Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)
1854-07-10 / nr. 54
Telegraculu ese de doe ori pe to 5 4 pseptemănă: Mercurea și Sămbăta. prepumerațiunea se face în Sibiu la ecpeditura foiei, pe afuară la C. R. poște, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către ectpeditură. u„„ „ „„,.., Iuliu 1854. 7 A prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. al. m. c.; ear pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. - Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru proviniiele din Monarhiă pe unu anu 8. Sl. ear jumătate de anu 4. fl.. - Inseratele se plătescu cu șirulu cu slove mici. 4. cr. pe o Aculu Pp. .. ff Depeșe telegrafice. t Reașava 14 Vnnu e. n. Din 8 stau următoarele trupe turcești pe pămăntulu romănescu: Omer pașa cu armata de la Balcani, Halim pașa cu deoserbitulu corpu de la Calafatu, Ismail pașa și Secenderbeg cu 15,000 călereți, cu toți 75,000. Aceste trupe, după ce au învins în 9 și 10 brigadele lui Soimonca și Pallos, au bătut detașamentulu ce sta la Fratești. Ele pășesc acuma pre drumu către Vulturești. O Lovire este neîncungiurabile. Giurgiu este supt manele turciloru, care ocupă loculu cu masă mare. Preamsu 14 Iuliu „Monitorulu” înștințeze din Madridu din 12, în Districtulu dela Valenția sa desfășurat între insurgenți și trupele regești o lovire, la care din cei dintăi sau făcut 54 prisonari, și li s'a omorât ductorulu. După înțștiințări dela Viena din 13 „Monitorulu” dă mulțimea trupeloru anglo-franțuzești adunate la Rusciucu la 18,000. Succesulu dela Giurgiu se adeverește, și se adauge, cum că turcii de bună semă vor trece Dunărea pe la Oltenița. Londona. Joi sera (13) Casa de sue. Clarendon deblară, Dundas este avisat a înpedeca negoțetoria cu sclavii de la fermii de mare cercasiani în Turcia. Granvile se desvinue pentru primirea Contelui Palen ca omu privatu. Rusia înpărtă paște, cum că tocmai se consultă, decă sănt mesujele admiralilor pentru blocada dela marea negră și azovică consune cu dreptulu poporălor. Graham înștiințeze că blogada marii albe va începe în 10 Augustu. parisu 13 Iuliu „Monitorulu” înștiințele din Bologna din 12 împeraturu au ținut unu reviu peste corpulu de ecspedițiune, după aceea a eșit o prochiemăciune, în carea se aiaptă la cea mai strânsă legătură între Anglia și Franția, și se zice, cumcă amănduoe Uniu împrumutu silitu, la o ridicare însămnătare a dărțiloru seu ar fi hotărât, să nu se sperie de nice unu sacrificiu spre apărași la alte operațiuni finanțiare, încă și mai adănc tăietorerea drepturilor celui mai elabu, a libertății Europei și a doctrinei naționale. La sfârșitu se zice: Impuitoare obligațiuni mărețin departe de teatrulu evinemintelor, însă sperez că vă voi vedea eră și curănd, ca să vă zic, că santeți oihi ai învingătorilor dela Austerlit, Eilau Friedland și Moscva. Din Madridu înștinzeze Monitorulu din 11. Liniștea Capitalii este deplină, diviziunea așeptată a sosit. Lăngă Valenția s'a arătat în 7 bande de guerila, și au autat mai multe sate și cetăți. Trupe sau trimis într'acolo.fsgtocholm 71uliu. Poșta finică aduce înștiințări din Abo din 1. Împeratulu a elobozit o poruncă pentru reinființarea unei părți a trupeloru naționali finice. ”Livorno 9 Vicu. Pentru holera în Marsilia s'au pus proveniențiele de acolo la unu contumații de 7 zile. pou se va ciștiga și aceea, că se vor însămna mijloacele bănești, care se cer spre potrivita acoperire a neprupselor ce se vor ivi în decursulu timpului celui mai d'aprope în economia statului. Anevoiă credem, cum că trebuința cere, că se au la cineva, care să se potă îndoi, ca scopurile arătate să se câștige cu ori și ce prețu. Precum se încearcă fiecare omu în parte din tote pogerile, care'i stau spre dispuse ciuie în lucrarea și voința sa, a se scăpa de relele ce l'au ajune, și ași procura cele cei sănt de neapărată trebuință spre mulțirea vieții sale, tot așa este îndatoratu și statulu prin obligăciune, de a se susține, a se scăpa în starea finanțelor, de relele, care nu apasă, de relele, care vată-nă dintr'unu gradu în altu atăt fericirea obștei căt și a fiecărui în parte, și a căuta astfeliu de mijloace și căli, care se par potrivite pentru câștigarea venitelor recerute, ce sănt de neapărată trebuință pentru coperirea speselor care nu se pot încunuura. Însă împrumutulucelu nou nu se justifică în măsura cea mai deplină numai prin natura lucrului, prin o poruncă a unei lipse neîncungiurabile, ci elu coprinde în sine tot odată și acelu nemărginitu folosu, că elu dintre toate măsurile finanțiare, care le potea apuca statulu, spre a ajunge la scopulu arătatu, este măsura cea mai blândă, care supără mai puținu pe smpușii statului, și care acestora din urmă le dă totodată foloase însemnătoare. Grelele neproporțiuni finanțiare, în care ne aflăm astăzi și care au să fie șterse cu orice prețu, ar fi desvinuitu pe deplin, deacă pentru temeinica înlăturare a acelora, s'ar fi pășitu la nește mesuje cu multu mai aspre, pentru esemplu la Înprumutulu cel nou. P. Foloasele, ce le aduce acestu nou împrumutu, au să fie în doue privințe luate în băgare de seamă, adecă atăt în privința interesului obștescu alu tuturor, căt și în privința interesului fiește căruia în parte. În privința cea dintâiă am și arătat pănă acum, că prin noulu împrumutu mai nainte de tote are să se lucre într'acolo, ca agintu argintului să se sătureze și să să readucă banii de argintu în în etare ași póte plăti notele sale cu argintu și în modulu acela se vor regula deplinu și cu securitate împregiurările ce privesc la cursulu banilor în Austria. Mai încolo prin înprumutulu acestu Împrumutulu celu nou nu pretinde nice una dintre acesta, elu nu cere dela noi jertfe estraordinare, greu de înplinitu. Pe cei ce sânt de o părere greșită, cum că prin împrumutulu celu nou s'ar cere dela ei jertfe mari și simțitoare, îi vom convinge de locu pe căt se poate de chiar, cum că aciasta nu numai că nu se întâmplă, ci mai vârtosu că împărtășirea însemnătoare și bogată la împremutulu celu nou înnainteză nu numai interesulu statului, ci și bine înțelesulu interezu alu fiecărui în parte înîntr'un gradu înaltu. Noi la acesta nu pornimu numai din acelu punctu de vedere, cum că prin câștigarea scopuriloru, ce le are împrumutulu acestu nou, naintează în ființă creditulu publicu, la care fiecare insu iea parte într'unu gradu înaltu, ci pot ținem mai vărtosu înaintea ochiloru folosulu particulariu alu flăcării de osebi, care pe toată întâmplarea la măsura acasta apasă forte multu la cumpănă. Pane se va îndoi căt de puținu, cumcă acela care încungiurănd pe căt se poate spesele, ce nu'i sănt de neapărată trebuință, o parte a venitelor sale, de care se poate lipsi mai multu seau mai puținu, o pune într'o casă de păstrare, pentru folosulu său se îngrijește într'unu gradu înaltu, și cine va privi banii depuși la o casă de păsrare, ca o jertfă, care nu se aduce spre folosulu omului ce'i depune, ci spre folosulu casei de păstrare? Apoi împrumutulu celu nou încă nu este altu ceva, de căt o provocare măreață către popoarele Austriei ca să păstreze, și banii păstrați să'i împrumute statului, care pentru aceia plătește unu înteresu mai de șepte la sută, va să zică unu interesu, care nu este în stare a nu plăti nice o casă de păstrare. În locu de o cărtitică, cum dă casa de păstrare, omulu primește pentru sumele te are să