Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)
1854-01-16 / nr. 5
ații J - c ș -15 - 1 „ - 7 și reclădi, fără de insule nu săpatu în stare a apăra Dunărea. Silistria, pe care rușii o ținură coprinsă pănă la 1835, este reclădită foarte slabu, apoi Rustiuculu, care slugia de unu punctu prepoinu, n prin dărăpănarea Giurgiului care'i forma unu capu de popu a perdutu foarte multu din acea însemnătate. Pașelăcurile Chersu, Baiazidu, Erzerumu și partea cea mai mare a Acalțcului din Asia se dau turciloru îndereptu. Rusia și ținu în acestă proviniiă numai cerculu celu micu, care este cercumdatu de partea superiore a valei Cuțului și care conține loculu Acalțicu. Plenipotențierii rusești cuprinseră acestu locu numai subt cuvântu de îndreptarea mezuineloru. Însă trei condițiuni de pace apăsară foarte tare pe turn. 1. ei fură siliți a desdămna pe peguietorii rusești de pagubele cele suferiră aceia cu ocasiunea resboiului în prețu de 17 milione galbini olandezi. 2) ei trebuiră să plătiască Rusiei cheltuielele de resboiu cu 10 milione galbini de Olanda, adecă 125 milione de franci. Această sumă are să se jefuiască în 10 ani, plătinduse în totu anul a căte 12 milione cinci sute de mii franci. După respunderea ratei dintei rușii deșertară Adrianopolea, după a doua totă țara ce cade spre miază zi dela Bălcani, după a treia Bulgaria pănă la Dunăre și numai după respunderea ratei din urmă teritoriulu turcescu. În modulu acesta Rusia ținu ocupate principatele de la Dunăre zece ani. În urmă sultanulu recunoscu prin tractatulu dela Adrianopole neatărnarea Greciei. Acesta a fostu mai multu de cătu perderea unei țeri. Statulu celu nou elenicu, ori cătu de înguste erau granițele lui, a fostu privitu cu unu mondelu de o rescolă, încoronată cu ispravă. Toți nemulțămiții sudiți creștini ai împărăției turcești europene aflară acum în afară mu razimii, locuitorii Moldavo-Romăniei în Rusia, bulgarii în Serbia, grecii în Atina cea nouă. Pe lângă aceasta locuitorii din Morea și din Ciclade dădeu pănă acum feciorii trebuințioși pentru marina turcescă. După perderea aceasta flota turcească anevoiă se va mai pute măsura cu cea rusească în marea negră. Flota rusească din marea neagră poate de aci înaintea să treacă unu corpu mare de ostași pe partea asiatică dela Constantinopole, și dacă puterile de mare din Europa vo'ru suferi'o, poate să hotărască sortea Constantinopolei și a întregei împĕrății osmane. Aceste săntu urmările pacei dela Adrianopole, care nu s'a căștigatu atăta prin isprăvile rușiloru, carii în cămpulu bătăliei au fostu învingători, însă prin boale și ciumă au fostu ei cei încare în minutulu celu hotărătoriu amenințiau cu o rescoală în Constantinopole, vinși, cătu prin neînțelegerile cele interne ale împerăției, Monarhia Austriacă. Transilvania. Sibiiu 14 san. Termometrulu pentru măsurarea tempestazei politice se vede astăzi a fi întrarea floteloru combinate în marea negră, și ce ordinațiuni voru merge în privința acesta din partea împeratului Nicolau. După ce admiralele muscălescu au datu ordinu floteloru sele, să se adune la Sebastopole, se părea că prin acesta aru vre să încungiure vreunu conflictu cu flotele combinate, și asta era cugetulu de obște, că marea negră va remănea acuma o mare neutrare. Gazeta însă prusiană „Neie Țeit” care despre trebile rusești este altfel cu bine informatu, zice că ordinulu acesta alu admiralelui muscălescu nu are nici o însemnătate politico-militare, ci aceasta a fostu o mesură momentaneă de concentrațiune, care nu exclude putința, ca flota rusescă dănduise ocasiune favorabile să fie în mare și să întreprindă vreo lovire. Și întru adeveri „gazeta Triestului” înștiințeză că în 8Ioan aru fi plecate 24 de corabie rusești spre Batuma, acesta șire nu are nimicu neposibile asupra ei, decă știmu, cum că ochii muscaliloru săntu demultu țintiți asupra portului acestuia, de unde altfel nu aru putea ataca popoarăle caucasiane, și că ea a și cercatu pe drumu pacinicu ași căștiga acestu portu dela turci. Ci poate fi dară mai naturele, decătu ca alota ineustă să mume voru întramiiotele combinate și avaria per care asupra Batumușii. Mai departe aduce „preepundința inveștiua” următoria mpărtășire din Triestu. Diregătoria centrale de mare a eluboritu aici .3.. carea corăbiele pe marea negră fără privință la bandiera neutrale, decă voru duce munițiune, se voru prinde din partea Rusiei ca bunulu nimerui. De aici resultă doue lucruri însemnate întăiu că Rusia are intențiune a lăsa, ca să crucească flota ei în marea negră, adecă ca ea să împedece mișcările vrăjmășești, alț doile că Rusia se cugetă în pusețiune a întreprinde o visitațiune asupra tuturoru corăbieloru în marea neagră. Dacă diregătoria de marină rusescă vre dară a întinde măsura de precauțiune și asupra corăbieloru înprietenite, potera sau vreaa ca atunci să iasă numai bandera englezescă neatinsă? De aceea se poate numai din acesta simplă publicațiune a diregătoriei generale maritime din Trieste deduce încheierea, cum că Rusia ființa de față a flotelor combinate în marea netră, subt a cărora scutință au întranu 5 vapori turcești Cu munițiune, nu o va privi cu o resignațiune contemplativă, dreptu aceea, că ne aflămu în ajunulu unei mari catastrofe. Numai o impregiurare mai este care mai ține firulu pătei, ori cătu s'au însupțiațu, neruptu, fapta adecă enigmatică, cum că ambii ambasadori ruseștii din Londona și Parisu, încă nu au plecatu dela posturile loru. Balulu celu mare de curte care era să se țină în 16 s'a amănatu pănă la 23 fiindcă mănă aturii se va decide, jucava D. Chiselef în Tuilerii, seu că pontulu cucsinu își va văpsi negrele sele unde cu săngele viteziloru matrozi. Zlatna 7 Ian. Eri amu fostu aci martorii unei festivități, cu care noi pe aci arare ori vedemu. În ajunulu botezului Vice-Colonelu dela regimentulu Șircovici Măria Sea D. Campâăner venindu aci pentru visitarea companiei staționate la noi, avu bunătate a se descoperi într'acolo, că bucurocu va înălța strălucirea sărbătorei S. Botezu prin participarea miliției la obiciuitele cerimonie. Deci arătănduse Măriei Sele mulțămita pentru acesta bună voitore descoperire, și făcănduse mai întăiu cuviințiosa înțelegere în privința acesta, în ziua următoare, adecă în 6 ian. se ținu la timpulu obicinuitu mai întăiu S. Liturgiă în biserica paroziale tr. resăriteană, la care a fostu față D. Căpitanu de companiă dimpreună cu ofițerii sei, erănaintea bisericei era staționatu în plină paradiă unu despărțemăntu de soldați. La puntulu obiinuitu alu slujbei D. Parohu Gheorghiu Demianu ținu o cuvăntare potrivită zilei. După săvărșirea dumnezeeștei slujbe, porni procesiunea din biserică la rău, unde se ținu sfințirea apei, subt a cărei decurgere miliția a datu trei salve. Astfeliu se sevărși cerimonia acesta frumoasă și ridicătoriă de inimi, care pentru noi fu cu atătu mai însemnată cu cătu noi cam retrași de ceealaltă lume arare ori avemu norocire a vede asemenea ceremonie. Ca să arătămu cu ce bucuriă amu primitu noi acestu onorificu ofertu a D. Vicecolonelu, D. curatoru primariu Ioane Iancu a cinstituie fiecare fecioru cu căte o ziumetate de puntu de carne și o ziumetate cupă de vinu. Întămplări de zi. În Iași s'au ținutu cerimoniele sfințirei apei în ziua de Bobotează cu pompă mare. În Verona a muritu în 31 Decem. D. contesă de Radetti în vărstă de 75 ani, și s'a înmormăntatu cu mare pompă. După ce flotele au plecatu în 3 Ianuariu din portulu dela Baicosu, a chiematu lordulu Redchffe sudiții britanici la sine și lea spusu, că ele au intențiune pacinică. Totu așia a făcutu și ambasadorele franțusescu însă dechlarațiunea lui a fostu mai resboiasă. Timesulu înștiințeză din Constantinopole cu datu din 2 ian. că „retrebuționulu” s'aru fi dusu la Sebastopole, ca să ceră eliînginire soru englezești, carii sau prinsu pe vaporii englezeți. Hronicei s'a telegrafitu din Viena cu datu din 16 Ianuar e.n. cum că după știri din S. Petersburgu din 8 Ian. aru fi fostu atele semne, despre L. între rueia și potelire apusene. viț pbu C . -