Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-10-19 / nr. 83
350 nă cu Stamburgul sau castelul originar vechiu în mările confederaților, însă tot în aceași vreme căștigă puterea casei noue puncte de sprijiană la Dodensee, la Sberdam, în Vasalia și Crisistan, primi în Triest o posiție tare la marea adriatică și împreună leprin Carintia, Craina și Tirolul cu Austria, în anul 1415 înfățoșinduse Frcleric de Tiron din Coștiiț, înaintea lui Sigmund din Luisenburg, ca să-și ceară umilita ertăciune - el pentru protecția papei se desferă și perdu toate țerile sale - strigă împăratul: „Voi domnilor din Italia, voi gândiți cum că Domnii din Austria sânt cei mai puternici stăpânitori ai Germaniei, acum vedeți că eu sânt și preste toți ceialalți principi, stăpănitori și cetăți germane și mai puternic!” Și totuși același împărat Sigmund privi de norotire, că își mărită pe fie sa Clironomă după vărul lui Frideric, Albrecht din Austria (1422) și tot același împărat îndemnă pe patul morții sale (la Tnaim 1437) deputațiea maghiară și boemică, ca să aleagă pe Labrecht de rege al lor. împreunarea de atunci a Ungariei și Boemiei cu lustria nu era statornică, era însă ca un mijloc de condiție pentru cea viitoare: împărțirea țerilor și regenței întră membrii case Jassburghice, drede mai adeseori prilegiu la o teamă, că se va dărâma puterea ei și iși va perde spledoarea căștigată; și totuși în clipita când era să cară, o ridică provedința totdeuna iarăși în putere reînoită, împărățiala Frileric al SI. în Germania și țerile ereditare, precum se vedea fără energie, criticii lui cei pripiți perdură din vedere, cum că cercumspectul punea mai multă ponderositate pe o înțăleaptă mijlocire, decât pe puterea armelor, cum că aștepta deja desfășurarea relațielor ceva și mai vin, ca dela o putere urmată în pripă. După acest cercumspect, trăgănător și precumpănitor Tată, urmă fiul său cel onest și plin de activitate cavalerescul Macsimilian, care prin pohorul bremilor ce abea ale suferi în junețe se făcu luminat. 5. în viața și faptele împăratului Macimilian I, se arată un cuget, care pentru desvoltarea Austriei avea o înșurință de recunoscut, deși el ce e drept, precum a meritat un suflet mare de împărat, au fost privit ca unul ce era pentru binele Europei și creștinătății întregi. Acest cuget era apărarea de barvaria amenințătoare a Semilunei; acesta, împăratul Macimilian privea mai chiar în punctul Europii. ca mulți alți contimporani ai sei de pe tronurile lor se silea a și le căștiga prin împreunarea țerilor sale ereditare, prin pacinică legătură a Austriei cu Ungaria și boemia, și prin lățirea puterii casnice în interesele familiare. V El căștigă Olanda împreună toate țerile ereditare austriace iarăși supt un singur stăpânitor, prin însurăciunea fiului său deschisă familiei Habsburgice calea cătră tronurile Spaniei și Neopolului, prin cununiile nepoților lui pregăti pentru un lung timp o împreunare a Ungariei și Boemiei cu Austria. Urmările tuturor acestor proiecte mari în sfărșit dovediră lucrul, cum că Llustria precum însuși marele împărat au prevăzut, sau și făcut întradevăr un zil de apărare în contra barbariei Osmane. preste 6. Popotul lui Macsimilian, Carol V. (l1.190) stăpăni Germania, Spania, Pe apol, și America; și puterea casei Habsburghice se extindea pe acea vreme, afară de serile ereditare din Austria, preste Basația, Lotringa, CurgunMijloacele în protiva acestui pericol amenințăria, și serile feudale ale Italiei de sus. Purtătoriul acestei puteri cunoscu însă din vreme pericolul ce era legat cu împreunarea atâtor coroane sub un cap, la aceași dietă, (la vorme 1521) când luter vede o lovitură hotărătoare pentru o nefericită descinare a Germaniei, și aprinse făclia pentru ațițarea resvoiului năgubitor, sau pus prin un act al dragostei frățești în viață și puterea, care să poată învinge resboatele ce vor urma. împăratul Carol V. dedu din voie elaboră țerile ereditare ale Austriei fratelui său Ferdinand, ca să treacă în stăpănirea și moștenirea următorilor sei: Casa Habsurg se împărți în linii o panică și austriacă. Monarhia Austriacă. Transilvania. Sibiiu 17 Octomvrie. După obiceiul creștinesc și după așezămintele bisericei oamenii ceru ajutoriul lui Dumnezeu de căte ori se apucă de vreun lucru mai însemnat. Potrivit acestui obiceiu bun creștinesc și așezămintelor bisericești adunănduse candidații pentru cursul teologhiei și al pedagoghiei în institutul nostru padagogico-teologic de aicea, sa săvărșit ori sfănta liturghie de DD. Profesori ai Teologhiei Protopopul Sibiiului Ioann Hania și Parohul Sebeșului Nicolae Lazar subt căntările cele frumoase ale harului nostru, și sau făcut rugăciuni ferbinți, ca Domnul Dumnezeu să trimită peste elevi darul Duhului său cel sfănt și să le luminează mințile, ca să poată înțelege învățătura lui Dumnezeu și săi facă harnici pentru chiemarea sa cea înnaltă a păstori și învăța poporul, la care si va răndui Dumnezeu. La priceasnă eși D. Protopop și Profesor Ioann Hania, și luănd binecuvăntare dela Ecselenția Sa D. Episcop Baron de Șaguna ținu o cuvăntare potrivită însemnătatei zilei, în care arătă care sănt darurile Duhului sfănt, și cum poate să se facă omul vrednic de ele, însemnă și elevilor calea pe care au a merge, ca să se facă vrednici de frumoasa sa chiemare, care însă tot odată este și cu atăta mai grea. Cu bucurie văzurăm între candidații de teologie mai mulți gimnaziști absoluți, carii au depus și ecsamenul de maturitate. Așeară pe la 78 ceasuri sau escat în grajdiul cazarmei jandarmeriei în Iosefstat foc, și au pustiit și șura pitarului Boebeltorțeler. După 10 ceasuri sau stins focul prin îngrijirea diregăcare pe lăngă văntul ce bătea duminecă, și pe lăngă uscăciunea cea mare ar fi poput face cea mai mare stricăciune. Întămplări de zi. Se scrie din Berlin că pregătirile de resboiumarine ce le întreprinde Franția la flotele ei, le ar tălmăci prietinii Rusiei de o putință a unei desbinări între Franția și Anglia, căci aceste ar întrece dimensiile, ce le poate cere resboiul asupra Rusiei. Timesul cere cu mai mare înduizală rechiemarea generalului Simpson, și aruncă asupra lui cutină. În Parie se vorbește de un conflict cu Suedia, fiind că comandanții flotei nordice au cerut deja stăpânirea Suediană, ca să ernează în vreun port scandinavic, și aceasta nu au îngăduit. Conflictul puterilor apusene cu Grecia se pare că nu se va săvărși curănd, căci întemeierea unui Ministeriu nou nu sa primit bine nici în Franția nici în Anglia. Programa Ministeriului Tricupis nu se ține de sinceră, o dovadă la aceste ținu ele demonstrațiele care sau făcut la ziua nașterei reginei, zicănd că sănt asupra lor. Puterile apusene cer, ca Caleighis și Mavrocordat să se trimită de ambasadori la Paris și Londra, căci numai aceasta poate ținea puterile apusene de la niște măsuri mai aspre. Dependanța scrie, că prințul Goriaccf în urmarea măiestroasei mișcări strategice a lui Pelister, are teamă să nu fie tăiat de cătră magazinele sale, și de aceea se pregătește a părăsi primul. „Constituționalul” zice că poate să creadă, că aliații încă nu au recunoscut în princip, cum că ei ca condiții pentru de a încheia cu rușii pacea, ar cere o despăgubire în bani. În „Corespondința prusială” se scrie că diferințele cu Roma și Rusia pentru denumirea episcopilor catolici se apropie de încheiere pe calea cea mai înpăciuită. După știri de la Nicolaef sunt amăndoi înputerniciții militari rusești din Berlin și Viena, general adjutantul Beckendorf și generalul din Suită comitele Stachelberg trimiși cu o prea înnaltă însărcinare la prințul Gorșacof.