Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-02-21 / nr. 15
60 caru descoperitu, în care pe loculu celu dinainte cu spatele către cai ședea elu, eră pe celu din dereptu preotulu, la loculu pierzărei, unde ajungându la 8 care și supă resplata pentru fapta sea cea spurcată. Montenegro. Mai multe Gazete împărtășescu știrea, că Montenegrinii aru fi biruitu iarăși pe Turci. În 8 Fevruariu a poruncitu Omer Pașa la 500 de Turci, să trecă preste podulu numitu „Hagi Most” și să se întindă pănă la Frutac. Montenegrinii n'au fostu în stare de a împiedeca trecerea Turciloru, și așia ajunseră aceștia fără de nici o greutate pănă la Frutac. Montenegrinii se așezară cu tabăra loru, unii la Usițchi Most, iară alții la satulu Bitasovți. În paptea din 8 spre 9 începu răulu Țeta în urma unei ploi a crește, și rupsă podulu „Hagi Most”. Răulu eși de ambe părțile preste țermuri, și așia despărțemăntulu din Frutac era tăiatu de cătră ceialaltă oaste turcescă. Noptea năvăliră Montenegrinii și încă tocma din acele sate, de care Omer Pașa mai puținu se temea, în numeru ca 3000 de inși asupra lagărului lui Omeru Pașa, fiindu favorisați de întunereculu noștii. dormeu, alții erau osteniți, alții eră și erau cu totulu slăbiți prin umeziala locului; prin ataculu acestu neașteptatu aduși în cea mai mare confusiune începură a fugi cătră fortăreța Sput în cea mai urâtă neorănduială. Acuma se aruncară Montenegrinii și asupra despățămăntului de la Frutac, și lu siliră ca să depue armele. Trofeele acestei învingeri sântu: 500 prisonieri, 400 și mai bine de morți, și multă pradă stătătoriă din cai, arme, și tunuri, ba se vorbește că doră și cassa de resbelu aru fi căzutu în mănile Montenegriniloru. Turul unui Redactor respunzătoriu: următorrele: plinitu, Turcia. Gazetei de Trieste se scrie din Constantinople 12 Fevr. la miazi Alaltăieri s'a îmbiatu Ambasadorii Franției și Angliei a fi mizlocitori în diferințiele, ce se află între Austria și Poartă, vrutu să primescă mizlocirea. Pănă înainte de acesta cu doe ore încă n'a urmatu nici unu respunsu mulțămitoriu din partea porții; ba azi dimineță s'a vorbitu forte tare, că respunsulu, ce lu va da ministeriulu turcescu, va fi negativu. Pretensiunile, ce s'au făcutu din partea Contelui Lainingen în numele Guverniului austriacu, sântu formulate în zece puncte, dintre care cele mai de căpeteniă sună asia: Dechiararea de pămăntu neutrale a graniței turcești de pe uscatu, care e vârâtă ca o limbă în teritoriulu austraciu aprope de Cataro. Dimisiunea emigranțiloru maghiari și poloni carii dela A. 1849, încoace s'au priimitu în armata lui Omeru Pașa, și internarea loru în Asia mică. O scrisore de escalare din partea Sultanului către Maiestățile Loru Împăratulu Austriei, și Împăratulu Rusiei pentru purtarea cea necuviințiosă a porții cătră aceste puteri în causa emigranțiloru în A. 1849 și 1851. Îndestularea și plătirea pretensiuniloru de datoriă, ce au a face supușii austriaci, sau despăgubirea acelora în bani pentru căte s'au grămăditu de 25 - 30 de ani încoace. Dintr'aceste 10 punturi nu este iertatu a luoa și a desbate câte unulu singuru, ci ele trebue tote la olaltă, ca unu ce întregu, să fie primite din partea porții. Se zice, că priimirea și încuviințarea acestoru zece punturi e condițiunea, sub care Austria va restaura erăși raporturile prietinești de mai nainte cu porta, și nu va urma o desbinare între aceste doue poteri. i sau fostu pusu porții O altă scrisore din Constantinopole totu în Ziornalele susu pomenitu aduce știrea că în Constantinopole domnește o spaimă groznică; pănă sâmbătă la amiazi porta încă n'a încuviințatu cererile Austriei, și Contele Laminga a trimisu notele pănă atunci primite îndărăptu cu aceea băgare de semă, că proposițiunile Dară Contele Lainingen, ambasadorulu Austria cu n'a Terminulu, ce pentru darea respunsului, și care la 7. Fevruarius'a fostu îms'a mai prelungitu oră și cu 5 zile, porții nu le pote primi. Deacă porta se va învoi la pretensiunile Austriei fără deosebire și condițiune, atunci ele voru remănea prietine bune, eră de nu, atunci M. Sea Împăratulu Austriei și va căuta singuru dreptulu seu, și dânsulu (Contele Laininghen) dinpreună cu ambasadorele ordinariu va părăsi luni în 14. Constantinopole. Vaporele „Croația” e încălzitu, și corabia „Carolina” stă cu pânzele întinse gata de pornitu, la Ambasadă stau tote gata de drumu, și așteaptă numai după unu semnu, ca să iesă din Constantinopole. În astfeliu de împregiurări e prea firescu lucru, că comerțiulu pătimește foarte multu. Cătră zilele mele, Treceți zile ne'ndurate, Ce'ați rămas mai îndărăptu, Ușurați a mea greutate, Ce aleasă al meu peptu! Arculu sorții me săgeată, Sub elu săngerăndu suspinu, Șii în clipa desperată Vai! cum treceți voi de linu! Ați sburatu atunci crudele Fără urmă ca unu vântu, Căndu aurora vieții mele Strălucea p'acestu pămăntu. - Ați sburatu, acuma dată Ca un pomu vă legănați, Și în soartea cea amară Ne'ncetatu vă tregănați, ci căutați a viețuii plagă, În puținu cum m'ați rănitu, Și înima cea întreagă Cum de reu ați nimicitu. - - Deci periți, și la merminte Dați o dată voi finitu, Să se 'nmute 'n eseminte Trupul meu semiperitu! G. Delianu. Înștiințare, ca să îndestulămu pe publiculu cititoriu, și să împlinimu voința celoru ce s'au adresatu către noi, aflămu cu cale a deschide o prenumerațiune noă la „telegrafulu Romanu” pe patru lune, adecă dela 1 Marțiu pănă la ultima luniu. Prețiulu este pentru Sibiiu 2 al. 20 cr. pentru celelalte părți ale Transilvaniei și pentru provinciele din Monarhia austriacă 2 fl. 40 cr. iară pentru țeri străine 4 fl m. c. - Editura și tipariulu Tipografiei diecesane. Aurulu - - Înștiințare. Partea Germano-romănescă a Secesionului lucratu de D. G. Bariț, și D. G. Muntenu este isprăvită și cei ce au depusu 2 fl. m. c. mai nainte, și voru trimite acuma și restanția de ceialalți 2 fl. m. c. voru căpăta îndată Tomulu acesta. Redacțiunea Telegrafului Romanu primește prenumerațiune la acestu în timpulu de astăzi multu folositoriu Opu, care s'a făcutu totu odată și de neapărată trebuință. Cursulu baniloru la Viena în 26. Fevruariu. Calend. nou. suoș” Argintulu 7 t t - 118