secretă, și săntu cu prepusu despre unu atentatu asupra vieței Împeratului, s'au predatu în măna judecătoriei. Monarhia Austriacă Austria. Viena 4 luniu e.n. În mijloculu diverseloru din parte contrazicătoarieloru faime, ce circulau eri, s'a adeve­­ritu totu mai tare știrea, că Maiestatea Sea Împĕratulu Rusi­­ei a slobozitu unu manifestu pentru întrarea rușiloru în prin­­cipate. Corespondința austriacă adusă în faptă de și nu între­­gulu manifestu, totuși următoari­le pasaje: După înștiințările din S. Petersburgu din 15 Luniu e. n. a fostu dată porunca în ade­­veru pentru întrarea trupeloru în principate, și se crede că a­­cesta va urma între 5 și 7 Iuliu (a urmatu în 2 iuliu) în o mul­­țime mai mică (e vorba de doe divisioane) într'unu manifestu cu da­­datu din Petropole din 14 Iuniu. c. v. a încunoaștințatu Maiestatea Sea a sea hotărăre sub pușiloru sei cu aceea asecutare, că nu aru avea nici acuma intențiunea a începe resbelu, ci Maiestatea Sea are prin ocuparea principateloru a avea numai o zelogire în mănă, care să garantiseze imperiului rusescu restaurarea drepturile ru sele. Se mai adaogă: Rusia nu caută cuceriri, și ele nici nu'i trebuessu, și se entind­e din partea Maiestății sele Împeratului promtitudinea a reținea mișcarea trupeleru sele, deacă poarta se va îndatora a păstra consciențiosu privilegiele bisericei orto­­docse.” De­și ecstrabtulu din acestu manifestu este de totu laconicu, totuși nu se pote a nu se precunoaște însemnătatea acelei pasaje, în carea este epunciatu „Maiestatea Sea vre prin ocuparia prin­­cipateloru a avea o zălogire în mănă, care să d­ezășuiască impe­­riului rusescu drepturile sele­” În aceste vorbe este enunciată neîndupecata tărie a Împeratului Nicolau pentru pretensiunele, ce le a pusu principele Mencicof, și nu se pote prevede, cum să se pună acuma sfărșitu acestora încurcăture pe calea diplomati­­că, deacă poarta va vre să se rasime pe aceea, ca ea numește drep­­tulu ei, iarăși asia neînduplecată ca și împeratulu Rusiei. Se va lucra despre aceea în ce modu se voru grupi puterile Europei pe lăngă una sau ceialaltă partidă litigante, și de aceea tocmai în minutulu acesta este de mare însemn pătate, cum se esprimă gazeta prusiană” „Teți” asupra întrebării „Bătaiă seu pace?”- 4 porni fără întețitorie oricine subt relațiunele de față, „zi­­ce aceea gazetă” o bătaiă, c­ere aru avea de urmare noule cutrierări, aru fi o mare culpă asupra interesului universale europeanu. Noi pentru aceea nu credemu că va urma resbelu, pentru că nicăiri nu este pentru elu vre­unu motivu fundatu, nicăiri o dreptă causă pentru elu. În oriente mai puținu. Căci aici se potu toate acele face, ce Rusia este îndreptățită a cere cu temeiu bunu. A ceea ce a cerutu Rusia în cearta­rea cu poarta, a fostu asecutarea dreptu­­lui pentru credincioșii bisericei grecești ortodocse în Turcia. Ea a mai cerutu afară de acesta concesiunea acestei asecurări de dreptu prin unu actu serbătorescu nerevocabile, pentru că espe­­rința a învățat'o, că toate alte feliuri de încredințări nu au datu îndestulit o aliă garanțiă. Porta însă nu a datu numai credințioași­­loru religiunei grecești ortodocse, ci totdeodată a concesu și cre­­dințioșiloru tuturoru altoru confesiuni deplina securitate de dreptu, și aceasta a chezeșuit'o ea acestora prin actu serbătorescu, cugetabile și cu putință, prin unu documentu, care l'a publicatu în fața întregei Europe creștine, și prin care ea astfeliu a chie­­matu tote poterile europene la garanțiă. Rusia poate clară fi în­­destulită cu aceea ce a făcutu Turcia, și noi cugetămu, că ea se va îndestuli cu acesta, pentru că Împĕratulu Rusiei este unu principe dreptu și temătoriu de Dumnezeu, care nu se poate face nici necredințiosu cuvinteloru­sele, nici nu pote lucra în contra aceleia, ce elu a dechlaratu pentru scopulu cererileru sele.­­ Însă mai remăne unu punctu, care dă mari greotăți - adecă cererea Rusiei de satisfacție pentru înjuria, ce i s'a făcutu de atătea ori prin frăngerea cuvăntului din partea porții. Dela aceasta cerere cugetă Rusia, că nu poate să încete, fără să'și vateme vaza. Ai­­cea zace fără îndoială o greutate, care poate periclita pacea se­­riosu, în cătu nu se voru afla mijloace, care să îndestuleze a­­ceste cereri într'o conplanațiune pacinică. Dreptulu firescu în­­să cere, ca forma satisfacției cerute să nu fie astfeliu, ca ea să stea în disproporțiune către greotatea înjuriei, și nu e cu pu­­tință, ca să scadă demnitatea și vaza, decă va da ela auzi re­­presentațiunei, ce se va face mai puternicului suveranu în privința acesta, cum va purcede acesta representare din partea în prete­­nită, și cum nu va lua o față de amenințare, care la cele de mai nainte în iulie aru mai adăoga una nouă. Cum că astfeliu de re­­presentațiuni se voru face Împeratului Rusiei, avemu toată spe­­ranța, și acesta noi amu­zări­ o și în misiunea generalului Ghiulai la S. Petersburgu. Viena 7 Iuliu. Față cu ocuparea principateloru: Moldavia și Romănia, care după cum știmu, a urmatu de­plinu, însuflă cu atăta mai mare interesu tonulu, în care s'a scrisu artia din urmă După alte foi publice

Next