Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-12-03 / nr. 96
585 În consonanță cu acest articol aflăm cu cale a înpărtăși și resonamentul gazetelor englezești „Globe” și „Post” care sânt acuma foile ministeriale de căpetenie și organe de încredere ale ministrului Palmerston, ele dau prospectului de pace un pumn bun în față. „Post” vorbește de repetite ori întrun mod misterios însă în termini hotărâți despre garanții, care se cer în Marea baltică, de care în programa de pace a celor patru puncturi nu se află nimica. Nici înțelesul ei despre țermurarea poterei rusești în pont nu este de acel feliu, ca să vedem un aranjament în iarna aceasta, ea rezonează așa: Sebastopolul să nu mai cutează a se ridica spre amenințarea Turciei, nici nu este crtat că vreodată să înoate vreo flotă de resboiu rusească pe undele pontului, aceasta este de trebuința cea mai neapărată, acesta asigură Constantinopolul, și scutește libertatea fermilor cuclini. Deacă însă în modul acesta este închis drumul pe apă rușilor către Turcia, atunci trebue să li se astupe tocmai așa de vărtos și drumul pe uscat. Rusia trebue să părăsească gura Dunării și aceasta pe lăngă Principatele dela Dunăre ce au scăpat de protecția domnitoare, trebue asecurate Turciei prin garanții mai legătoare. La orice însușire și mestecare față cu sudiții porții trebue Rusia să renunde deplin, mai departe să primească alte răndueli, ce ating Marea baltică și interesele universale ale Europei, întro legătură, care nu ar lăsa nicio îndoială de secura vărtoșie și tărie a păcii ce se năzuește. Aceste elemente ale singurilor condiții de pace, care ar corespunde scopului nostru, cuprind unicul feliu de proeduri cărora le pot da puterile apusene cu bună dreptate auz - fiind ele secure, că deacă Rusia le va lepăda înderăpt, încă o campanie va silui primirea lor. Deacă Austria cu pasul său de negoțiații îndestulitoare condiții, apropietor are de scop țintirea unor așa și deacă este gata, precum sânt Suedia și Danemarca, să dea judecata sa în favorul nostru, și deacă nevoia ar cere a silui valorul acestei sentințe - atunci va fi datoria puterilor apusene să dea preț descoperirilor, care nu poartă pe fruntea sa raze nesecure sau șicane diplomatice, ci sănt deschise hotărăte și umane. Corespondentul din Paris cel cunoscut a lui O. T zice, că puterile apusene nu vreau mai puțin decăt bombardarea S. Petersburgului, și că aceasta ar fi numai un prodrom a dramei resboiului, care vreau să-l întreprindă aliații pe malul marei baltice. întămplări de zi. O corespondință din Viena în jurnalul de „Dresda” întărește șirea despre reducerea armatei austriace. Aceasta însă nu ar da îndemn, ca să ne elobozim la nădejdi de pace prea săngoase. Cum că încă nu sau aflat punctul central pentru nezuințele de pace, cum că toate sănt întunecoase și nelimpezite, zice comentatorul știrei acestei, credem bucuros corespondentului, cum că însă din toate părțile se silesc oamenii a cășiga o bază pentru ele, este tocmai așa de adevărat. Din cămpul resboiului mai nu avem nici o știre, invalidul rusesc descrie lovirea de la Ingur, care puțin se deosebește de cele auzite pănă acuma. Ambasadorul împărătesc rusesc din Hanovera D. Fonton care se afla în Viena, Bud, și a plecat în 25 Noem, la S. Petersburg, unde va petrece vreo patru săptămăni apoi iarăși se întoarce la Viena. Admiralul Lione cruceaște necontenit în fața litoralului de la Crim, și caută a recunoaște căt poate mai bine împregiurul Cherciului, asupra cărui rușii au de gănd să întreprindă o lovitură mare în vremea iernii. Rușii săcie tare cuprinși cu întărirea Arabatului. Doapă cum vedem din anunțuri „Romănia Literară, și Stepa Dunării” vor eși și pe anul viitor subt redacțiele faimoșilor noștrii literați DD. Alecsandri și Coghelniceanu, cea dintăiu are preț de 2 galbeni pe anu, iară cea de pre urmă pentru țerile noastre 3 galbeni. La Redacția „Telegrafului Roman” se mai află vreocăteva esemplare din „Coliba lui Moșu Toma.” Se vorbește că Împăratul Napoleon și Lordul Palmerston sau învoit deplin despre condițiile de pace, însă despre ponderoasă întrebare care învoește să și Austria la ele, și este prospect să le primească Rusia, fac oamenii. La apoi este un ger sec, frigul au trecut peste 12 graduri. Sara se fac sărieturi cu oacle, a avut Principatele dela Dunăre. Din Viena cu dat din 24 Noeme și în D. T. Iarăși un articul atingător de Principate, care sună așa; Foile englezești și Germane înpreștiază mai deunăzi faime în privința proiectelor ce zac înainte spre în graba reorganisare a Principatelor danubiane. Oamenii caută a căștiga loc opiniei, cum că pogerea Domnilor de acum ar fi termurită prin împlinirea terminului, care căt curănd va întra, și adecă la sfărșitul celor șapte ani, carii după convenția de la Baltaliman, a fost așezați de timpul oblăduirei. Oamenii numesc și persoanele, care precum se zice ar fi conpetitore la acest post înalt, și le pune subt protecția acestei, sau acelei puteri. Apoi mai pun în cădere cu aceste faime și trimiterea generalului Letang la Constantinopol, și aceasta apoi o pune în legătură cu părțite sosire de trei comisari estraordinari în București. Oamenii să ste pe sine însuși pănă la încrediințarea, cum că în București se fac cele mai grabnice pregătiri pentru primirea și adăpostirea acestor înalți demnitari. Noi suntem încredințați din partea persoanelor, care în cercurile politice ale Principatelor sunt cu totul adăpate, cum că partea acelor faime, ce ating Bucureștii, nu are nici un temeiu. Stăpănirea locală nu a primit nici o știre despre vreo măsură ca aceasta, nu se așteaptă nici o persoană însemnată acolo, și lucrările de divegere care se fac în unele părți ale palatului vechiu, ce se văd că ar fi scornit acele cutezate faime, nu au alt scop, decăt ca să țină casa în stat bun. Pentru aceea oamenii cugetă în București, cum că toate aceste faime sunt numai aflate de persoane, a căror nădejdi egoistice au trebuință de o scimbare în Principate pe toată întămplarea, și culetă că o vor putea efectua, slăbind ei oblăduirea de acum prin publicarea sfărșitului său cel aproape, și scornind în inimele poporației neodihnă și mișcare. Acestei năzueli pășaște înainte la acele persoane, care sănt mai bine cunoscute cu trebile Principatelor, convingerea, cum că puterile cele mari (și mai vărtos aceea, căria se adscrie sprijinirea unui patriot, ce fără vătămarea privilegiilor, și garanțisatelor imunități nu este nici de cum cu putință) sunt departe de a cugeta la vreo intervenție în întrebarea personală, ci din contră află a fi de lipsă susținerea statului cu o, dintr'o parte pentru că nu este temeiu îmbulozitoriu pentru tulburarea lui, din alta parte pentru că pericolul de trecere de acuma poate să dispară numai la un stat definitiv subt garanția tuturor puterilor, ce iau parte la el fără ecscepție, și adecă în legătură cu esfărșirea resboiului, deacă nu vreau să lese a urma provisoriului de acum un stat nou de legănare, care ar trebui să ducă la încurcături nefericite, ce ar putea sluji numai unor interese personale. Apoi în București nici nu se crede, cum că rea încă mai este, care potutu sau face repunerea Domnilor în posturile sale, din care ia gonit invazia rusească, în puterea unei convenții, care dela declarația resboiului a trebuit să se privească numai ca o literă moartă. Un manifest al Sultanului au arătat din contra Principatelor, cum că resboiul nimicește toate tractatele porții cu aceasta putere (așadară și cel de la Baltaliman, care au hotărăt ținerea oblăduirei pentru Domni pe șapte ani) și de aceea află de lipsă a întări privilegiile principatelor. O mai bună bază de drept pentru așezarea Domnilor decăt tractatul rusesc ce este anulat se vede și în libera îndeletnicire poterei suzerane pe temeiul convenției spațiale între Austria și poarta. O conferință lungă cu D. Ministru! ținerea oblăduirei Domnilor ar fi aproape de sfărșit, întreba CG