Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)

1855-10-19 / nr. 83

­­­­­ 350 nă cu Stamburgul sau castelul originar vechiu în mările confederaților, însă tot în aceași vreme căștigă puterea casei noue puncte de sprijiană la Dodensee, la Sberdam, în Vasalia și Crisistan, primi în Triest o posiție tare la marea adriatică și împreună leprin Carintia, Craina și Ti­­rolul cu Austria, în anul 1415 înfățoșinduse Frcleric de Tiron din Coștiiț, înaintea lui Sigmund din Luisenburg, ca să-și ceară umilita ertăciune - el pentru protecția papei se des­­feră și perdu toate țerile sale - strigă împăratul: „Voi domnilor din Italia, voi gândiți cum că Domnii din Austria sânt cei mai puternici stăpânitori ai Germaniei, acum ve­­deți că eu sânt și preste toți ceialalți principi, stăpă­­nitori și cetăți germane și mai puternic!” Și totuși același împărat Sigmund privi de norotire, că își mărită pe fie sa Clironomă după vărul lui Fride­­ric, Albrecht din Austria (1422) și tot același împărat îndemnă pe patul morții sale (la Tnaim 1437) deputațiea maghiară și boemică, ca să aleagă pe Labrecht de rege al lor. împreunarea de atunci a Ungariei și Boemiei cu lustria nu era statornică, era însă ca un mijloc de condiție pentru cea viitoare: împărțirea țerilor și regenței întră membrii case Jassburghice, drede mai adese­ori prilegiu la o teamă, că se va dărâma puterea ei și iși va perde spledoarea căștiga­­tă; și totuși în clipita când era să cară, o ridică provedința totdeuna iarăși în putere reînoită, împărățiala Frileric al SI. în Germania și țerile ere­­ditare, precum se vedea fără energie, criticii lui cei pri­­piți perdură din vedere, cum că cercumspectul punea mai multă ponderositate pe o înțăleaptă mijlocire, decât pe puterea armelor, cum că aștepta deja desfășurarea rela­­țielor ceva și mai vin, ca dela o putere urmată în pripă. După acest cercumspect, trăgănător și precumpănitor Tată, urmă fiul său cel onest și plin de activitate ca­­valerescul Macsimilian, care prin pohorul bremilor ce abea ale suferi în junețe se făcu luminat. 5. în viața și faptele împăratului Mac­imilian I, se arată un cuget, care pentru desvoltarea Austriei avea o înș­urință de recunoscut, de­și el ce e d­rept, precum a meritat un suflet mare de împărat, au fost privit ca unul ce era pentru binele Europei și creștinătății întregi. Acest cuget era apărarea de barvaria amenințătoare a Semi­­lunei; acesta, împăratul Mac­imilian privea mai chiar în punctul­ Europii. ca mulți alți contimporani ai sei de pe tronurile lor se silea a și le căștiga prin împreunarea țerilor sale ereditare, prin pacinică legătură a Austriei cu Ungaria și b­oemia, și prin lățirea puterii casnice în interesele fami­­liare. V El căștigă Oland­a împreună toate țerile eredita­­re austriace iarăși supt un singur stăpânitor­, prin în­­surăciunea fiului său deschisă familiei Habsburg­ice calea că­­tră tronurile Spaniei și Neopolului, prin cununiile nepo­­ților lui pregăti pentru un lung timp o împreunare a Un­­gariei și Boemiei cu Austria. Urmările tuturor acestor proiecte mari în sfărșit dovediră lucrul, cum că Llustria precum însuși marele împărat au prevăzut, sau și făcut întradevăr un zil de apărare în contra barbariei Osmane. preste 6. Popotul lui Macsimilian, Carol V. (l1.190) stăpăni Germania, Spania, Pe apol, și America; și puterea casei Habsburghice se extindea pe acea vreme, afară de serile ereditare din Austria, preste Basația, Lotringa, Curgun­­Mijloacele în protiva acestui pericol amenință­­ria, și serile feudale ale Italiei de sus. Purtătoriul acestei puteri cunoscu însă din vreme pe­­ricolul ce era legat cu împreunarea atâtor coroane sub­ un cap, la aceași dietă, (la vorme 1521) când luter vede o lovitură hotărătoare pentru o nefericită descinare a Ger­­­maniei, și aprinse făclia pentru ațițarea resvoiului năgu­­bitor, sau pus prin un act al dragostei frățești în viață și puterea, care să poată învinge resboatele ce vor urma. împăratul Carol V. dedu din voie elaboră țerile eredita­­re ale Austriei fratelui său Ferdinand, ca să treacă în stăp­ănirea și moștenirea următorilor sei: Casa Habs­urg se împărți în linii o panică și austriacă. Monarhia Austriacă. Transilvania. Sibiiu 17 Octomvrie. După obiceiul creștinesc și după a­­șezămintele bisericei oamenii ceru ajutoriul lui Dumnezeu de că­­te ori se apucă de vreun lucru mai însemnat. Potrivit acestui obiceiu bun creștinesc și așezămintelor bisericești adunănduse can­­didații pentru cursul teologhiei și al pedagoghiei în institutul no­­stru padagogico-teologic de aicea, sa săvărșit ori sfănta liturghie de DD. Profesori ai Teologhiei Protopopul Sibiiului Ioann Hania și Parohul Sebeșului Nicolae Lazar subt căntările cele fru­­moase ale harului nostru, și sau făcut rugăciuni ferbinți, ca Domnul Dumnezeu să trimită peste elevi darul Duhului său cel sfănt și să le luminează mințile, ca să poată înțelege învăță­­tura lui Dumnezeu și săi facă harnici pentru chiemarea sa cea în­­naltă a păstori și învăța poporul, la care si va răndui Dumne­­zeu. La priceasnă eși D. Protopop și Profesor Ioann Hania, și luănd binecuvăntare dela Ecselenția Sa D. Episcop Baron de Șaguna ținu o cuvăntare potrivită însemnătatei zilei, în care arătă care sănt darurile Duhului sfănt, și cum poate să se facă omul vrednic de ele, însemnă și elevilor calea pe care au a mer­­ge, ca să se facă vrednici de frumoasa sa chiemare, care însă tot odată este și cu atăta mai grea. Cu bucurie văzurăm între candidații de teologie mai mulți gimnaziști absoluți, carii au de­­pus și ecsamenul de maturitate. Așeară pe la 78 ceasuri sau escat în grajdiul cazarmei jandarmeriei în Iosefstat foc, și au pustiit și șura pitarului Boebel­­torțeler. După 10 ceasuri sau stins focul prin îngrijirea diregă­­care pe lăngă văntul ce bătea duminecă, și pe lăngă uscăciunea cea mare ar fi poput face cea mai mare stricăciune. έntămplări de zi. Se scrie din Berlin că pregătirile de resboiu­marine ce le întreprinde Franția la flotele ei, le ar tălmăci prietinii Rusiei de o putință a unei desbinări între Franția și Anglia, căci aceste ar întrece dimensiile, ce le poate cere resboiul asupra Rusiei. Timesul cere cu mai mare înduizală rechiemarea generalului Simpson, și aruncă asupra lui cu­tină. În Parie se vorbește de un conflict cu Suedia, fiind că comandanții flotei nordice au cerut deja stăpânirea Suediană, ca să ernează în vreun port scandinavic, și aceasta nu au îngăduit. Conflictul puterilor apusene cu Grecia se pare că nu se va săvărși curănd, căci întemeierea unui Ministeriu nou nu sa primit bine nici în Franția nici în Anglia. Programa Ministeriului Tri­­cupis nu se ține de sinceră, o dovadă la aceste ținu ele demonstra­­țiele care sau făcut la ziua nașterei reginei, zicănd că sănt asu­­pra lor. Puterile apusene cer, ca Caleighis și Mavrocordat să se trimită de ambasadori la Paris și Londra, căci numai aceasta poate ținea puterile apusene de la niște măsuri mai aspre. Dependanța scrie, că prințul Goriaccf în urmarea măie­­stroasei mișcări strategice a lui Pelister, are teamă să nu fie tăiat de cătră magazinele sale, și de aceea se pregătește a pă­­răsi primul. „Constituționalul” zice că poate să creadă, că aliații în­­că nu au recunoscut în princip, cum că ei ca condiții pentru de a încheia cu rușii pacea, ar cere o despăgubire în bani. În „Corespondința prusială” se scrie că diferințele cu Roma și Rusia pentru denumirea episcopilor catolici se apropie de încheiere pe calea cea mai înpăciuită. După știri de la Nicolaef sunt amăndoi înputerniciții mi­­litari rusești din Berlin și Viena, general adjutantul Beckendorf și generalul din Suită comitele Stachelberg trimiși cu o prea în­­­­naltă însărcinare la prințul Gorșacof.

Next